Coloana

vertebrala
Clinica de Ortopedie si Traumatologie
Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti
Coloana vertebrala
 Formata din 33-34 de vertebre

 Formeaza impreuna 5 regiuni:

 Cervicala – 7 vertebre
 Toracala – 12 vertebre
 Lombara – 5 vertebre
 Sacrala – 5 vertebre
 Coccigiana – 4/5 vertebre

Coloana se articuleaza superior, prin intermediul

primei vertebre cervicale, cu craniul, iar inferior
prin intermediul sacrului cu oasele coxale
Coloana vertebrala

 Vertebre adevarate – 24 – cervicale, toracale,

lombare
 si-au pastrat independenta si mobilitatea

 Vertebre false – 9/10 – vertebrele sacrale si

coccigiene
 Sunt sudate, constituind doua formatiuni osoase:
sacrul si coccisul
 Fiecare vertebra prezinta:

 anterior un corp vertebral

 posterior un arc vertebral.
 alcatuit dintr-un pedicul, 2
lame vertebrale, 2 procese
transverse, 2 procese
articulare superioare, 2
procese articulare
inferioare si un proces
spinos.
 Pediculul face legatura
intre cele 2 parti
 Canalul vertebral

 Gaura vertebrala, delimitata intre corpul si arcul

vertebral, formeaza prin suprapunerea vertebrelor
canalul vertebral, care adaposteste maduva spinarii,
acoperita de meninge.
 Canalul medular se continua in sus cu cavitatea
neurocraniului, in jos cu hiatul sacral
 Diametrele canalului vertebral variaza, fiind mai mari in
reg cervicala si lombara, in raport cu mobilitatea mai
mare a CV in aceste regiuni.
 Orificiile intervertebrale
La suprapunerea vertebrelor,
incizurile vertebrale formeaza
gaurile intervertebrale, care
fac sa comunice canalul
vertebral cu regiunile
paravertebrale. Ele sunt
delimitate:
 Anterior – disc intervert si
corpurile a doua vertebre
adiacente
 Superior si inferior – de
pedunculii arcurilor
vertebrale
 Posterior – ligamente
galbene si articulatii
zigapofizale
Prin fiecare orificiu intervertebral
trece nervul spinal si vasele sale
 Curburile coloanei

 Apar datorita pozitiei

verticale a corpului
 Confera o mare
elasticitate coloanei
 Favorizeaza mentinerea
echilibrului
 Atenueaza socurile pe
verticala
 Curburile coloanei
Curburile in plan sagital
 lordoza cervicala, concava
anterior
 cifoza toracala, convexa
posterior
 lordoza lombara, concava
anterior
 cifoza sacro-coccigiana,
convexa posterior

La acestea se adauga in plan

frontal o scolioza toracica,
cu convexitatea de partea
mâinii dominante .
 Curburile coloanei
Curburile in plan frontal se numesc scolioze
 curbura cervicala, cu convexitatea la
stanga
 Curbura toracala, cu convexitatea la
dreapta
 Curbura lombara, cu convexitatea la
stanga.
Curbura toracala este primara – este
determinata de tractiunea muschilor
membrului dominant
Curburile cervicala si lombara sunt
compensatorii – au scopul de a
restabili echilibrul corporal.
La stangaci sunt orientate in sens invers.
Elementele conjunctiv-
fibroase

 Pentru asigurarea mobilitatii si rezistentei

coloanei, elementele osoase (vertebrele) sunt
unite de elemente conjunctiv fibroase:
 discul intervertebral
 ligamentele coloanei.
 Ligamentele coloanei
 Intre doua lame vertebrale alaturate,
de aceeasi parte se afla ligamentul
galben.
 Intre doua procese transverse -
ligamentul intertransvers.
 Intre doua procese spinoase -
ligamentul interspinos.
 In jurul articulatiei intervertebrale se
afla ligamentul fetelor articulare.
 Pe fata anterioara a tuturor corpurilor
vertebrale se afla ligamentul
longitudinal anterior.
 Pe fata posterioara a tuturor corpurilor
vertebrale se afla ligamentul
longitudinal posterior.
 Vârfurile tuturor proceselor spinoase
sunt unite de ligamentul supraspinos.
 Discul intervertebral

 Intre doua corpuri vertebrale

alaturate se afla un disc
intervertebral, alcatuit din:

 Inel fibros – la exterior.

 Nucleu pulpos - la interior.

 Discul intervertebral
Inelul fibros este conectat de corpurile
vertebrale de deasupra si de dedesubt
si este tinut in tensiune de presiunea
nucleului pulpos din interior. Aceasta
presiune variaza cu pozitia.

Fata de pozitia in sezut, presiunea

intradiscala este de
2 x > stând in picioare
3 x < fiind culcat. Orice efort fizic creste
suplimentar presiunea intradiscala.
 Inaltimea discurilor este diferita de la o
regiune la alta a coloanei:
 5-6mm in regiunea cervicala
 2-3mm in regiunea lombara
 Particularităţi de vârstă a
discurilor intervertebrale
 Până la 13 ani se dezvoltă şi cresc intens toate ţesuturile discului, atât în
înălţime, cât şi lăţime. Ulterior acest proces încetineşte şi la maturitate se
întrerupe.

 Până la adolescenţă discurile dispun de vase sangvine, acestea regresează în

jurul vârstei de 20-25 ani pentru ca la adult discurile să fie lipsite de vase, iar
nutriţia lor se face prin difuziune.

 La făt nucleul pulpos reprezintă o formaţiune semilichidă (cantitatea de apă

este de 88 %), treptat cantitatea de apă se micşorează până la 80 % la
adolescenţi, şi 69 % la bătrâni.

 La bătrâni aceste discuri se reduc prin deshidratare, ceea ce explică

scăderea înălţimii trunchiului cu 7-8 cm la această vârstă.

 La nou-născut discurile intervertebrale în totalitatea lor reprezintă 50% din

înălţimea coloanei, la maturi –25 %.
Biomecanica coloanei
vertebrale
 Miscarile CV se efectueaza concomitent in:
 Articulatia dintre corpurile vertebrale
 Articulatia apofizelor articulare.

 Nucleul pulpos are rolul unei bile – permite orice

fel de miscare

 Miscarea intervertebrala este mica si proprie,

limitata si dirijata, dar prin insumarea
deplasarilor usoare intervertebrale, se produce
o miscare ampla si vasta
Miscarile CV
1. Flexiunea (mişcarea de înclinare înainte) şi
extensiunea (aplecarea coloanei înapoi) în
jurul axului frontal;

2. Inclinarea laterala (in partea dreapta sau

stanga) in jurul axului sagital;

3. Rotatia (in dreapta sau stanga), in jurul unui

ax vertical ce trece prin centrul discurilor
intervertebrale;

4. Circumductia = miscarea rezultata din

executarea alternativa a miscarilor
precedente.
Miscarile CV
Mişcările CV sunt dependente de:
 Inaltimea discului intervertebral, raportat la inaltimea
corpurilor vertebrale;
 Forma si orientarea apofizelor articulare, spinoase si
transversale

Cea mai mobila zona este segmentul cervical, data de:

• Raportul intre inaltimea discului si cea a corpului
vertebral este de 2:5
• Plasarea fetelor apofizelor articulare in plan orizontal –
permit miscarea de alunecare in articulatiile
zigapofiziale
 Miscarile CV
Segmentul toracal este mai rigid datorita:
• Inaltimii reduse a discului - raportul intre inaltimea discului si cea a
corpului vertebral este de 1:5
• Plasarii fetelor apofizelor articulare in plan frontal
• Pozitiei oblice a apofizelor spinoase (suprapunerea lor limiteaza
miscarea de extensie).
• Miscarea este limitata in aceasta regiune si de prezenta coastelor

Segmentul lombar are mobilitate mai mica decat cervical, dar mai
mare decat cel toracal, datorita:
• Raportul intre inaltimea discului si cea a corpului vertebral este de
1:3
• Plasarea fetelor apofizelor articulare in plan sagital (limiteaza
miscarile)
 Afectiunile coloanei
vertebrale
 Aparitia afectiunilor poate fi grabita de:
 traumatisme ale coloanei,
 pozitii incorecte ale coloanei in timpul activitatii,
 caratul greutatilor prea mari,
 osteoporoza,
 deformitati ale coloanei (cifoza, scolioza), etc.

Toate aceste cauze pot conduce in timp la hernie de

disc, sciatica, stenoza spinala si spondiloza. In cazurile in
care articulatiile de la nivelul coloanei vertebrale tind sa
se inflameze, poate sa apara spondilita anchilozanta.
 1. Deteriorarea discului
intervertebral (osteoartrita)

 Organismul imbatraneste in timp, iar discurile se

deshidrateaza sau se usuca si isi pierd capacitatea de
a amortiza socurile.

 Oasele si ligamentele ce alcatuiesc coloana

vertebrala devin si ele mai putin flexibile.

 Deteriorarea discurilor este o reactie normala a

organismului si nu constituie o reala problema.

 Problema apare atunci cand aceste discuri incep sa

puna presiune asupra ramificatiilor nervoase din
apropiere sau pe maduva spinarii.
 2. Stenoza spinala (stenoza
de canal vertebral)

 implica o ingustare a canalului care gazduieste

maduva spinarii si ramificatiile nervoase. Deoarece
canalul rahidian se reduce, maduva spinarii este
adesea comprimata in totalitate, si nu doar un singur
nerv.

 Pacientii care sufera de LSS (stenoza lombara spinala),

simt uneori o senzatie de slabiciune si dureri la nivelul
picioarelor, o durere surda in zona lombara a spatelui,
intepaturi in picioare sau fese atunci cand merg sau
cand stau in picioare. Simptomele LSS apar de obicei
la pacientii cu varsta >50 de ani.

 Exista si stenoza spinala cervicala.

3. Spondiloza

 este o afectiune care apare in mod natural ca

urmare a inaintarii in varsta.

 Este un proces normal de degradare a coloanei

vertebrale si elementelor adiacente (muschi,
ligamente paravertebrale si discuri
intervertebrale) dupa solicitari repetate.
4. Spondilolisteza

 se caracterizeaza prin alunecarea anterioara a

unui corp vertebral fata de restul vertebrelor, ca
urmare a degenerarii coloanei. Mai exact o
vertebra se poate deplasa si iesi din aliniamentul
celorlalte vertebre adiacente.

 Ca si la celelalte afectiuni ale coloanei

vertebrale, tratamentul conservator poate alina
durerea, cu exceptia cazului in care radacina
nervului este iritata.
5. Hernia de disc
 Reprezinta golirea fortata a continutului cavitatii
nucleului - duc la compresiunea formatiunilor
vasculonervoase din gaurile intervertebrale sau a
radacinilor nervoase si a maduvei spinarii din canalul
medular.

 Sunt insotite de un sindrom radicular.

 pot fi:
 Interne – strapung placile cartilaginoase si se
deplaseaza in substanta spongioasa a corpului
vertebral;
 Externe – cand nucleul pulpos se deplaseaza printr-o
fisura a inelului fibros.
 Dg: imagistic - RMN
 Simptomele afectiunilor de
coloana
Zona cervicala
 In aceasta zona, manifestarile simptomatice ale acestor boli
degenerative cuprind de la parestezii ale membrelor superioare,
greutati in efectuarea anumitor miscari, stari de oboseala, ameteli
si dureri de cap, sunete in urechi, vederea incetosata, dificultati
de concentrare si de memorie etc,
 sunt afectati nervii care pleaca de la nivelul coloanei cervicale
spre cap, umeri si maini.
Zona dorsala (toracala)
 simptomele pot sa includa nevralgiile intercostale, tulburari de
genul distoniei neurovegetative, etc.
Zona lombara
 In aceasta zona, simptomele date de spondiloze sunt mai
deosebite. Pot sa apara lombalgii, lombosciatalgii.
 Cervicalgie
= durere in regiunea gatului si a coloanei cervicale

 Are cauze variate:

 Traumatisme locale

 Cervicartroza / Artroza cervicală (AC) este prezentă la

75% din populația > 40 de ani. Frecvența crește cu
vârsta. Va fi considerată cauza unei cervicalgii doar
după eliminarea altor etiologii. Următoarele simptome
îi sunt atribuite: vertij, durere.

 Spondilita ankilozanta

 Activitati care solicita timp indelungat musculatura,

tendoanele, articulatiile si ligamentele de la nivelul
gatului:
 Cervicalgie
 Activitati care solicita timp indelungat musculatura,
tendoanele, articulatiile si ligamentele de la nivelul
gatului:

 menținerea capului și gâtului aplecate înainte, lateral sau

posterior, o perioadă îndelungată, datorită cititului, privitului
la televizor sau lucrului la calculator;
 adoptarea unei poziții vicioase de odihnă în timpul nopții, în
special un pat foarte moale, o pernă necorespunzătoare,
care induc poziții incomode ale coloanei vertebrale;
 stresul, care duce la acumularea tensiunii musculare în zona
cefei;
 efortul fizic, prin activități ce impun menținerea mâinilor
deasupra capului, precum vopsitul sau ridicarea de greutăți
deasupra capului;
 lipsa exercițiilor fizice specifice, care duce la apariția
artrozelor (spondiloza cervicală) și scăderea forței
musculare.
Cervicalgie
Examenul clinic urmăreste identificarea următoarelor
elemente:

 localizarea: cervicală înaltă, mijlocie și joasă sau

globală posterioară.

 iradierea: spre baza craniului, spre umăr și membrul

superior sau spre regiunea dorsală.

 circumstanțe de apariție: progresiv sau brutal, cu/fără

temperatură, posttraumatic, după lucru îndelungat
deasupra capului.

 caracteristicile durerii: intensitate, prezența

nocturnă/diurnă, semne însoțitoare ( vertij, cefalee,
parestezii și deficit motor în membrul superior sau în
membrul inferior).
Cervicalgie
Examenul clinic obiectiv

 studiul staticii: pentru recunoașterea unei atitudini

antalgice în flexie, în rotație sau în rectitudine
cervicală.

 studiul mobilității: activ și pasiv sunt evaluate flexia-

extensia, rotațiile și lateroflexiile.

 căutarea punctelor dureroase: prin palpare

suboccipitală, a șanțurilor paravertebrale, presiunea
pe apofizele spinoase cervicale, durerea cutanată
prin ciupirea-rularea pielii.
Cervicalgiile comune

 Sunt de 3-4 ori mai puțin frecvente decât lombalgiile.

Afectează 18% din populație. Frecvența lor crește cu
vârsta. Sunt mai frecvente la cei ce fac munci grele.
 La cele mai multe nu este gasită o atingere organică
precisă, etiologia lor este mai degrabă plurifactorială
- constă într-un deranjament intervertebral minor,
favorizat de poziții fixe de lungă durată, adesea
profesionale sau de microtraumatisme.
 Mecanismul durerii este iritarea ramurilor posterioare
ale nervilor rahidieni cervicali ce inervează apofizele
articulare posterioare.
Cervicalgiile comune

 Cervicalgiile comune evoluează intermitent, mai mult

sau mai puțin timp și pot iradia spre coloana toracală
înaltă sau suboccipital (nevralgia Arnold, sindromul
Atlas).

 Episoadele dureroase acute realizează torticolisul banal

clasic. Durează câteva zile. Antrenează o poziție
antalgică în lateroflexie-rotație, cu redoare și
contractură musculară.

 În afara episoadelor acute, examenul clinic este sărac.

Pot fi constatate anomalii ale curburii cervicale.
Durerea la nivelul epicondilului poate indica un
deranjament cervical jos.
Cervicalgiile comune
 Examenul radiologic Este normal sau poate evidenția o
tulburare statică sau leziuni artrozice.
 Tratamentul este medical:
 antalgice
 decontracturante
 AINS
 imobilizare în colier cervical suplu, în cazurile mai dureroase
 fiziokinetoterapia cu reeducare posturală.
 Cervicalgiile psihogene sunt caracterizate prin discrepanța
dintre acuzele subiective bogate și saracia semnelor clinice
obiective. Axul rahidian este propice dezvoltării algiilor
psihogene, nevrotice sau depresive. Tratament: anxiolitice,
antidepresive sau terapie de relaxare.
 Nevralgia cervicobrahiala
(NCB)
 afecțiune frecventă, caracterizată prin durere la nivelul
membrului superior, de la nivelul coloanei pâna la mână.
Rădăcinile interesate sunt cele ce formează plexul brahial: C5-T1.
 Mecanismul producerii durerii:
 compresia radiculară de către nucleul pulpos discal herniat
prin inelul discal fisurat, realizând o „hernie moale”.
 compresia radiculară de către un nodul disco-osteofitic în
dreptul găurii de conjugare, realizând „hernia dura”. Este
intâlnită mai frecvent la indivizii cu gâtul scurt.
 prezența unei afecțiuni cu răsunet pe rădăcina nervoasă sau
chiar pe plexul brahial, adesea gravă, realizând NCB
simptomatică.
NCB comună
 Pacientul are o durere cu debut progresiv, localizată la început
la nivelul gâtului, apoi cu iradiere spre membrul superior.

 Uneori debutul este mai brutal, dimineața la sculare. Durerea

poate iradia în fosa supraspinoasă sau spre scapula (prin
ramura posterioară a nervilor cervicali).

 Tusea sau defecația pot accentua durerea dar mai puțin

frecvent decât în cazul lombosciaticii.

 În antecedentele imediate pot exista fie un traumatism, fie o

poziție a gâtului prea mult prelungită. Antecedentele NCB sunt
evocatoare, dar mai puțin frecvente ca în cazul lombalgiilor.

 Durerea este însoțită de parestezii de intensitate variabilă, cel

mai adesea cu păstrarea activitații.
 NCB comună
Topografia durerii poate fi precizată bine la examenul neurologic:
 rădăcina C5: durere și tulburări senzitive pe fața laterală a
umărului și brațului, posibil și deficit motor al deltoidului.
 rădăcina C6: durere și tulburări senzitive pe fața anterioară a
bratului, a parții laterale a antebrațului, a policelui și indexului,
uneori și a mediusului, deficit motor la nivelul bicepsului, a
brahialului și a supinatorului lung. Pot fi alterate reflexul bicipital și
reflexul stiloradial.
 rădăcina C7: durere și tulburari senzitive la nivelul feței posterioare
a bratului și antebratului, puțin pe index, pe degetul 3 în special și
pe inelar. Poate exista deficit motor la nivelul tricepsului și a
extensorului comun al degetelor. Poate fi alterat reflexul tricipital.
 rădăcinile C8-T1: durere și tulburări senzitive pe fața medială a
brațului și antebrațului, până la degetul 5. Poate fi deficit motor
pe flexorii degetelor și în special pe mușchii mâinii (interosoși,
eminența hipotenară). Poate fi alterat reflexul cubitopronator.
 NCB comună

 La examenul clinic se constată o redoare a gâtului, uneori

chiar și o atitudine antalgică.
 Mobilizarea cervicală antrenează o accentuare a durerii
membrului superior, la fel ca și presiunea laterovertebrală și
presiunea verticală exercitată asupra capului (semnul
Spurling).
 Durerea la nivelul gâtului, cu iradiere în membrul superior
poate fi provocată sau exacerbată prin abducția, retropulsia
și rotația externă a brațului (atitudinea aruncatorului), poziție
ce antrenează o elongație radiculara. Dar acest semn este
mai puțin frecvent pozitiv decât manevra Lasegue în cazul
lombosciaticei.
 Umărul este liber.
 NCB comună
 Dg radiologic - sunt obligatorii 4 incidențe:
 rg. AP a coloanei cervicale, centrată pe segmentul care
interesează
 rg. de profil a coloanei cervicale
 rg. oblice, dreapta și stânga, pentru studierea găurilor de
conjugare.
 Pe radiografii pot fi observate:
 absența paralelismului corpilor vertebrali
 pensarea spațiului discal
 osteofite anterioare și laterale
 artroza interapofizară posterioară

 Toate aceste modificări duc la diminuarea găurii de conjugare.

 Uneori nu se constată artroza, ci doar o tulburare a staticii vertebrale:
rigiditate, pierderea lordozei fiziologice. Tulburarea staticii vertebrale
poate fi evidențiată pe radiografia de profil în flexie și extensie.
 Tratamentul NCB comună

În majoritatea cazurilor tratamentul este medical. Evoluția NCB comune

depășește rareori 6-8 săptămâni.
 Repaus complet în perioada acută, prin imobilizare într-un colier
cervical rigid. După trecerea fazei acute, se va trece la un repaus
relativ, prin folosirea unui colier cervical suplu. Se vor evita:
mișcările bruște ale gâtului, decubit ventral, utilizarea unei perne
mari.
 medicamente: antalgice (aspirină, paracetamol etc.) și aINS, cu
rolul diminuării edemului radicular. Ele se asociază cu hipnotice
pentru noapte.
 Elongațiile si fizioterapia: ionizările, ultrasunetele sau
electroterapia.
 Tratamentul NCB comună
Formele severe necesită, pe langa elongatii si fizioterapie:
 prescrierea scurtă de antalgice majore: derivate morfinice orale și,
în special, corticoterapie generală, după evaluarea
contraindicațiilor. Doza inițială este de 40–60 mg prednison și va fi
scăzută rapid și oprită după 3 săptămâni.
 Corticoterapia locală prin infiltrații la emergența rădăcinilor sau pe
cale intrarahidiană cervicală este dificilă și puțin recomandată.

 Dacă tratamentul medical nu dă rezultate în 6-8 săptămâni, este

indicată rezolvarea chirurgicală.
 În cazul deficitului motor, chirurgia este indicată atunci când
simptomele persistă sau se agravează, în ciuda tratamentului bine
condus sau când paralizia este importantă încă de la început
 Lumbago si lombosciatica
Mecanism fiziopatologic -1-

 - Solicitarile maxime ale coloanei lombare prin ridicarea greutatilor

in pozitii incorecte (cu spatele flexat sau in hiperextensie) solicita la
maximum inelul fibros care se poate fisura.

 - Bolnavul simte o durere violenta care-l imobilizeaza si care nu-i

mai permite redresarea coloanei sau miscari de flexiune, rotatie
sau extenise. In acest moment, nucleul pulpos, aflat in stare de
tensiune, migreaza pe fisurile inelului fibros, provocand iritarea
filetelor nervoase marginale care provoaca durerea violenta.
Aceasta este primul simptom al deteriorarii discului.
 Lumbago si lombosciatica
Mecanism fiziopatologic -2-
 Daca dupa acest moment acut se continua activitatea, atunci nucleul
pulpos mareste dimensiunile fisurilor inelului fibros, putand aluneca mai
departe, iritand radacinile nervilor care ies din maduva spinarii.

 In stadii mai avansate de deteriorare a discului, nucleul pulpos se

poate rupe, iar fragmentele pot migra, fie catre cavitatea medulara
sau in interiorul corpilor vertebrali, ceea ce reprezinta hernia de disc,
stare de deteriorare a discului care este ireversibila, necesitand chiar si
tratament neuro-chirurgical.

 Primul stadiu, de fisurare cu integritatea nucleului pulpos, este reversibil

si este cunoscut sub numele de discopatie beneficiind de tratament
medical.

 Evolutia discopatiei se face in mai multe etape. La inceput, apare

durerea lombara datorita iritarii nervului sinovertebral de catre placile
fisurate ale inelului fibros. Concomitent cu lombalgia in stadiile
urmatoare apare criza de lumbago.
 Lumbago si lombosciatica
Ce intelegem prin lumbago?
 Se defineste ca o contractura puternica si dureroasa a muschilor
paravertebrali lombari care imobilizeaza bolnavul, punandu-l in
imposibilitatea efectuarii miscarilor de aplecare a trunchiului.
 Regiunea lombara poate fi dreapta sau alteori incurbata lateral.
Tentativa de miscare a trunchiului in diferite sensuri trezeste dureri
violente. Bolnavul devine imobil, se deplaseaza cu multa
dificultate, nu poate ramane multa vreme in picioare, iar
ridicarea sau asezarea in pat sunt deosebit de dureroase.
 Imobilitatea se datoreaza atat contracturii muschilor lombari,
consecinta iritarii nervilor lombari de catre nucleul deplasat, fie
insinuarii acestuia ca o pana in portiunea posterioara a spatiului
intervertebral, punand in tensiune ligamentul vertebral posterior.
In stadiile urmatoare, spatiile intervertebrale se ingusteaza,
diminuand in acelasi timp orificiul de emergenta a radacinilor
nervului sciatic, aparand simptomul de lombosciatica.
 Lumbago si lombosciatica
Ce este lombosciatica?
 Lombosciatica este un sindrom al iritatiei radacinilor lombare, care
se manifesta prin dureri simultane in regiunea lombara, iradiind de-a
lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei si gambei,
extinzandu-se uneori in directia halucelui (degetul mare) sau
degetului 5 (degetul mic).
 Nevralgia sciatică este o algie radiculară care traduce suferinţa unei
rădăcini a nervului sciatic, mult mai rar o atingere a trunchiului nervos
propriu-zis. Ea este consecinta iritarii mecanice a radacinilor nervului
sciatic de catre inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate
ale nucleului pulpos care ingusteaza zonele de trecere ale filetelor
nervoase la nivelul gaurilor de conjugare.
 Lombosciatica poate fi generata si in afara leziunilor discale, de
catre boli neurologice infectioase, proliferative sau toxice, care
afecteaza radacinile (radiculite) sau nervul (nevrite).
 Lumbago si lombosciatica - tratament
Se urmaresc trei obiective:
- despovararea mecanica a coloanei lombare;
- combaterea contracturii musculare;
- calmarea durerii.
 prin repaus la pat, culcat pe o parte cu genunchii indoiti. Aceasta
pozitie combate formarea de noi curburi la nivelul coloanei,
relaxeaza in acelasi timp musculatura contractata si scade
presiunea asupra discului si radacinilor nervului sciatic, prin marirea
spatiilor posterioare de unde ies acestea.
 Scadere in greutate - fiecare kilogram in plus apasa uneori cu forte
de zeci de kilograme pe discul degradat si implicit pe radacinile
nervoase.
 Antialgice - Durerea reprezinta simptomul de disconfort major al
bolnavului cu lombosciatica discala
 Algocalmin , aminofenazona, fenilbutazon etc
 Lumbago si lombosciatica - tratament
 Contractura musculara lombara (lumbago) care dureaza de la
cateva zile pana la 2-3 saptamani, trebuie combatuta energic,
intrucat determina ingustarea gaurilor de conjugare si mareste
conflictul disco-radicular.
 In practica curenta se fac anestezii cu xilina sau procaina 1%
concomitent cu administrarea decontracturatelor: clorzoxazona
si diazepam. Decontractarea este o metoda terapeutica
adjuvanta a discopatiei si nu tratamentul leziunii insasi.
 Aplicatiile calde - cu comprese calde sau bai de lumina sunt
utile in combaterea contracturii, dar se va evita supraincalzirea
directa a muschilor lombari.

 Dupa disparitia fazei acute, tratamentul lombosciaticii discale

poate fi consolidat cu balneoterapie si fiziokinetopterapie,
chiroterapie. Aceasta rezolva durerile sciatice sau contracturile
musculare reziduale.
Deformarile coloanei
= modificari patologice de ax ale coloanei vertebrale

CIFOZA SCOLIOZA

LORDOZA
 CIFOZA

Cifoza fiziologica toracica:

30-50 grade, cu apex la T7

 Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital (in planul
vertical de simetrie), prin exagerarea curburilor normale ale
coloanei vertebrale.
 Cifoza se manifesta prin curbarea excesiva a coloanei in regiunea
toracica, in fata, provocand cocoasa, compensata fiind, printr-o
hiperlordoza cervicala si lombara pentru echilibrarea coloanei.
 Cifoscolioza este o deviatie dubla a coloanei vertebrale, cu
convexitate posterioara si curbura laterala.
 Cifoza - clasificari
Clasificarea dupa localizare:
 Cifoza dorsala – este o accentuare a curburii fiziologice a
coloanei in regiunea toracala , este cea mai frecventa
deviatie a coloanei.
 Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza
lombara),este o accentuare a celor doua curburii
vertebrale,echilibrate si compensandu-se reciproc.
 Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza
lombara aparuta prin retroversia bazinului,compensata
dorsal.
 Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice
cervicale.
 Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si
este insotita de infundarea toracelui. Este o cifoza lunga,
intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara si musculara.
 Cifoza - clasificari

Clasificarea etiologica:
 Cifoze functionale sau posturale
 Cifoze structurale

Clasificare anatomo-patologica
 Tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea
curburilor cifotice normale (dorsala sau sacro-coccigiana) ;
 Atipice atunci cand se produc prin exagerarea altor curburi
decat a celor normale (lombara si cervicala).
 Cifoze functionale sau posturale

 sunt cifozele care nu se insotesc de modificari de structura

ale corpurilor vertebrale si ale caror curburi sunt reductibile
disparand in decubit sau chiar prin contractura voluntara a
musculaturii trunchiului.

• habituale (de obișnuință, de deprindere);

• de creștere: produse din cauza disproporției dintre
creșterea exagerată în înălțime și nedezvoltarea corectă a
mușchilor;
• profesionale: sunt profesii în care predomină atitudinea
cifotică (cum ar fi munca de birou);
• compensatorii și datorate defectelor unor analizatori (cifoza
miopilor).
 Cifoze structurale
 Sunt cifozele rigide, fixe, care nu se pot redresa decat cel
mult partial, care nu dispar in decubit.
 Ele se insotesc de modificari de structura a corpilor
vertebrali

o traumatice
o iatrogene -post laminectomie
o inflamatorii: poliartrita reumatoida, spondilita ankilopoetica;
o infectioase
o cifoza Scheuerman/ de crestere/ cifoza juvenila
o degenerative; maladia Paget, fracturi osteoporotice
o congenitale
o neoplazice;
o displazice: acondroplazia
o neuromusculare
 Cifoza - clinica
 Cifoza se caracterizeaza prin : cap si gat inclinat inainte, omoplati
departati si desprinsi, umerii adusi in fata, torace infundat sau in
flexie.
 Simptome si semne obiective :
 Durere, care apare la nivelul curburii, pe apofizele spinoase ale
vertebrelor. Ea se resimte la palpare, dar mai ales la percutie ;
 Durerea in coloana vertebrala este insotita, intotdeauna, de
contractura muschilor lungi ai spatelui si de o oarecare
rigiditate in miscari ;.
 Cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui si
abdomenului, frecvent se asociaza si cu piciorul plat ;
 Pacientii vor avea umerii cazuti anterior si omoplatii „in
aripioare”
 Agravarea continua a deviatiilor vertebrale antreneaza
tulburari respiratorii si cardiace.
Cifoza – dg + tratament

 Dg imagistic: Rx, CT, RMN

 Tratament:
 Corset;
 Fiziokinetoterapie
 Chirurgical
 LORDOZA

Lordoza fiziologica
lombara: 40-60 grade,
apex la L3

 Lordoza este normala doar in regiunea cervicala si

dorsolombara, dar devine anormala atunci cand
afecteaza o alta parte a coloanei vertebrale sau
atunci cand devine foarte accentuata.
 Lordoza - clasificare

 Lordoza statică (de obicei profesională) poate aparea

în cazuri patologice şi este deosebit de supărătoare
(displezie luxantă a ambelor şolduri, coxalgie, etc.).

 Lordoza dinamică cu patologie neurologică diversă,

distrofică sau ca rezultat al dezechilibrului dintre flexorii şi
extensorii trunchiului (exemplu: atoniile abdominale,
rahitism, tumori, tulburări digestive).

 Lordoza fixă apare la adolescenţi (lordoza dureroasă a

adolescenţilor, posttraumatic ca rezultat a unei retracţii
fibroase post-inflamatorie sau dezechilibrelor
sacrococcigiene prin alunecări ale vertebrelor).
Lordoza - clasificare

 Afecţiunile care pot însoţi lodoza sunt:

- luxaţile congenitale de şold bilaterale;
- spondilita anchilozantă;
- Miopatiile prin lezarea muşchilor fesieri.
 Lordoza - diagnostic

a) examenul clinic obiectiv:

 static (aprecierea aliniamentului şi a
posturii ortostatice
 dinamic (bilanţ funcţional muscular
şi articular, evaluarea mersului)

b) examene paraclinice: radiologia

clasică, rezonanţa magnetică
nucleară, computerul tomograf
Lordoza - tratament

 Tratamentul lordozelor se
înscrie în contextul măsurilor
terapeutice ale scoliozei, fie
că scolioza a generat
lordoză, fie că lordoza a
determinat apariţia unei
scolioze.
 SCOLIOZA
Orice deviatie mai mare
de 10 grade este
considerate patologica

 Scolioza este o modificare a curburilor fiziologice, mai ales in

regiunea lombara, in plan frontal, luand forma literei „C”,
urmata uneori de o modificare compensatorie aparuta in
zona urmatoare, realizand litera „S”.
 Aceasta deformare, observata mai bine din spatele
persoanei sau din fata, se poate realiza spre dreapta sau spre
stanga, in functie de greselile de pozitie ale coloanei.
Scolioza - clasificari

 S. Functionale, nestructurale, asa numitele atitudini

scoliotice, sunt deviatii in plan frontal in care
anatomia vertebrelor si a discurilor este normala,
doar aliniamentul in plan frontal este perturbat.
Deviatia laterala a coloanei este complet
reductibila clinic si rx. in pozitie culcata.

 S. Structurale sunt scolioze ale caror vertebre au

modificari structurale: rotatii, cuneiformizari, ale
caror curburi sunt ireductibile clinic si rx. in pozitie
culcata si au in general tendinta evolutiva.
Scoliozele functionale sau posturale

 defecte de postura:
 atitudilnile scoliotice apar de obicei in copilarie. Ele pot fi
intermitente sau permanente dar clinic si rx dispar cind
copilul rste aplecat inainte sau este culcat.Dispar spontan
in cursul puseului pubertar.
 scoliozele pitiatice( isterice): anamneza de boala sau teren
psihic, precum si faptul ca in timpul somnului indus scolioza
dispare, pune dg de S posturala.

 curburi scoliotice reductibile; atitudini antalgice provocate de

afectiuni vertebrale sau juxta vertebrale.
Ex: un conflict discoradicular poate determina o scolioza
antalgica care dispare odata cu disparitia cauzei care a
provocat-o.
Scoliozele functionale sau posturale

 curburi de compensatie ale unor defecte cu sediul la

distanta de rahis.:
 inegalitate de lungime a membrelor inferioare
determina in ortostatism o inclinare a bazinului spre
membrul inferior mai scurt. Coloana lombara va corija
aceasta oblicitate printr-o curbura compensatorie cu
convexitatea spre membrul inferior mai scurt.
 atitudini vicioase ale soldului. Daca atitudinea este
ireductibila, bazinul va bascula pt a permite membrelor
inferioare sa ramana paralele, iar coloana se va curba,
convexitate spre soldul sanatos, restabilind axul vertebral
 retractii musculare ireductibile: torticolis congenital.
Sectionarea sau alungirea muschiului SCM retractat va
corecta scolioza.
Scoliozele structurale
 Sunt curburi in plan frontal ale coloanei vertebrale ale caror
vertebre prezinta modificari structurale.

 S. Idiopatice;
 infantile apar intre 1-3 ani
 juvenile cand apar peste 4 ani – pubertate;
 ale adolescentului

 S. Congenitale:
 defecte de formare: vertebra cuneiforma,
hemivertebra
 defecte de segmentare: bara nesegmentata unilateral,
sau bilateral
 Scoliozele structurale
 S. Neuromusculare;
- neuropatice – prin leziune neuron motor central in:
- paralizie cerebrala
- degenerescente spinocerebeloase
- siringomielie
- tumori medulare
- traumatisme medulare
- prin leziuni neuron motor periferic in:
- poliomielita
- traumatisme
- mielomeningocel
- disautonomia Riley-Day
- miopatice: - artrogripoza
- distrofia musculara Duchenne
- hipotonia congenitala
- miotonia distrofica
 Scoliozele structurale
 Neurofibromatoza
 Tulburari mezenchimale; Sindr. Marfan,
homocistinurie
Sdr. Ehlers-Danlos
 S. Traumatice : fracturi sau dislocatii vertebrale amielice
 Contracturi extra vertebrale: post empiem, arsuri
 Osteocondrodistrofii: - acondroplazia
- displazia spondiloepifizara
- disrafism diastrofic
- mucopolizaharodiozele
 Tumori
 Afectiuni reumatice
 Boli metabolice:
- rahitism
- osteoporoza juvenila
- osteogeneza imperfecta
 S legate de regiunea lombosacrata:
- spondiloliza - spondilolistezis - anomalii congenitale
 Infectiile osoase
Scolioze - Examenul clinic
 Examenul in ortostatism va nota eventualele defecte
la nivelul membrelor inferioare, o asimetrie in
circumferinta sau in lungime.
 Scolioze - Examenul clinic
Anamneza corecta: varsta la care
a aparut, cum s-a nascut
copilul, daca vede bine, cum
sta in banca, ce sport face,
daca mai are cineva in familie
scolioza.

Examinarea copilului in ortostatim

dezbracat : examinarea pielii
cu atentie pentru a decela
leziuni pigmentare, tumori
subcutanate, zone de
hiperpilozitate, cicatrici. Pete de
culoare cafe au lait, pot
semnala prezenta unei
neurofibromatoze, o zona de
hiperpilozitate poate arata o
spina bifida sau chiar o
malformatie medulara.
 Scolioze - Examenul clinic

 Atunci cand exista o inegalitate a

membrelor inferioare se observa o
denivelare a crestei iliace.
Scolioze - Examenul clinic
 Din spate se urmareste coloana
veretebrala, simetria omoplatilor,
egalitatea triunghiului format de talie cu
bratul pe langa corp.
Scolioze - Examenul clinic
 Folosirea firului cu plumb: verticala firului cu
plumb asezat la nivelul apofizei spionoase C7
cade in mod normal la nivelul santului
interfesier.
 Scolioze – Examen radiologic
 rgf in pozitie
ortostatica
 Cu creste iliace

 Bending test
 Plan de electie
(Stagnara–Du Peloux)
 Test Risser
 Test Cobb
 Testul Nash- Moe
Metoda Cobb = Se noteaza vertebrele limita, sup si inf ale
curburii. Unghiul format de perpendiculara pe tangenta la platoul
superior al vertebrei limita superioare cu perpendiculara pe tangenta la
platoul inf al vertebrei limita inf reprezinta unghiul scoliozei.
 Testul Risser - 6 grade
1– nucleul secundar de
osificare nu a aparut;
2– aparitia nucleului la
nivelul SIAS;
3– nucleul atinge ½
creasta iliaca;
4– nucleul coafeaza ¾
creasta iliaca
5– nucleul coafeaza
intreaga creasta
iliaca;
6- nucleul complet sudat
la creasta iliaca
 Scolioze – Examen RMN
 de obicei in scoliozele
idiopatice curburile
toracale sunt pe
dreapta.
 daca apare pe stanga
trebuie suspectata o
alta etiologie
(siringomielia, maladia
Arnold Chiari). In acest
caz se impune ex
neurologie si RMN pt
vizualizare maduva
spinarii.
 Scolioze – SPIROGRAFIA
 Explorarea functiei respiratorii se impune in scoliozele
toracice grave, in care diminuarea capacitatii vitale
poate cobori pina la valori de 0,55 -0,51. Teoretic aceste
valori sunt incompatibile cu viata, dar ea este atinsa
printr-o regresiune lenta, organismul reusind adaptarea.
 Volumul rezidual este mic
 Volumul respirator curent mic, 0,31.
 Frecventa respiratorie de cca 20 respiratii pe minut.
 Pp. a CO2 normala
 Pp. a O2 scazuta
 Scolioze – Tratament
 Terapia corecta este multidisciplinara: ortoped, radiolog,
kinetoterapeut , psiholog si asistent social ( care poate fi
inlocuit de parinte si profesor).
 In mare exista trei mijloace terapeutice ce se pot utiliza:
kinetoterapie, tratament ortopedic si tratament
chirurgical, fie separat fie impreuna

 In functie de 3 factori:
- unghiul Cobb
- rotatia vertebrala
- test Risser
 Tratament
Scolioza sub 30 grade, neevoluata, inaintea maturitatii osoase =
kinetoterapie
 intarire a musculaturii in atitudine corijata a scoliozei

 maturarea si dezvoltarea sistemului de echilibru.

Pe scurt:

 gimnastica medicala de 3 ori pe sapt sub control kineto / efectuarea de

sporturi complexe: inot / dormit pe pat tare / pozitie scris citit corecta: scaun
cu tetiera si cu perna la nivelul vertebrei angulare centrala, picioarele pe un
scaunel de cca 20 cm, pupitre inclinate cu 25 grade.

 Obligatoriu control Rx la 6 luni cu masurarea unghiului Cobb. Daca

unghiul nu creste sau creste sub 5 grade, se continua tratamentul
kineto. Daca curbura se mareste cu 6 grade sau mai mult, atunci se
trece la tratament ortopedic.
Tratament ortopedic

 se adreseaza scoliozelor peste 30 grade la pacientii

cu imaturitate a scheletului ( Risser 0-2)
 la scoliozele care au crescut cu peste 6 grade sub
tratament kineto, intre 2 Rx efectuate la 6 luni.

 Limita maxima la care se poate incerca tratament

ortopedic max.50 gr.

 Tratamentul ortopedic consta in corectarea scoliozei

cu un corset ortopedic pe care pacientul in poarta
23 ore din 24. O singura ora pe zi fara corset pentru
igiena si gimnastica medicala.
 Corsetul opreste procesul evolutiv
SCOLIOZA LOMBARA SI SCOLIOZA TORACALA CU
UNGHI PESTE 30 GRADE
 Tratamentul ortopedic

Scopurile unui corset ortopedic constau in:

 corectia curburii cu 50% sau mai mult. Curburile care nu se
redreseaza cu 50% sunt urmate de rezultate insuficiente;
 sa nu produca deformari secundare. Pelotele de presiune pot
produce escare la locul de aplicare. Corsetul Milwaukee se
sprijina initial pe menton si determina deformatii ale maxilarului
inferior.
 nu trebuie sa altereze functiile fiziologice normale. S-au depistat
reduceri a filtrarii renale, a fluxului sanguin normal si a excretiei
de Na imediat dupa aplicarea corsetului Boston.
 sa fie posibil de purtat si sa aiba un aspect cosmetic acceptabil.
Multi adolescenti refuza purtarea corsetului Milwaukee care este
prea evident sub imbracaminte.
 S-au semnalat tulburari psihice legate de purtarea corsetului.
 Tratamentul ortopedic

 Corsetul pentru
scolioza trebuie sa
aiba o serie de
principii
biomecanice:
-sa reduca lordoza
lombara;
-sa faca elongatia
longitudinala a
coloanei vertebrale;
 -sa aplice forte
transversale pentru
corectia curburilor.
 Tipuri de corsete
Corset Milwaukee:
 imaginat in ani 1940 initial
pentru imobilizarea
postoperatorie a pacientilor
cu scolioza poliomielitica si
ulterior in tratamentul
nechirurgical al scoliozelor.
 A fost cel mai folosit tip. Este
format dintr-o piesa pelvina
fixa, inchisa in spate cu rol
de reducere a lordozei
lombare de la care pleaca
3 tije, 2 post care se termina
cu prijin occipital si una ant
cu sprijin mentonier.
 Tipuri de corsete
Corset Boston:
 1972.
 imaginat ca sa poata fi purtat sub haine, si care cu timpul a
fost modificat si individualizat dupa mulaje.
 Tipuri de corsete

Corsetul Cheneau
 este utilizat cu precadere in
Europa de catre asa numita
scoala Lyoneza cea care a
modifical radical tratamentul
chirurgical prin Dr. Cotrel.
 Din statistica de 1006 cazuri de
scolioze sub 40 grade tratate cu
corset Cheneau, rata de esec este
de numai 9%.
 Tratament chirurgical

 Daca scoliza este dg cu un unghi

de peste 40-45% se impune
tratament chirurgical.
 se poate efectua intre puseul
pubertar de crestere si
maturitatea osoasa, in general in
jurul varstei de 12-13 ani.
 Din 1995 o data cu inovarea
haloului de catre Nickel
pregatirea preoperatorie s-a
simplificat
 Tratament chirurgical

 Actualmente preoperator
pacientului i se aplica un
aparat ghipsat pelvin de
care se prind 4 bare
longitudinale, filetate, ce
se infileteaza intr-un halou
fixat pe calota craniana,
asa numita tractiune halo-
pelvina.
 Zilnic barele se alungesc
cu cate un mm, 3-4 sapt,
timp in care gradul curburii
se reduce substantial.
 Tratament chirurgical

 Interventia chirurgicala ce
urmeaza este mixta de fixare a
corectiei ce se obtine si
artrodeze vertebrale cu grefe
osoase spongioase.
 Harrington a imaginat tehnica
operatorie folosind 2 tije filetate
prin care obtine elongarea, si
fixarea lor cu carlige intre
apofizele laterale ale
vertebrelor.
 Instrumentatia Herrington
reuseste sa redreseze curburi in
jur de 50% din valoarea initiala
 Dezavantajele Instrumentatiei Herrington

 avand numai 2 puncte

de sprijin pe coloana,
montajul este putin rigid
si necesita postoperator
imobilizare la pat in
corset gipsat 4-5 luni.
 Exista riscul deteriorarii
punctelor de sprijin
 Ruptura de oboseala a
tijelor
 Are efect minin asupra
rotatiei vertebrale.
INSTRUMENTATIE ISOLA
 Tratament chirurgical

 Eduard Luque a avut ideea de a folosi pt corectia

diformitatilor, sarme trecute sublamelar pe care
apoi le-a inlocuit cu bare netede in forma de L
punand bazele sistemului de instrumentatie spinala
segmentara, sistem care derota vertebrele.
 Yves Cotrel a modificat instrumentarul reusind prin
tehnica lui tridimensionala sa practice derotarea
tuturor vertebrelor prin tractiune cu suruburi si
lamele metalice a fiecarui vertebra, evitand in
postoperator imobilizarea in aparat gipsat. Dupa
orice elongare si fixare vertebrala obligatoriu
portoperator pacientul va purta un corset ortopedic
pana la terminarea perioadei de crestere.
Instrumentatie Yves Cotrel
Instrumentatie Louque
Instrumentatie Horizon
CAZ CLINIC: instrumentatie Horizon la o
scolioza de 74 de grade
Traumatismele coloanei

 Fracturile coloanei cervicale

- Fracturi C1
- Fracturi C2
- Fracturi C3 – C7
 Fracturile coloanei toracice
 Fracturile coloanei lombare
Mecanisme de producere
 hiperflexia

 hiperextensia

 compresiunea pura (verticala)

 hiperflexia laterala

 forfecarea

 torsiunea
 Conceptul celor trei coloane
( Denis )
 Coloana anterioara
- Ligamentul longitudinal anterior
- Partea ant. a corpului si discului intervertebral

 Coloana mijlocie
- Ligamentul longitudinal posterior
- Partea post. a corpului si discului intervertebral

 Coloana posterioara
- Arcurile vertebrale posterioare
- Suprafetele articulare + ligamente
Mecanisme de producere - coloana
cervicala
 FRACTURI C 1

Mecanism de producere - indirect

 Hiperextensie – leziuni arc posterior

 Hiperflexie – leziuni arc anterior

 Compresiune laterala – fract. masa laterala

 Compresiune axiala – Luxatia divergenta a maselor

laterale ( fract Jefferson )
 Fracturi C1 – diagnostic

 Clinic – Durere
- Tumefactie locala
- Redoare antalgica

 Paraclinic – Rx. de fata transbucala

- Rx. de profil
- Tomografia computerizata
Fracturi C1 – clasificare

 Fractura de arc anterior

 Fractura de arc posterior

 Fractura de mase laterale

 Fractura cominutiva de mase laterale

 Fractura atlas cu avulsia ligamentului transvers

 Fractura proceselor transverse

Fracturi C1 – complicatii

Neurologice
 tulburari de sensibilitate si motricitate de
diferite grade
 tetraplegii incomplete
 Sindrom Brown-Sequard
 tetraplegii complete
 Fracturi C1 – tratament

 Ortopedic in fracturile fara leziuni neurologice

 Guler Schantz pt 8 sapt
 Fracturile stabile
Halotraction pt 8 sapt
Minerva gipsata
 Fractureile instabile
 Artrodeza C1-C2
 FRACTURI C2

Mecanism de producer
 Hiperextensie ( fractura spinzuratilor ) – la
jonctiune corp-arc posterior

 Forfecare ant sau post – fracturi de apofiza

odontoida ( lez. neurologice grave; deces )

 Compresiune axiala
Fracturi C2 – clasificare

 Fractura oblica in jos si anterior

- deplasare anterioara ; STABILE

 Fractura oblica in jos si posterior

- deplasare posterioara ; INSTABILE

 Fractura transversala

- INSTABILITATE MAXIMA
Fracturi C2 – diagnostic

 Traumatism in flexie sau extensie

 Dureri suboccipitale cu disfagie

 Descarcari electrice la flexia capului

 Sindrom Brown-Sequard

 Nevralgie de Arnold

 Tetraplegie cu tulburari respiratorii

Fracturi C2 – tratament

 Fracturi fara deplasare – tratament

ortopedic
Fracturi C2 – tratament
 Fracturi cu deplasare – tratament chirurgical
FRACTURI C3 – C7

 Etiologie – Caderi de la inaltime

- Accidente auto

- Accidente de sport ( plonjane )

 Mecanism – indirect

- Compresie – distractie

- Flexie – extensie

- Rotatie
 Fracturi C3-C7 - diagnostic

Clinic

 cefalee

 cervicalgii

 parestezii membre superioare

 tulburari vizuale si auditive

 vertij
 Leziuni in rotatie

Fractura Fractura Luxatie

uniarticulara separare uniarticulara
Subluxatie Artrodeza
Fracturi C3-C7 - tratament
FRACTURI COLOANA TORACICA

Mecanism de producere – Indirect

 flexie pura – fract stabila

 flexie si rotatie – fract instabila

 extensie – stabila

 compresie – stabila

 forfecare
Fracturi coloana toracica - tratament

 Fractura stabila

- reducere prin reclinatie si imobilizare in

diferite tipuri de corsete

 Fractura instabila

- reducere prin mijloace chirurgicale si

osteosinteza posterioara sau anterioara
FRACTURI COLOANA LOMBARA
 Etiologie

- caderi de la inaltime

- politraumatisme

- accidente auto

 Mecanism de producere – indirect

- compresie, flexie anterioara, extensie,

forfecare, torsiune, distractiune

Fracturi col lombara - diagnostic

 Clinic
- durere spontana sau la palparea spinoaselor
- tumefiere locala sau hematom
- leziuni neurologice de diferite grade
 Radiologic
- Rx. coloana lombara fata + profil
- Tomografie computerizata
- RMN simplu sau cu substanta de contrast
 Fracturi col lombara - clasificare

 Tip A – in compresie
pura

A1 – fractura
tasare corp vertebral

A2 – fractura
separare corp vertebral

A3 – fractura
cominutiva cu zid
posterior rupt ( instabile )
Fracturi col lombara - clasificare

 Tip B – in distractie

B1 – distractie posterioara cu predominenta

ligamentara

B2 – distractie posterioara cu pedominenta

osoasa

B3 – distractie anterioara
Fracturi col lombara - clasificare
- Tip C – cu rotatie
Fracturi col lombara - tratament

 Fracturi stabile

- Reducere prin manevre externe

- repaus pe plan dur in hiperextensie

- reducere prin reclinatie

- Impobilizare in corset gipsat cu trei puncte

de sprijin ( sternal, lombar, pubian )
Fracturi col lombara - tratament

 Fracturi instabile

- Reducere si osteosinteza

- posterioara cu suruburi transpediculare

- posterioara cu tije

- anterioara cu placa si suruburi

- Reducere si artrodeza intervertebrala