Sunteți pe pagina 1din 30

Cursul universitar între tradiție și

inovare
Fișa disciplinei- definitie, roluri
Seminarul
Cursul universitar între
tradiție și inovare
 Reprezintă o formă de organizare
a activității didactice
proiectată și realizată, în mod
special, în învățământul
superior.
 Definește ansamblul
activităților de învățare
propuse conform programelor de
studii specifice învațamântului
Cursul universitar între tradiție și
inovare
 Este realizat sub formă de tratat, manual, texte
esențiale, care reprezintă conținutul instruirii
specific unei disicpline/materii universitare într-o
modalitate favorabilă tuturor studenților pentru
învățarea eficientă în context formal și nonformal
(studiu individual) (Cristea, 2016, p.812)
Tipuri de cursuri
universitare
1.După obiectivele specifice dominante:
 Cursuri fundamentale (centrate pe
cunoștințe și capacități fundamentale)
 Cursuri de profil (centrate pe
cunoștințe de profil)
 Cursuri de specialitate (centrate pe
domenii mai largi de cunoaștere)
 Cursuri complementare (care completează
cursurile de profil/specialitate)
Tipuri de cursuri
universitare
2.După modul de structurare a
conținuturilor instruirii:
 Cursuri clasice (structurate in
capitole, subcapitole, teme)
 Cursuri modulare (structurate
pe unități de instruie
flexibile: module și submodule
de studiu)
Tipuri de cursuri universitare
3.După forma de organizare/implicare a studneților:
 Cursuri organizate formal (obligatorii pentru toți
studenții)
 Cursuri organizate nonformal cu statut opțional
 Cursuri organizate nonformal cu statut facultativ
Tipuri de cursuri
universitare
4.După metoda utilizată
predominant:
 Cursuri pe bază de prelegere
 Cursuri integrate la nivel de
conferințe tematică
 Cursuri bazate pe metode de
investigație
 Cursuri bazate pe metode de
natură practică
Cursul universitar între tradiție și
inovare
 Cursurile moderne sunt proiectate pe
unități de instruire/ credite.
 Creditul reprezintă volumul de muncă
depus pentru parcurgerea unei
discipline.
 Instituționalizarea sistemului de
credite angajează responsabilitatea
titularului de curs, care trebuie să
asigure:
1.Proiectarea unităților de instruire la
nivelul unor structuri modulare
funcționale prin fixarea, reluarea și
Cursul universitar între
tradiție și inovare
2. Delimitarea timpului real
necesar studentului pentru
îndeplinirea obiectivelor cu
precizarea materialului de
sprijin accesibil imediat la
nivelul bibliotecii, mediatecii
etc.
3. Realizarea activității de
asistență psihopedagogică a
Fișa disciplinei
 Este ”oglinda” sau desfășurătorul unei discipline.
Roluri:
 1. FD - un contract = un acord între profesor și
studenții săi
 2.FD – un instrument de comunicare+ o oportunitate
de a oferi o imagine despre disciplină.
 FD-un plan = urmărește desfășurarea firească a unui
curs (competențe, obiective,conținutul,metodele și
formele de evaluare a unei discipline).
 FD- o hartă cognitivă.
Fișa disciplinei
 + scop motivațional

Reușită
Motivație

FD
Recomandări pentru profesori:
Utilizarea unor strategii de atragere a studenților încă de
la citirea FD (strategii de intercunoaștere, folosirea
unui limbaj accesibil și prietenos care să conducă spre
succes)
FD să fie:
 Mereu disponibilă
 Ușor accesibilă
 Constant îmbunătățită pentru a-și atinge scopurile
FIŞA DISCIPLINEI

I. INFORMAŢII GENERALE
Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea Psihologie și Științele educației

Domeniul de Științele educației


licenţă
Programul de Pedagogie
studii
Denumirea Didactica predării științelor educației
disciplinei
Codul disciplinei DPSE
II. STRUCTURA DISCIPLINEI

Activităţi normate Tot


Nive 3) [ore/săpt.]
Tip al
lul Sem Tip2) Cre
(oblig C S L P TO ore
de estru (conţ TA dite
ativit [ore 4)
studi l inut) L
ate) /se
i1)
m.]
L 5 DS DI 2 2 - - 4 125 5
(56
+69
)
Titularul disciplinei
Numele şi XXXX YYYYY
prenumele
Instituţia Universitatea Transilvania din
Brașov
Departamentul Psihologie și formare în educație

Titlul ştiinţific Doctor în științe ale educației

Gradul didactic Lector univ.

Încadrarea Norma de bază


(norma de
bază/asociat)
Obiectivele
disciplinei
– Utilizarea adecvată, în
contexte diferite, a
terminologiei de specialitate,
specifice domeniului
– Proiectarea, implementarea și
evaluarea diferitelor
activități didactice a
 Formarea unei atitudini
Competențele disciplinei
- Competenţe de anticipare şi concepere a demersului
pedagogic;
- Competenţe de implementare a demersului pedagogic ;
- Competenţe de management şi reglare a demersului
pedagogic;
- Competenţe de evaluare şi autoevaluare;
Conținutul disciplinei
1. Locul didacticii ştiinţelor educaţiei în sistemul ştiinţelor educaţiei 2
2. Caracteristicile şi funcţiile didacticii ştiinţelor educaţiei
3. Finalităţile studierii disciplinelor pedagogice 2
4. Curriculum centrat pe competenţe – imperativul formării cadrelor didactice 2
5. Competenţa didactică: definiţie, tipuri de competenţe, dezvoltarea competenţei 2
didactice
6. Profesionalizarea pentru cariera didactică. Etapele carierei didactice 2
7. Strategii utilizate în predarea-învăţarea didacticii specialităţii
8. Proiectarea didactică 2
9. Metode şi tehnici de evaluare a competenţelor formate prin studiul ştiinţelor
educaţiei 2
10. Instrumente de analiză a comportamentului didactic 2
11. Studiul ştiinţelor educaţiei ca resursă metacognitivă 2
12. Curs de sinteză – implicațiile didactcii specialității pentru propria formare
profesională 2
4
2
2
Seminar
Activtățile de seminar constau în susținerea și analiza unor
secvențe de activtate didactică.
1.Analiza unor proiecte didactice. 4
2.Analiza modalităților de comunicare didactică 6
3.Analiza modalităților de realizare a momentelor lecției 4
4.Analiza modalităților de utilizare a materialelor didactice
5.Analiza modalităților de utilizare a grupului ca resursă de 4
învățare
6.Analiza competențelor cadrelor didactice 4
7.Seminar de sinteză / efectele formatove ale didacticăă
specialității asupra formării profesionale 4
2
VI.5 Alte activităţi (teme de casă, referate,
portofolii etc.)
Studenții vor realiza un portofoliu care va conține:
- Un proiect didactic
- Trei fise de analiză a comportamentlui didactic
-Un eseu despre profesionalizarea carierei didactice pe baza
bibliografiei indicate
VII.Bibliografie
 Bocoş Muşata, 2007, Didactica disciplinelor pedagogice, un cadru constructivist, Ed. Clujana Universitară, Cluj-Napoca
 Craşovan M.,2005, Rolul mentorului în activitatea cadrului didactic debutant, în M.Ionescu (coord.) Preocupări actuale în
ştiinţele educaţiei, vol.I, Ed.Eikon, Cluj-Napoca
 Doron Roland, Parot Francoise, 1999, Dicţionar de psihologie, Ed.Humanitas, Bucureşti
 Dragu Anca,1998, Structura personalităţii profesorului, E.D.P, Bucureşti
 Gliga Lucia (coord.), 2002, Standardele profesionale pentru profesia didactică, M.E.C., Bucureşti
 Iucu R., 2004, Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici, strategii, Ed.Humanits Educaţional, Bucureşti
 Iucu R., Păcurari Otilia, 2001, Formarea iniţială şi continuă, Ed.Humanitas Educaţional, Bucureşti
 Iucu R., Pânişoară I.O, 2000, Formarea personalului didactic, M.E.N. Bucureşti
 Maria Eliza Dulamă, 2005, Practica pedagogică, teorie şi metodologie, Ed. Clusium, Cluj-Napoca

 Atenție: De preferat să fie trecute titluri cât mai noi în


domeniu!
VIII. REPERE
METODOLOGICE
Tehnici de predare / învăţare, materiale, resurse
Forme de
(expunere, curs interactiv, lucru în grup, învăţare
activitate
prin probleme/proiecte etc.)
Curs Curs interactiv
Seminar Lucru în grup, învățare prin probleme
Laborator
Proiect
Studiu
69 de ore de studiu individual
individual
IX. EVALUARE
Pondere în nota
Modalităţi Metode de evaluare
finală
de (scris, scris şi oral, oral,
Activitat
evaluare test, aplicaţie practică) %
e
Examen/
60%
Colocviu
Examen Scris
Seminar 40%

Laborator
Colocvi Proiect
u
Prezenţă5)
Seminarul
 Seminarul = forma de organizare specifică a activităților
didactico-științifice din învățământul superior, desfășurată sub
coordonarea și îndrumarea unui cadru didactic, cu grupuri
restrânse de lucru, fundamentată pe relații și în interacțiuni
grupale ori individuale și având finalități preponderent
acțional-formative.
 Accepțiunile date seminarului sunt, pe lângă cele consacrate
deja, de formă de organizare a activităților didactice
universitare și de metodă de predare-învățare.
Componentele seminarului:
a. obiective operaționale definite în raport cu finalitățile cursului;

b. timp de instruire echilibrat;

c. structurare logică și contextuală a conținuturilor;

d. strategii și mijloace de instruire corespunzătoare obiectivelor stabilite;

e. dimensiunea interacțională;

f. componenta socioafectivă;

g. gradul de directivitate sau de permisivitate corespunzător sarcinii didactice


fundamentale

h. evaluarea nivelului de atingere a obiectivelor


Funcțiile seminarului
- funcția orientativ-integrativă – familiarizarea studenților
cu exigențele disciplinei respective și cu tematica de
studiu

- funcția normativă – de instruire propriu-zisă a


studenților, individual sau în grup, a fundamentelor
teoretice și practice ale disciplinei respective
Funcțiile seminarului
- funcția formativ-metodologică – asigură trecerea de la paradigmele simple
ale cunoașterii la paradigme științifice din ce în ce mai complexe; această
fucnție vizează, de asemenea, înțelegerea și aplicarea valențelor normativ-
descriptive ale unității dintre cunoașterea-proces și cunoașterea –produs,

- funcția comunicativ-socializatoare – exersarea și dezvoltarea


competențelor interacționaleale studenților;

- funcția operațional-aplicativă – orientarea seminarului către o formare și


de competențe profesionale la studneți, de aplicare în practică a
cunoștințelor teoretice de la curs;

- funcția evaluativă și de conexiune inversă - optimizează atât


interacțiunile la nivel de conținut între cadrul didactic și studenți, cât și pe
cele socioafective.
Tipologia seminarului
1. seminar introductiv-orientativ: cuprinde activități cu
caracter organizatoric

2. seminar de aprofundare a conceptelor fundamentale: pe


bază de discuții colective; pe bază de discuții cu grupuri
oponente, pe bază de referate și discuții colective, pe bază
de valorificarea experienței profesionale-colective; de
aprofundare cu caracter de sinteză;
Tipologia seminarului
1. seminar formativ, axat pe formarea deprinderilor, a
capacităților: de exersare colectivă, de exersare
individualizată; problematizat; de creație.
2. seminar aplicativ: bazat pe studiu de caz; bazat pe jocul de
rol; bazat pe rezolvarea de exerciții și probleme;
3. seminar de valorizare și interpretare evaluativă: exegetic,
axat pe o singură lucrare sau pe mai multe; evaluativ
propriu-zis; autoevaluativ.
4. seminar mixt.
În loc de concluzii:

S-ar putea să vă placă și