Alimentaţia sugarului

Conf. Dr. Lucia Slăvescu

Release by MedTorrents.com
 Pentru o creştere şi dezvoltare normală, pentru a
favoriza anabolismul, proces metabolic ce caracterizează
vârsta copilului, este nevoie de o alimentaţie adecvată,
ştiinţifică.
Nutriţia defectuoasă, respectiv malnutriţia, duce nu
numai la o insuficientă dezvoltare fizică, ci şi la alterarea
imunocompetenţei, de unde repetatele şi gravele infecţii,
precum şi la o sistare a multiplicării celulelor sistemului
nervos central, ceea ce influenţează negativ dezvoltarea
mintală.
Alimentaţia sugarului cuprinde:
1. alimentaţia naturală – exclusiv cu lapte de mamă;
2. alimentaţia artificială cu lapte de vacă sau lapte praf
(1- formulă clasică, 2-semiadaptată, 3-adaptată sau
umanizată);
3. alimentaţia mixtă – lapte de mamă + lapte de vacă sau
lapte praf;
4. diversificare.
 Nevoile calorice, de lichide şi de principii
nutritive esenţiale, în primul an de viaţă sunt sintetizate
în tabelul următor:

Lichide Principii nutritive

Trim Cal/kg/zi Vit.D U/zi
ml/kg/zi P g/kg/zi G g/kg/zi L g/kg/zi
I 110-120 150-200 3-4 10 4-6 800-1000
II 100-120 130-160 3-3,5 8-12 5 800-1000
III 100 100-140 3 8-10 4 800-1000
IV 80-90 100-120 2,5-3 8-10 4 800-1000
Aportul de proteine:
S-a considerat până nu de mult că laptele uman
conţine 1,1-1,2 g proteine/100 ml. recent însă s-a
precizat că în laptele de mamă există o concentraţie de
0.9 g% proteine.
În schimb, concentraţia de proteine este de 3,5%
în laptele de vacă, dar pe seama cazeinei, care se
găseşte în cantitate de 6 ori mai mare în laptele de vacă
decât în laptele de mamă, dar care este mai puţin
valoroasă din punct de vedere nutriţional.
Proteinele din ser reprezintă peste 70% din
totalul proteinelor din laptele de mamă (LM) şi numai
20% din totalul proteinelor din laptele de vacă (LV).
 Compoziţia proteinelor din ser este de asemenea
diferită în LM şi LV.
Astfel, în LM domină alfa-lactalbumina şi
lactoferina; în LV domină beta-lactalbumina.
Lactoferina este o proteină care leagă fierul în
forma sa nesaturată şi inhibă, în anumite condiţii,
dezvoltarea germenilor patogeni (care necesită fier
pentru multiplicare), contribuind în mare măsură la
susceptibilitatea mai redusă a sugarilor alimentaţi la
sân faţă de gastroenterocolita determinată de E.Coli
patogen.
Valoarea laptelui matern este dată nu numai de
un raport optim între proteine-lipide-glucide (P-L-G), ci
şi de alte caractecteristici.
Astfel:
• Imunoglobuline din LM au o funcţie protectoare.
Imunoglobulina dominantă din laptele de mamă este
IgA secretorie (IgAs), diferită de IgA din ser. Există în
LM şi IgG şi IgM asemănătoare celor din ser.
• Lizozimul se găseşte în cantitate mult mai mare în LM
decât în LV, având efecte bactericide directe şi
indirecte (potenţează activitatea anticorpilor).
• Cazeina din LV are un conţinut extrem de scăzut în
cisteină, cu raportul metionină/cisteină de 2-3 ori mai
mare decât în alte proteine animale şi de 7 ori mai mare
decât în laptele matern.
• Există 9 aminoacizi esenţiali pentru sinteza
proteinelor şi a altor compuşi azotaţi, care nu pot fi
produşi în orgasnism: Leucina, Izoleucina, Valina,
Lizina, Metionina, Fenilalanina, Triptofanul, Tirozina,
Histidina (doar la sugar), iar la prematur încă 2
aminoacizi esenţiali: Cistina şi Taurina.
 Valoarea, respectiv coeficientul de utilizare a
proteinelor depinde de raportul dintre aminoacizii
esenţiali şi aminoacizii totali, raport superior în LM
comparativ cu LV (se apreciază că proteinele din ou au
coeficient de utilizare de 100%, din LM 90%, din carnea
de vită de 80%, din LV de 75%, din vegetale numai de
50%).
Carenţa de proteine induce oprirea multiplicării
celulare. Apar fenomene de autofagie şi tulburări
clinice bine individualizate:
 Marasmul nutriţional prin dietă hipocalorică şi
carenţă proteică;
 Kwashiorkor prin carenţa predominant proteică.
Aportul de grăsimi
Grăsimile se află în cantitate de 4,5 g% în LM
(cantitate mai ridicată la începutul dimineţei), de 3,7 g%
în LV şi în formele convenţionale de lapte praf (LP), de
3,6 g % în formulele adaptate sau umanizate de LP.
În LM, raportul dintre acizii graşi saturaţi şi cei
nesaturaţi este de 48/52, faţă de raportul 65/95 în LV.
LM are un procent mai ridicat de acid linoleic
(acid gras polinesaturat, 8-10% din grăsimi), decât LV
(0,25-2%) şi o cantitate de 2 ori mai mare de acizi graşi
nesaturaţi (41% faţă de 23%), care se absorb total.
Acidul linoleic nu poate fi sintetizat în organism. Acidul
arahidonic se sintetizează dacă în dietă există cantităţi
corespunzătoare de acid linoleic.
 Conţinutul în colesterol este similar în LM cu cel
din LV.
În “formulele” de LP, principala sursă de grăsimi
este uleiul vegetal, care conţine cantităţi apreciabile de
acizi graşi polinesaturaţi şi trigliceride cu lanţ mediu.
Trebuie să se ştie în practică, că o dietă lactată
care conţine grăsimi în proporţie mai mică de 20% din
aportul caloric, are un conţinut crescut de proteine şi
glucide şi poate produce diaree, prin exces
(proporţional) de dizaharide, precum şi efectele
excesului de proteine.
Aportul de glucide
Glucidul dominant în LM este galactoza. Au fost
însă identificate şi zaharuri complexe, sub formă liberă
sau legate de proteine sau aminoacizi şi în care glucidul
este componentul major. Zaharurile par să aibă efecte de
favorizare a creşterii lactobacilului Bifidus.
Glucidele reprezintă o sursă importantă exogenă
de energie, economisind din acest punct de vedere
proteinele.
În cantitae mică, sunt necesare glucide pentru
formarea ţesutului conjunctiv şi a unor elemente de
infrastructură celulară. Astfel, inozitolul ia parte la
sinteza lipoproteinelor membranelor din sistemul
nervos; galactoza este încorporată în cerebrozide în
cursul procesului de mielinizare.
Aportul de minerale:
Toate mineralele sunt prezente în cantitate de
peste 3 ori mai mare în LV decât în LM, cu excepţia
fosforului care se găseşte în cantitate de 7 ori mai mare
în LV decât în LM.
Conţinutul scăzut în minerale din laptele uman
are importanţă fiziologică: duce la o sarcină mică de
solvenţi pentru rinichiul sugarului alimentat la sân
(LM=80 mOsm/l, LV=281 mOsm/l).
Raportul calciu/fosfor este ideal în laptele de
mamă, pentru o bună absorbţie a calciului şi anume 2,2
iar în LV abia 1,3, de unde frecvenţa mai mare a
rahitismului la sugarii alimentaţi artificial comparativ
cu cei alimentaţi la sân, deşi conţinutul în viatmina D
nici chiar în LM nu scuteşte sugarul de rahitism, de
aceea un raport exogen de vitamina D se impune.
 Fierul este în cantitate mică atât în LM, cât mai ales în LV. Se
pare că numai 10% din fierul alimentar se absoarbe. Nevoia zilnică de
fier exogen este de 0,8-1,5 mg/kg/zi. Acesta nu poate fi asigurat de
alimentaţia lactată. De aceea este necesar un supliment de fier şi/sau
diversificare raţională, la timp.
Lapte de Lapte de vacă sau lapte
mamă praf în formulă clasică*
Valoarea energetică (în * lapte praf
690 660
calorii)
produse
Proteine (în grame) 9 35 clasice:
Lipide (în grame) 45 37 Lactosan
Glucide (în grame) 68 49 13,5%, Gluvilact
Lactoză 68 41 I 15%, Gluvilact
Cenuşă 2 7
II 15%, Lacto I
15%, Lacto II
Minerale
15%, Guigoz1 şi
Calciu (mg) 340 1170 Guigoz2
Fosfor (mg) 140 920
Fier (mg) 1,5-5 0,5-1
Sodiu (mEq) 7 22
Vitamina D (UI) 22 14
 În concluzie, din toate acestea rezultă
superioritatea alimentaţiei naturale comparativ cu
alimentaţia artificială, respectiv cu laptele de vacă
modificat sau cu laptele praf cu formulă clasică.
Acesta este motivul pentru care s-a încercat o
modificare a laptelui praf prin procedee industriale.
O primă “formulă” s-a bazat pe LV degresat şi
pulverizat, la care s-au adăugat uleiuri vegetale,
îndulcite prin creşterea cantităţii de glucide, de obicei
lactoză, alteori sirop de porumb, astfel încât acesta
conţine glucoză, dextrin-maltoză, zaharoză, fructoză.
Concomitent s-a operat mai mult sau mai puţin
eficace pe conţinutul în proteine şi săruri minerale.
Dintre formulele parţial adaptate amintim:
Robebi A (15%), Robebi B (15%), Sophinol (13%).
 Cea mai perfecţionată modificare a laptelui de vacă
s-au obţinut în formulele adaptate sau umanizate sau
maternizate, în care laptele degresat, cu zer demineralizat,
este suplimentat sau sărăcit în diferite substanţe care sunt
aduse la un nivel calitativ şi cantitativ cât mai apropiat de
laptele de mamă. Dintre formulele umanizate amintim:
Humana-0, Humana-I, Humana-II, Nutricia, Nan, Beba,
Milupa-Milumil, Morinaga (cu conţinut în fier).
1. Sunt formule superioare celor clasice, înlocuind cu
succes dar fară să aibă toate calităţile laptelui de mamă.
2. Concentraţia în glucide, lipide, proteine şi săruri
minerale din formulele adptate sunt apropiate de cele din
LM, fiind îmbogăţite în vitamine şi fier.
În legătură cu acestea, amintim şi succesele din
dietetica sugarului, în diferite forme de diaree, malnutriţie,
malabsorbţie, utilizându-se Humana-H 14%, apoi 21%;
Humana-H cu CTM, Milupa HN25 şi produse pe bază de
soia ca proteină vegetală şi delactozat (Soya-lact, Soya-
temp, Alsoy, All 110, Alfare).
Principii fundamentale în alimentaţia sugarului sănătos
1. Obligativitatea-necesitatea alimentaţiei naturale.
2. Înţărcarea se va face între 8-10 luni, nu mai devreme
de 6 luni şi numai târziu de 12 luni.
3. În cazul imposibilităţii asigurării alimentaţiei naturale
se recurge la:
• alimentaţie mixtă, preferându-se tehnica administrării
laptelui praf clasic, semiadaptat sau adaptat sau
laptele de vacă modificat, în completarea mesei
insuficiente de lapte matern;
• alimentaţia artificială. În acest caz se va fololsi laptele
praf. Concentraţia laptelui obişnuit va fi de : 8% în
prima lună, 10% în următoarele 2-3 luni şi 12,5% din
luna 3-4-a + 5% zaharat.
Ideal se va da:
 Humana 0 indicată la prematuri pâna la
greutae de 3000 g;
 Humana 1 indicată la sugarii până la 2 luni sau
până la 4500 g;
 Humana 2 indicată la sugarii peste 2 luni până
la vârsta de 1 an.
În lipsa preparatelor de lapte praf se poate folosi
lapte de vacă acidulat, în soluţie de 1/2 în prima lună,
2/3 până la 3 luni, integral după 3 luni, cu un adaos de
2% făină de orez şi 5% zahăr. Acidularea: după ce
laptele a fiert şi este încă călduţ (la 370C), se adaugă la
un litru, picătură cu picătură, bătându-se după fiecare
picătură, fie 40 ml acid lactic 10%, fie 5-6 ml acid lactic
74%, fie 7-8 linguriţe zeamă de lămâie.
 În mod excepţional se alimentează sugarul cu
lapte de vacă neacidulat.
Astfel în prima lună: lapte de vacă 1/2 cu adaos
de apă de orez 2-3%+zahăr 5%, de la o lună lapte de
vacă 2/3 cu făină de orez 2-3%+5% zahăr, iar de la 4
luni lapte de vacă integral+5% zahăr.
4. Raţia alimentară se calculează în funcţie de nevoile
calorice, de necesarul de lichide, de asigurarea
principiilor nutritive esenţiale, conform primului tabel.
Numărul meselor în care se va repartiza cantitatea
totală de alimente este următorul:
 6-7 mese în prima lună;
 6 mese până la 2 ½ -3 luni şi greutate de 5 kg;
 5 mese după 3-3 ½ luni şi peste greutate de 5 kg;
Raţia zilnică poate fi calculată astfel:
Pentru sugarii alimentaţi natural se poate utiliza formula
lui Finkelstein:
• în primele 10 zile de viaţă:
 raţia=(Z-1) x 70 pentru născuţii cu 3000-3250 g;
 raţia=(Z-1) x 80 pentru născuţii cu peste 3250 g;
• în care Z=numărul zilelor de viaţă
peste 10 zile de viaţă stabilirea raţie alimentare se face
conform nevoilor de calorii şi lichide/24 de ore.
Pentru cei alimentaţi artificial se va da diluţia sau
concentraţia corespunzătoare vârstei, fără să se
depăşească 700-800 ml lapte de vacă integral/24 de ore
sau lapte praf.
5. Diversificarea alimentaţiei necesită respectarea
strictă a următoarelor reguli:
• Orice aliment nou se introduce numai în perioada în
care sugarul este complet sănătos;
• Introducerea oricărui aliment nou se face progresiv,
tatonându-se cu ocazia fiecărei noi trepte
cantitative, toleranţa digestivă. Se administrează,
indiferent de natura alimentului, numai cu
linguriţa.
Nu se introduc niciodată simultan două sau mai
multe alimente noi.
La primele semne de apariţie a tulburărilor
digestive, se suprimă alimentul nou introdus, care nu
se readministrează decât odată cu normalizarea
tranzitului intestinal.
 Primul aliment nou introdus în alimentaţia
sugarului este sucul de: morcovi, mere, piersici,
portocale, lămâie, începându-se cu o linguriţă pe zi,
crescându-se treptat până la o cantitate totală/zi de 30
ml până la 3 ½ luni, apoi după această vârstă la 50-60
ml/zi. Aceasta se introduce de la 2 luni la sugarul
alimentat artificial sau natural.
După 3 ½ luni se poate adăuga sucul de roşii, de
struguri.
Ordinea introducerii noilor alimente şi diversificarea la
copilul eutrofic se recomandă a fi următoarea:
• Supa de zarzavat cu 3-5% făină de orez, Zeamil sau
gris şi 2-3% ulei de porumb, asociat cu pireul de
legume, se introduce de la 3-3 ½ luni, la masa de
la ora 13-14;
• Fructele: mere rase, pireu de piersici, banane la
vârsta de 3 ½-4 luni, la masa de la ora 10;
• Făinosul cu lapte: lapte cu făină cu orez, Zeamil sau
gris 5% la masa de la ora 18, de la vârsta de 4-4
½ luni;
• Carnea de vacă sau de pasăre tocată, mixată, frecată
cu pireul de legume sau amestecate cu supa, de
la vârsta de 4 luni;
• Supa de carne de pasăre, vacă sau oase-degresată-
alternând cu supa de zarzavat, de la vârsta de 5-
5 ½ luni;
• Gălbenuşul de ou (2-3 gălbenuşuri pe săptămână),
fiert tare în supă sau cu pireul de legume, de la
vârsta de 5 ½-6 luni;
• Brânza de vacă de la vârsta de 4-5 luni;
• Iaurtul de la vârsta de 7 luni;
De la vârsta de 8-9 luni sugarul eutrofic poate
primi doar 4 mese a 250 g.
 Se mai pot introduce în alimentaţie: perişoare de
carne, şuncă slabă, ciorbă acrită cu borş sau lămâie,
găluşte de gris în supă, pâine albă, papanaşi de brânză
de vaci, mămăliguţă cu brânză de vacă şi smântână,
budinci de zarzavat cu pui şi brânză, budinci de
făinoase cu lapte şi dulceaţă, prăjituri din aluat fraged.
Alimentaţia sugarului eutrofic, hrănit la sân, se
diversifică numai după vârsta de 4-5 luni.
În stabilirea tipului de alimentaţie, a raţiei
alimentare, a numărului de mese, a progresivităţii şi
succesiunii în diversificare, se va ţine seama nu numai
de principiile amintite, ci şi de particularităţile
individuale de răspuns ale sugarului la alimentaţia
prescrisă.