PICTURA BIZANTINĂ ȘI RENAȘTEREA PALEOLOGĂ

Structura lucrării
• arta bizantină – consideraţii generale

• pictura bizantină – consideraţii generale

• renaşterea paleologă :
 Contextul istoric – scurte consideraţii
 Caracteristicile picturii în renaşterea paleologă
 Pictura de murală, de şevalet şi miniaturile

• concluzii
• bibliografie

ARTA BIZANTINĂ GENERALITĂŢI
Bizanțul
Expoziţie excepţională
de artă bizantină,
la Academia Regală
din Londra
2009
 formată pe fondul artei grecești, romane
şi cea din orientul asiatic, s-a dezvoltat în
Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin);
 a dăinut între secolele al IV-lea şi al XV-
lea, influenţând ţinuturile îndepărtate ale
Asiei şi ale Italiei, iar înspre nord până în
Rusia;
 are un pronunţat caracter religios
(simfonia bizantină);
arta este parte integrantă a complexului
sistem teologic;
arhitectura militară sau laică, sculptura,
pictura sau artele decorative îl introduc pe
omului bizantin în lumea transcedentală;
 artă monotonă, hieratică, repetitivă ↔
artă vie, şi ca tot ce este viu, a cunoscut şi
epoci de măreţie şi de decadenţă, a evoluat,
s-a transformat (C. Diehl).
PICTURA BIZANTINĂ GENERALITĂŢI  din perioada paleocreştină
(simbolurile) până spre sfârşitul
secolului al XVI-lea, programul
iconografic n-a fost întotdeauna la fel. El
s-a format în timp şi a variat după epoci
şi regiuni;

 programul(tema, tipicul) şi tehnica

iconografică a fost într-un raport
evolutiv potrivit şi cu arhitectura şi cu
evoluţia tipurilor arhitecturale;

 în toate epocile istoriei artei

bizantine, fresca a fost folosită alături
de mozaic în decoraţia bisericilor si
amândouă au adoptat aceleaşi teme
iconografice;

 pictura bizantină are ca bază

Scriptura şi Tradiţia și o motivaţie
dogmatică şi istorică;
 odată cu naşterea bisericii bizantine
PICTURA BIZANTINĂ GENERALITĂŢI timpurii s-a format şi stilul picturii murale.
Tehnica preferată a fost mozaicul;

 pereţii monumentelor bizantine erau

acoperiţi cu mozaicuri de un mare
rafinament (Sf. Sofia şi San Vitale);

 baza structurală a mozaicului antic a

fost păstrată de Bizanţ, însă culorile au
devenit înflăcărate, incandescente, cu o
strălucire supranaturală → exprimă
emoţia, focul sacru din sufletul omului;
Mozaic din catedrala Sf. Sofia

Roma a fost unul dintre primele oraşe

care a folosit mozaicul (pavimentele,
pereţii, bolţile, cupolele);

 izvorul principal ala picturii din

Constantinopolul secolului a IV-lea şi al V-
lea a fost arta Romei, Alexandriei,
Antiohiei, Efesului şi a altor oraşe
Mozaic din catedrala San Vitale
elenistice din Orient;
PICTURA BIZANTINĂ GENERALITĂŢI Constantinopolu(330) a găsit în formă
gata exprimată mult din ceea ce mai
târziu a devenit baza esteticii sale(V.
Lazarev);

Constantinopolul şi-a format un stil

propriu, manifestat pentru prima dată ca
tot organic în timpul lui Iustinian (527-
565);

 o artă spiritualistă, un minuţios sistem

Mozaic din catedrala San Vitale iconografic care îmbrăţişa Vechiul şi Noul
Testament, o tehnică evoluată a
mozaicului, a frescei şi a encausticei;

 pictura de şevalet este de slabă

importanţă artistică în secolele V-VII.

 în a doua jumătate a secolului a VII-lea

înfloreşte cultul imaginilor şi se produce o
cantitate enormă de icoane.
Mozaic din catedrala Sf. Sofia

PICTURA BIZANTINĂ GENERALITĂŢI
Tehnica encaustică: Sf. Petru, M-rea Sf. Ecaterina Sinai
 la ascensiunea picturii icoanelor a
contribuit în mod decisiv faptul că, după
Iustinian, oraşele şi războinicii se folosea
de icoană ca de un mijloc de protecţie în
faţa nenorocirilor şi necazurilor;
 icoanele sunt pictate în mod tradiţional
pe lemn (se folosesc culorile tempera iar
pentru fixarea culorilor se folosesc diferite
substanţe naturale), uneori pe sticlă,
marmură sau pe alte materiale;
 o tehnică particulară de pictură(sec. VII)
este cea encaustică → pictură cu ceară;
suportul folosit trebuia menţinut cald; se
mai păstrează în pinacoteca mănăstirii Sf.
Ecaterina Sinai;
 sunt păstrate foarte puţine icoane
străvechi → distruse ori în primele trei
secole (persecuţii), ori în perioada
iconoclastă (sec. VIII-IX).
PICTURA BIZANTINĂ GENERALITĂŢI  iconoclasmul
(eikon = chip, înfățișare; klasma=distruge)

ca doctrină oficială a statului și a bisericii

între anii 726-787 şi 813-843, a impus
distrugerea icoanelor sistematic pe motiv
de idolatrie;

 iconoclaştii (iconomahi): încălcarea

poruncii a doua; dumnezeirea este
nereprezentabilă; monofizism;
nestorianism; iudeii şi mahomedanii
refuză botezul datorită iconografiei ;

 iconodulii (iconofili): dacă am face o

icoană a nevăzutului Dumnezeu, cu
siguranţă am greşi…, noi facem icoana lui
Dumnezeu întrupat … care a trăit cu
oamenii şi Şi-a asumat natura, volumul
forma şi culoarea trupului (I. Damaschin,
T. Studitul, N. Mărturisitorul).
  în arta bizantină s-a dat o
PICTURA BIZANTINĂ GENERALITĂŢI importanţă ilustrării manuscriselor şi
cărţilor profane sau
religioase(miniaturile);

 la începutul capitolelor cărţii sau ale

manuscrisului se desena un ornament
care ocupa o treime din pagină
(frontispiciu);

 unele pagini din text începeau cu o

iniţială(o literă mai mare), frumos
decorată;

 fiecare manuscris sau carte era

rezultatul unei munci de migală, de
răbdare şi mare pricepere =
capodopere ale picturii;
PICTURA BIZANTINĂ ŞI
RENAŞTEREA PALEOLOGĂ
Mihail VIII Paleolog
Însemnele dinastiei Paleologilor
Dinastia Paleologilor (1259 - 1453)
CONTEXTUL ISTORIC 1. Mihail VIII Paleolog; 1259 - 1261 (asociat), 1261 -
Constantin XI Paleolog 1282 ; strănepotul lui Alexis III;
2. Andronic II Paleolog ; 1282 - 1328 ; fiul lui Mihail
VIII;
3. Mihail IX Paleolog ; 1294/5 - 1320; fiul lui
Andronic II, asociat;
4. Andronic III Paleolog ; 1325 - 1328 (asociat), 1328
- 1341 ; fiul lui Mihail IX ;
5. Ioan V Paleolog; 1341 - 1376 (între 1347 și 1354
fost asociat); fiul lui Andronic III ;
6. Ioan VI Cantacuzino; 1347 - 1354 ; tatăl vitreg al
lui Ioan V ;
7. Matei Cantacuzino; 1353 - 1357 ; fiul lui Ioan VI;
8. Andronic IV Paleolog; 1376 - 1379 ; fiul lui Ioan V;
9. Ioan V Paleolog; 1379 - 1390 ; a doua oară ;
10. Ioan VII Paleolog; 1390 ; fiul lui Andronic IV;
11. Ioan V Paleolog; 1390 - 1391 ; a treia oară;
12. Manuel II Paleolog; 1391 - 1425 ; fiul lui Ioan V;
13. Ioan VII Paleolog; 1399 - 1402 ; a doua oară,
asociat ;
14. Andronic V Paleolog; 1404 – 1407, fiul lui Ioan VII;
15. Ioan VIII Paleolog; 1416 - 1425 (asociat), 1425 -
1448 ; fiul lui Manuel II;
16. Constantin XI Paleolog Dragases; 1437 - 1439
(regent), 1448 - 1453; fiul lui Manuel.
 PICTURA BIZANTINĂ ŞI
RENAŞTEREA PALEOLOGĂ
CONTEXTUL ISTORIC

 evenimentul din 1204, a fost o lovitură pentru Imp. Bizantin din care nu s-a mai ridicat
niciodată (C. Diehl);
1261- Mihail Paleologul (ultimul mare împărat bizantin), susţinut de genovezi, intră în
Constantinopol şi aşeza pe tron dinastia Paleologilor → Peloponezul latin, ţărmul oriental al
Adriaticei (Carol de Anjou) → oarecare ordine în finanţe, marină → dispărut = decadenţa;
oameni de valoare: Ioan Cantacuzino(1391-1355), Manuel al II-lea Paleologul(1391-1425) =
imperiul nu mai putea fi salvat:
• în Pen. Balcanică disputau hegemonia Bizanţului Imp. Bulgar şi cel Sârb;
• la C-pol veneţienii-genovezii ↔stăpâni;
• turcii otomani ocupau toată Asia Mică (capitala Brussa, apoi Adrianopol), Tracia,
Macedonia → imperiul micşorat: C-polul, Tessalonic, Mistra → fără armată, flotă, finanţe;
PICTURA BIZANTINĂ ŞI
RENAŞTEREA PALEOLOGĂ
CONTEXTUL ISTORIC

• pentru obţinerea sprijinului din Occident → încercare de reunire a bisericilor →

cruciade fără rezultat (Nicopole 1396; Varna 1444) → opoziţia eclesiastică şi polulară;
• asediu al C-polului 1397 (Baiazid -Tamerlan) → Tessalonicul cade 1430; Moreea
cotropită de două ori → 1453 C-polul cucerit (Mahomed al II-lea) şi ultimul împărat
Bizantin,Constantin Dragases , moare pe zidurile fostei capitale.
PICTURA BIZANTINĂ ŞI
RENAŞTEREA PALEOLOGĂ
CONTEXTUL ISTORIC
PICTURA BIZANTINĂ ŞI
RENAŞTEREA PALEOLOGĂ
CONTEXTUL ISTORIC
PICTURA BIZANTINĂ ŞI
RENAŞTEREA PALEOLOGĂ
CONTEXTUL ISTORIC
PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERE GENERALE

În epoca paleologilor arta

bizantină a cunoscut o ultimă
înflorire

 după recucerirea C-polului din

mâna cruciaţilor → creaţia artistică a
fost trezită din nou la viaţă;
 pt. mulţi ↔ Renaşterea italiană;

 reînvierea religiozităţii (însuşi

împărații dau un nou imbold) →
întemeierea unor noi mănăstiri sau
înfrumuseţarea celor vechi →
pictorii numeroase comenzi;

Renaşterea paleologă ↔
închiderea unui mare ciclul
cultural; persoana rămâne sub
autoritatea Bisericii şi Statului;
sfârşitul şi desăvârşirea
Athos – M-rea Vatoped
vechiului.
 PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERE GENERALE

Renaşterea italiană ↔ o epocă nouă → exactitate anatomică;

→ eliberează persoana din dogmatism.

Cina cea de taină (La Ultima Cena) pictură murală realizată de Leonardo da Vinci între anii 1494 și 1497 pentru patronul său, ducele
Ludovico Sforza din Milano (Tempera pe ipsos, 460 × 880 cm - Biserica Santa Maria delle Grazie, Milano)
PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ ARTISTUL ŞI ŞCOALA DE PICTURĂ

ARTISTUL
În sec. al XIV-lea tot mai adesea operele sunt contrasemnate cu numele autorului →
(Ohrida, Prizren = Mihail Astrapas; Verria = Georgios Kaliergis; Creta = Ioan Pogomenos;
Novgorod, Moscova = Teofan Grecul; Athos = M. Panselinos ş.a).

 totuşi producţia continuă să aibă un caracter impersonal;

 cărţile de modele aproape că anulează căutările individuale;

→ continuă să domine principiul de muncă colectiv (bresle şi ateliere);

PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ ARTISTUL ŞI ŞCOALA DE PICTURĂ

ŞCOALA DE PICTURĂ
Secolul al XIV-lea este caracterizat de un proces de cristalizare a şcolilor
naţionale care se eliberează de influenţa bizantină;

 teoria G. Millet ↔ în această epocă şi după aceea au existat două şcoli

principale: macedoneană şi cretană;

 V. Lazarev = discutabilă o reconstituire bazată exclusiv pe date

iconografice → cele două lipsite de unitate stilistică;

→ cadrul istoric în care s-au dezvoltat şcolilor paleologe:

Constantinopol(rol conducător), Tesalonic, Athos, Mistra → Serbia,
Bulgaria, Rusia, Georgia şi Armenia → fiecare s-au dezvoltat într-o
fizionomie proprie.
 PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

Pictura paleologă reprezintă un stil unic prin premisele sale:

 formată pe teritoriul metropolitan în ultima parte a sec. al XIII-

lea şi cu forţă expansivă în sec. al XIV-lea → pătrunde în toată
lumea creştin-orientală;
 cu tot caracterul unitar, organic → străbate două faze stilistice:
picturală (prima jumătate a sec. al XIV-lea )şi grafică(academism -
spre sfârşitul sec. al XIV-lea predomină definitiv );

 poartă pecetea întreruperii picturii murale la Constantinopol

sub Imperiul latin, mozaicul a cedat locul frescei(sărăcirii vistieriei
imperiale, răspundea în mai mică măsură exigentelor esteticii noi).

Pantocrator, Maica Domnului cu

Pruncul, Kariye Djami – aprox. 1315
 PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

 frescele, substituindu-se mozaicului, vor acoperi de acum înainte toată suprafaţa pereţilor
şi bolţilor, mascându-le funcţia structurală;
 sunt dispuse în registre suprapuse, formând frize neîntrerupte sau o serie de diverse scene
închise, separate de rame de un roşu brun;
 diminuarea decorativă a suprafeţei, ca şi redusele dimensiuni ale edificiilor, dau interiorului
bisericii un caracter intim;
PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

 urmăreşte să emoţioneze prin

exprimarea simţămintelor şi a emoţiilor
cu ajutorul gesturilor, atitudinilor
(influenţa arhitecturii baroce);

 privirile sunt expresive, fizionomiile

diversificate, iar impresiile pe care
artiştii caută adesea să le producă sunt
cele de duioşie sau de melancolie,
atunci când nu evoca vreo dramă;

 pictorii din vremea Paleologilor nu

au fost preocupaţi de problemele
perspectivei lineare, nici de
naturalisme, bizantinii nu au
căutat exactitatea anatomică.
 PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ
CARACTERISTICILE STILULUI

creşte numărul personajelor, accesoriilor;

 apar subiecte noi, nu numai din Evanghelie, ci şi cicluri istorice, din viaţa Fecioarei,
din Imnul Acatist şi din vieţile sfinţilor, chiar dacă pentru a le ilustra sunt siliţi să reia
schemele iconografice folosite mai demult.

Biciuirea lui Hristos, Ridicarea Crucii, Pogorârea de pe Cruce și Punerea în mormânt, frescă în exonarthex Athos Vatoped
PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

anastasis kariye Djami

Invierea Domnului , Kariye Djami, Constantinopol. aprox. 1315

PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

Întruparea Domnului, Kariye Djami, Constantinopol. aprox. 1315

PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

Rugăciunea
de pe Muntele Măslinilor,
frescă în exonarthex
Athos
Vatoped
 PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

 construcţiile sunt tratate mai

degrabă ornamental decât realist,
întrucât dimensiunile lor sunt prea
mici în comparaţie cu personajele
pentru că acestea din urmă să
poată locui în ele;

 între clădiri sunt întinse lungi

draperii arcuite → nevoia de a
umple fundalurile duce şi la
sporirea numărului inscripţiilor
care lămuresc subiectele tratate
sau figurile reprezentate;

 liniile oblice ale fundalurilor de

arhitecturi şi de peisaje întăresc
senzaţia de adâncime.
PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

 faldurile(cutele) veşmintelor
sunt indicate prin linii clar
desenate, care străbat figurile în
loc să le circumscrie, aşa cum se
întâmplase din ce în ce mai mult
în manierismul veacului al XII-lea,
iar acum ele respecta volumul
formelor;

 gama culorilor se îmbogăţeşte

cu nuanţe noi de verde, galben-
sulfuros, rosu-strident, un
albastru-cenuşiu destul de rece.
PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

 PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

Iconografia de şevalet se diversifică:

 se subliniază revelaţia esenţei mistice a

serviciului divin → o serie de compoziţii
de ordin liturgic;

 în icoană totul este dinamic: stofele

veşmintelor flutură, gestica figurilor se
accentuează, formele arhitectonice se
înghesuie dinamic una într-alta;

 figura umană, arhitectura, peisagistica

se contopesc într-una ansamblu → un
stil dezinvolt şi pitoresc;

 există o amplă răspândire icoanelor de

format mic executate în mozaic, fie în
tehnica picturală → destinate chiliilor
sau capelelor domestice;
PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

Miniatura
În secolul a XIV-lea încetează de a
mai avea o funcţie predominant;

 se micşorează numărul
manuscriselor şi calitatea lor → nu
reprezintă o decadenţă;

 miniatura secolelor al XIV-lea şi al

XV-lea exprimă două tendinţe
caracteristice:

1. retrospectivismul: împrumuta
adesea subiecte sau motive
ornamentale din miniaturile
vechilor manuscrise care se
bucurau de mare preţuire în
rândurile cărturarilor;
2. Gustul pentru portret.
PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CARACTERISTICILE STILULUI

Sf. Teodora , fiicele sale si bunica lor Teoctista

PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ CONCLUZII

Pictura bizantină în perioada paleologă:

părăseşte înălţimile de semeaţa şi senină spiritualitate menţinută din timpul

dinastiei Macedonene, dar și încrederea unui Imperiul în solida şi reala să
superioritate și se apropie mai mult de oameni;
adaptează lecţia trecutului la contextul timpului;
operele artistice ale acestei epoci sunt deja expresia unei evoluţii în ceea ce
priveşte concepţia, dar şi mijloacele de expresie;
 deşi a exercitat o influenţă asupra culturii artistice a Italiei, Bizanţul nu a suferit la
rândul său nici o influenţă;
continuă să fie parte integrantă a unui sistem teologic;
 nu o porneşte pe calea realismului, ci continuă să-şi păstreze caracterul său strict
transcendent;
 deşi începând cu secolul al XIII-lea, Bizanţul a elaborat un nou stil, el nu
formulează, cum se petrece în Europa, o nouă concepţie asupra lumii;
 Bizanţul rămâne fidel dezvoltării sale şi în această fază concluzivă.
PICTURA BIZANTINĂ ŞI

RENAŞTEREA PALEOLOGĂ BIBLIOGRAFIE

• Charles Diehl, Figuri bizantine, vol. I, traducere de Ileana Zara, prefaţa şi tabel cronologic Dan Zamfirescu, Editura pentru
literatură, Bucureşti, 1969;
• Leonid Uspensky, Teologia icoanei în Biserica ortodoxă , studiu Introductiv și traducere Teodor Baconsky , Ediţie electronică ,
Apologeticum , 2006;
• Jim Forest, Icoana în rugăciune, Editura ProVita, Maryknoll, New York 10545, 2007;
• Marin Nicolau-Golfin, Istoria artei, vol. I, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972;
• Mihail V. Alpatov, Istoria Artei, vol. I, Arta lumii vechi și a evului mediu, ediția a II-a, Editura Meridiane, București, 1966;
• Michel Quenot, Învierea şi Icoana, traducerea şi prefaţa Pr. dr. Vasile Răducă, Editura Christiana, Bucureşti, 1999;
• Pr. Prof. Ene Branişte, Liturgica generală, vol. II, Noţiuni de artă bisericească, arhitectură şi pictură creştină, Editura
Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2002;
• Pr. Prof. Ene Branişte, Prof . Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană,
Caranrsebeş, 2001;
• Pr. Prof Nicolae Chifăr, Istoria creştinismului, vol. III, Editura Trinitas, Iaşi, 2002;
• Robert F. Taft, Ritul Bizantin, scurtă istorie, traducere din limba engleză de Dumitru Vanca şi Alin Mehes, Editura Reîntregirea,
Alba Iulia, 2008;
• Victor Lazarev, Istoria picturii bizantine, vol. I şi III, traducere de Florin Chiriţescu, prefaţă de Vasile Drăguţ, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1980.