Reacţia sumară.

Bilanţul
energetic
 CH3COSCoA +3NAD+FAD+GDP+Pi+2H2O
+ +
2CO2 +3NADH+H +FADH2+GTP+2H
+HSCoA
 Reglarea ciclului Krebs
 Citrat sintaza:
Inhibată - succinil CoA; AG; NADH; citrat
Activată: S- OA, Acetil CoA
 IzocitratDH:
Activată: ADP, Mg, Mn
Inhibată: NADH2 şi NADPH2, ATP
 Alfa cetoglutaratDH
Inhibată: succinil CoA; NADH2; Se mare
 Reacţiile anaplerotice
 Reacţiile ce furnizează produşii intermediari ai ciclului
Krebs
1. Formarea de OA
Piruvat +CO2+ATP▬►OA+ADP+Pi
E- piruvatcarboxilaza (biotin dependentă)
Asp+αcetoglutarat ▬►OA+Glu
În miocard şi muşchi:
Fosfoenolpiruvat +CO2+GDP ▬►OA +GTP
E- fosfoenolpiruvatcarboxikinaza
 Reacţiile anaplerotice
2. Formarea alfa cetoglutaratului:
Glu+Piruvat ▬►Ala + αcetoglutarat + Ala
3. Formarea lui succinil CoA – din propionil CoA
(1. din oxidarea AG cu număr impar de atomi de
C; 2. din catabolismul Val, Ile, Met)
4. Formarea fumaratului (din catabolismul Fen şi
Tyr)
 Oxidarea biologică
Lanţul respirator
Fosforilarea oxidativă
 OBIECTIVELE
 Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor - sursa energetică pentru sinteza ATP - ului.
Enziniele dehidrogenăni.
 Lanţul respirator (schema). Complexele enzimatice. Acceptorii principali de electroni şi
protoni, structura lor chimică.
 Potenţialul de oxido-reducere a componentelor lanţului respirator. Fosforilarea oxidativă.
Locurile de fosforilare. Produsele finale ale oxidării.
 Reglarea intensităţii funcţionării lanţului respirator. Coeficientul P/O, controlul
respirator.
 Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii agenţi decuplanţi. Rolul biologic al
produsului de decuplare, respiraţia liberă.
 Mitocondriile, structura şi permeabilitatea selectivă a membranelor pentru diferiţi cumpuşi..
Sistemele-navetă de transport al echivalenţilor de reducere.
 Ipotezele principale, care explică procesele fosforilării oxidative. Ipoteza lui Mitchell.
 Oxidarea microzomală, rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-reducere.
 Vitaminele şi rolul lor în procesele de oxidare biologică.
 Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a acizilor graşi nesaturaţi din membrane.
Sistemele de protecţie a celulei de acumilarea radicalilor liberi.
Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor.
Enzimele dehidrogenării.
 Oxidarea biologică (OB) reprezintă
totalitatea reacţiilor de oxido-reducere ce
decurg în celule şi ţesuturi.
 Rolul: asigură organismul cu energie
accesibilă în formă de ATP.
 OB are loc prin reacţii de dehidrogenare
→ donarea atomilor de H2 sub formă de
protoni şi electroni: H2→2H +2 ē.
 Are loc sub acţiunea enzimelor →
dehidrogenaze, ale căror Co sunt NAD+ şi
FAD
 SUBSTRATELE NAD
1.Izocitrat +NAD→ alfa-cetoglutarat +NADH+H
E- izocitratDH
2. Alfa-cetoglutarat +NAD → succinil Coa
+NADH+H
E-alfacetoglutaratDH
3.Malat +NAD →OA+NADH+H
E-malatDH
4.Lactat +NAD →Piruvat +NADH+H
E-lactatDH
5. Gliceraldehidfosfat +NAD +H3PO4→1,3
difosfoglicerat +NADH+H
E- GAP DH
6. Hidroxiacil CoA +NAD →cetoacil Co-A +NADH+H
E-hidroxiacil -CoA DH
 SUBSTRATELE FAD dependente

 Succinat +FAD →Fumarat +FADH2

E- succinat DH
 Acil CoA + FAD →enoil-CoA+FADH2

E- acil CoA DH
 NADH+H+ şi FADH2 rezultaţi în
reacţiile de oxidare a acestor
substrate transferă p şi ē în lanţul
respirator.
 Lanţul respirator (LR). Rolul. Structura.
 LR - un ansamblu (complex) de enzime
şi sisteme de oxido-reducere, ce
participă la transferul H+ şi ē de la Co
reduse (NADH, FADH2) la O2 cu
formarea H2O.
 Este ultima etapă a degradării aerobe.
 Este localizat în membrana internă a MC
Funcţia LR:
1. Prin transferul protonilor şi electronilor →
Co se reoxidează, putînd asigura
dehidrogenări în continuare.
2. Cînd Co se reoxidează, se eliberează
energie ce serveşte la sinteza ATP.
 Componentele LR
1. NADH+H sau FADH2
2. Flavoproteinele FP: preiau p şi e- de la NADH+H sau FADH2
 FPN (NADH DH) - ca Co FMN - preia H2 de la NADH+H
 FPs (succinatDH)- ca Co FAD- preia H2 de la FADH2
3. CoQ-ubichinona – până la CoQ sunt transportaţi atât p cât şi e-
4. Sistemul de citocromi: b, c1, c, a şi a3
- Sunt compuşi heteroproteici,a căror grupare prostetică este hemul
1. Transportă doar e – Fe+++ + e-  Fe++
2. 1 citocrom transportă doar 1e- - 2 e- sunt transportaţi de 2 citocromi
5. Fe-S proteinele –sunt localizate :
a. între FP şi CoQ
b. între cit b şi citc1
Schema LR
Structura componentelor LR
 O
CH3O CH3

CH3
CH3O (CH2 CH C CH2)nH
O
coenzyme Q
2 e + 2 H+

OH
CH3O CH3

CH3
CH3O (CH2 CH C CH2)nH
OH
coenzyme QH2
 CH3

CH3 HC S CH2 protein

N
H3C CH3
N Fe N

OOC CH2 CH2 CH S CH2 protein
N
CH3

CH2 CH3

CH2

COO Heme c
 Potenţialul de O/R
 Transferul p şi ē de la NADH sau FADH2 pînă
la O2 se face prin intermediul mai multor
sisteme redox.
 Fiecare sistem redox (O/R) este alcătuit
dintr-un donor şi acceptor de echivalenţi
reducători.
 Fiecare sistem redox din LR posedă un potenţial
de oxido-reducere (potenţial redox), care se
măsoară în volţi.
 Potenţialul redox standard –E0 – mărime egală cu
forţa electromotoare exprimată în volţi, ce apare
în semiconductor, în care donorul de e- şi
acceptorul acţionează în concentraţie de 1,0
mol, la t =25 *c, şi pH 7,0 formând un echilibru
cu elecrodul ce adiţionează e- de la donor şi-i
transferă la acceptor.
 Cu cît potenţialul redox este mai electronegativ cu atât este mai
înaltă capacitatea de a ceda ē, şi invers, cu cît potenţialul este mai
electropozitiv, cu atât este mai înaltă capacitatea sistemului de a
adiţiona electroni.
 Sistemele redox sunt aranjate în ordinea creşterii potenţialului de
oxido-reducere.
 transferul în trepte permite eliberarea energiei în
“pachete” a cărei valoare este în jurul lui –7,3
kcal/mol (cât necesită sinteza unui mol de ATP
din ADP şi H3PO4).
 Torentul de ē e orientat în direcţia micşorării
energiei libere a sistemului
 Cu cît e mai mare diferenţa potenţialului dintre 2
redox perechi → cu atît mai mare e diminuarea
energiei libere la transferul ē.
 Ştiind potenţialul redox al fiecărei perechi se
pot calcula modificarea energiei libere standard.
 ΔG = -nFΔE
 n-numărul de ē
 F-constanta lui Faraday (23062 cal/V∙mol)
 ΔE0-diferenţa de potenţial
 ΔG = -2∙23062[+0,82-(-0,32)] = -52,6 kcal
 7,3 x 3 = 21,9 cal
 Randamentul utilizării energiei libere – 42%
FOSFORILAREA OXIDATIVĂ
 reprezintă sinteza ATP din ADP şi Pi (cuplată cu
LR), pe seama energiei eliberate la transferul
echivalenţilor reducători în LR de la coenzimele
reduse la O2.
 Deoarece transferul de ē are loc treptat, energia
se eliberează „în pachete” – în trepte . Pentru a
se forma ATP diferenţa de potenţial trebuie să
fie nu mai mică de 0,22V.
 Funcţionarea cuplată a LR şi FO este asigurată
de 5 complexe
 Composition of Respiratory Chain
Complexes
No. of Grupările
Complex denumirea Proteins prostetice

Complexul I NADH 46 FMN,

Dehidrogenaza Fe-S

Complexul Succinat-CoQ 5 FAD, cit b560,

II Reductaza Fe-S

Complexul CoQ-cit c 11 cit b562, cit b566,

III Reductaza Fe-S, cit c1,

Complexul Citochrom 13 cit a, cit a3, Cu

IV Oxidaza
 Complexul I- NADH → CoQ – reductază

 Căderea de potenţail 0,42V →

 ΔG0 = -19,4 kcal/mol - 1mol ATP, restul se degajă sub
formă de căldură
 Inhibat: rotenonă(otravă pentru peşti), Na amital
(barbiturat); pericidină (antibiotic)
Complexul II- succinat - CoQ-reductaza
 Variaţia de potenţial este de 0,07V;
 ΔG0 = -3,2 kcal/mol – nu se sintetizează ATP
 Inhibat – malonat (inhibiţie competitivă)
 Complexul III- CoQ- citocrom c reductaza
 Variaţia de potenţial este de 0,21V;
 ΔG0 = -7,75 kcal – se sintetizează 1mol de ATP.
 Inhibat → antimicina A
 Complexul IV- citocromoxidază
 Catalizează adiţia a 4ē la O2 molecular (a 2ē la ½O).
 O2 + 4ē + 4H+ → 2H2O
 Căderea de potenţial de 0,54V.
 ΔG = -24,8 kcal → se sintetizează 1mol de ATP
 Inhibat: CO, ozide, cianide.
 Complexul V – ATP-sintetază
 alcătuită din:
1. F0 → străbate membrana internă a MC, constă din 4 tipuri de
proteină ce formează un sistem de pori transmembranari prin
care trec protonii- canal de protoni
2. F1- partea catalitică - factor de cuplare 1:
a. se află în intregime în matrixul mitocondrial (formă de sferă).
b. e alcătuită din cinci tipuri de proteine ααα (α3), βββ (β3), γ, δ,
ε.
c. la acest nivel are loc reacţia de condensare a ADP + Pi
→ATP+H2O
 Inhibată: oligomicină, atractilatul (glicozidă)
 Mitochondrial ATP Synthase E. coli ATP Synthase
These images depicting models of ATP Synthase subunit
structure were provided by John Walker. Some equivalent
subunits from different organisms have different names.
Toate componentele LR sunt dispuse în membrana internă a
mitocondriilor.
CoQ şi cit c funcţionează individual, iar celelalte componente
se grupează în complexe.
 Locusurile unde are loc sinteza ATP se numesc
puncte de fosforilare.
 În LR (lanţul respirator) deosebim 3 puncte
de fosforilare:
1. NADH+H----CoQ
2. Cit b----citc
3. cita--cita3
 Lanţul respirator
Mal OAA Suc Fum 3H+ ATP
2H+ MDH
2H+ H+
2H+
matrix NAD
+ NADH
2H+ O2 H2O
FAD
FADH2
CI C II C III C IV
SDH
membrana NADHDH Cyt bc1 Cyt c ox ATPase
internă
2e- QH2

cyt cox cyt cred H+ ATP

2H+ 2H+
2H+ 3H+
spaţiul
intermembranar 2H+ 2H+
10H+ims/4H+m = 2.5H+ per ATP
Bilanţul general în procesele LR-FO.

 NADH + H+ + ½O2 + 3ADP + 3Pi → NAD+ + 3ATP +

4H2O
 FADH + H+ + ½O2 + 2ADP + 2Pi → FAD + 2ATP + 3H2O
 Raportul între numărul de moli de ATP produşi şi O2 consumat
este numit „cît de fosforilare” P/O.
 De la NADH+H pînă la O2 - P/O = 3/1 – ramura lungă,
 De la FADH2 pînă la O2 - P/O = 2/1 – ramura medie.
 P/O reflectă cuplarea transportului H+ şi ē (respiraţia) şi
fosforilarea (sinteza ATP). Coeficient indică ce cantitate de P
anorganic (H3PO4) se transformă în P organic (ATP) la
transportul unei perechi de H+ şi ē în LR.
 Ipoteze principale cu privire la procesele de FO.
Ipoteza lui Mitchell
 Prin ce mecanism energia eliberată în LR este cuplată
cu formarea ATP?
 Teoria chimică, numită şi a intermediatorilor comuni
(produşi intermediatori macroergici, precursori de
ATP).
 Teoria conformaţională (energia este preluată de o
proteină într-o conformaţie activă, ce stimulează ATP).
 Teoria chemiosmotică (Mitchell, 1961).
 Ipoteza lui Mitchell
 Ce postulează că starea intermediară energetică care
determină sinteza ATP din ADP+Pi e reprezentată de
gradientul de protoni, ce se stabileşte între faţa
interioară şi cea exterioară a membranei interne a MC în
timpul transferului de electroni.
  la transferul unei perechi de ē (energia eliberată)
pompează 3 perechi de H2+ din interiorul MC spre
exterior(spaţiu intermembranar).
 Astfel partea externă a membranei interne a MC→
pozitiv, dar cea internă – negativ –
 apare gradient de c%/ potenţialul transmembranar
Gradientul protonilor are 2 componente :
1. Electrică (potenţial de membrană - ∆ψ
2 de pH (∆ pH)gradientul H+
 Protonii revin din spaţiu intermembranar în mitocondrii prin
partea F0 (deoarece restul membranei este impermiabilă).
 Acest flux de protoni este forţa morice care determină la
nivelul subunităţii F1 sinteza de ATP din ADP+Pi
Unul din postulatele teoriei chemiosmotice prevede că apa rezultată
în reacţia de formare a ATP din ADP şi Pi se ionizează spontan,
ionii H+fiind dirijati spre interiorul mitocondriei (ei urmînd să
creeze gradientul protonic) în timp ce ionii OH- sînt dirijati spre
spapul intermembranar
 Datele experimentale ce confirmă:
 S-a confirmat generarea gradientului de protoni în
cele 3 puncte ale LR. Anume – gradientul de protoni
se utilizează la sinteza ATP.
 S-a demonstrat ca pH matrixului mitocondrial creşte,
iar cel al mediului extern al membranei MC – scade
(acid).
 S-a argumentat că transferul H+ din MC în timpul
transportului de ē şi revenirii lor prin ATP-sintetaza
sunt comparabile cu viteza lor din cadrul FO în MC
intacte.
 Transportul mitocondrial al ATP şi
ADP
 ATP/ADP-translocazei-
asigură transferul ADP ADP + Pi ATP matrix
lower [H+]
din citozol în MC în ATP4
schimbul ATP din MC- __
citozol.
++
 Fosfattranslocaza – 3 H+ ATP4 ADP3 H2PO4 H+
transferă Pi în MC, energy
requiring higher [H+]
însoţit de deplasarea reactions ADP + Pi cytosol
ionilor de H2.
 Controlul respirator

 Organismele vii sintetizează ATP în raport cu necesititatea lui

– de aceea FO cuplată cu LR este riguros controlată.
 Deoarece LR şi FO – etapa finală a degradării G, L, P
controlul respirator se poate efectua atât prin compuşi direct
implicaţi în LR şi FO, cât şi prin intermediatorii degradării
celor 3 clase.
 Rolul primordial îi revine ADP.
1. F1 din ATP - sintetază rămâne blocat în lipsă de ADP.
2. Intensitatea transferului de protoni prin F0 deasemenea e
determinată de nivelul ADP.
3. ADP – reglator alosteric (+) pentru mai multe E ce sunt
implicate în degradarea G, L şi P.
 Controlul respirator
 Controlul respiraţiei se înfăptuieşte prin
intermediul acceptorului - ADP.
 Lipsa de ADP - inhibă respiraţia şi stopează
fosforilarea. La adăugarea de ADP creşte brusc
consumul de 02 ---- se activeaza lantul respirator
şi ADP se fosforilează la ATP.
Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii
agenţi decuplanţi.
 La FO contribue:
1. Integritatea membranei interne a MC → orice leziune duce la
perderea capacităţii de FO (în timp ce transferul de ē poate
continua).
2. Impermeabilitatea membranei interne pentru ionii H+ OH-
K+ Cl-.
 FO poate fi decuplată cu ajutorul unor substanţe chimice, ce
inhibă sinteza ATP dar neafectînd decuplanţi – agenţi
decuplanţi. La acţiunea lor respiraţia creşte, iar FO este
inhibată.
protonofori
AD
ionoforele
 Protonoforii → măresc permeabilitatea membranei
pentru protoni(H+), lichidând potenţialul
transmembranar.
1. a.g. liberi
2. 2,4 dinitrofenol
3. salicilaţii (antiinflamatoare)
4. dicumarol (anticoagulant)
5. T3 şi T4 (h.gl.tiroide)
 Ionoforele – ei leagă şi transferă ionii prin membrană:
- valinomicina (↑ K+) , nigericina (↑ K+), gramicidina A
→ Na+, K+; H+.
Decuplanţii
H+
2,4-
Dinitrophenol
OH

NO2 NO2 H+

H+
X
-
+ H+
O

NO2 NO2
 Inhibitorii ai fosforilării acţionează asupra ATP-
sintetazei. Oligomicina blochează pătrunderea H+ prin
FO (închide canalul)  cu încetul slăbeşte respiraţia →
întrerupere.
 Inhibitorii
Fosorilării de
ADP X
Oligomycin

Atractyloside

X
 Fosforilarea oxidativă este influenţată de o serie de
agenţi clasaţi în 3 grupe :
 - agenti de decuplare- permit transportul electronilordar
blochează fosforilarea. Ex.2,4 dinitrofenolul facilitează
trecerea prin membrană a H+
 - inhibitorii fosforilării oxidative Ex Oligomicina -
împedică şi transportul şi fosforilarea oxidativă.
 - Ionoforii - formează complexe liposolubile cu cationi
specifici trecîndui prin membrană.
 Respiraţia liberă
 – are loc decuplarea FO de LR şi toată energia este
convertită în căldură, care nu se utilizează la executarea
funcţiilor celulare.
 Astfel MC devin o sobă, ce produc căldură. E necesar
în situaţii, când necesitatea căldurii este mai mare decât
ATP.
 În ţesutul adipos brun – MC sunt specializate la
producerea căldurii (nou-născuţi, animale în hibernare)
– termogenina.
 Oxidarea microsomală
 Un alt tip de reacţii de OB este cel oxigenazic. Acestea sunt
catalizate de monooxigenaze.
 Lanţurile monooxigenazice de oxidare sunt lanţuri scurte de
transport al H+ şi ē a căror sursă sunt NADPH+H
 SH + O2 +NADPH + H+  S-OH + H2O + NADP+ 
reducerea O2 şi incorporarea lui în anumiţi compuşi chimici
(include un atom de O, celălalt este redus la H2O).
 un asemenea lanţ este microsomial - localizat în RE al
celulelor hepatice şi suprarenale. Rol esenţial îl are cit P450
(activatorul O2). El cuprinde o FP (FAD) la nivelul căreia H2
este disproporţionat în H+ şi ē.
 Rolul OM
 Rolul: plastic şi dezintoxicare.
 În ficat – hidroxilarea medicamentelor,
neutralizarea toxinelor, hormonilor (sunt
eliminaţi).
 În medulosuprarenale – sinteza noradrenalinei şi
adrenalinei.
 În corticosuprarenale – sinteza colesterolului,
hormonilor gluco- şi mineralocorticoizi.
 Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a AG
nesaturaţi. Sistemul de protecţie.

 La reducerea incompletă a O2 se formează

forme reactogene şi agresive ale substanţei cum
ar fi: superoxidanionul, peroxid; hidroxil sau
peroxidul de hidrogen.

 Aceşti produşi iniţiază OPL, ce se petrece în lanţ cu generarea
de peroxizi a AG nesaturaţi.
 În condiţii fiziologice ORL şi OPL sunt implicate în
reînnoirea membranelor biologice, degradarea substanţelor
fagocitare; biosinteza icosanoizilor.
 Amplificarea lor poate condiţiona moartea celulei (lezarea
membranelor).
 SAO  sistem de protecţie  AO (enzimatic, neenzimatic)
 SOD  transformarea O2-  în H2O2
 2 O2- +2H+  O2- + H2O2
 Catalaza 2H2O2  2H2O + O2
 Glutation reductaza
 glutationperoxidaza
 Oh my!
Now what?
Alcohol Metabolism
EtOH
Peroxisome Cytosol
H2O2 ER
O2 NAD+
CAT NADPH MEOS ADH
H2O P450 Pyrazole
Aminotriazole NADP+ NADH

Acetaldehyde
NAD+ Mitochondrion
AlDH
NADH Disulfiram Chlorpropamide
(antabuse) (diabetes)
Acetate

Extra-hepatic tissue
Eric Niederhoffer