SUPORTUL VITAL

DE BAZA LA
ADULT
 RESUSCITAREA
(a readuce la viata)

Este un complex de masuri terapeutice

cu aplicare rapida, respectand o anumita
secventialitate, aplicat de catre persoane
special instruite, urmarind prin asigurarea
unei ventilatii si a unei perfuzii cerebrale si
miocardice adecvate restabilirea functiilor
vitale temporar suspendate.
 PACIENT CRITIC

Este pacientul cu functiile vitale instabile

sau cu afectiuni care pot avea complicatii
ireversibile si care necesita interventie
medicala de urgenta sau ingrijiri intr-o sectie
de terapie intensiva generala sau specializata
 PRIMUL AJUTOR DE BAZA

Este efectuarea unor actiuni salvatoare de

viata unor persoane care au suferit o
accidentare sau imbolnavire acuta,de catre
persoane fara pregatire medicala, fara
utilizarea unor echipamente specifice
acestui scop.
Primul ajutor de baza se acorda de orice
persoana instruita in acest sens sau de
persoane fara instruire la indicatiile
personalului din dispeceratele de urgenta
 PRIMUL AJUTOR CALIFICAT

Efectuarea unor actiuni salvatoare de viata

unor persoane care au suferit o accidentare
sau imbolnavire acuta, de catre personal
paramedical, care a urmat cursuri speciale
de formare si care are in dotare
echipamente specifice acestui scop, inclusiv
defibrilatoare semi-automate, functionand
sub forma de echipe de prim ajutor intr-un
cadru institutionalizat.
LANTUL SUPRAVIETUIRII

ACCES SVB DEFIBRILARE SVA

rapid 112 rapid rapid rapid
 1. Se asigură securitatea salvatorului şi a victimei.
 2. Se evaluează starea de conştientă a victimei: se
scutură uşor de umeri şi se întreabă cu voce tare: "s-a
întâmplat ceva?";
 3A . Dacă victima răspunde verbal sau prin mişcare:
 • se lasă în poziţia în care a fost găsită (cu condiţia
să fie în siguranţă), este evaluată starea victimei şi,
dacă este necesar, se caută ajutor;
 • se trimite o persoană după ajutor sau, dacă
salvatorul e singur, lasă victima şi se duce chiar el după
ajutor ;
 • se reevaluează periodic.
 VERIFICATI STAREA DE
CONSTIENTA A VICTIMEI
STRIGATI DUPA AJUTOR
 3B. Dacă victima nu răspunde:
 • salvatorul trebuie să strige după ajutor;
 • dacă poziţia victimei nu permite o evaluare
completă,atunci victima va fi aşezată în decubit dorsal;
 • se deschid căile aeriene plasând o mână pe frunte şi,
cu blândeţe, se împinge capul spre spate, păstrând
policele şi indexul libere pentru eventuala pensare a
nasului (dacă va fi necesară ventilarea);
 • se îndepărtează orice obstrucţie vizibilă din
cavitatea bucală a victimei (inclusiv dantură dislocată,
dar lăsând pe loc dantură bine fixată);
 • cu vârfurile degetelor sub menton se ridică bărbia
victimei pentru a deschide căile aeriene.
 Se va evita extensia capului dacă există suspiciunea
de traumatism de coloană cervicală.
HIPEREXTENSIA CAPULUI SI
RIDICAREA BARBIEI
 4. Menţinând căile aeriene deschise, salvatorul va
încerca să stabilească, timp de maxim 10
secunde, dacă victima respiră normal (se exclud
mişcările ventilatorii ineficiente, "gasp"-urile):

 •Privind mişcările peretelui toracic anterior;

 •Ascultând, la gura victimei, zgomotele
respiratorii;
 •Simţind fluxul de aer pe obraz.
PRIVITI, ASCULTATI, SIMTITI
 5A. Dacă victima respiră normal:

 •se pune în poziţie de siguranţă

 •salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, iar

dacă este singur va lăsa victima şi se va duce
după ajutor;

 •se reevaluează respiraţia.

POZITIA LATERALA DE
SIGURANTA
 ALGORITMUL BLS (SVB)
DUPA CONSILIUL EUROPEAN DE RESUSCITARE
 5B Dacă victima nu respiră, sau prezintă mişcări
respiratorii/ ineficiente, sau "gasp "-uri ocazionale:

 •salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, iar dacă

este singur va lăsa victima şi se va duce după
ajutor; la întoarcere va începe reuscitarea victimei
după cum urmează:

 •se poziţionează victima în decubit dorsal;

 se trece la verificarea circulaţiei;

 6. Salvatorul va căuta timp de maxim 10 secunde, existenţa
semnelor de circulaţie sangvină prezentă: salvatorul priveşte,
ascultă, şi simte respiraţie normală, tuse sau mişcări ale victimei;
 • doar dacă are competenţa, salvatorul verifică pulsul carotidian;

 7.A. Dacă salvatorul este sigur că a detectat semne de

circulaţie sangvină prezentă:
 •va efectua ventilare până când victima începe să respire
singură;
 • la circa 10 respiraţii (sau la aproximativ 1 minut) va căuta din
nou semne de circulaţie (dar nu mai mult de 10 secunde de
fiecare dată);
 • dacă victima începe să respire spontan normal, însă rămâne
inconştientă, va fi pusă în poziţie de siguranţă, salvatorul fiind
pregătit să o reaşeze în decubit dorsal şi să reînceapă ventilarea
dacă respiraţia victimei se opreşte din nou.
 7B Dacă nu există semne de circulaţie sangvină (sau salvatorul
nu este sigur) se încep compresiile sternale:
 se localizează jumătatea toracelui –sternului-
 podul palmei ( doar eminenţele tenară şi hipotenară) se aseaza la
mijlocul jumătăţii inferioare a sternului
 -se plasează cealalta mana peste cea care este deja pe stern;
 -se întrepătrund degetele mâinilor şi se menţin în extensie pentru
a nu exercita presiune pe coaste; deasemenea nu trebuie
comprimat abdomenul superior şi apendicele xifoid;
 • cu corpul în poziţie verticală, deasupra toracelui victimei, cu
coatele în extensie, salvatorul apasă deprimând sternul cu 4-5
cm;
 • fără a pierde contactul cu peretele toracic, se întrerupe
compresia permiţând revenirea sternului;
 • se continuă cu o frecvenţă de aproximativ 100/minut
(ceva mai puţin de 2 compresii/secundă); (se poate număra
cu glas tare); compresia şi decompresia sternului trebuie să
fie egale, ca intervale de timp;
 •se combină ventilaţiile cu compresiile sternale, astfel:
 - după 30 compresii se face extensia capului şi ridicarea
bărbiei şi se administrează două ventilaţii eficiente;
 - se reaşează rapid mâinile în poziţie corectă pe stern şi se
efectuează încă 30 compresii; se continuă compresiile şi
ventilaţiile în raport de 30:2;
 - salvatorul se va opri din administrarea ventilaţiilor şi a
compresiilor sternale doar pentru a căuta semnele de
circulaţie în cazul în care victima prezintă mişcări sau
respiraţii spontane; în alte circumstanţe resuscitarea nu ar
trebui întreruptă.
 APLICATI PODUL PALMEI PE
MIJLOCUL TORACELUI VICTIMEI
PLASATI PODUL CELEILALTE
PALME PESTE PRIMA
INCRUCISATI DEGETELE MAINILOR
COMPRESATI TORACELE 4-5 cm
 •ventilatia
 se administrează lent două ventilaţii eficiente (fiecare
trebuie să determine ridicarea şi coborârea peretelui
toracic anterior):
 se menţine extensia capului şi ridicarea bărbiei;
 - cu policele şi indexul mâinii care împinge capul se
pensează părţile moi ale nasului;
 -se deschide puţin cavitatea bucală a victimei, menţinând
însă bărbia ridicată;
 -salvatorul inspiră profund, pune buzele în jurul gurii
victimei asigurând o bună etanşeitate şi expiră constant în
gura victimei; în timpul expirului salvatorul va privi
ridicarea peretelui toracic anterior şi va urmări menţinerea
ridicată a acestuia timp de 2 secunde, ca într-o respiraţie
normală;
 - menţinând extensia capului şi ridicarea bărbiei,
salvatorul îşi îndepărtează gura de victimă şi aşteaptă
producerea pasivă a expirului;
 • urmează un nou inspir profund pentru administrarea
celei de a doua ventilaţii eficiente;
 • dacă există dificultăţi în administrarea unei ventilaţii
eficiente :
 -se verifică din nou cavitatea bucală a victimei şi se
îndepărtează orice obstrucţie;
 -se verifică din nou dacă extensia capului şi ridicarea
bărbiei sunt corect efectuate;
 -se efectuează până la 5 încercări în scopul de a
administra 2 ventilaţii eficiente;
deschideti caile aeriene
APLICATI 2 VENTILATII EFICIENTE
URMARITI DECOMPRIMAREA
TORACELUI
 8 Resuscitarea continuă:
 • până la sosirea unui ajutor calificat care
va prelua resuscitarea;
 • până când victima prezintă semne de
reluare a funcţiilor vitale;
 • până la extenuarea fizică a salvatorului.
 Poziţia de siguranţă

 Poziţia de siguranţă prezintă ca dezavantaj

compresia unui braţ, recomandându-se urmărirea
circulaţiei periferice a braţului şi înlăturarea
compresiei cât mai rapid; dacă e necesară
menţinerea poziţiei de siguranţă pe o perioadă mai
lungă de timp, după 30 minute victima va fi
întoarsă pe partea opusă.
 Există diverse poziţii de siguranţă fiecare având
avantaje şi dezavantaje. C.N.R.R. recomandă
următoarea secvenţă de manevre:
 • dacă e cazul, se îndepărtează ochelarii victimei;
 • salvatorul îngenunchează lateral de victima în decubit
dorsal menţinându-i membrele inferioare întinse;
 • braţul de partea salvatorului se poziţionează în unghi
drept cu corpul, cotul fiind îndoit şi palma orientată în sus;
 • braţul de partea opusă se aduce peste torace şi se
poziţionează cu palma în contact cu obrazul de aceeaşi
parte cu salvatorul;
 salvatorul prinde membrul inferior de partea opusă cu
mâna chiar deasupra genunchiului şi îl trage în sus, dar
păstrând contactul piciorului cu pământul (o flectare
incompletă a coapsei pe abdomen)
 • menţinând mâna victimei sub obraz, se trage
membrul inferior de partea opusă şi se întoarce
victima pe o parte, spre salvator;
 • se ajustează poziţia membrului inferior de
deasupra astfel încât coapsa şi genunchiul să fie
flectate în unghi drept;
 • se împinge şi se menţine capul spre posterior
pentru a asigura libertatea căilor aeriene;
această manevră se realizează prin ajustarea
poziţiei mâinii de sub obraz;
 • se verifică respiraţia la intervale regulate; în
ciuda dificultăţilor ce pot apare atât la
antrenamente cât şi într-o situaţie reală, rămâne
fără îndoială faptul că plasarea unei victime
inconştiente în poziţie de siguranţă poate fi un
gest salvator de viaţă.
 Resuscitarea cu doi salvatori

 Deşi resuscitarea efectuată de doi salvatori

este mai puţin solicitantă, totuşi este
important ca ambii resuscitatori să cunoască
complet algoritmul şi să fie antrenaţi. De
aceea se recomandă ca această tehnică să
fie rezervată specialiştilor în resuscitare sau
acelor salvatori care fac parte din grupuri
antrenate.
 Sunt de făcut următoarele sublinieri:
 • chemarea ajutorului este o prioritate; astfel,
un salvator începe singur resuscitarea iar
celălalt pleacă după ajutor;
 • se recomandă ca salvatorii să stea de o
parte şi de alta a victimei;
 • se utilizează un raport de 30 compresii
sternale la 2 ventilaţii; la finalul fiecărei serii de
30 compresii, salvatorul respectiv va fi pregătit
să administreze cele două ventilaţii; pentru o
mai bună coordonare, cel care face
compresiile poate număra cu voce tare;
 • ridicarea bărbiei şi extensia capului vor fi
menţinute tot timpul; fiecare ventilaţie va dura
2 secunde, timp în care compresiile toracice
se întrerup; acestea se reiau imediat după a
doua ventilaţie, aşteptând doar ca salvatorul
să îndepărteze buzele de pe faţa victimei;
 • dacă salvatorii vor să facă schimb de locuri,
pentru că deobicei, cel care face compresiile
toracice oboseşte, aceasta trebuie să se facă
cît mai rapid cu putinţă.
 Aspirarea de corp străin

 Dacă obstrucţia de căi aeriene este parţială, victima poate,

de obicei, să îndepărteze obstacolul prin tuse, dar dacă
obstruarea fluxului de aer este completă, atunci îndepărtarea
sa prin tuse este puţin probabilă.
Diagnostic:
 • este posibil ca victima să fi fost văzută mâncând sau dacă e
un copil, introducând un obiect în gură;
 • o victimă care se sufocă, adeseori îşi prinde gâtul cu
mâinile;
 • dacă obstrucţia de cale aeriană este parţială, victima este
agitată şi tuşeşte; poate exista şi un zgomot respirator, un
sunet muzical în inspir;
 • dacă obstrucţia de cale aeriană este completă, victima
nu poate vorbi, respira sau tuşi şi, în scurt timp, îşi pierde
starea de conştientă.
 Algoritmul resuscitării:
in cazul aspirarii de corp strain

 /. dacă victima respiră, trebuie încurajată să tuşească; salvatorul

nu va lua alte măsuri;
 2. dacă victima dă semne de epuizare, nu mai respiră sau se
opreşte din tuşit, i se vor administra lovituri interscapulo-
vertebrale:
 • se îndepărtează proteze dentare sau orice obiect vizibil din
cavitatea bucală a victimei;
 • salvatorul se aşează lateral şi uşor în spatele victimei;
 • se sprijină cu o mână pieptul victimei şi se înclină spre în faţă,
astfel încât, atunci când obiectul este dislocat, să se deplaseze
mai degrabă spre cavitatea bucală decât să alunece mai jos în
căile aeriene inferioare;
 • se aplică până la 5 lovituri bruşte între omoplaţi cu podul
palmei; scopul este nu să fie administrate cele 5 lovituri, ci ca
fiecare din acestea să fie capabilă să disloce corpul străin.
 3. dacă loviturile interscapulo-vertebrale sunt ineficiente,
se încep compresiile abdominale:
 - salvatorul se aşează în spatele victimei şi îi înconjură
abdomenul superior cu ambele braţe;
 - se asigură că victima este aplecată spre în faţă astfel
încât atunci când corpul străin este dislocat acesta să se
deplaseze spre cavitatea bucală şi nu mai jos în căile
aeriene;
 - strânge un pumn şi îl amplasează între ombilic şi
apendicele xifoid, prinzând pumnul cu palma celeilalte
mâini;
 - trage brusc, spre posterior şi superior urmărind dislocarea
obstacolului;
 - dacă obstrucţia persistă, verifică gura pentru obiecte care
pot fi îndepărtate cu degetul şi continuă alternanţa de 5
lovituri interscapulo-vertebrale cu 5 compresii abdominale.
 4. Dacă victima devine inconştientă:

 - consecinţa acestui fapt ar putea fi relaxarea muşchilor

perilaringieni, permiţând astfel aerului să ajungă în plămâni;
dacă victima unei sufocări prin aspirare de corp străin devine
inconştientă, salvatorul trebuie să urmeze cu atenţie
următoarea secvenţă de suport vital:
 • extensia capului şi îndepărtarea oricărui corp străin vizibil
din gura victimei;
 • deschiderea în continuare a căilor aeriene prin ridicarea
bărbiei;
 • evaluarea respiraţiei;
 • se încearcă administrarea a 2 ventilaţii eficiente;
 • dacă ventilaţiile eficiente pot fi administrate din 5 încercări:
se caută semne de circulaţie sangvină prezentă; se încep
compresiile sternale şi/sau ventilaţiile, după caz;
 • dacă nu se pot administra ventilaţii eficiente
din 5 încercări, se încep compresiile sternale în
scopul dislocării corpului străin, renunţând la
căutarea semnelor de circulaţie sangvină; după
30 compresii, se verifică dacă există corp străin
în cavitatea bucală şi apoi se încearcă din nou
ventilarea; se continuă cu cicluri de 30 compresii
alternând cu încercări de ventilare;
 • dacă la un moment dat se pot administra
ventilaţii eficiente, se caută semne de circulaţie
sangvină şi se continuă cu compresii sternale
şi/sau ventilaţii, după caz.
 Când se solicită ajutor?
 • când lângă victimă se află mai mult de un salvator,
unul începe resuscitarea şi celălalt pleacă după ajutor
imediat ce s-a stabilit că victima nu respiră;
 • dacă există un singur salvator, victima fiind un
adult, salvatorul pleacă de la premiza că cea mai
probabilă cauză a pierderii conştientei este o problemă
cardiacă şi imediat ce a constatat că victima nu respiră
trebuie să meargă după ajutor; această decizie poate
fi influenţată de disponibilitatea unui serviciu medical
de urgenţă.
 Dacă cea mai probabilă cauză a pierderii conştientei
este o problemă respiratorie, cum se poate întâmpla
în traumatism, înec, aspirare de corp străin, intoxicaţie
cu droguri, alcool, sau victima este un copil, atunci
salvatorul trebuie să facă resuscitare timp de
 1 minut şi apoi să plece după ajutor.