Curs I

NORMALIZAREA CONTABILITĂŢII
ÎNTREPRINDERII
Despre globalizare
 Într-o lume în care graniţele dintre pieţe, ţări şi culturi îşi pierd din
relevanţa lor tradiţională, inevitabil suntem tentaţi să aruncăm o
privire asupra tuturor dezvoltărilor contemporane care
modelează o realitate ce înlocuieşte celelalte realităţi.
 Ciclurile economice, regulile jocului politic, viaţa cotidiană, sunt
adânc modelate de procese ce au fost discutate de mai bine de
trei decade în termeni de globalizare. Intensitatea şi dimensiunile
care le are în prezent procesul globalizării sunt însă noi, aşa încât
putem afirma că trăim într-o perioadă de istorie pe care o putem
numi sugestiv epoca globală.
 Globalizarea nu este o simplă tendinţă sau un capriciu, ci este mai
degrabă un sistem internaţional. El are propriile legi şi propria
logică, de natură să influenţeze, direct sau indirect, politica,
mediul înconjurător, geopolitica şi economia oricărei ţări.
Definiții ale globalizării
 „Modalitate sau sistem de receptare şi abordare pe termen
lung a marilor probleme contemporane, determinate de
interacţiunea multiplelor procese şi fenomene economice,
tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice şi preconizarea
soluţionării lor într-o largă perspectivă de către comunitatea
internaţională”
 „Procesul prin care distanţa geografică devine un factor tot
mai puţin important în stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor
transfrontaliere de natură economică, politică şi socio-
culturală”
 „Libertatea pentru o firmă de a investi unde vrea, când vrea,
pentru a produce ceea ce vrea, aprovizionându-se şi vânzând
unde vrea, şi având de suportat cele mai mici constrângeri
posibile”
Procesele semnificative generate
de globalizare
 - existenţa tehnologiilor informaţionale, care ne pun rapid
şi frecvent în legătură unii cu alţii;
 - comprimarea distanţelor prin noile tehnologii;
 - interconectarea şi creşterea dependenţelor reciproce;
 - integrarea şi creşterea pieţelor financiare şi comerciale;
 - internaţionalizarea accentuată a producţiei prin
intermediul unor firme cu activitate globală;
Care credeţi că este diferenţa dintre o companie transnaţională
şi o companie multinaţională?
 - apariţia unor probleme planetare care necesită abordări
globale;
 - înfiinţarea unor organisme internaţionale capabile să
soluţioneze probleme globale.
Controverse în delimitarea momentului
apariției fenomenului de globalizare
 Adam Smith “Avuţia naţiunilor” – consideră că globalizarea
a debutat odată cu descoperirea Americii de către Cristofor
Columb în 1492 şi a Asiei de către Vasco da Gama în 1498.
 Momentul apariţiei poate fi considerat perioada interbelică,
în care elaborarea unor proiecte şi acţiuni de anvergură au
generat apariţia globalizării.
 Ronald Reagan poate fi considerat părintele globalizării
contemporane (a militat pentru piaţa liberă, limitarea
birocraţiei, transparenţă în guvernare, cursuri de schimb
flotante)
Concluzia?
Globalizarea a apărut datorită relaţiilor economice
interstatale, preponderent comerciale.
Cele șapte păcate ale
globalizării
 pierderea identităţii şi a suveranităţii naţionale;
 revenirea la colonialism;
 marginalizarea ţărilor slab dezvoltate (Stiglitz –
“Globalizarea are drept efect perpetuarea inegalităţii dintre
popoare şi nu reducerea acesteia”);
 impunerea unei singure opţiuni (model);
 globalizarea economiei subterane;
 impunerea suveranităţii naţiunilor celor mai dezvoltate şi
accentul pus pe economiile în curs de dezvoltare;
 ducerea în planul secund a societăţilor mici, naţionale în
favoarea companiilor multinaţionale, transfrontaliere.
Factorii determinanți ai
globalizării
 Progresul tehnologic – apariţia și dezvoltarea
tehnologiilor informaţionale și de
telecomunicaţii.
 Hegemonia neo-liberală - modelul pieţei libere
şi a democraţiei a devenit mai convingător
după colapsul comunismului şi sfârşitul
Războiului Rece (1947 Doctrina Truman-1989
Summitul din Malta).
Conceptul de normalizare

 Întreaga evoluţie care stă în spatele sistemului

contabil actual din România se datorează
necesităţilor de informare a utilizatorilor, se
bazează pe raţionamentul profesional al
producătorilor de informaţie, se desfăşoară într-
un cadru pe care lumea contabilă îl recunoaşte
azi drept piaţa informaţiei contabile şi se bazează,
pentru o bună funcţionare, pe un set coerent de
norme, pe care le numim reglementări contabile.
 Între cererea şi oferta de informaţii se interpune procesul de
normalizare.
 Privite din această perspectivă, normele contabile
reprezintă rezultatul unei concilieri, compromisul acceptat de
fiecare dintre actorii implicaţi în scopul realizării unui echilibru
între cererea şi oferta de informaţii.
 Norma contabilă este o regulă precisă privind evaluarea,
înregistrarea, clasificarea sau prezentarea informaţiei
contabile, elaborată în cadrul unui organism de reglementare
contabilă, în vederea rezolvării unei probleme repetitive.
 Normalizarea reprezintă procesul de aplicare deliberată a
normelor de contabilitate pentru soluţionarea corectă a
problemelor privind producţia şi utilizarea informaţiei
contabile.
Finalitatea contabilității
normalizate
O contabilitate normalizată permite întreprinderii să dispună
de:
a. o memorie ordonată a faptelor, operaţiunilor, tranzacţiilor,
rezultatelor şi situaţiilor financiare, pentru:
 a realiza comparaţii între perioade succesive sau între
întreprinderi aparţinând aceluiaşi sector de activitate;
 a fundamenta acţiuni viitoare pornind de la evenimente
trecute (informaţii istorice);
 a îndeplini obligaţiile sale faţă de toate categoriile de terţi
(asociaţi şi acţionari, putere publică, creditori, investitori,
salariaţi, etc.);
b. un instrument de comunicare formalizat printr-un limbaj
inteligibil.
Obiectivele normalizării

• precizarea terminologiei şi a principiilor contabile

general admise;
• definirea principalelor structuri conţinute în
situaţiile financiare;
• modul de prezentare a informaţiilor în situaţiile
financiare;
• elaborarea planului de conturi şi a schemelor de
contabilizare.
Obiectul normalizării îl reprezintă situaţiile
financiare anuale, respectiv planul contabil
general.
Normalizarea prin situațiile
financiare anuale
Este specifică ţărilor anglo-saxone și face referire
la:
 componenţa situaţiilor financiare anuale;
 elementele descrise în situaţiile financiare
anuale;
 recunoaşterea şi evaluarea structurilor în
situaţiile financiare;
 conţinutul rubricilor din situaţiile financiare;
 reglementările, standardele şi procedurile de
contabilitate referitoare la întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare.
Normalizarea cu planul contabil
general
Este proprie ţărilor Europei continentale, sintagma
de plan contabil aparţinând contabilităţii din
Franţa. Elementele supuse normalizării sunt:
 situaţiile financiare anuale, inclusiv forma şi
structura acestora;
 planul de conturi general (sistemul de conturi,
denumire, simbol, conţinut şi funcţie contabilă);
 organizarea documentelor de contabilitate,
inclusiv a procedurilor de înregistrare, validare şi
control a operaţiilor.
Procesul de normalizare a contabilităţii urmăreşte trei
scopuri fundamentale:
 obţinerea de către puterea publică a unei informări
omogene asupra activităţii întreprinderilor;
 valorificarea informaţiilor contabile prin intermediul
utilizatorilor externi;
 alocarea optimă a resurselor financiare ale unei ţări.
Normele contabile constituie nucleul normalizării. În
acest proces distingem:
 norme pentru producţia informaţiei contabile;
 norme pentru validarea (ratificarea) situaţiilor
financiare.
Abordări ale normalizării
Normalizarea este realizată prin cooperarea dintre factorul public
(statul) şi cel privat (profesia contabilă liberală). Funcţie de modul
de colaborare între cele două puteri de normalizare, deosebim:
 abordarea de tip politic sau public, în care predomină intervenţia
statului (Franţa, Germania, România);
 abordarea de tip pragmatic, în care predomină profesia contabilă
liberală (Marea Britanie);
 abordarea mixtă centralizată, în care normele elaborate de
profesia contabilă liberală sunt impuse prin intervenţia statului -
cazul S.U.A., „Comisia valorilor mobiliare” (Securities and
Exchange Commission) și FASB;
 abordarea mixtă descentralizată, în care normele elaborate de
profesia contabilă liberală sunt impuse prin negocieri
multipartite. Printr-un asemenea tratament, în Olanda,
„Comitetul de reflecţie tripartită” (Tripartiete Overleg) realizează
compromisul dintre profesia contabilă liberală, asociaţiile
patronale şi sindicatele muncitoreşti.
 Sisteme de normalizare
Elemente
Organismul principal de normalizare
Obiectivul normelor contabile
(contabilităţii)
Existenţa unui cadru conceptual
Rolul guvernului
Rolul profesiei contabile
Utilizatorii
Rolul utilizatorilor în normalizare
Rolul aparatului judiciar
Caracterul normelor
Caracteristicile sistemului continental Caracteristicile sistemului american
Guvernul, prin intermediul Autorităţii Comisia Standardelor de Contabilitate
Normelor Contabile (ANC), are rolul de a furniza Financiară (FASB), care este independentă, aflată
opiniile referitoare la normele propuse sub o relativă influenţă atât din partea profesiei, cât
şi a guvernului.
Obiectivul contabilităţii este de a servi Înainte de toate, contabilitatea are, ca
drept probă legală şi de a determina veniturile obiectiv, să permită luarea deciziilor.
impozabile
Sistemul normalizator francez nu dispune În Statele Unite există un cadru conceptual
de un cadru conceptual de contabilitate explicit, pe care FASB îl utilizează ca punct de
plecare în formularea şi evaluarea normelor.
Guvernul joacă un rol de prim plan. El se Rolul guvernului Statelor Unite este
simte responsabil de „buna informare” a indirect, deoarece el deţine un drept de veto asupra
utilizatorului de date contabile şi consideră că normelor contabile, propuse de FASB, drept
ocupă cea mai bună poziţie pentru atingerea exercitat prin „Comisia valorilor mobiliare” (SEC),
acestui obiectiv căreia guvernul i-a conferit puterea de reglementare
a comunicării financiare.
Profesia contabilă joacă un rol secundar Profesia joacă un rol determinant,
în procesul de normalizare exercitând o mare influenţă asupra FASB. Deşi
FASB este independent de profesie, el conservă
puternice legături cu aceasta.
Utilizatorii de informaţii contabile sunt Grupul de investitori este considerat
foarte numeroşi şi foarte diverşi utilizatorul principal al informaţiei contabile.
Rolul majorităţii utilizatorilor este Cu toate că este indirect, rolul utilizatorilor
indirect, chiar nesemnificativ este foarte important, datorită procesului de
optimizare a normalizării, urmărit de FASB.
Semnificativ Nesemnificativ
Normele adoptate de Adunarea naţională Obligatorii, mai ales, pentru societăţile
sunt obligatorii cotate la bursă
Armonizarea contabilă

 Se urmăreşte atenuarea diferenţelor şi

racordarea la abordări similare pentru situaţii
identice.
 Armonizarea contabilă exprimă procesul de
corelare, compatibilizare şi standardizare a
componentelor cadrului conceptual al
contabilităţii.
 Este un proces de reducere a diferenţelor
contabile, până la limita standardizării, care
permite opţiunile contabile, iar efectul acesteia îl
constituie creşterea comparabilităţii situaţiilor
financiare întocmite de companii din ţări diferite.
 Convergenţa contabilă este procesul prin care se urmăreşte
identificarea şi eliminarea punctelor de dezacord dintre legislaţiile
contabile naţionale, directivele europene şi standardele
internaţionale de contabilitate, precum şi diminuarea diferenţelor
care există între standardele americane de contabilitate şi
referenţialul contabil al IASB.
 Conformitatea exprimă, în esenţă, însușirea informaţiei contabile
de a corespunde unui set de norme, principii sau reglementări. A fi
conform înseamnă de fapt esenţa convergenţei.
 Internaţionalizarea este consecinţa directă și implicită a procesului
de globalizare. Tranzacţiile și evenimentele nu mai pot fi încorsetate
în graniţele naţionale ale unui stat. De asemenea, apariţia
investitorului internaţional, cu o mare mobilitate spaţială, a generat
nevoie de universal în comunicarea contabilă. De fapt, prin acest
proces, contabilitatea își dovedește implicarea în globalizare.