CURS NR.

1
1. Noţiuni de biomecanică ortodontică
 Mecanismul deplasărilor dentare;

 Forţele utilizate în ortodonţie;

 Forţele ortodontice – generalităţi,

caracteristici, clasificare;
 Tipuri de deplasări dentare;

 Factori care influenţează deplasarea

dentară;
1
 CURS NR. 1
2. Clasificarea aparatelor ortodontice
 Modalităţi de clasificare a aparatelor
ortodontice;
 Aparatele mobilizabile;
 Aparatele mobile;
 Aparatele fixe;

3. Principii de tratament ortodontic

 Indicaţia şi planificarea tratamentului;
 Tipuri de tratament ortodontic;

2
 MECANISMUL DEPLASĂRILOR DENTARE

 Anomaliile dento-maxiare → abateri de la

dezvoltarea normală a aparatului dento-maxilar
→ 50-60% din populaţie.
 Tratamentul anomaliilor dento-maxilare →
deplasarea dintelui / dinţilor malpoziţionaţi prin
osul subjacent → refacerea fizionomiei şi
funcţiei.
 Aparatele ortodontice acţionează cu o forţă la
nivelul coroanei dentare → rădăcină, spaţiu
desmodontal, sistem ligamentar, os alveolar.

3
MECANISMUL DEPLASĂRILOR DENTARE

4
 MECANISMUL DEPLASĂRILOR DENTARE

 Forţă corespunzătoare → dinte deplasat.

 Forţă nefavorabilă (intensitate, tip, durată) → reacţii
tisulare nefavorabile (necroză, resorbţie radiculară).
 Suprafeţele opuse ale dintelui: zonă de presiune,
respectiv zonă de tracţiune.
 Henneman (2008) → 4 etape ale deplasării dentare:
creşterea presiunii sanguine capilare, deformarea
celulelor, activare fibroblaşti, osteoblaşti, osteocite,
remodelare (resorbţie, apoziţie).
5
 FORŢELE UTILIZATE ÎN ORTODONŢIE

1. Forţele musculare – terapia funcţională!!!

 Funcţia conduce la formă → restructurarea şi modificarea
formei ţesutului osos şi dinţilor → remodelarea
aparatului dento-maxilar.
 Funcţie musculară normală → morfologie normală.
 Funcţie musculară anormală → oasele sunt obligate să îşi
modifice structura.
2. Forţele de dezvoltare
 Asigură desfăşurarea normală a proceselor biologice.
 Nu sunt întotdeauna favorabile (forţă normală + organ
perturbat = tulburare)....extracţie precoce molar II temp.

6
 FORŢELE UTILIZATE ÎN ORTODONŢIE
3. Forţele ortodontice
 Acţiune: declanşarea unei forţe artificiale ± favorizarea şi
dirijarea unor forţe naturale;
 Origine: proprietăţile materialelor din care e realizat
aparatul, construcţia aparatului, interrelaţia aparat
ortodontic – ap.dento-maxilar.
 Zonă de acţiune: dinţi izolaţi, arcade dentare, oase
maxilare, ATM.
 Componente: punct de aplicare a forţei, zonă de sprijin
(minim egal cu punctul de aplicare), zonă de acţiune =
TRINOMUL ORTODONTIC.
 Caracteristici: punctul de aplicare, intensitatea, direcţia,
sensul, amplitudinea.

7
FORŢELE UTILIZATE ÎN ORTODONŢIE

8
 FORŢELE ORTODONTICE
 Planificarea aparatelor ortodontice → delimitarea
zonei de aplicare a forţelor → stabilirea zonei de
sprijin (nr. mai mare de dinţi, implantare mai
puternică, arcada antagonistă, cutia craniană).
 Deplasarea dentară → F > (S+A).
 Punctul de aplicare: frecvent dintele → centrul de
rezistenţă şi centrul de rotaţie.
 Intensitatea: puterea cu care o forţă îşi exercită
acţiunea. Depinde de proprietăţile elastice ale
materialelor, grosimea elementului declanşator,
gradul de activare.
9
 FORŢELE ORTODONTICE

 Aprecierea intensităţii → tatonarea forţei, în funcţie

de reactivitatea parodonţiului.
 Depăşire → durere, deplasare rapidă a dintelui
(N=0,5 mm/lună), modificarea de culoare sau
pierderea transparenţei dentare, mobilitatea dentară.
 Direcţia şi sensul:
 Aceeaşi D+S → se însumează;
 Aceeaşi D, S contrare → se anulează (depinde de I);
 D paralele, S contrare, acţiune tangenţială → rotaţie;
 D paralele, S contrare, acţiune netangenţială → basculare;
 D, S combinate → rezultanta;
10
 FORŢELE ORTODONTICE

 Amplitudinea: drumul de la deformarea elastică la

repaus.
 Este:
 D.P cu lungimea elementului declanşator;
 I.P. cu diametrul sârmei;
 Dependentă de proprietăţile materialului.
 Amplitudine mare → acţiune îndelungată şi blândă
(arcuri > şurub).

11
 FORŢELE ORTODONTICE

 Clasificare:
1. După natura lor – mecanice (artificiale, active), fiziologice
(musculare), anihilate (cu acţiune oprită).
2. După durata de acţiune: continue (arcuri, elastice), ritmice
(şuruburi), intermitente (muşchi) – păreri diferite asupra
valorii biologice.
3. După intensitate: slabe (< 15-20 g/cmp), mijlocii (20-50
g/cmp), puternice (> 60 g/cmp).
4. După sediu: monomaxilare, intermaxilare, intra-extraorale,
extraorale.
5. După modul de acţiune: principale, secundare.
12
 TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ
1. Deplasări orizontale
 Translaţie – deplasare corporală;
 Versiune (basculare) – înclinare în jurul centrului de
rotaţie;
 Torque – deplasarea rădăcinii cu menţinerea poziţiei
coroanei;
2. Deplasări verticale
 Ingresiunea – deplasarea dintelui către baza maxilarului;
 Egresiunea – deplasarea dintelui cu osul alveolar spre
arcada antagonistă;
 Extruzia - deplasarea dintelui fără osul alveolar spre
arcada antagonistă;
13
TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ

14
 TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ

3. Deplasări complexe (în axul dintelui)

 Derotarea
4. Deplasări dentare la distanţă
 Modificări asupra maxilarelor;
 Mărirea calibrului foselor nazale;
 Disjuncţia intermaxilară;
 Modificări la nivelul ATM;
 Influenţe inhibitoare asupra unor structuri

15
TIPURI DE DEPLASARE DENTARĂ

16
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
DEPLASAREA DENTARĂ
1. FACTORI BIOLOGICI INTRINSECI
a) FACTORI GENERALI
 Vârsta – favorabilă la tineri;
 Factorii nutriţionali – tratamentul evitat la pacienţii cu
stare precară;
 Factorii endocrini – tratamentul evitat în boli ce
interferă cu procesele normale de creştere;
b) FACTORI LOCALI
 Dintele – morfologia şi vitalitatea lui;
 Desmodonţiul – o multitudine de factori;

17
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
DEPLASAREA DENTARĂ

 Osul alveolar – densitatea lui;

 Zona de realizare a deplasării dentare – mai uşor la
maxilar decât la mandibulă, mai uşor vestibular decât
palatinal;
 Statusul gingival – tratamentul gingivitei înainte de
debutul tratamentului;
2. FACTORI BIOLOGICI EXTRINSECI
Ţin de caracteristicile forţelor aplicate şi de tehnica
ortodontică utilizată

18
 MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A
APARATELOR ORTODONTICE
1. După modul de acţiune
a) Aparate pasive – menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor
ocluzale – menţinătoare de spaţiu şi plăci de contenţie.
b) Aparate active – generatoare de forţe artificiale sau
naturale.
2. După modul de agregare
a) Aparate fixe – menţinute prin cimentare (colaj),
manipulate doar de medic.
b) Aparatele mobilizabile – menţinute prin croşete, gutiere,
manipulate şi de către pacient.
c) Aparatele mobile – menţinute prin forţa contracţiei
musculare.
19
MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A
APARATELOR ORTODONTICE

20
 MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A
APARATELOR ORTODONTICE

3. După zona de aplicare

a) Aparate intraorale – monomaxilare, bimaxilare, cu
acţiune reciprocă.
b) Aparate extraorale
c) Aparate intra – extraorale

Pot exista combinaţii între diversele tipuri de aparate

ortodontice (elemente funcţionale asociate aparatelor
mobilizabile...)

21
MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A
APARATELOR ORTODONTICE

22
 APARATELE MOBILIZABILE

 Sunt aparatele ortodontice care se ancorează la

nivelul arcadelor dentare cu ajutorul unor elemente de
sprijin şi ancoraj (croşete, gutiere).
 Ele pot fi oricând îndepărtate şi repuse în cavitatea
orală de medic sau pacient.
 Generează o varietate mare de forţe active.
 Reprezentante: plăcile palatinale şi linguale.
 Componente: baza de acrilat, elementele de ancoraj
(croşete, gutiere), elementele active (arcuri, şuruburi).

23
APARATELE MOBILIZABILE

24
 APARATELE MOBILE

 Sunt dispozitive care au capacitatea de a modifica

activitatea musculară, transformând-o în forţă
ortodontică, cu efect terapeutic asupra Ap DM.
 Activitatea musculară poate fi inhibată, amplificată,
redirecţionată.
 Nu se ancorează la nivelul arcadelor dentare, sunt
menţinute prin acţiunea musculaturii periorale.
 Generează forţe de intensitate mai redusă, continui,
date de contracţia musculară.
 Reprezentante: monoblocul, ap. Balters, ap. Frankel,
twin-block.

25
APARATELE MOBILE

26
 APARATELE FIXE

 Sunt construcţii biomecanice ale căror elemente de

agregare se cimentează sau se colează pe dinţi.
 Nu pot fi îndepărtate de pacienţi din cavitatea orală.
 Generează forţe continui.
 Mişcările dentare obţinute cu aparatele fixe sunt de
mare fineţe.
 Reprezentante: aparatele fixe propriu-zise, bara
Gosgharian, bara linguală, quad-helixul, disjunctorul,
etc.
27
APARATELE FIXE

28
 INDICAŢIA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

 Frecvenţa ridicată a anomaliilor D-M + varietatea formelor

clinice → TOATE NECESITĂ TRATAMENT ???
 Obiectivele tratamentelor ortodontice – stare individuală
optimă d.p.d.v. morfologic şi funcţional, care să asigure relaţii
ocluzale şi interarcadice stabile, funcţionale şi estetice.
 Relaţii stabile → prevenirea recidivelor;
 Relaţii funcţionale → desfăşurarea normală a funcţiilor ApDM
şi permiterea creşterii şi dezvoltării lui;
 Relaţii estetice → constituie motivaţia prezentării pacientului.
 Nu toate anomaliile morfologice determină tulburări
funcţionale, alteori situaţiile morfologice normale prezintă
afectări funcţionale.
29
 INDICAŢIA TRATAMENTULUI ORTODONTIC
 Anomaliile cu potenţial evolutiv, cu tulburări funcţionale
grave → tratament ortodontic imediat (urgenţe ortodontice).
 Anomaliile neevolutive cu tulburări funcţionale minore →
tratate sau nu (alte criterii ale deciziei de tratament).
 Factorii care influenţează decizia de tratament:
1. Vârsta pacientului
2. Starea generală de sănătate a pacientului
3. Starea de sănătate a cavităţii orale
4. Forma clinică a anomaliei
5. Etiologia anomaliei
6. Capacitatea de colaborare cu pacientul
7. Posibilităţile tehnice ale cabinetului şi laboratorului.

30
 PLANIFICAREA TRATAMENTULUI
ORTODONTIC

 Cuprinde toate etapele şi mijloacele de contenţie în vederea

obţinerii unui rezultat final stabil.
 Discutat cu pacientul şi aparţinătorii.
 Vârsta optimă de tratament → cât mai devreme → procesele
de creştere şi erupţie dentară vor dirija tratamentul în sensul
dorit → rezultate rapide şi stabile, mijloace de realizare mai
simple.
 După încetarea proceselor de creştere → mijloace mai dificile,
durată de timp mai mare.
 Refacerea echilibrului muscular după realizarea corecţiei
morfologice!!!!!

31
 TIPURI DE TRATAMENT ORTODONTIC
1. După momentul începerii
a) Tratament precoce – în dentaţia temporară şi prima fază a
dentaţiei mixte. Se acţionează asupra anomaliilor care
manifestă tendinţă de agravare odată cu vârsta (progenii,
ocluzii încrucişate, ocluzii deschise) → uneori mijloace
simple de terapie interceptivă.
b) Tratament propriu-zis – în faza a doua a dentaţiei mixte.
Se acţionează asupra majorităţii anomaliilor.
c) Tratament tardiv – în dentaţia permanentă. Se utilizează
în principal terapia fixă.
2. După obiectivele propuse
a) Tratament etiologic – precede sau în paralel cu tt. simpt.
b) Tratament simptomatic
32
 TIPURI DE TRATAMENT ORTODONTIC
3. Mijloacele de tratament pentru corectarea An DM:
a) Tratamente generale – igienă orală şi generală, tonifierea
organismului, tt. afecţiunilor generale.
b) Tratamente ortopedice – stimulează sau inhibă procesele
de creştere şi dezvoltare → exerciţii de miogimnastică,
terapie funcţională, forţe extraorale.
c) Tratamente protetice – în anomalii dentare de formă,
structură, traumatisme, hipodonţii, precum şi protezele
infantile adjuncte pt. restabilirea funcţiilor şi menţinerea
spaţiului.
d) Tratamentele chirurgicale – intervenţii pe dinţi (extracţii,
germectomii, descoperirea dt incluşi), la nivelul părţilor
moi (frenectomii, frenotomii), la nivelul oaselor
(corticotomii, alveolotomii, osteotomii).
e) Tratamentele ortodontice – redresare + contenţie

33