reprezintă un tip de asistenţă medicală

specializată şi este cea mai răspîndită metodă de

profilaxie a patologiei ereditare.

În strategia profilaxiei maladiilor genetice, congenitale

şi ereditare o însemnătate practică foarte mare se
acordă consultului medico-genetic, care este
considerat veriga principală, pilonul ce uneşte
strâns diferite aspecte din domeniile medicale,
genetice, psihologice, pedagogice şi sociale.
 În cadrul consultului medico-genetic :
 se stabileşte diagnosticul patologiei genetice;
 se precizează natura genetică;
 se acordă un consiliere genetică bolnavului şi/sau
familiei sale.

Scopul consultului medico-genetic constă în:

 determinarea riscului genetic;
 formarea grupelor de risc pentru apariţia patologiei
genetice la urmaşi;
 elaborarea planului de profilaxie a patologiei ereditare în
familie.
 Indicaţii pentru consultul medico-genetic:

1. Prezenţa în familie a unor copii cu anomalii de dezvoltare sau

patologii ereditare;
2. Cupluri sănătoase la rudele cărora sau diagnosticat patologii
genetice;
3. Naşterea copiilor cu malformaţii congenitale, defecte de tub
neural, spina bifida etc.;
4. Unul din părinţi (mai rar ambii) sunt purtători de aberaţii
cromozomiale structurale echilibrate;
5. Copii cu deficienţe mentale, retard în dezvoltarea psiho-
motorie, cognitiv-verbală şi socială;
6. Reţinerea în dezvoltarea fizică şi sexuală a copilului;
7. Căsătoriile consangvine;
8. Avorturi spontane repetate, sarcini stagnate în evoluţie,
deces perinatal, naşteri premature în anamneză;
9. Sterlitatea primară a cuplului;
10. Evoluţie nesatisfăcătoare a sarcinii (oligo-,
polihidroamnios, iminenţă de avort spontan);
11. Markeri ecografici caracteristici pentru aberaţii
cromozomiale, malformaţii fetale diagnosticate la
gravide în timpul sarcinii;
12. Mame purtătoare de patologie X-lincată;
13. Naşterea copilului cu patologie recesivă gravă;
14. Părinţi purtători sau bolnavi de patologii monogenice
cu mod de transmitere autozomal-dominant,
autozomal-recesiv, X-lincat, Y-lincat;
15. Acţiunea radiaţiei ionizante în timpul sarcinii;
16. Utilizarea unor remedii medicamentoase cu risc posibil
de dezvoltare a MC, in perioada periconcepţională;
17. Vârsta avansată a părinţilor (maternă peste 35 ani,
paternă peste 40 ani);
18. Intoleranţa la unele produse alimentare şi remedii
medicamentoase;
19. Cazuri de patologii ce prezintă o evoluţie lent
progresivă şi rezistenţă la tratament.
 ETAPELE CONSULTULUI MEDICO-GENETIC

I. Înregistrarea datelor personale şi a motivelor de consult – în

cadrul ecestei etape sunt analizate şi documentele medicale
existente;
II. Anamneza familială, materno-fetală, neonatală şi postnatală;
III. Examen fizic – corelarea datelor anamnestice cu rezultatele
examenului fizic permit stabilirea unor ipoteze de diagnostic;
IV. Examenele paraclinice, inclusiv cele genetice;
V. Analiza şi sinteza datelor clinice şi paraclinice pe baza cărora
este satbilit diagnosticul pozitiv şi cel diferenţial;
VI. Evaluarea prognosticului, a posibilităţilor de recuperare şi a
riscului genetic;
VII. Comunicarea verbală şi scrisă a rezultatelor – comunicarea
acestor date trebuie făcută individualizat, verificînd dacă
persoanele care sau adresat geneticianului au înţeles interpretarea
datelor medicale şi valoarea riscului de recurenţă;
VIII. Urmărirea evoluţiei bolii la pacienţii diagnosticaţi.
 Particularităţile examenului clinic obiectiv
în cadrul consultului medico-genetic:
 precoce (chiar de la naştere, începând cu cele mai
timpurii stadii ontogenetice)
 complet (în caz că se determină o anomalie unică
izolată examenul este complet pentru a se exclude
altele deoarece anomaliile congenitale sunt deseori
asociate)
 repetat (deseori în evoluţie pot să apară
manifestări clinice noi, iar examenul repetat
permite stabilirea corectă diagnosticului )
 Consultul și sfatul genetic

 Stabilește diagnosticul unei boli

 Estimează implicarea factorilor genetici în patologia bolii
 Asigură consilierea bolnavului și/sau a familiei sale
 Este realizat de către un medic genetician cu pregătire
medicală de bază și o pregătire specifică în domeniul
geneticii medicale
 Reprezintă lucru în echipă, în care geneticianul reprezintă
punctul de convergență ce stabilește concluziile finale.
 CM genetic = proces de comunicare a unei
informaţii genetice
(CMG – act medical specializat şi complex)

Anomaliile cromozomiale
1. Informaţii despre
 Neechilibrate - A/G:
boală;
 Tri / monosomii
2. Natura genetică a bolii
 Complete / parţiale
+ modul de producere;
 Omogene / mozaic
3. Mărimea riscului;  Fenotip anormal: ACM,
4. Alternativele şi ±RM; T.Sex, D.Gonadice
opţiunile reproductive.  Echilibrate: t, inv, ins
 Fenotip normal
 ±T.reprod: St (AP; AS) / ASR
 Consultul medico-genetic – cerinţe:
Comunicare la nivelul de
înţelegere al persoanelor
 Cunoştinţe şi pricepere
Informaţii clare, complete,
 Abilitate de comunicare corecte, nepărtinitoare
 Caracter non directiv Decizia (informată) finală
aparţine părinţilor (cuplului)
Nu este posibil un SG complet
non directiv →SG “coparticipativ,
 Umanism şi suport dar fără coerciţie informaţională
“Riscul se calculează la rece şi se
psihologic
transmite cu căldură”
 Scris ± revenire Multe informaţii se uită sau
sunt greşit interpretate
 Consultul medico-genetic premarital
 Se acordă în următoarele situaţii:
 unul/ambii membrii ai cuplului sunt afectaţi de o boală
cu determinism genetic,
 evidenţierea unei anomalii cromozomiale echilibrate la
unul din membrii cuplului,
 consanguinitatea,
 în familia unuia dintre parteneri există cazuri de boli
genetice,
 femeia > 35 de ani, bărbatul > 55 de ani,

 unul /ambii parteneri lucrează în mediu mutagen.

 Consultul medico-genetic
postmarital
 Se acordă în cazul în care:

 cuplul consultant are un copil afectat de o boală genetică,

 există tulburări reproductive manifestate fie prin:

• sterilitate (masculină, feminină sau de cuplu)
• infertilitate (avorturi spontane repetate, nou-născuţi morţi
malformaţi),

 există o afecţiune de bază a femeii ce solicită sfat genetic şi

tratamentul acestei afecţiuni poate influenţa dezvoltarea
fătului.
 Consultul medico-genetic :
3. mărimea riscului de recurenţă
Se discută riscul pentru
Mărimea riscului de părinţi / cuplu dar şi pentru
recurenţă depinde de: rudele apropiate
1. Tipul de anomalie
cromozomială; F. importantă este înţelegerea riscului
2. Vârsta maternă; de către consultand dar şi a şanselor:
3. ± sexul purtătorului - formă de prezentare: 1%; 1 la 100;
- valabil pt. fiecare sarcină ulterioară;
- comparare cu riscul populaţiei generale

Majoritatea anomaliilor
cromozomiale au un risc f.mic - avort spontan: 20 %
de recurenţă, în special dacă - malf.cong.majoră: 3 %
părinţii au un cariotip normal - handicap mental / fizic: 2 %
 Consultul medico-genetic
 Concepţii false referitoare la afecţiunile ereditare:

o Absenţa cazurilor de boală în familie înseamnă că boala

nu este ereditară şi viceversa.

o Orice condiţie prezentă la naştere este ereditară.

o Traume psihice sau mentale din cursul sarcinii produc

malformaţii.

o Dacă în familie există doar femei sau bărbaţi afectaţi,

boala se transmite legat de unul dintre comozomii
sexuali.
 Consultul medico-genetic
 Concepţii false referitoare la afecţiunile ereditare:

o Bolile genetice sunt netratabile.

o Toate bolile genetice pot fi detectate prin analizele

citogenetice.

o Un risc de 1:2 ar însemna că tot al doilea copil va fi afectat.

o În cazul unui cuplu consultant cu un copil afectat de o boală

autozomal recesivă, cu risc de 1:4, ar înseamna că următorii
trei copii vor fi sănătoşi.
 Consultul medico-genetic :
alternativele şi opţiunile reproductive

 Contracepţia ± adopţia

 Reproducere asistată (FIV cu gameţi de la

un donator normal)

 Diagnostic preimplantator (screening

embrioni concepuţi prin FIV)

Covic, Stefănescu, Sandovici – “GENETICĂ MEDICALĂ” - 2011

 primară
 secundară
 terţiară
Profilaxia primară:
* Evitarea factorilor teratogeni din mediu
* Educaţia sanitară adecvată a cuplurilor tinere (fumat,
evitarea băuturilor alcoolice şi administrării neautorizate a
oricărui medicament
* Evitarea agenţilor infecţoişi preconcepţional

Profilaxia periconcepţională:
* Adminstrarea acidului Folic (400-800 μkg/zi )
preconcepţional şi în primul trimestru de sarcină
(profilaxia M.C. a SNC – defecte de tub neural, spina
bifida)
şi a complexelor de vitamino-minerale
 PROFILAXIA PRECONCEPŢIONALĂ

Conceptia unui copil trebuie sa se faca pe baza

unui planning familial, de preferat pana la 35 de
ani, deoarece vârstă mai mare de 35 ani
procesele metabolice încetinesc şi scad
capacitatea funcţiei reproductive a organismului.
Consultul medico-genetic prospeciv cu ţel
profilactic este binevenit pentru toate categoriile.
Gradul de risc pentru orice cuplu sănătos este
de 3-5%.
Profilaxia secundară:
Vizează evitarea naşterii unui făt anormal prin
diagnostic prenatal şi depistarea precoce, neonatală a
defectelor congenitale, în scopul prevenirii
complicaţiilor şi realizării unor măsuri medicale
adecvate de recuperare.
 Diagnosticul prenatal reprezintă
o preocupare importantă,
permanentă pentru medicina
contemporană şi una dintre
problemele prioritare din domeniul
Geneticii Medicale.
 Diagnosticul prenatal (DP) cuprinde un complex de
măsuri şi metode, îndreptate spre diagnosticarea
dereglărilor morfologice, structurale, funcţionale şi
biologice de dezvoltare intrauterină a organismului
fătului.

DP a devenit un instrument important de cercetare în

MEDICINĂ, ce contribuie la reducerea
semnificativă a mortalităţii infantile şi micşorarea
numărului copiilor nou-născuţi cu anomalii
cromozomiale şi malformaţii congenitale.
 Se dezvoltă din 1966 când Steel si Berg
analizează structura cromozomilor din lichidul
amniotic. În 1967 Jacobson si Barter efectuează
primul diagnostic prenatal al anomaliilor
cromozomiale.

Esenţa şi valoarea diagnosticului prenatal este

determinată, în special, de informaţia cu privire la
genotipul şi manifestările fenotipice la feţi şi evitarea
naşterii copiilor cu patologii genetice grave
incompatibile cu viaţa şi/sau cu impact major asupra
sănătăţii mentale, fizice, sociale a individului.
 sunt considerate nişte teste sigure, aplicate pe
scară largă, iar specialistul, medicul genetician în
cadrul consultului medico-genetic informează
corect şi complet, pe înţelesul gravidei
(probandului), rolul, avantajele, gradul de risc,
indicaţiile şi contraindicaţiile acestor investigaţii.
 se realizează în cadrul unui serviciu de asistenţă
medico-genetică şi de diagnostic prenatal bine
organizat (Centrul de Sănătate a Reproducerii şi
Genetică Medicală), în care îşi reunesc eforturile
medici-geneticieni, obstetricieni-ginecologi, biologi,
medici de laborator biochimic, citogenetic şi
molecular genetic.
 Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
(OMS) circa 2,5 – 3% din toţi nou-născuţii prezintă la
naştere diverse anomalii de dezvoltare şi malformaţii
congenitale. Totodată circa 1% sunt determinate de boli
monogenice, aproximativ 0,5% - reprezintă anomalii
cromozomiale şi în jur de 1,5 – 2% revine malformaţiilor
congenitale multiple (MCM), cauzate de acţiunea
teratogenă a factorilor exogeni şi endogeni.
 În Republica Moldova DP se realizează la nivel
populaţional prin intermediul metodelor de DP
invazive (biotehnologii de diagnostic citogenetic şi
molecular-genetic) şi neinvazive (testele screening
– ului biochimic şi ecografic).
 Strategii de diagnostic
Țara Depistaj Indicații pentru cariotipare USG, Întreruperea
ul sg sarcinii
Marea TN, Teste Vârsta maternă ≥35 ani, USG T1 :11-14 La orice termen
Britanie serologice T2 : 18-20
T3 : 30- 34

Austria, TN, Teste Vârsta maternă ≥35 ani, USG, Antecedente de T1 :10-12 După 23 săptămîni în cazul
Italia serologice anomalie genetică, Suspecție la aneuploidie, T2 : 19-21 malformațiilor grave cu
T3 : 30- 34 avizul comisiei locale de
Administrarea substanțelor teratogene sau rad X
experți
,Risc (TN și serologic) ≥ 1/250
Spania TN (11-14 USG, Anamnestic eredocolateral agravat, Risc T1 :11-14 Indicație legală pînă la 22
sg) , Test ser integrat ≥ 1/250 T2 : 20- 24 s.g sau în cazul defectelor
(8-14sg) T3 : 30- 34 severe și după 22 s.g

Suedia Nu este o Vârsta maternă ≥35 ani, USG , Anamnestic T2: 15-18 Pînă la 18 s.g în cazul
strategie eredocolateral agravat , La dorință maladiei incurabile la
organizată momentul diagnosticului,
după 18 sg cu permisiunea
CMN

Elveția TN, Test ser Vârsta maternă ≥35 ani, USG, Anamnestic T1 :10-12 La orice termen
(10-14, 15- eredocolateral agravat , Risc integrat ≥ 1/300 T2 : 20- 23
19sg)
/riscul serologic ≥ 1/380
R.M. TN(11-14 Vârsta maternă ≥35, USG, Anamnestic T1 :11-14 Pînă la 12 s.g la dorința,
sg), dublul eredocolateral agravat, Risc (TN și ser.) ≥ 1/250 T2 : 18-21 după 12-21s.g la indicații
test (8-11 sg) T3 : 32- 34 medicale şi sociale
 Algoritmul de diagnostic prenatal
în Republica Moldova
PPAP-A
hCG Modificări ? Nu Examinările din
trimestrul II

Da
Naşterea
Trimestrul I
10-14s.g TN<
2,5mm
USG BVC Normal
TN
TN ≥
Diagnosticul 2,5mm
Cariotip ?
prenatal

AFP,hCG Amniocenteza
E3
Aberant
Da
Modificări ?
Trimestrul II Avort /
15-20s.g Păstrarea
Nu
USG Naşterea sarcinii
 Dintre metodele de diagnostic prenatal neinvaziv
al bolilor genetice, inclusiv al malformaţiilor
congenitale, menţionăm
screening-ul biochimic (triplu test), care
presupune examinarea nivelului alfa-fetoproteinei,
gonadotropinei corionice şi estriolului neconjugat, cel
mai frecvent în săptămâna a 15 – 16 de sarcină.
 Screeningul prenatal

 Se efectuează prin :
 determinarea concentraţiei unor markeri biochimici
fetali din serul matern
 ecografie fetală

 Markerii fetali:
 proteine produse de făt

 hormoni produşi de unitatea feto-placentară.

 Triplu test şi dozarea
alfa-fetoproteinei
 Triplu test constă în determinarea:
 alfa-fetoproteinei (AFP),
 gonadotropinei corionice umane (hCG- fracţiunea
beta),
 estriolului neconjugat (E3),

 între săptămâna 15-17 de sarcină, preferabil în

săptămâna 15-16.
 Triplu test
 Nivelul ↓ AFP în serul matern se corelează cu prezenţa
unei boli cromozomiale la făt.

AFP E3 hCG
Sdr. Down ↓ ↓ ↑
Sdr. Turner ↓ ↓ ↑
Trisomia 18 ↓ ↓ ↓
 Triplu test
 Dozarea inhibinei A:
 Recent adăugată=> cvadruplu test
 Valorile ↑ în cazul unui triplu test pozitiv permit
identificarea a 79% din feţii cu trisomie 21
 Triplu test pozitiv:
 Valoare orientativă
 Diagnosticul de certitudine:
 Ex. citogenetică a celulelor fetale !!!!!
 Triplu test
 Nivel ↑ AFP în serul matern sau în lichidul amniotic:

 apar ca urmare a unui defect fetal

 permite diagnosticul unor defecte fetale:

 Defecte deschise de tub neural (spina bifida, anencefalia)

 Omphalocel, gastroschizis,
 Atrezia esofagiană şi intestinală,
 Sindromul nefrotic congenital,
 Hipoplazia dermică sau alte leziuni cutanate.
 Triplu test
 Alte cauze care determină ↑ AFP din serul matern :
 Sarcini multiple
 Supraestimarea vârstei gestaţionale
 Iminenţele de avort tratate
 Decesul spontan intrauterin

Condition AFP uE3 HCG

Neural tube defect ↑ normal normal
Multiple gestation ↑ normal ↑
Fetal death (stillbirth) ↑ ↓ ↓
Molar pregnancy ↓ ↓ ↑↑↑
 Nivelul cvadruplului test
in diferite aneuploidii

Condiţia AFP uE3 hGC DIA

Defectul Crescut Normal Normal -
tubului neural

Trisomia 21 Scazut Scazut Crescut Crescut

Trisomia 18 Scazut Scazut Scazut -
Trisomia 13 Normal Scazut Normal -
45,X Crescut Scazut Crescut -
3n Crescut Scazut Foarte crescut Foarte crescut
are anumite limite şi specific de utilizare:
 nu poate stabili un diagnostic cert;
 nu poate determina toate cazurile de
anomalii cromozomiale;
 evidenţiază un grup de gravide, la care riscul
de dezvoltare a anomaliilor cromozomiale şi
malformaţii congenitale este mai mare,
comparativ cu riscul complicaţiilor
diagnosticului prenatal invaziv.
 reprezintă, practic, cea mai utilizată metodă
de diagnostic prenatal neinvaziv şi profilaxie
secundară a bolilor genetice, la care se recurge
în scopul:
• determinării exacte a termenului sarcinii,
• evaluării stării fătului,
(corelând datele obţinute în mai
multe etape de examinare).
• diagnosticării anomaliilor de dezvoltare,
• depistării unor markeri ecografici specifici
pentru malformaţii şi aberaţii cromozomiale
(îngroşarea pliului nucal, defectele de tub
neural, spina bifida, anencefalia - sunt doar
unele semne ecografice care pot suspecta
patologii fetale grave).
 Ecografia fetală de rutină
 Ecografia fetală:
• metodă neinvazivă,
• screening-ul ecografic 11-
13s+6z. săptămâni gestaţie
• Apoi: la 20-21 de s. g.
o echipament performant,

o multă experienţă.
 Ecografia fetală de rutină
 Ecografia fetală:
• metoda poate eşua în detectarea unor anomalii
datorită:
o timpului limitat
o rezoluţiei reduse a aparatului,
• în cazul sarcinilor cu risc crescut pentru anomalii
congenitale sau boli genetice este importantă
recomadarea ecografiei de nivel II.
Ecografia
fetală
Ecografia fetală detailată (de nivelul II)
 Reprezintă o analiză de fineţe

 Indicată când există riscul unei anomalii specifice

 Se efectuează de către medici specialişti în medicină

fetală

 Perioada optimă:
• între săptămâna 16-18 şi 20-21de sarcină
Ecografia fetală detailată (de nivelul II)

 Necesită:
• aparatură de înaltă
performanţă (focalizată
pe un anumit organ,
ecografie Doppler sau
imagini tridimensionale)
 Trăsături fetale asociate cu risc crescut
de anomalii cromozomiale

 îngroşarea pliului nucal este sugestivă pentru:

• sdr. Down (se evidenţiază în trimestrul I de sarcină)

 excesul de piele pe ceafă apare în:

• sdr. Down
• sdr. Turner

 întârzierea precoce a creşterii este semnalată în:

• trisomii,
• triploidii,
Trăsături fetale asociate cu risc crescut
de anomalii cromozomiale
 placenta mare apare în:
• triploidii
• poate fi prezentă şi în talasemii sau în hidrops fetal

 despicăturile labio-palatine sunt observate la:

• fetuşii cu trisomii sau triploidii,
• în trisomia 13 se însoţesc de hipoplazie facială

 degete permanent flectate apar în:

• trisomia 18
• artrogripoze
 Trăsături fetale asociate cu risc crescut
de anomalii cromozomiale
 hidropsul fetal sau higroma chistică apare în:
• sdr. Turner
• trisomii autozomale,

 omfalocel:
• trisomia 13
• trisomia 18

 atrezia duodenală apare în:

• sdr. Down

 călcâiul proeminent (în piolet) este sugetiv pentru:

• trisomia 18
 Diagnosticul prenatal (DP)
 act medical complex,
 înalt informativ,
 permite depistarea a numeroase anomalii congenitale şi boli
genetice în perioada vieţii fetale,
 se realizează prin colaborare multidisciplinară din care fac
parte:
• obstetricieni,
• ultrasonografişti,
• biochimişti
• geneticieni.
 Indicaţiile majore ale DP
 vârstă reproductivă avansată a părinţilor:
• femei > 35 de ani
• bărbaţi > 55 de ani

 screening-ul serului matern pozitiv /anomalii suspecte la ecografia

de nivel I,

 prezenţa unei anomalii cromozomiale structurale la unul din părinţi,

 naşterea în familie a unui copil cu o anomalie cromozomială de novo,

 istoric familial de boală monogenică care poate fi diagnosticată la

făt prin analize biochimice sau ale ADN-ului,
 Indicaţiile majore ale DP
 determinarea sexului fetal în cazul unui istoric familial pentru o
boală legată de X dar care nu beneficiază de un test specific,

 rudele de gradul I ale pacienţilor cu:

• defecte de tub neural,
• malformaţie unică (în special de cord)
• sindrom plurimalformativ,

 agresiuni teratogene în cursul sarcinii,

 avorturi spontane recurente şi/sau nou-născuţi morţi,

 alţi factori de risc:

• consangvinitatea,
• DZ I matern prost echilibrat,
• epilepsie la mamă tratată cu anticonvulsionante cu acţiune anti-folică.
 Tehnici de diagnostic prenatal
 investigaţii, de regulă invazive,

 trebuie efectuate cât mai precoce

 prin metode neinvazive (ecografia de nivel II) :

 identificate malformaţiile şi anomaliile structurale caracteristice unor boli
genetice

 metode invazive (biopsia de vilozităţi corionice, amniocenteza

sau cordocenteza) se folosesc în bolile al căror diagnostic
necesită analize:
 citogenetice (bolile cromozomiale),
 biochimice (bolile metabolice)
 moleculare
Diagnosticul prenatal invaziv are o însemnătate
excepţională pentru consultul medico-genetic,
deoarece permite trecerea de la probabilitate la
prognosticul concret al sănătăţii copilului în grupele cu
risc genetic înalt pentru boli genetice - anomalii
cromozomiale şi boli monogenice.
Amniocenteza cu studiul cariotipului
fetal efectuată la a 16 – 18 s. a.
permite diagnosticarea celor mai
frecvente anomalii cromozomiale
numerice şi structurale.
Amniocenteza este procedura de obţinere a unei probe de
lichid amniotic prin puncţie transabdominală, ghidată
ecografic în scopul examinării genomului fetal.
LA conţine celule de origine fetală, care pot fi supuse
investigaţiilor citogenetice şi moleculargenetice, testelor
ADN pentru depistarea mutaţiilor sau cultivate pentru
a efectua analiza cromozomilor.
* la 16-18 săpt. de gestaţie
• complicaţia majoră a amniocentezei
comportă un risc de 0, 5 – 0,7 %
de avort spontan.
• alte complicaţii rare sunt: infecţiile,
scurgerile de LA – în cca 0,3 % de cazuri.
Selecţia gravidelor pentru diagnosticul prenatal citogenetic
este efectuată de medicii geneticieni conform indicaţiilor
clinice:
 vârsta avansată a genitorilor,
 sarcini cu anamneza obstetricală agravată (avorturi
spontane, sarcini stopate în evoluţie, anembrionie,
infertilitate etc.
 părinţi purtători de aberaţii cromozomiale echilibrate sau
mozaici,
 markeri ecografici pentru patologie cromozomială,
 naşterea anterioară a copiilor cu malformaţii congenitale
unice sau multiple, nou născuţi morţi, boli cromozomiale.
 acţiunea factorilor mutageni şi teratogeni în perioada
precoce a sarcinii, periconcepţional, per. organogeneză etc.
 Amniocenteza
 Implică aspirarea a 10-20 ml
de lichid amniotic prin
puncţie transabdominală,
ghidată ecografic,

 Efectuată între săptămînile

16-18 de sarcină,

 Amniocenteza precoce, la
12-14 săptămîni de sarcină.
 Amniocenteza
 Lichidul amniotic obţinut:
 conţine celule fetale
 din descuamaţiile pielii/mucoaselor tractului urinar sau
digestiv

 poate fi supus următoarelor analize:

 dozări enzimatice:
• AFP, şi acetilcolinesteraza (DTN)
• fosfataza alcalină intestinală (fibroza chistică)
 teste ADN pentru detectarea mutaţiilor,
 analiza cromozomială după cultivarea celulelor.
 Amniocenteza
 Complicaţiile:

 sunt rare

 constau în principal în:

 inducerea avortului (risc de 0,5-1%)

 eşecul aspirării prin contracţia reflexă a uterului

 scurgeri mici de lichid amniotic

 infecţii

 lezarea fătului.
 Amniocenteza precoce
 Are o rată de avort mai ridicată (2,5%)

 Risc mai mare de:

• detresă respiratorie
• deformări benigne ortopedice (picior strâmb).

 Dezavantajul metodei:
• durata de prelucrare şi obţinere al rezultatelor >2-4
săptămâni
Amniocenteza
 Biopsia vilozităţilor coriale
 Se obţin fragmente de vilozităţi
coriale:
 recoltare sub ghidaj ecografic pe cale :
o transcervicală (cu ajutorul unui cateter
flexibil)
o transabdominală
 Biopsia vilozităţilor coriale
 Analiza citogentică:
 se poate realiza direct
 permite diagnostic provizoriu în 24-36 de ore sau după o cultură
prealabilă.
 Avantajul:
 efectuarea ei în trimestrul I, săptămânile 9 -12 de gestaţie
 Complicaţii:
 sângerări (40%)
 avort (1-2%)
 malformaţii ale membrelor (anomalii transverse) şi feţei mai ales
în cazul practicării biopsiei înainte de 10 săptămâni.
 Biopsia vilozităţilor coriale

 Dificultăţiile de diagnostic apar în momentul decelării

unui mozaicism cromozomial, apărut în urma:
 contaminării celulelor fetale cu celule materne
 altor artefacte legate de condiţiiile de cultură.

 Detectarea unui mozaicism impune:

 monitorizarea sarcinii
 repetarea cariotipului prin amniocenteză.
 Cordonocenteza

Se efectuează de obicei la
saptamana 18-21 de gestație
Indicații:
 boli cromozomiale,
hemoglobinopatii, hemofilie
 rubeola, virus citomegalic
 incompatibilitate de grup
sangvin
 deficite imunologice
Riscul -5-15%. Se folosește
rar.
 Cordocenteza

 prelevarea a 2-3 ml de
sânge fetal,

 prin puncţie ghidată

ecografic, la rădăcina
cordonului ombilical
 Cordocenteza
 Indicaţii:
• pacienta s-a prezentat prea târziu la diagnosticul prenatal,
• amniocenteza a dat rezultate ambigue sau neinterpretabile,
• diagnosticul bolii se face prin teste biochimice ale plasmei sau
celulelor fetale (infecţii congenitale, boli hematologice sau
deficite imune ereditare).

 Complicaţii:
• risc de avort 2-3%,
• sângerare fetală,
• bradicardia secundară spasmului vascular.
 Fetoscopia
 Se realizează prin introducerea în uter, pe cale transabdominală a
fetoscopului

 Permite:
• vizualizarea fătului,

• colectarea de ţesuturi de la acesta (piele, muşchi, ţesut hepatic),

• detectarea unor defecte şi boli de obicei limitate

(genoderamtoze, distrofii musculare, tulburări metabolice ce
interesează ficatul), imposibil de detectat prin alte metode.
 Fetoscopia
 Este utilizată numai în:

• trimestrul II de sarcină (> săptămâna 20),

• centre de diagnostic prenatal specializate, pentru

tratamentul intrauterin al unor afecţiuni fetale.
Diagnosticul molecular-genetic prenatal

 FISH - precizie de 99% cu

5.7% probe fals-pozitive si
fals-negative
 QF-PCR

- mai puțin material

- elimină contaminarea cu
materialul mamei
- mai ieftină
- aproape complet
automatizată.
 Viitorul diagnosticii prenatale

aCGH – determină erori

submicroscopice
cromozomiale cu o
rezoluţie de pînă la o bază
azotată.
Ar putea evalua
cariotiparea moleculară a
materialuiui genetic al
fătului prelevat din singele
matern.
Diagnosticul genetic preimplantatoriu
 Accesibilă numai în centrele de fertilizare in vitro.

 Embrionul rezultat este crescut pînă la stadiul de 8

celule (blastomere)

 Înainte de implantare, la 3 zile de la fecundare, se obţin

prin biopsie 1-2 blastomere ce vor fi supuse analizelor
genetice.

 Embrionii neafectaţi sunt transferaţi în uterul femeii,

excizia celulelor neavând efecte detrimentale asupra
dezvoltării ulterioare.
Diagnosticul genetic preimplantatoriu
 Indicaţii:
• selecţia sexului la embrionii cu mutaţii ale
cromozomului X,
• diagnosticul unor boli monogenice (fibroza chistică,
distrofia miotonică),
• la purtătorii de anomalii cromozomiale echilibrate.

 Se confruntă cu:
• numeroase limite tehnice
• probleme etice
 Rolul hotărâtor în ansamblul de măsuri
profilactice în grupele de risc revine diagnosticului
prenatal invaziv (DPI), ce permite aprecierea
cariotipului fetal până la a 20-21 s.a., şi
preîntâmpinarea naşterii copiilor cu aberaţii
cromozomiale şi anomalii de dezvoltare
incompatibile cu viaţa, în acest mod, micşorând
riscului genetic în populaţie.
În situaţiile când sunt diagnosticate patologii grave la
făt incompatibile cu viaţa, avortul terapeutic
poate şi trebuie să devină o soluţie salvatoare,
deoarece mai important este să trăieşti, dar să
trăieşti sănătos.
Aceste aspecte sunt analizate din toate punctele de
vedere, în cadrul consultului medico-genetic,
luându-se în consideraţie pronosticul vital,
calitatea vieţii, iar decizia de a păstra sau nu
sarcina revine cuplului, părinţilor şi/sau viitoarei
mame.
1. DP în grupele de risc, utilizând tot arsenalul de
biotehnologii moderne, se indică în perioada
prenatală la termeni informativi de depistare a
patologiilor fetale.

2. Cunoaşterea şi efectuarea testărilor prenatale la gavide

în I şi al II- lea trimestru de sarcină determină
diminuarea frecvenţei naşterii copiilor cu boli
genetice.
3. DP contribuie, în mod direct, la micşorarea riscului
genetic la populaţia Republicii Moldova.
4. DP trebuie să devină preocuparea nu doar a
specialiştilor din domeniul Geneticii Medicale, sau a
medicilor fie obstetricieni-ginecologi, neonatologi,
pediatri, neurologi, cardiologi, ecografişti sau
biologi, ci, de asemenea, să-şi facă loc printre
priorităţile de investigaţie a întregului spectru al
universului ştiinţific.
1. Covic M., Ştefănescu D., Sandovici I. Genetica Medicală, 2011
2. Gorduza E. V. Compendiu de genetică umană şi medicală. Iaşi,
2007
3. Bănescu C. Noţiuni de genetică în asistenţă medicală, Tîrgu-
Mureş, 2013
4. Sprincean M. Bolile genetice. Elaborare metodică. Chişinău, 2013
5. Бочков, Н.П. Клиническая генетика / Н.П. Бочков. Мocквa,
2006
6. Джонс К. Наследственные синдромы по Дэвиду Смиту.
Атлас-справочник. Пер с англ. Москва, 2011
7. Козлова C., Демикова Н. Наследственные синдромы и
медико-генетическое консультирование. Атлас-справочник.
Изд. 3-е дополн. Москва, 2007
 VĂ MULŢUMESC
PENTRU ATENŢIE !