INFLUENȚA

TURCĂ ÎN LIMBA
ROMÂNĂ
Grib Victorița, gr. 402b
 Influenta turca (osmanilie)

Ea a inceput sa se manifeste asupra limbii romane prin secolul al XVI-

lea, deci dupa ce Tara Romaneasca si Moldova au devenit vasale
Imperiului otoman. In urma instaurarii dominatiei turcesti, domnitorii
romani au fost, la inceput, confirmati prin investitura sultanului, iar apoi
numiti direct de Poarta Otomana. Interesati fiind in mentinerea
suzeranitatii si realizarii celor mai diverse profituri, turcii au monopolizat
intregul comert exterior al tarilor romane, impunandu-le acestora o tripla
dominatie: politica, administrativa si economica.
 Elementele turcesti au patruns în limba româna în
aceasta perioada în doua faze istorice:
1. În secolele al XV-lea - al XVII-lea au patruns o serie de cuvinte
care au, în general, caracter popular, multe facând parte din
fondul principal lexical al limbii române;

2. Cuvinte turcesti intrate în epoca fanariota (secolele al XVII-lea

- al XVIII-lea), dintre care majoritatea au iesit din uz sau au
capatat, pe teren românesc, un sens ironic
 Cuvintele de origine turceasca sunt relativ usor de recunoscut pentru ca, asa cum arata Lazar Saineanu,
"turcismele române au în cea mai mare parte accentul pe ultima silaba”.
El arata ca exista totusi un numar important de turcisme românesti care nu respecta oxitonia caracteristica
.
Exemple:
acaret, amanet, atlas, babalâc, bidiviu, borangic, buzdugan, calcan, derbedeu, habar, hambar,
huzur, taifas, talaz, taraf; tavan etc;
Unele sunt foarte usor de recunoscut, datorita vocalei finale accentuate -a 
(sau a diftongului -ea, cu -a accentuat).
Exemple:
 acadea, baclava, balama, basma, boccea, catifea, cazma, cherestea, chiftea, cismea, ciulama, dambla,
dandana, dusumea, haimana, halva, lichea, lulea, macara, manea, mucava, musaca, musama, sarma, sofa,
sandrama, tarla, telemea, trufanda, zeflemea etc.
Cele mai numeroase cuvinte imprumutate din turca sunt substantivele

Acadea, acaret; amanet; arpagic; arsic; atlas; baclava; babalâc; bacsis; balama; baltag; berechet;
boccea; buzdugan; bama; basma; beci; belea; bidiviu; borangic; bumbac; bursuc; butuc; cafea; caimac;
calcan; caldarâm; capcana; capot; catran; chef; cherem; chiabur; chindie; chiul, ciob; cascaval; cataif;
catifea; catâr; cazan; cazma; ceaun; chebap; cherestea; chibrit; chilipir; chimion (si în
varianta chimen); chiosc; chirie; cioban; ciomag; ciorap; ciorba; cismea; ciulama; cântar; condur; curmal;
cusur; dambla; dandana; derbedeu; dovleac; dud; dugheana; dulgher; dusumea; farfurie; fes; fistic;
geanta; gherghef; ghiol; ghiotura; ghiuden; ghiveci; habar; hac; halat; haimana; hal; halal; halva; hamal;
hambar; haram; harbuz; hatâr; haz; hazna; huzur; herghelie; geam; iahnie; iaurt; ibric; lalea; lichea;
lighean; liliac; liman; lulea; macara; magiun; mahon; maimuta; manea; marama; margean; moft;
moftangiu; moloz; mosafir (si musafir); mucava; musaca; musama; nufar; nur; odaie; papara; papuc;
pastrama; pilaf; rachiu; rahat; salcâm; sarma; sidef; sofa; soi ("rasa"); surghiun; susan; sal; sandrama;
siretlic; sis; tabiet; taifas; talaz; taman; taraba; taraf; tarhon; tarla; tavan; telemea; tertip; tuci; tutun;
tarâm; toi; trufanda; zambila; zarzavat; zeflemea; zor; zuluf.
 Adjective
Bondoc; caraghioz; chefliu; chel; chior; coscogea; hain; mahmur; mofluz; mucalit; murdar;
nurliu; palavragiu; sadea; sasiu; siret ("istet"); tembel; zevzec.

Adverbe de origine turceasca: abitir; barim/barem; basca; ioc "nu"; tiptil.

Interjectii: aferim, aman, avan, bre, halal, sictir etc.

În ceea ce priveste clasa morfologica a verbului, este de retinut ca nici un verb turcesc nu a fost
preluat de româna; explicatia este, probabil, faptul ca finala infinitivelor turcesti
(-mak si -mek) nu este susceptibila de a fi adaptata la limba româna. În schimb, exista în româna
multe verbe derivate de la substantive turcesti, si care se conjuga, cu exceptia
lui amaneta (amanetez), ca verbe de conjugarea a IV-a:

 A boi, a caftani, a calauzi, a cani, a cântari, a casapi, a catrani, a chefui, a chiorai, a ciomagi, a
(se) fâstâci, a se fuduli, a huzuri, a mazili, a murdari, a schingiui, a sulemeni, a surghiuni, a tabaci,
a zapaci, a zori.
 Termeni turcesti din diferite domenii
a. Politica:  bas-; bei; beizadea; caimacam; divan; han ("domnul tatarilor"); pasa; pasalâc;

b. Termeni militari: aga; alai; arnaut; bimbasa; buluc; calauz; cazac; ceaus; duium; ghiulea;
iama; iatagan; ienicer; iures; leafa; lefegiu; meterez; palos; spahiu; surla; zaherea;

c. Plante: abanos; anason; arpagic, bama; bostan; bumbac; chimion (si în

varianta chimen); curmal; dovleac; dud; fistic; harbuz; iasmin; lalea; liliac; nufar; patlagea;
salcâm; susan; tarhon; tutun; zambila;

d. Animale: bidiviu; bursuc; calcan; catâr; ciortan; gugustiuc; herghelie; liliac; maimuta;

e. Minerale: chihlibar (si în varianta chihlimbar); fildes; margean; sidef;

f. Casa, constructii: acaret; anteriu; beci; cercevea; chepeng; chiosc;

ciardac (si cerdac); dusumea; geam; hambar; odaie; paianta; sandrama; tavan;

g. Imbracaminte: aba; basma; binis; cabanita; caftan; capot; ciorap; condur; fes; fota; giubea;
halat; ilic; iminei; marama; papuc; sal; salvari; testemel; tichie;
h. Alimente: acadea, baclava; cafea; caimac; cascaval; cataif; chebap; chiftea; ciorba; ciulama;
cuscus; farfurie; felegean; ghiuden; ghiveci; halva; iahnie; iaurt; ibric; ienibahar; magiun;
musaca; papara; pastrama; peltea; pilaf; rachiu; rahat; sarailie (si serailie); sarma; serbet; telemea;
zarzavat;

i.Meserii: bacal (Muntenia: bacan); badana (Muntenia: bidinea); boiangiu; cafegiu; caicciu; calfa;

cazangiu; cazma; cioban; cismegiu; dughengiu; dulgher; gelat; gherghef; hamal; hamalâc; herghelegiu;
iaurgiu; macara; moloz; papugiu; pastramagiu; tutungiu; zarzavagiu;

j. Comert si industrie: amanet; atlas, beslic; boia; borangic; calp; calpuzan; calpuzanlâc; cântar;
catifea; cazan; cherestea; chibrit; chilipir; chilipirgiu; chirie; dugheana; ghiotura; hac;
magaza (si magazie); mofluz; musteriu; oca; para; samsar; samsarlâc; taraba;

k. Diverse: abitir; ageamiu; arcan; babalâc; bacsis; balama; baltag; berechet; boccea; bondoc; bre;
buzdugan; calabalâc; caldarâm; calup; catran; chef; cerga; chefliu; chel; chior; chiul,
chiulhan (si chiolhan); ciomag; cismea; coscogea; cusur; dambla; dandana; ghiol; geanta; habar;
haimana; hain; hal; halal; hap; hatâr; haz, huzur; iatac; lichea; lighean; liman; lulea; mahmur; mahon;
manea; marafet; moft; mosafir (si musafir); mucalit; mucava; murdar; musama;
 Sufixele pastrate din turca sunt destul de bine reprezentate din punctul de vedere al
productivitatii, ele atasându-se si la cuvinte de alte origini

a. -giu, -ciu < tc. ği, či: formeaza substantive sau adjective, indicând meseria, îndeletnicirea,
deprinderea, ocupatia (abagiu, boiangiu, cafegiu, cherestegiu, ciubucciu, conacciu, dughengiu,
giuvaergiu, harabagiu, herghelegiu, iaurgiu, papugiu, pastramagiu, simigiu, tinichigiu, tutungiu,
zarzavagiu etc.)
Derivatele cu sufixul -ciu/-giu alterneaza cu sinonimele românesti în -ar sau -as: capugiu -
portar; caicciu - luntras; papugiu - cizmar etc.
b. sufixul -íu < tc. -i formeaza adjective, indicând nuante: conabiu, fistichiu, havaiu, limoniu,
naramgiu; de la acestea, s-au format si altele precum: caisiu, chihlibariu, nautiu.
c. sufixul -lâc, -lic < tc. -lyk, productiv, formeaza  mai ales nume abstracte exprimând: o stare
generala (hagialâc, surghiunlâc), o calitate (caraghiozlâc, hainlâc, mucalitlâc, siretlic), o ocupatie
si folosul / rezultatul acesteia (hamalâc, samsarlâc), un anumit teritoriu (pasalâc), o colectivitate
(boccealâc, calabalâc, mezelic) si care a dat si derivate analogice (avocatlâc, berbantlâc, crailâc,
senatorlâc).
Sufixul alterneaza cu sinonimul sau -ie: hainie - hainlâc, murdarie - murdarlâc, surghiunie –
surghiunlâc.
 O serie de cuvinte turcesti si-au schimbat, în limba româna, sensul,
dobândind un sens figurat, metaforic sau unul ironic.
Astfel: 
bucluc a primit sensul de "belea"; 
catran, la origine termen de marina, a devenit verb: a se catrani; 
lichea, cu sensul initial de "pata", a ajuns sa însemne "om patat, secatura"; 
mucalit, la origine "actor"; 
pehlivan, la origine, "voinic, atlet"; 
caraghioz era numele arlechinului într-o farsa foarte raspândita; 
marafet, "stiinta, talent", astazi, cu sensul de "viclenie, afacere necurata,
încurcatura"; 
tertip, "proiect, plan", astazi "intriga, smecherie".