Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1) ”Boala MAJORA”- adevarata poliomielita paralitica (febra inalta „in dromader”, fenomene
neurologice intense, insuficienta respiratorie, disfagie, disartrie, dureri la nivelul membrelor
inferioare urmate de parestezii sau paralizii).
- produce paralizie flasca asimetrica la 1-2% din totalul infectatilor
- fatalitatea cazurilor paralitice variaza intre 2-10% si creste odata cu varsta la care se
produce boala.
2) ”Boala minora”- reprezinta 4-8% din totalul infectatilor;
- debut pseudo-gripal, febra, disfagie, dureri musculare, dureri abdominale,
varsaturi, cefalee, somnolenta sau insomnie, dureri la nivelul membrelor.
Paralizia flasca asimetrica - virusul intra in fluxul de sange si invadeaza sistemul
nervos central distrugand celulele nervoase care raspund de activarea muschilor -
muschii afectati nu mai sunt functionali
DIAGNOSTIC POZITIV
• CLINIC: pe baza criteriilor clinice - orice persoana sub 15 ani cu paralizie acuta flasca sau orice
persoana de orice varsta, la care se suspecteaza poliomielita.
• EPIDEMIOLOGIC: – cel putin un criteriu din cele doua:
- transmisie interumana
- calatorie intr-o tara endemica de poliomielita sau intr-o zona cu cazuri suspecte ori confirmate de
poliomielita
• DE LABORATOR: - dg de laborator definitiv necesita izolarea poliovirusului salbatic din
probele de scaun, LCR sau secretii orofaringiene.
Criterii de laborator:
1. izolarea virusului polio si diferentiere intratipica – virus salbatic polio
2. izolarea de virus polio derivat din vaccin polio oral – cel putin 85% sa aiba asemanare cu
nucleotide secventiale ale viruslui polio tip 1 din vaccin
3. izolarea unui virus Sabin-like – diferentiere intratipica determinata de un laborator polio
acreditat de OMS
Laboratoarele specializate pot diferentia poliovirusul salbatic de tulpinile vaccinale.
Raspunsul Ac in urma imunizarii imita raspunsul la infectia cu tipurile salbatice de poliovirus.
AGENTUL ETIOLOGIC
• Contagiozitatea:
- prin excretie faringiana – poate incepe la 36 de ORE de la momentul infectant.
Virusurile polio se pot excreta faringian aproximativ o saptamana.
- prin excretie fecala – dupa 72 de ORE de la infectare. Excretia fecala se poate
produce 3-6 Saptamani (sau mai mult).
!!! Contagiozitatea este MAXIMA in zilele de dinainte si dupa debutul bolii.
• Incubatia:
- in mod obisnuit obisnuit 7-14 zile pentru cazurile paralitice – dureri musculare
- raportarile variaza de la 3-35 zile ( posibil )
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
• Cai si mod de transmitere:
1. DIRECT: - aerogen (nor Flugge)
- cale fecal-orala (materii fecale excretate de bolnav sau purtator sanatos).
Ambele moduri de transmitere apar in urma unor conditii de igiena precara, direct de la
persoana la persoana.
2. INDIRECT: - obiecte contaminate,
- alimente contaminate (apa, lapte, legume/fructe nespalate)
3. VECTORI: - NU exista dovezi solide
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
• Receptivitatea: GENERALA
- boala MAJORA apare la 1-2% din cei infectati
- boala minora – apare la 4-8% din infectati
- 90-95% suporta infectia inaparenta
• Comportamentul RECEPTIVITATII in poliomielita face ca modul de manifestare sa
fie de tip “iceberg” : varful reprezentat de putinele cazuri PARALITICE iar baza –
enorma, invizibila – constituita de infectatii inaparent .
• RISCUL aparitiei unei FORME MAJORE de boala este direct proportional cu
varsta PRIMOINFECTIEI ( legea lui Wickman ).
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
- Forma paralitica de boala este mai frecventa la BAIETI < 15 ani
- Forma paralitica de boala este mai frecventa la sexul FEMININ > 15 ani:
- din cauza graviditatii,
- datorita expunerii mai intense la contaminarea realizata prin fecalele copilului excretor
de virus
- Imunitatea post-infectioasa este strict specifica de tip/ definitiva manifestandu-se umoral si
celular
- imunitatea materna se transmite nou nascutului transplacentar si prin laptele matern;
protectia este tranzitorie
• Riscul primoinfectiei: - maxim la sugari
- scade treptat cu varsta
• Receptivitatea colectiva este dependenta de fondul imun al populatiei si ajunge sa reflecte
acuratetea imunoprofilaxiei
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
• Factori favorizanti:
1. Factorii socio-economici – importanta deosebita in conditionarea epidemiologica a poliomielitei:
- in populatiile cu un standard igienico-sanitar crescut (cu transmitere fecal-orala rara sau absenta)
circulatia virusurilor polio si primoinfectia naturala la varsta mica se produc exceptional.
In cazul de mai sus, primoinfectia are loc la varsta mai mare si se soldeaza frecvent cu boala majora.
- in regiunile cu sanitatie mediocra, larga circulatie a enteroflorei permite realizarea transmiterii
fecal-orale si favorizeaza primoinfectia naturala la varsta mica (urmata de constituirea imunitatii
specifice); in astfel de conditii infectia difuzeaza in populatie in “pata de ulei”- interesand progresiv
si uniform intregul anturaj al excretorului de virus polio.
Prin urmare, in tarile subdezvoltate se constituie precoce o imunitate colectiva specifica
antipolio; aceasta este consolidata in timp prin reinfectii succesive frecvente (iar sansele aparitiei
bolii majore sunt reduse).
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
• Forme de manifestare:
- poliomielita a avut o manifestare sporadica in toata lumea pana spre sf. sec. XIX
- incepand cu sfarsitul de secol XIX, s-au semnalat epidemii importante
- in tarile dezvoltate (pe masura ameliorarii conditiilor de viata) a crescut varsta primoinfectiei si in
paralel au crescut si cazurile de boala MAJORA
- in tarile subdezvoltate manifestarea populationala a bolii NU s-a modificat
- dupa introducerea vaccinarii antipoliomielitice cu vaccin INACTIVAT (VPI) -1955 si apoi cu
vaccin VIU ATENUAT de uz ORAL ( VPO )- 1962, incidenta poliomielitei paralitice a scazut
spectaculos de la 15-20/ 100.000 catre 0.01/100.000 locuitori in decursul a 3 decenii.
- poliomielita este inca endemica in 116 tari – predominant din: AFRICA si ASIA
- boala cu virus salbatic a fost eliminata din 155 tari (SUA, Europa de VEST, China si Australia )
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC
• Raspandire:
- poliomielita a aparut in intreaga lume atat sporadic cat si in epidemii;
- manifesta o crestere la sfarsitul verii si toamna – in zonele temperate;
- odata cu imbunatatirea vaccinarii si initiativa globala a eradicarii poliomielitei,
poliovirusurile erau limitate doar la 4 tari care nu au reusit sa intrerupa
transmiterea: - Afganistan
- India
- Nigeria
- Pakistan
• Masuri generale/nespecifice:
- Educarea publicului in privinta avantejelor imunizarii in prima copilarie
•Masuri specifice:
- Masura preventiva primordiala o constituie VACCINAREA:
-vaccinarea se face la varsta cat mai mica posibil
-acoperirea vaccinala corespunzatoare a populatiei permite reducerea
morbiditatii pana la sporadicitate si face sa dispara sezonalitatea si periodicitatea
imbolnavirilor
- Vaccinarea se mentine si in tarile unde poliomielita a fost declarata
ERADICATA, datorita riscului de transmitere (deosebit de facila) a virusului intre
zone geografice diferite (chiar la distante mari).
MASURI DE PREVENTIE
2) VPI:
- asigura o protectie individuala excelenta
- induce producerea Ac circulanti – ce blocheaza raspandirea virusului catre SNC
- protejeaza impotriva infectiei faringiene
- nu induce imunitate intestinala comparabila cu VPO
• Imunizarea ADULTILOR:
- vaccinarea de rutina a adultilor NU se considera necesara
- imunizarea primara se recomanda:
-adultilor care calatoresc in tari endemice
-membrilor comunitatilor/ grupurilor populationale in care este prezent virusul poliomielitic
-personalului care lucreaza in laboratoare unde se manipuleaza specimene ce contin virusul
poliomielitic
-personalului sanitar care poate fi expus la pacienti ce excreta tipul salbatic de virus poliomielitic