PREHENSIUNEA

 mişcare congenitală
 acţiunea mâinii de a prinde cu ajutorul
degetelor
 gest precis, adaptat, conştientizat sau reflex,
care pe baza informaţiilor instantanee extero- sau
proprioceptive se automatizează prin repetare şi
determină coordonarea optimă a mâinii pentru
prindere şi apucare
 mâna – organ al prehensiunii, mijloc de
sensibilitate, expresivitate şi comunicare
Caracteristici necesare:
 integritate
 mobilitate
 forţă
 supleţe
 stabilitate
Raza I
 policele, metacarpianul
I, articulaţiile dintre
ele şi muşchii policelui
 metacarpianul I nu se
articulează cu cel de-al
doilea -› opoziţie
Raza II
 idexul – prin cei 7 muşchi proprii poate fi mobilizat
independent faţă de celelalte degete
Raza III
 degetele III-V şi metacarpienele corespunzătoare
Unităţi funcţionale
 1+2 – prehensiunea de fineţe (± deget III)
 1+2+3 – prehensiune de forţă
 cele trei raze de mişcare sunt grupate în jurul unei
unităţi centrale stabile, reprezentată de:
◦ rândul distal al carpienelor
◦ metacarpienele II si III şi musculatura aferentă:
muşchiul flexor radial al carpului şi muşchii
extensori radial ai carpului (lung şi scurt)
 în funcţie de elementele participante:
◦ bidigitală – police + 1 opozant
◦ tridigitală – police + 2 opozanţi
◦ polidigitală – police + celelalte 4 degete
◦ polidigitopalmară – polidigitală + palmă
(prehnsiune de forţă)
◦ digitopalmară – fără police
I. Prehensiune terminală
 extremitatea pulpei policelui , aproape de unghie şi
extremitatea pulpei fiecărui deget (INDEX)
II. Prehensiune subterminală
 pulpa policelui şi pulpa altui deget (bidigitală) sau
pulpele a două degete (tridigitală)
III.Prehensiune subtermino-laterală
 pulpa policelui faţa laterală a unui deget (mai
frecvent indexul)
 priză mai puternică
IV. Prehensiune polici-digitopalmară
 palma şi cel 5 degete
 prehensiune de forţă
V. Prehensiune prin opoziţie digitopalmară
 opune palmei degetele II-V
VI. Prehensiune lateo-laterală
 interdigital, mai ales între index şi medius
  prinde şi în acelaşi timp
 organ al: să se modelează pe
◦ prehensiunii obiect datorită:
◦ sensibilităţii ◦ opoziţiei policelui
◦ personalităţii umane, ◦ flexiei celor patru

al expresivităţii degete
◦ îndoirea mâinii în ax
longitudinal, cu
apropierea degetelor
prehensiunea apăsarea
 boltă cu 3 arcuri:
◦ transvers – oasele distale ale carpului
◦ longitudinal – carpo-metacarpo-falangian
◦ oblice – realizate prin opoziţia policelui faţă de
celelalte degete
 postura – procedeu terapeutic/corectiv care
contribuie la stabilizarea diferitelor componente ale
scheletului, într-o anumită atitudine corporală
propice dezvoltării unei acţiuni
 priza – modalitatea de prindere a unui segment de
membru cu scopul de a-l mişca, pentru a asigura
mobilitate la nivelul unei articulaţii
 în menţinerea şi recuperarea capacităţii de
prehensiune se va da o mare importanţă policelui,
deoarece el are un rol principal prin opozabilitatea
sa!
1. Posturări
 atele seriate: unghiuri de mare deschidere -
>unghiuri de mică deschidere (respectând poziţia
funcţioală a mâinii)
2. Mobilizări pasive şi automobilizări
3. Exerciţii active şi cu rezistenţă
4. Refacerea stabilităţii şi abilităţii policelui
1. Posturări
2. Exerciţii pasive şi autopasive
3. Exerciţii active şi cu rezistenţă
4. Refacerea stabilităţii şi abilităţii mâinii şi a
degetelor
1. Posturări – atele seriate
2. Exerciţii pasive şi autopasive
3. Exerciţii active şi cu rezistenţă
4. Refacerea stabilităţii şi abilităţii la nivelul
articulaţiilor pumnului şi mâinii