Analize Uzuale in Hematologie

ANALIZE UZUALE ÎN
HEMATOLOGIE
OBIECTIVE
I. EXPLORAREA SERIEI ROŞII
II. EXPLORAREA SERIEI ALBE
III. EXPLORAREA HEMOSTAZEI

SÂNGELE
SÂNGELE
Sângele este format din:

 Plasmă
– lichid gălbui transparent:
 apă (90%)
 substanţe dizolvate (10%)
– substanţe organice (proteine,
lipide, glucide, uree, creatinină,
acid uric, bilirubină)
– elemente minerale (Cl, HCO3, Na,
K, Ca, Mg, Fe, Cu, Zn, Co)
 Elemente figurate
– eritrocite
– leucocite
– trombocite
SÂNGELE
Rolul sângelui:
 transportul gazelor respiratorii,

principiilor alimentare, electroliţilor,
hormonilor, vitaminelor,
medicamentelor
 homeostazia termică
 apărarea organismului - anticorpii
 menţinerea echilibrului acido-bazic şi
a pH-ului
 menţinerea echilibrului fluido-
coagulant
EXPLORAREA SERIEI ROŞII
INTRODUCERE
ERITROCITELE
(hematii, globule roşii)
Eritrocitele:
 formă de disc biconcav
 dimensiunea 7,5 x 2m
 celulă anucleată
 4,5 - 5 milioane/mm3 la bărbaţi
 4 – 4,5 milioane/mm3 la femei

ERITROCITELE
Hemoglobina:
 pigment de culoare roşie
 se încarcă cu O2 la nivel pulmonar  îl transportă la
nivel tisular  îl cedează
 la nivel tisular preia CO2 îl transportă la nivel
pulmonar  îl elimină
 cantitatea de Hb
– 12–14 g% la bărbaţi
– 10–12 g% la femei
 formată din
– 4 lanţuri de globină (2α şi 2β)
– 4 molecule de hem (Fe cu porfirină)
ERITROPOEZA
ERITROPOEZA ŞI HEMOLIZA
Eritropoeza:
 procesul de formare a eritrocitelor
 Fiziologică - necesită numeroşi factori:
– vitamina B12 (cobalamina, în carne) şi acidul folic (în
vegetale)  sinteza ADN
– fier şi vitamina B6 (piridoxina), aminoacizi  sinteza
hemoglobinei
 durata de viaţă a eritrocitelor - 120 zile
Hemoliza fiziologică:
 eritrocitele îmbătrânite  distruse în sistemul reticulo-
endotelial = hemoliză fiziologică
ANEMIILE
 defect al eritrocitelor - pierderea prea rapidă sau

producţia prea lentă a acestora
 principala funcţie a eritrocitului - transportor al O2
prin legarea acestuia de hemoglobină  disfuncţia
eritrocitară se însoţeşte de hipoxie
 diagnostic:
– scăderea numărului de eritrocite
– scăderea concentraţiei de hemoglobină (Hb)
– scăderea hematocritului (Ht)
Simptome clinice:
 paloarea mucoaselor şi a tegumentelor
 dispnee
 tahicardie
 fatigabilitate
 scăderea toleranţei la efort
Mai multe tipuri de anemii:

 cauze diferite
 aspect variat al eritrocitelor modificate
1. Determinări din sângele periferic

a) Numărul de eritrocite
b) Hemoglobina
c) Hematocritul
d) Indicii eritrocitari
e) Numărul de reticulocite
2. Studiul frotiului de sânge periferic
3. Studiul frotiului medular
4. Investigaţii speciale

b) Hemoglobina
c) Hematocritul
a) Determinarea numărului de eritrocite

(Red blood cell count - RBC):
Valori normale:
5,4 ± 0.8 milioane/mm3 la bărbaţi
4,8 ± 0,6 milioane/mm3 la femei
b) Determinarea hemoglobinei (Hb)

Valori normale:
16 ± 2 g% la bărbaţi
14 ± 2 g% la femei
c) Determinarea hematocritului (Ht, Packed cell

volume - PCV)
 se mai numeşte şi raportul eritro-plasmatic
 reprezintă procentul din volumul plasmatic ocupat de
volumul eritrocitar
 poate fi determinat manual sau cu ajutorul unor
instrumente electronice
 reprezintă cea mai precisă metodă de diagnostic a unei
anemii
Valori normale:
– 47 ± 5% la bărbaţi
– 42 ± 5% la femei
 utilizaţi pentru a aprecia dimensiunea şi încărcarea cu Hb a
eritrocitelor
 rezultă prin calcul, utilizând valorile obţinute în urma
determinărilor Hb, Ht şi a numărului de eritrocite
 pot fi determinaţi direct cu ajutorul instrumentelor de măsurat
automate
 cuprind:
– Volumul eritrocitar mediu (VEM)
– Hemoglobina eritrocitară medie (HEM)
– Concentraţia medie a Hb eritrocitare (CMHbE)
– Diametrul eritrocitar mediu (DEM)
– Grosimea eritrocitară medie (GEM)
– Indicele de sfericitate (IS)
– Volumul de distribuţie al eritrocitelor (VDE)
Volumul eritrocitar mediu (VEM)

(Mean corpuscular volume, MCV )
 VEM = Ht (%) / Nr. eritrocite (milioane/mm3) x 10
 Valori normale: 87 ± 5 3
Hemoglobina eritrocitară medie (HEM)

(Mean corpuscular hemoglobin - MCH )
 HEM = Hb g(%) / Nr. eritrocite (mil./mm3) x 10
 Valori normale: 29 ± 2 pg
Concentraţia medie a Hb eritrocitare (CMHbE)

(Mean corpuscular hemoglobin concentration, MCHC)
 CMHbE = Hb g(%) / Ht (%) x 100
 Valori normale: 34 ± 2 g%
Diametrul eritrocitar mediu (DEM)

(Mean corpuscular diameter, MCD)
 Valori normale: 7,5 ± 0,3 
Grosimea eritrocitară medie (GEM)

(Mean corpuscular thickness , MCT)
 GEM = 4 VEM / 3,14 x DEM2
 Valori normale: 2,1 ± 0,3 
Indicele de sfericitate (IS)

 IS = DEM / GEM
 Valori normale: 3,5
Volumul de distribuţie al eritrocitelor (VDE)

(Red cell distribution width, RDW)
 măsoară variabilitatea dimensiunilor eritrocitelor pe

un frotiu = anizocitoza
 valorile crescute indică o variaţie mai mare a
dimensiunilor eritrocitelor
 RDW = deviaţia standard a volumului eritrocitar/VEM
x 100
 Valori normale: 11 – 15%
Astfel anemiile se pot clasifica în:
 anemii normocitare şi normocrome

– DEM, VEM, HEM, CHEM au valori normale
 anemii hipocrome şi microcitare

– VEM, DEM, HEM, CHEM au valori scăzute
 anemii macrocitare şi megalocitare

– VEM şi DEM au valori crescute
CLASIFICARE ANEMIILOR
Tipul anemiei Cauza anemiei Mecanismul de producere

(Indicii eritrocitari )
Anemie normocitară, Anemia aplastică Eritropoieză insuficientă
normocromă Anemia posthemoragică Hemoragii acute sau cronice
(HEM, CMHbE, VEM şi Anemia hemolitică Distrugerea prematură a
DEM - normali) eritrocitelor
Anemia drepanocitară Defect genetic de sinteza Hb
Anemia din inflamaţiile Infecţii cronice, inflamaţii,
cronice afecţiuni maligne
Anemie macrocitară, Anemia prin carenţă de vit. B12 Deficit de vitamina B12
normocromă Anemia prin carenţă de acid Deficit de acid folic
(HEM şi CMHbE - folic
normale, dar VEM >
95 3 şi DEM > 8 )
Anemie microcitară, Anemia feriprivă Deficit de fier
hipocromă Anemia sideroblastică Deficit de captare a Fe şi de
(HEM < 27 pg şi sinteză a hemului
CMHbE < 32 g/dl, Talasemia Deficit de sinteza a lanţurilor
VEM < 80 3 şi DEM <  - sau  - globinice
7)
e) Determinarea numărului de reticulocite
 precursorii eritrocitelor
 numărul lor reflectă capacitatea de regenerare a

măduvei hematogene
 Valori normale: 0,5 - 2 %

 nr de reticulocite =  nr de reticulocite:
reticulocitoza:
 reflectă eliberarea unui

 apare în anemii
număr crescut de celule aregenerative:
tinere din măduva – anemia aplastică
hematogenă – anemia mieloftizică
 survine în:
– anemia feriprivă (la 7 - 10
zile de la instituirea
tratamentului cu fier)
– anemia Biermer (la 7 -10
zile de la instituirea
tratamentului cu vitamina
B12)
– anemia posthemoragică
acută (la 7 zile de la
episodul hemoragic acut)
– anemiile hemolitice

b) Hemoglobina
c) Hematocritul
Studiul frotiului de sânge periferic colorat May-

Grünwald-Giemsa (MGG):
 oferă elemente utile pentru precizarea tipului de

anemie
 evidenţiază:
– modificările de
 mărime
 formă
 culoare
– incluziile eritrocitare
Modificări de mărime (anizocitoză)

 Microcitoză
– eritrocite mature cu dimensiuni sub valorile normale
– anemia feriprivă, siderobastică
 Macrocitoză
– eritrocite mature cu dimensiuni peste valorile normale
– anemiile megaloblastice
 Megalocitoză
– eritrocite mature cu talie foarte mare
– anemiile megaloblastice
Modificări de formă
(poikilocitoza)
 anulocite
– eritrocite mici care prezintă o
zonă clară pronunţată în
mijloc
– anemia feriprivă
(poikilocitoza)
 sferocite
– eritrocite sferice
– microsferocitoza ereditară
(poikilocitoza)
 drepanocite (hematii
falciforme)
– eritrocite în formă de seceră
– drepanocitoză (siclemie,
hemoglobinoza S)
(poikilocitoza)
 acantocite
– eritrocite cu marginea
neregulată, care au pe
suprafaţa lor numeroase
excrescenţe (spiculi)
– acantocitoză
(poikilocitoza)
 platicite
– eritrocite cu grosime scăzută
– talasemii
 ovalocite
– eritrocite de formă ovală
– eliptocitoza ereditară
(poikilocitoza)
 eritrocite “în semn de tras

la ţintă”
– prezintă o repartiţie
particulară a Hb în centru şi
la periferie între care se află
o zonă clară
– talasemii
(poikilocitoza)
 schizocite
– fragmente de eritrocite
– anemii hemolitice
2. Studiul frotiului de sânge
periferic
Modificări de culoare
 hipocromia
– eritrocite palide, slab încărcate cu Hb
– anemie feriprivă, anemie sideroblastică
 anizocromia
– eritrocite hipocrome şi normocrome pe acelaşi frotiu
– anemie feriprivă, anemie sideroblastică
 policromatofilia şi bazofilia
– prezenţa pe frotiu a celulelor tinere, incomplet
maturate
– anemii hemolitice

b) Hemoglobina
c) Hematocritul
Frotiul medular se
obţine prin:
 puncţie sternală
 la nivelul crestei iliace
posterioare
 aspiraţia conţinutului
medular
Indicaţiile studiului frotiului medular:

 confirmarea diagnosticului obţinut pe baza frotiului de
sânge periferic prin determinarea tipului de eritropoeză
PUNCŢIA MEDULARĂ ESTE OBLIGATORIE ÎN CAZUL ÎN CARE PE

FROTIU SE OBSERVĂ O ANEMIE MEGALOBLASTICĂ !!!!
 evidenţierea celularităţii medulare

 stabilirea proporţiei diferitelor linii celulare
– 2/3 din celularitate - elementele seriei granulocitare
– 1/3 - precursorii seriei eritrocitare
 determinarea unei infiltrări medulare
– cu celule neoplazice
– ţesut adipos
Indicaţiile studiului
frotiului medular:
 examinarea
depozitelor medulare
de fier din eritroblaşti
şi macrofage
– prin coloraţia Perls
– foarte bogate în anemia
sideroblastică
– absente în anemia Sideroblast = eritroblast
feriprivă încărcat cu Fe

b) Hemoglobina
c) Hematocritul
 Metabolismul fierului
 Vitamina B12 şi acidul folic
 Evidenţierea hemolizei patologice

Metabolismul fierului
Sideremia
(serum iron)
 concentraţia serică a Fe
 Valori normale:
– 65 - 175 μg% la bărbaţi
– 50 - 170 μg% la femei
 valori scăzute - anemia feriprivă
 valori crescute – anemia sideroblastică

Capacitatea totală de
legare a fierului (CTLF)
(Total Iron Binding
Capacity, TIBC)
 reprezintă cantitatea de
transferină circulantă
 Valori normale:
– 250 - 400 g%
 creşte în anemia feriprivă
 scade în anemia
sideroblastică
Saturaţia transferinei:
 Valori normale:
– 25 - 40 %
 scade în anemia feriprivă sub 15%
 creşte în anemia sideroblastică
Feritina serică:
 Fe este stocat în ţesuturi sub formă de feritină şi de

hemosiderină:
– feritina - prezentă în plasmă doar în cantităţi mici
– nivelul feritinei serice se corelează bine cu depozitele
totale de Fe ale organismului.
 Valori normale:
– 15 – 250 g/l
 valori scăzute
– anemia feriprivă
 valori crescute
– anemia sideroblastică
Protoporfirina eritrocitară liberă (PEL):
 Valori normale:
– 16 – 65 µg/dl
 valori crescute apar în
– deficitul de Fe
– anemie sideroblastică
– anemie aplastică
Vitamina B12 şi acidul folic
Dozarea vitaminei B12

 Valori normale:
– 200 – 600 pg/ml
Dozarea acidului folic

 Valori normale:
– 2,3 – 17 ng/ml
Vitamina B12 şi acidul folic
Testul Schilling:
 evidenţiază absorbţia
intestinală a vitaminei
B12
 se utilizează în
diagnosticul anemiei
pernicioasă (Biermer)
Evidenţierea hemolizei patologice
Anemiile hemolitice se caracterizează prin

 creşterea ratei distrucţiei eritrocitare
 scurtarea supravieţurii eritocitelor în circulaţie
Testul Coombs
 se utilizează în diagnosticul anemiilor imunohemolitice

(hemoliză cauzată de anticorpi antieritrocitari)
 are la bază proprietatea serului antiglobulinic (care
conţine anticorpi antiglobulină umană, preparaţi pe
iepuri prin injectare de globulină umană ) de a aglutina
eritrocitele pe suprafaţa cărora sunt prezente aceste
globuline
Testul Coombs direct
 identifică anticorpii antieritrocitari fixaţi pe eritrocite

Testul Coombs indirect
 identifică anticorpii antieritrocitari liberi din ser, care

reacţionează împotriva eritrocitelor
EXPLORAREA SERIEI ALBE
INTRODUCERE
SERIA ALBĂ
Leucocitele
 celule nucleate
 lipsite de pigment (gr., leukos =alb)
 rol principal - apărarea organismului - nespecifică şi
specifică
Numărul de leucocite din sângele circulant

 între 4.000 – 8.000/mm3
Există 2 mari tipuri de leucocite:

 polimorfonucleare
 mononucleare
Leucocitele
Polimorfonucleare (PMN) sau granulocite

 nucleu polilobat şi citoplasmă granulară
 rol principal - apărare nespecifică a
organismului prin fagocitoză
În funcţie de coloraţia granulaţiilor există 3 tipuri

de granulocite :
 PMN neutrofile numite şi microfage
 PMN eozinofile
 PMN bazofile
Leucocitele
 PMN neutrofile numite şi

microfage
– principalele implicate în
fagocitoză
– primele care sunt
responsabile de fagocitoză
(gr., phagein = a mânca).
Leucocitele
 PMN eozinofile
– capabile în mai mică
măsură de fagocitoză
– cresc în infecţiile
parazitare şi în alergii,
inclusiv
medicamentoase
Leucocitele
 PMN bazofile
– rol mai puţin cunoscut
– intervin în inflamaţie (prin
eliberare de histamină)
– intervin în coagulare (prin
eliberare de heparină) din
granulaţiile lor
– prezente şi la nivel tisular
unde poartă denumirea de
mastocite
– rol important în reacţiile
alergice
Leucocitele
Mononuclearele sunt la rândul

lor de 2 tipuri:
 Monocite
– cele mai mari leucocite
– trec în ţesuturi la 24 -48 de ore
după microfage
– sunt numite macrofage pentru că
fagocitează particule de
dimensiuni mari, inclusiv
microfagele distruse în focarele
infecţioase
Leucocitele
 Limfocite
– celule mononucleare mici
de 2 tipuri
 limfocite B
 limfocite T
– responsabile de apărarea
specifică sau de
răspunsul imun orientat
împotriva unui anumit
antigen (orice substanţă
străină organismului)
Leucocitele
 Limfocitele B
– în prezenţa antigenului  plasmocite 
secretă anticorpi  efectorii imunităţii
umorale
 Limfocitele T
– stimulate de antigen  subpopulaţii de
limfocite specializate
 killer (atacul direct a antigenului)
 helper (cresc secreţia de anticorpi de
către plasmocite)
– efectorii imunităţii celulare
1. Modificări cantitative
a) Leucocitoze
b) Leucopenii
2. Modificări proliferative
Leucemiile
 formula leucocitară - examen de laborator de rutină în

practica medicală
 pe frotiul de sânge periferic colorat MGG se pot identifica
tipurile celulare care compun formula leucocitară
normală
Număr total de leucocite 4.000 - 8.000/mm3

Neutrofile nesegmentate 1- 3 %
Neutrofile segmentate 60 - 66 %
Eozinofile 1-3%
Bazofile 0-1%
Limfocite 25 - 30 %
Monocite 6-8%
Formula leucocitară:
Never (neutrofile)
Let (limfocite)
Monkeys (monocite)
Eat (eozinofile)
Bananas (bazofile)
Cum îmi amintesc

procentul relativ ?
60 + 30 + 6 + 3 +1
(60% neutrofile
30% limfocite
6% monocite
3% eozinofile
1% bazofile)
Leucocitoza: Leucopenie:
  nr. de leucocite >   nr. de leucocite 

10.000/mm3 4.000/mm3
 Neutrofilie  Neutropenie
 Eozinofilie  Eozinopenie
 Bazofilie  Bazopenie
 Limfocitoză  Limfopenie
 Monocitoză  Monocitoză
a) Leucocitoze
b) Leucopenii
Leucemiile
Leucocitoza
1. Neutrofilia
  nr de granulocite neutrofile
Fiziologică: Patologică:
 sarcină (trim. III)

 infecţii localizate sau generalizate
 stress mai ales bacteriene
 efort fizic  afecţiuni mieloproliferative:
leucemia mieloidă cronică
 inflamaţii – infarctul miocardic,
arsuri, bolile de colagen
(poliartrita reumatoidă)
 neoplasme - pulmonar, gastric,
uterin, pancreatic
 corticoterapia
Leucocitoza
2. Eozinofilia
  nr de eozinofile
 afecţiuni parazitare - trichinoza, giardioza
 afecţiuni alergice - astm bronsic, urticarie, rinita
alergică, boala serului, reacţiile alergice
medicamentoase (iod, aspirină, peniciline)
 afecţiuni maligne: leucemia mieloidă cronică,
postsplenectomie, tumori de orice tip şi cu orice
localizare metastazate sau necrozate
 sindroame cu hipereozinofilie: infiltratul pulmonar cu
eozinofile (sdr. Loeffler)
 bolile vasculare de colagen (dermatomiozita,
periarterita nodoasă
Leucocitoza
3. Bazofilia
  nr de bazofile
 afecţiuni alergice (r. HS tip I):
– astm bronşic extrinsec, urticarie, şoc anafilactic
 inflamaţii cronice:
– colită ulcerativă, poliartrită reumatoidă
 afecţiuni maligne:
– LMC, policitemia vera, mielofibroza (NU şi în
reacţiile leucemoide)
Leucocitoza
4. Monocitoza
  nr de monocite
 infecţii:
– virale: mononucleoza infecţioasă
– bacteriene: endocardita bacteriană subacută,
bruceloză, TBC
 inflamaţii cronice granulomatoase:
– sarcoidoza, enterita regională
– LA monocitare şi mielomonocitare,
– LMC
– neoplasme de sân, ovar, rinichi, digestive
Leucocitoza
5. Limfocitoza
  nr de limfocite
 infecţii virale acute:
– mononucleoză infecţioasă, hepatitele virale, tuse
convulsivă, parotidită epidemică
 infecţii cronice:
– TBC, sifilis
 afecţiuni endocrine:
– tireotoxicoză, insuficienţă CSR
– LLC, limfoame cu descărcare periferică
Reacţia leucemoidă
Definiţie:
  nr de leucocite: 30.000 – 60.000/mm3
Dg. pozitiv:
 număr crescut de leucocite mature
 număr redus de elemente tinere şi intermediare
(mieloblaşti/promielociţi 1% şi mielocite/ metamielocite
5-10%)
Cauze:
 infecţii bacteriene severe: meningita pneumococică,
inf.respiratorii, septicemii
 afecţiuni maligne cu metastaze osoase
Reacţia leucemoidă Leucemia mieloidă cronică
Este o reacţie de apărare, reversibilă Este o afecţiune malignă, ireversibilă

(leucocitoză reactivă)
Nr. de leucocite 30.000 – Nr. de leucocite > 50.000/mm3

50.000/mm3
Lipsa bazofilelor în formula Prezenţa bazofilelor în formula
leucocitară leucocitară
Nr. redus de neutrofile imature în Nr. crescut al neutrofilelor imature, cu
periferie predominenţa formelor intermediare
Fosfataza alcalină leucocitară Fosfataza alcalină leucocitară

crescută /absentă
Nivelul seric al vit. B12 normal /uşor Nivelul seric al vit.B12 mult crescut
crescut
Absenţa cromozomului Philadelphia Prezenţa cromozomului Philadelphia
Celule fără atipii Celule cu atipii

a) Leucocitoze
b) Leucopenii
Leucemiile
Leucopenia
1. Neutropenia
  nr de neutrofile circulante
 absenţa lor în periferie se numeşte agranulocitoză
 infecţii bacteriene severe
 infecţii virale
– mononucleoza infecţioasă, gripa, rujeola, rubeola,
varicela, hepatita, SIDA
 deficite nutriţionale
– de acid folic şi vitamina B12 mai ales la alcoolici
 afecţiuni hematologice
– aplazii medulare, leucemii, limfoame
 postradioterapie indusă medicamentos:
– citostatice, antiinflamatoare, anticonvulsivante,
antitiroidiene, fenotiazine
Leucopenia
2. Eozinopenia
  nr de eozinofile
 stări de hiperactivitate adrenocorticoidă din cursul
traumatismelor, postintervenţii chirurgicale
 semnificaţia clinică este redusă
3. Bazopenia
  nr de bazofile
 stări de stress
 administrare de corticoizi
 semnificaţie clinica redusă
Leucopenia
4. Monocitopenia
  nr de monocite
 aplazia medulară primară sau după toxice medulare
 indusă medicamentos: imunosupresoare, corticoterapie
5. Limfopenia
  nr de limfocite
 limfopenii acute:
– stări de stress (pneumonii, septicemii, infarct miocardic)
 limfopenii cronice:
– imunodeficienţele secundare - SIDA (afectat Th CD4+)
– imunodeficienţele primare: limfocite B, T
– postradioterapie sau indusă medicamentos: citostatice,
corticoizi
– boli maligne : aplaziile medulare, limfoame
a) Leucocitoze
b) Leucopenii
Leucemiile
Leucemiile
Definiţie:
 afecţiuni proliferative maligne ale celulelor

hematopoetice la nivelul măduvei
hematogene  de unde ajung în circulaţia
periferică şi invadează diverse ţesuturi şi
organe
Leucemiile
Clasificare:
După debut şi evoluţia clinică

– Leucemii acute
– Leucemii cronice
După tipul celular care proliferează

– Leucemii granulocitare (mieloide)
– Leucemii limfocitare
Leucemiile acute
Caracteristici clinice
 debut brusc, evoluţie rapidă, prognostic sever (deces în

câteva luni în lipsa tratamentului)
 proliferarea formelor celulare imature, blastice -

precursorii seriilor mieloidă sau limfoidă la nivel medular
cu blocarea diferenţierii şi a maturării celulare
 infiltrarea rapidă a măduvei hematogene cu suprimarea

hematopoiezei normale şi apariţia insuficienţei medulare
manifestată prin triada clasică a leucemiilor acute:
– anemie severă rapid instalată şi cu evoluţie progresivă
– granulocitopenie cu sindrom infecţios
– trombocitopenie cu sindrom hemoragipar sau purpură
Leucemiile acute
Diagnosticul paraclinic
 examenul sângelui periferic

– leucocitoză cu apariţia celulelor tinere - blaştii maligni
 examenul măduvei hematogene - puncţia sternală

confirmă diagnosticul deoarece evidenţiază
– hipercelularitea extremă
– infiltrarea cu celule imature, blastice
 teste citochimice
– utilizează coloraţii specifice pentru identificarea tipului
celular care proliferează (leucemie limfocitară sau
mielocitară)
A. Leucemia mieloidă acută
 proliferarea malignă a precursorilor seriei

mieloide sau granulocitare
 la orice vârstă - predilecţie la adulţi tineri
 particularităţi
– prezenţa hiatusului leucemic = prezenţa
excesivă a blaştilor alături de un număr
progresiv redus de elemente mature, fără
elementele intermediare
– prezenţa corpilor Auer în mieloblaşti şi
promielocite
 bastonaşe azurofile în citoplasmă
B. Leucemia limfoidă acută
 proliferare malignă a limfoblaştilor în măduva

osoasă şi ţesutul limfoid
 prezenţa constantă a adenopatiilor
 cu predilecţie la copii
– incidenţă maximă la 3 – 4 ani
 frotiul periferic şi puncţia sternală sunt

dominate de prezenţa limfoblaştilor
Leucemiile cronice
Caracteristici clinice
 debut insidios, evoluţie mai lentă, prognostic rezevat
 proliferarea şi acumularea într-o primă fază a celulelor

leucemice bine diferenţiate, de tip matur
 infiltrarea lentă a măduvei hematogene cu instalarea

progresivă a sindromului anemic, infecţios şi
hemoragipar.
Tipuri celulare
 leucemia mieloidă (granulocitară) cronică

 leucemia limfoidă cronică
Leucemiile cronice
Diagnostic paraclinic:
 explorările pe baza cărora se pune diagnosticul

de leucemie cronică sunt
– studiul frotiului de sânge periferic
– studiul frotiului medular
– teste citochimce
– teste citogenetice
 în LMC cromozomul Philadelphia
EXPLORAREA HEMOSTAZEI
INTRODUCERE
TROMBOCITELE
(plachete sanguine)
 cele mai mici elemente

figurate ale sângelui
 fără nucleu
 citoplasmă cu numeroase
granulaţii mici
 rolul major - participarea la
hemostază
– oprirea unei hemoragii
– prin formarea unui dop de
plachete numit tromb
trombocitar la locul unei leziuni
vasculare
TROMBOCITELE
Formare
 la nivelul măduvei hematogene
 prin fragmentarea unor celule precursoare mari
numite megacariocite
Numărul normal în sângele circulant

 150.000 – 300.000/mm3
Durata de viaţă
 7–12 zile
 sunt distruse de către macrofagele sistemului
reticulo-endotelial din splină
HEMOSTAZA
Definiţie
 oprirea unei hemoragii
Realizată cu participarea a 3 grupe de factori:
 factorii vasculari
Hemostaza primară
 factorii trombocitari
 factorii plasmatici ai coagulării – Hemostaza secundară
HEMOSTAZA
Factorii implicaţi în hemostază interacţionează în

următoarea secvenţă:
 Vascoconstricţie
Hemostaza primară
 Formarea trombului alb trombocitar
 Activarea coagulării
Hemostaza secundară
 Formarea cheagului de fibrină
 Retracţia şi liza cheagului - Fibrinoliza

Hemostaza primară
Hemostaza primară
Fibrinoliza
Tromboza
1. Explorarea hemostazei primare

Numărul de trombocite
Timpul de sângerare
2. Explorarea hemostazei secundare

APTT
Timpul Quick
Fibrinogenul plasmatic
3. Explorarea fibrinolizei
Testul lizei cheagului de euglobuline
Testul de trombină


APTT
Timpul Quick
Testul de trombină
a) Numărul de trombocite
 Valori normale: 150.000 – 300.000/mm3
 Modificări patologice:
–  nr trombocitelor < 150.000/mm3 (trombocitopenie) prin
  producţiei medulare (anemie aplastică)
  distrucţiei sau consumului în sângele periferic
(coagularea intravasculară diseminată - CID)
 sechestrare splenică (în splenomegalie)
–  nr trombocitelor (trombocitoză)
 primară, în afecţiunile mieloproliferative cronice
 secundară unor condiţii ca traumatismele sau hemoragiile
severe
b) Timpul de sângerare
 test screening ce evaluează funcţia vasculară

şi trombocitară
 timpul necesar opririi sângerării unei incizii

standardizate
 tehnica Ivy
 Valori normale : 2 - 4 minute

Timpul de sângerare – tehnica Ivy
b) Timpul de sângerare
Patologic: peste 5 minute

 TS - prelungit în :
– sindroame hemoragice vasculare (ex, purpura
Henoch-Schönlein)
– sindroame hemoragice trombocitare:
 trombocitopeniile (< 100.000/mm3)
 trombocitopatii (boala von Willebrand)
– CID
 TS - normal în coagulopatii (hemofilie)


APTT
Timpul Quick
Testul de trombină
a) Timpul de tromboplastină parţială activat

(APTT)
 explorează calea intrinsecă a coagulării
 este folosit în monitorizarea terapiei cu

heparină nefracţionată
 Valori normale = 27 -31 sec
 Domeniu terapeutic = alungirea sa de 1,5 – 2,5

ori
APTT se alungeşte:
 deficitul factorilor coagulării din calea intrisecă şi calea

comună
– deficitul factorului VIII: hemofilia A
– deficitul factorului IX: hemofilia B
 prezenţa în sânge a unor inhibitori ai factorilor de

coagulare din calea intrinsecă sau cea comună
 administrarea a diferite substanţe ce inhibă procesul de

coagulare
– heparina în concentraţii mai mari de 0,1U/ ml plasmă
Domeniul terapeutic pentru APTT
 ţinta terapeutică a terapiei anticoagulante cu heparină

este alungirea APTT de 1,5 - 2 ori limita superioară a
normalului
APTT scurtat
 trombocitoze
 în cazul administrării LMWH (anti Xa).
 greşeli de tehnică: necentrifugarea probelor în decurs de
o oră de la recoltare
 rezistenţă la heparină
b) Timpul Quick (timpul de protrombină,

PT sau TQ)
 explorează calea extrinsecă şi cea finală

comună
 folosit pentru urmărirea tratamentului
anticoagulant oral (derivaţi cumarinici -
Warfarină, Trombostop) la pacienţi coronarieni
 Valori normale : 12 - 15 sec

b) Timpul Quick (timpul de protrombină, PT sau

TQ)
 PT se determină în secunde
 cea mai utilizată metodă de exprimare a TQ este: INR
(International Normalized Ratio)
– Valori normale : 1
– preferat de către majoritatea laboratoarelor şi de cei
mai mulţi clinicieni pentru a controla nivelul
anticoagulării orale
– valoarea INR trebuie să fie cuprinsă între 2-3 în
vederea unei anticoagulări optime
 sub 2 - risc de tromboză
 peste 3 - risc de hemoragie

b) Timpul Quick (timpul de protrombină,

PT sau TQ)
Timpul Quick este prelungit în:

 afecţiuni hepatice severe (scăderea sintezei
proteice)
 carenţa de vitamina K
 a- sau hipofibrinogenemii
 CID
c) Dozarea fibrinogenului
 este o glicoproteină
 este sintetizată la nivelul ficatului însă

nivelul său plasmatic nu scade în afecţiunile
hepatice, decât în stadiile terminale sau în
cursul coagulării intravasculare diseminate
 Valori normale : 200 - 400 mg%

c) Dozarea fibrinogenului
Creşte
 procese inflamatorii
 în cursul reacţiei de faza acută (postoperator, după un
infarct miocardic)
Scade
 stadiile finale ale hepatopatiilor
 etapele iniţiale ale unui sindrom de coagulare
intravasculară diseminată
 în hipofibrinogenemia congenitală


APTT
Timpul Quick
Testul de trombină
a) Timpul de liză a cheagului euglobulinic
 Valori normale: peste 60 minute

 < 60 minute semnifică fibrinoliză accelerată
b) Determinarea timpului de trombină
 prelungit în prezenţa produşilor de degradare ai fibrinei

Analize Uzuale in Hematologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analize Uzuale in Hematologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALIZE UZUALE ÎN

I. EXPLORAREA SERIEI ROŞII

II. EXPLORAREA SERIEI ALBE

III. EXPLORAREA HEMOSTAZEI

Sângele este format din:

 transportul gazelor respiratorii,

 formă de disc biconcav

 dimensiunea 7,5 x 2m

 4,5 - 5 milioane/mm3 la bărbaţi

 4 – 4,5 milioane/mm3 la femei

 defect al eritrocitelor - pierderea prea rapidă sau

Mai multe tipuri de anemii:

1. Determinări din sângele periferic

1. Determinări din sângele periferic

a) Determinarea numărului de eritrocite

b) Determinarea hemoglobinei (Hb)

c) Determinarea hematocritului (Ht, Packed cell

Volumul eritrocitar mediu (VEM)

Hemoglobina eritrocitară medie (HEM)

Concentraţia medie a Hb eritrocitare (CMHbE)

Diametrul eritrocitar mediu (DEM)

Grosimea eritrocitară medie (GEM)

Indicele de sfericitate (IS)

Volumul de distribuţie al eritrocitelor (VDE)

 măsoară variabilitatea dimensiunilor eritrocitelor pe

Astfel anemiile se pot clasifica în:

 anemii normocitare şi normocrome

 anemii hipocrome şi microcitare

 anemii macrocitare şi megalocitare

Tipul anemiei Cauza anemiei Mecanismul de producere

e) Determinarea numărului de reticulocite

 numărul lor reflectă capacitatea de regenerare a

 Valori normale: 0,5 - 2 %

 reflectă eliberarea unui

1. Determinări din sângele periferic

Studiul frotiului de sânge periferic colorat May-

 oferă elemente utile pentru precizarea tipului de

Modificări de mărime (anizocitoză)

 eritrocite “în semn de tras

1. Determinări din sângele periferic

Indicaţiile studiului frotiului medular:

PUNCŢIA MEDULARĂ ESTE OBLIGATORIE ÎN CAZUL ÎN CARE PE

 evidenţierea celularităţii medulare

1. Determinări din sângele periferic

 Vitamina B12 şi acidul folic

 Evidenţierea hemolizei patologice

 valori scăzute - anemia feriprivă

 valori crescute – anemia sideroblastică

 Fe este stocat în ţesuturi sub formă de feritină şi de

Protoporfirina eritrocitară liberă (PEL):

Dozarea vitaminei B12

Dozarea acidului folic

Anemiile hemolitice se caracterizează prin

 se utilizează în diagnosticul anemiilor imunohemolitice

Testul Coombs direct

 identifică anticorpii antieritrocitari fixaţi pe eritrocite

Testul Coombs indirect

 identifică anticorpii antieritrocitari liberi din ser, care

Numărul de leucocite din sângele circulant

Există 2 mari tipuri de leucocite:

Polimorfonucleare (PMN) sau granulocite

În funcţie de coloraţia granulaţiilor există 3 tipuri

 PMN neutrofile numite şi