Centrul de Excelență în Medicină și Farmacie “Raisa Pacalo”

Studiu individual la filosofie

Tema: Valențele morale ale stoicilor și
epicurienilor în condițiile contemporane

Eleva: Bîrcă Valeria,

Grupa 11

Chișinău 2019
Stoicismul este o
școală filosofică fondată
în Atena de Zenon din
Citium (Kition) în jurul
anului 300 î.Hr., în
perioada elenistică a
istoriei antice.
Stoicismul
este un curent filozofic care s-
a dezvoltat ca o reacție
împotriva
epicurismului, având originea
în filosofia cinică fondată de
Antisthene, un discipol al lui
Socrate.
Învățătura centrală a stoicismului
este morala derivată din însăși legile naturii
sau mai bine zis promovarea rațională,
existența virtuoasa sau atitudinea
bărbătească în raport cu vicisitudinile
vieții.
Stoa a avut o audiență largă la
gânditorii greci și romani, cunoscând o
evoluție de mai multe secole, în trei
perioade.
1) Stoa veche (300-200a.Chr.):Zenon
din Citium, urmat la conducerea
școlii de Kleanthes din Assos și apoi
de Chrysippos.
2)Perioada mijlocie (200-50a.Chr.): Panaitios din
Rodos,Antipatros din Tars,Poseidonios din Apameia-
învățătorul lui Cicero-,Diogene din Babilon. Uneori,
în această perioadă este încadrat și Cicero, ale
cărui opere conțin multe învățături stoice; el era
însă mai degrabă un eclectic, adept al„Noii
Academii”.

3)Stoa târzie sau „romană”

:Seneca,Epictet,Marc Aureliu.
Stoa a fost cel mai influent curent în
filosofie din timpul imperiului roman, înainte
ca învățătura creștină să devină religie de
stat. În filosofia stoică,etica ocupă locul
preponderent, în slujba căreia se află
logica și fizica(cu sensul general
de știință a naturii).