Centrul de Excelență în Medicină și Farmacie “Raisa Pacalo”

Studiu individual la filosofie

Tema: Valențele morale ale stoicilor și
epicurienilor în condițiile contemporane

Eleva: Bîrcă Valeria,

Grupa 11

Chișinău 2019
Stoicismul este o școală 
filosofică fondată în Atena de 
Zenon din Citium (Kition) în
jurul anului 300 î.Hr., în
perioada elenistică a
 istoriei antice.
Stoicismul
este un curent filozofic care s-a
dezvoltat ca o reacție împotriva
epicurismului, având originea în
filosofia cinică fondată de
Antisthene, un discipol al lui
Socrate.
Învățătura centrală a stoicismului
este morala derivată din însăși legile naturii
sau mai bine zis promovarea rațională,
existența virtuoasa sau atitudinea
 bărbătească în raport cu vicisitudinile
vieții.
Stoa a avut o audiență largă la gânditorii greci
și romani, cunoscând o evoluție de mai multe
secole, în trei perioade.
1) Stoa veche (300-200a.Chr.):Zenon din
Citium, urmat la conducerea școlii de
Kleanthes din Assos și apoi
de Chrysippos.
2)Perioada mijlocie (200-50a.Chr.): Panaitios din
Rodos,Antipatros din Tars,Poseidonios din Apameia-
învățătorul lui Cicero-,Diogene din Babilon. Uneori, în
această perioadă este încadrat și Cicero, ale cărui opere conțin
multe învățături stoice; el era însă mai degrabă un eclectic,
adept al„Noii Academii”.

3)Stoa târzie sau „romană” :Seneca,Epictet,Marc Aureliu.

Stoa a fost cel mai influent curent în filosofie din
timpul imperiului roman, înainte ca învățătura
creștină să devină religie de stat. În filosofia
stoică,etica ocupă locul preponderent, în slujba
căreia se află logica și fizica(cu sensul general
de știință a naturii).