Cristalinul

(lens cristalina)
ANATOMIA CRISTALINULUI
Lentilă biconvexă
macroscopic
- 2 poli (anterior şi posterior)
- Ecuator (ancorat de zonulă)
microscopic
- Capsula (anterioară si
posterioară)
- Epiteliu unistratificat anterior
- Cortex
- Nucleu
 Fiziologia cristalinului
Cristalinul este unul din ţesuturile foarte bogate în ioni de K+, datorită
proporţiei Na+/K+ existentă la nivelul celulelor epiteliale care pompează
Na+ în afară şi K+ înăuntru, cu cât cristalinul îmbătrâneşte cu atât conţinutul
în K+ scade. Menţinerea balanţei cationice şi a apei este esenţială pentru
transparenţa cristalinului.

Cristalinul reprezintă o structură anatomică cu rol major în refracţia luminii

contribuind cu cca 20D la puterea de refracţie totală a ochiului (60D).

Acomodaţia: se produce prin modificarea formei cristalinului prin acţiunea

muşchiului ciliar asupra fibrelor zonulare (contracţia muşchiului ciliar
determină relaxarea zonulei Zinn astfel cristalinul se bombează devenind
sferic şi-i creşte puterea de refringenţă).

Presbiopia apare prin pierderea elasticităţii cristalinului datorită înaintării în

vârstă.
 Anomalii congenitale
Cataracta congenitală
Microphakia
Spherohakia
Colobomul cristalinian
Lenticonul anterior, posterior: reprezintă o deformare
conică a cristalinului.
Determină astigmatism miopic şi semnul “picăturii de
ulei“ la examinarea microscopică.
 Cataracta
Reprezintă opacifierea cristalinului şi cea
mai frecventă cauză de scădere a vederii

Clasificare etiologică
– legate de vărstă
– complicate asociate cu boli oculare
– patologice asociate cu boli generale
– toxice induse de medicamente
– traumatice
 ETIMOLOGIE

Cataracta (lb. greacă)- cascadă

Analogie cu înceţoşarea vederii şi culoarea albă
a cristalinului
Cataracta congenitală

Opacifierea cristalinului este prezentă la naştere

Poate fi unilaterală sau bilaterală
Tipuri anatomoclinice:
– Cataracta totală: reprezintă opacifierea în totalitate a
cristalinului, produc ambliopie profundă
– Cataracta zonulară: opacităţiile înconjoară nucleul clar
şi sunt împrejmuite de o zonă de cortex clar (opactăţi
ce ‘încalecă’ nucleul)
– Cataracta polară anterioară: sunt opacităţi mici,
bilaterale, simetrice ce nu afectează acuitatea vizuală
– Cataracta polară posterioară: opacităţi ce determină
scăderea acuităţii vizuale, au tendinţa de a se lărgi
 ETIOLOGIA CATARACTEI
CONGENITALE
BILATERALĂ
- Idiopatică
- Ereditară
- Genetică şi metabolică (s. Down, s. Hallerman-Streiff, s. Lowe,
galactozemia, s. Marfan, trisomia 13-15, s. Alport, distrofia miotonica, b.
Fabry, hipoparatiroidismul, s. Conradi)
- Infecţii materne (rubeola, virusul citomegalic, varicela, sifilis, toxoplasmoza)
- Anomalii oculare (aniridia, disgenezia segmentului anterior)
- Toxică (corticosteroizi, radiaţii)
UNILATERALĂ
- Idiopatică
- Anomalii oculare (persistenţa vitrosului primitiv, disgenezia segmentului
anterior, lenticon posterior, tumorile polului posterior)
- Traumatică
CATARACTE CONGENITALE

Cataracta zonulară Cataracta polară anterioară

Cataracta polară posterioară

 Cataracta juvenilă
Cataracta coronariană:
opacităţi aşezate în jurul
ecuatorului cristalinian sub forma
unei coroane

Cataracta coerulea: mici

opacităţi albastre localizate în
cortexul cristalinian, frecvent în
s.Down
 Cataracta legată de vârstă
Cataracta senilă

Cel mai des întâlnit tip de cataractă,

bilaterală
Patogenia este insuficient elucidată şi
plurifactorială (razele UV, factori hormonali
şi genetici)
Proteinele cristaliniene suferă modificări
biochimice şi devin proteine cu greutate
moleculară mare, în paralel scade
concentraţia de K+ cu creşterea
concentraţiei de sodiu şi hiperhidratare
Exista 3 tipuri de cataracta primitivă legată
de vârstă: corticală, nucleară şi
subcapsulară posterioară
 DIAGNOSTIC
ANAMNEZĂ

– scăderea acuităţii vizuale

– vedere neclară, înceţoşată
– miopizare
– diplopie monoculară
 VEDERE NECLARĂ
la distanţă
 VEDERE ÎNCEŢOŞATĂ
la aproape
 Stabilirea diagnosticului în
cabinetul de med. de familie

Măsurarea acuităţii vizuale

- Numără degetele
- Percepe mişcarea mâinii
- Percepe lumina
- Fără percepţia luminii
CATARACTA TRAUMATICĂ

Cataracta contuzivă opacităţi

subcapsulare anterioare în stea sau
rozetă
Cataracta traumatică directă după o
plagă corneană perforantă cu
interesarea capsulei anteriare, rapid
apare opacifierea completă a
cristalinului
Cataracta traumatică prin iradiaţii
(radiaţii X, infraroşii)
Cataracta traumatică după arsuri
chimice (baze)
Cataracta traumatică electrică
 Dislocările cristalinului
(ectopia lentis)
Tulburare a ţesutului conjunctiv
caracterizat prin distrofie mezodermală
hipoplazică
Pot fi parţiale (subluxaţii) sau totale
(luxaţii). În cazul luxaţiilor cristalinul
poate ajunge în camera anterioară,
în vitros sau subconjunctival
Pot fi asociate cu boli de sistem (mai
ales subluxaţiile):
– sindromul Marfan
– Sindromul Weill - Marchesani
– homocistinuria
Sau apar în context traumatic, unde
luxaţiile sunt mult mai frecvente
COMPLICAŢIILE CATARACTEI
NEOPERATE
Luxaţia şi subluxaţia
cristalinului
Uveita facoanafilactică
Glaucomul facolitic
Glaucomul facomorfic
 TRATAMENT

CORECŢIE OPTICĂ (miopizare în

cazul cataractei nucleare incipiente)

CHIRURGICAL
CORECŢIE OPTICĂ
TRATAMENT CHIRURGICAL -
ISTORIC

JACQUES DAVIEL 1745

TRATAMENT CHIRURGICAL -
ISTORIC

HAROLD RIDLEY 1949

Primul implant intraocular CHARLES KELMAN 1960
Părintele facoemulsificării
SALA DE OPERAŢIE
TRATAMENT CHIRURGICAL
EXTRACŢIA
INTRACAPSULARĂ
EXTRACŢIA EXTRACAPSULARĂ
FACOEMULSIFICAREA
FACOEMULSIFICAREA
FACOEMULSIFICAREA
FACOEMULSIFICAREA
FACOEMULSIFICAREA
PREGĂTIRE PREOPERATORIE
Operaţia de cataractă nu este o urgenţă oftalmologică,
astfel trebuie acordat timp pentru evaluarea medicală
corespunzătoare a pacientului (oculară şi generală).
Echilibrarea afecţiunilor medicale!
Analiza secreţiei conjunctivale
Preoperator, cu o zi înainte, instilaţii cu antibiotice
Dilatarea adecvată a pupilei – cu 1,5 – 2 ore
preoperator, din 30 în 30 min. tropicamidă, ciclopentolat
Pentru o mai bună midriază intraoperatorie instilaţii cu
AINS preoperator
Spălarea sacului conjunctival cu Betadină diluată
ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE
Postoperator pacientul primeşte, instilaţii
cu antibiotice şi antiinflamatoare
Prima examinare – seara sau prima zi
postoperator
La externare: tratament medicamentos
local cu antibiotic şi antiinflamator, repaus
fizic
 COMPLICAŢIILE CATARACTEI
OPERATE
INTRAOPERATORII
- Ruptura capsulei posterioare
- Afectarea endoteliului
- Dehiscenţă zonulară
- Hemoragie supracoroidiană
(expulzivă)
- Luxarea nucleului sau fragmentelor
nucleare în vitros
- Rupturi iriene
 COMPLICAŢIILE CATARACTEI
OPERATE
POSTOPERATORII
- Keratopatia buloasă
- Dislocarea implantului de
cristalin artificial
- Glaucom secundar
- Endoftalmita
- Dehiscenţa plăgii
- Opacifierea secundară a
capsulei posterioare
- Dezlipirea de retină
- Uveită cronică
- Astigmatism indus operator
- Edem macular cistoid
CRISTALIN ARTIFICIAL
INTRAOCULAR
Cristalinul artificial
a cunoscut din
anii 1950 o
permanentă
perfecţionare, în
ceea ce priveşte
materialul, design-
ul şi modalitatea
de implantare.
 CRISTALIN ARTIFICIAL

15 ani 47 ani 60 ani 70 ani

Pe măsură ce ochiul ‘îmbătrâneşte’ cristalinul

uman devine mai galben, astfel filtrează razele UV
şi albastre.
 CRISTALIN ARTIFICIAL

După extracţia cristalinului uman, ochiul

rămâne fără protecţie în ceea ce priveşte
radiaţiile UV şi albastre.
 Mecanisme protectoare

Cu trecerea timpului cristalinul uman devine

mai galben astfel oferă protecţie împotriva
razelor albastre şi UV.

La nivelul retinei este secretat un pigment de

culoare galbenă împotriva stresului oxidativ
provocat de radiaţiile albastre
luteina şi zeaxantina
 De ce implant IOL galben?
Este SINGURUL cristalin artificial care
protejează împotriva radiaţiilor UV şi albastre.