Normalitate, anormalitate,

sanatate si boala psihica

CURS NR.I
 Normalitate, anormalitate, sanatate si
boala psihica

Normalitate - termen ambiguu, cu numeroase înţelesuri:

 uneori asociată larg cu sănătatea;
 OMS - status de bună stare completă (fizică, mentală şi socială);
 Psihiatrică – este limitată la absenţa bolii mintale;
 noţiune limită pentru psihiatru în ipostaza de expert judiciar
(discernământ).

Sănătatea mintală
 Normalitatea ca sănătate = abordarea medicală tradiţională:
Comportamentul este în limite normale în absenţa psihopatologiei
manifeste. Într-o scală, normalitatea ocupă mjoritatea scalei iar
anormalitatea doar o mică parte.
 Normalitatea ca utopie = un amestec de diverse elemente ale
aparatului mintal care culminează cu funcţionarea optimă. Această
abordare caută perfecţiunea ce nu poate fi atinsă efectiv şi variază
mult în funcţie de contextul socio-cultural, istoric, geografic.
 Normalitate, anormalitate, sanatate si
boala psihica

Normalitatea ca medie statistică = un fenomen, cu cât

este mai frecvent, cu atât este mai normal iar cu cât este mai rar, cu
atât este mai anormal.
 anormalitatea pozitivă = ex. inteligenţa peste medie;
 anormalitatea negativă = ex. inteligenţa scăzută;
 în psihiatrie este nevoie să se depisteze atitudinile, expresiile,
reactiile, comportamentele şi convingerile cele mai frecvente intr-
o socio-cultură dată, care reprezintă cadrul de referinţă pentu
manifestările psihice.

Normalitatea ca şi proces = comportamentul normal

reprezintă capacitatea individului de a face faţă statuturilor şi rolurilor
sociale aşa cum sunt ele conturate într-o societate dată, de a răspunde
adecvat aşteptărilor comunităţii prin afirmarea şi funcţionarea ei
socială.

 Normalitate, anormalitate, sanatate si
boala psihica

Omul normal = corespunde cât mai multor norme

statistice şi ideale într-o socio-cultură dată, reuşind să
îndeplinească normal funcţiile ce îi revin.
Normalitatea şi sănătatea psihică – înţelese în
raport cu vârsta, caracteristicile societăţii – criterii care
nuanţează sănătatea mentală pentru un adult:
 capacitatea de autonomie, independenţa conştienţa şi
responsabilitatea;
 corecta autoapreciere, stima de sine adecvată;
 capacitatea de bună relaţionare socială, de evaluare a altora;
 toleranţă suficientă la frustrare şi stres;
 capacitate suficientă de a se bucura, de a trăi vinovat, de a învăţa din
experienţe;
 capacitatea de creştere şi dezvoltare armonioasă a individului, în
sensul respectului de sine;
 capacitatea de creatie,
Normalitate, anormalitate, sanatate si
boala psihica

Anormalitatea psihica
 înţeleasă d.p.d.v. al structurii caracteriale şi al trăirii circumstanţiale;
 persoanele anormale au caracteristici tipologice accentuate care
atrag atenţia celor din jur prin îndepărtarea de la norma statistică şi
ideală;
 boala se referă la îndepărtarea de normă în sens negativ, prin deficit
functional şi de performanţă;
 persoanele particular-anormale = crează unele pertubări în
microgrupul social şi pot fi vulnerabile pentru dezvoltarea unei stări
psihopatologice ulterior;
 normopatia = persoane liniştite, conştiincioase, ordonate, care
îndeplinesc normele în totalitate dar care sunt fragile, vulnerabile,
fără spontaneitate şi pot decompensa psihopatologic;
 anormalitatea psihică situaţională =stări reactive şi
dezadaptative ce se pot însoţi de depresie, anxietate, iritabilitate,
astenie – necesită asistenţă psihiatrică doar când ating o intensitate
deosebită sau când apare la personalităţi vulnerabile.
 Normalitate, anormalitate, sanatate si
boala psihica

Sănătatea umană = stare înscrisă în perimetrul

care defineşte normalitatea existenţei individului.
Menţinerea echilibrului structural al persoanei (biologic şi
psihic);
Sănătatea mintală (Klineberg) = stare de
dezvoltare intelectuală şi emoţională care face individul
compatibil cu semenii sai;
Definiţie OMS = stare pozitivă de bine, credinţa în
propria valoare a individului, în demnitatea şi valoarea
celorlalţi, abilitatea individului de a-şi gestiona lumea
interioară de gânduri şi sentimente, de a-şi organiza viaţa
şi a-şi asuma riscuri, de a iniţia, dezvolta şi susţine relaţii
personale mutuale satisfăcătoare şi capacitatea psihismului
de a-şi reveni după şocuri şi stresuri.
 Normalitate, anormalitate, sanatate si
boala psihica

Premisele sănătăţii mintale presupun:

 capacitatea de percepţie şi cunoaştere a realităţii;
 capacitatea de a lua decizii;
 capacitatea de autoexprimare prin limbaj verbal şi
nonverbal;
 capacitatea de a răspunde la mesajele altora.

 Un rol important în patologia psihiatrică îl are

dimensiunea interpersonală, a capacităţii de iubire şi
prietenie echilibrată precum şi perspectiva socială,
capacitatea individului de a face faţă
responsabilităţilor comunitare.
 Normalitate, anormalitate, sanatate si
boala psihica

Boala psihică – constă într-un proces care realizează un deficit

psihic important şi prelungit al persoanei conştiente, constă într-o
denivelare, destructurare, dezechilibrare a vieţii psihice conştiente a
persoanei. Psihismul individului se reorganizează, prezentând manifestări
neevidente în starea normală.
Boala psihică grevează capacitatea individului de a se
autoadministra raţional, diminuă şi perturbă libertatea lui interioară,
comunicarea interpersonală, intersubiectivă, manifestarea şi integrarea
persoanei în plan socio-cultural, anulează capacitatea de autodepăşire şi
creaţie a subiectului şi poate conduce la diferite forme şi intensităţi de
defect psihic.
Boala este un proces desfăşurat în timp iar consecinţa ei poate fi:
 defect – se referă la perturbarea posibilităţilor de a efectua anumite
acţiuni importante pentru existenţa persoanei;
 handicap social – dificultatea de a avea roluri sociale (soţ, părinte,
şef), de a exercita profesiuni / roluri socio-politice;
 dizabilităţi- de exemplu vorbirea, mersul, relaţionarea socială.
 Normalitate, anormalitate, sanatate si
boala psihica

Există anumite legături între teren, boală,

episod şi defect. Terenul are rolul principal
referindu-se la vârsta, sex, inteligenţă, educaţie,
tipologie caracterială, statut social precum şi la
vulnerabilitatea pe care o aduc factorii genetici şi
biografici.