DIGESTIA GASTRICĂ

Secreția de suc gastric

Enzimele sucului gastric
Rolurile HCl
Reglarea secretiei de suc gastric
 DIGESTIA GASTRICĂ
• Stomacul servește nu numai ca rezervor pentru
depozitarea alimentelor care sunt ingerate
intermitent, dar și ca organ cu rol important în
digestie (alimentele suferă transformări fizice și
chimice).
• În stomac începe digestia propriu-zisă a
alimentelor și, deși nu se ajunge decât în mică
măsură la eliberarea de constituenți simpli și
absorbabili, se realizează degradări parțiale care
vor pregăti substraturile pentru activitatea
enzimelor intestinale.
 DIGESTIA GASTRICĂ
• Funcția secretorie a stomacului:
• Sucul gastric este produs de multiple
elemente celulare ale mucoasei gastrice,
organizate în structuri glandulare cu
morfologie şi funcţii diferite, situate în variate
zone topografice ale stomacului:
Regiunea Celule Secreţia

Cardială  Celule mucoase  Mucosubstanţe

 Celule parietale  HCl
(oxintice)
 Celule principale  Pepsinogen
(zimogene)

Fundică  Celule superficiale  Electroliţi

 Celule parietale  HCl, factor intrinsec
 Celule principale  Pepsinogen
 Celule mucoase  Mucosubstanţe
 Celule endocrine
Tip D  Somatostatina
Tip EC1  Histamina, kinine
Tip P  Substanţa P, bombesina

Pilorică  Celule mucoase  Mucosubstanţe,

 Celule endocrine
Tip G  Gastrina
Tip D  Somatostatina
Tip P  Bombesina
 Secreția de suc gastric
• Zilnic se secretă aproximativ 1200 – 1500 ml suc
gastric, cu variaţii în funcţie de alimentaţie ca şi
de alţi factori (psihici, vârstă, sex etc.).
• Secreţia este maximă în timpul fazelor digestive şi
minimă interdigestiv şi în timpul somnului.
• Secreţia gastrică variază, de asemenea, în funcţie
de masa celulelor parietale, fiind mai mare la
bărbat decât la femeie (atingând un maxim între
20 – 30 ani) şi diminuând odată cu atrofia
mucoasei gastrice.
 Recoltarea sucului gastric
• Recoltarea sucului gastric se face prin tubaj cu ajutorul
sondei Einhorn.
• Sonda Einhorn este un tub din cauciuc elastic cu lungimea
de 1,5 m şi un diametru de 4 – 5 mm, care prezintă la o
extremitate o olivă metalică nichelată, cu multiple orificii.
• Lungimea sondei este marcată din 5 în 5 cm, începând de
la oliva metalica.
• Recoltarea sucului gastric se face:
1. dimineaţa pe nemâncate “a jeun”
2. după o excitare produsă:
 fie cu ajutorul unui prânz de probă,
 fie prin diverse substanţe cu acţiune farmacologică (alcool,
histamină, cofeină, insulină etc.).
 Caracteristici macroscopice
Aspectul sucului gastric este de lichid clar, vâscos, opalescent şi
filant (în funcţie de calitatea şi cantitatea mucusului), iar la 1 –
2 ore de la recoltare se separă în două straturi, unul inferior -
format din resturi alimentare solide - şi altul superior - alcătuit
din lichide şi sucul gastric secretat.
Mirosul normal este fad sau uşor acid (pronunţat acid în caz de
hiperaciditate gastrica).
prezenţa acizilor organici (lactic, acetic, butiric) imprimă
sucului gastric un miros acru-rânced;
în cancerul gastric mirosul este fetid iar
în ocluzia intestinală superioară şi fistula gastro-colică,
mirosul este fecaloid.
 Caracteristici macroscopice
Culoarea normală a sucului gastric este uşor gălbuie
până la incolor. În cazul în care conţine bilă (reflux
biliar) culoarea devine verde–galbenă, iar prezenţa
sângelui determină o modificare a culorii de la roşie–
sanguinolentă până la brun–negricioasă, în funcţie
de vechimea şi cantitatea sângerării
(hemateneza/melena).
Greutatea specifică (densitatea) normală a sucului
gastric este de 1008 – 1009 (1006 – 1010) .
pH-ul: 0,8 – 1,5
 HCl din sucul gastric
• HCl este secretat activ de către cele 1 miliard
de celule oxintice (parietale) ale glandelor
regiunii fundice și ale corpului gastric.
• HCl se găsește în sucul gastric sub formă liberă
și/sau legat de proteine.
• Aciditatea sucului gastric se poate exprima în
unități clinice (Javorski); o unitatea clinică
corespunde nr. de mililitri de NaOH n/10
necesari pentru neutralizarea acidității a
100 ml conținut gastric.
 Rolurile HCl din sucul gastric
1. Activarea pepsinogenului și crearea unui
mediu optim pentru activitatea enzimelor
gastrice;
2. Combinarea cu proteinele alimentare și
formarea de acidalbumine (mai ușor
digerabile);
3. Produce hidroliza acidă a polizaharidelor și
dizolvarea hemicelulozelor vegetale;
Rolurile HCl din sucul gastric (continuare)

4. Solubilizarea nucleoproteinelor și a
colagenului și precipitarea cazeinogenului din
lapte;
5. Favorizarea evacuării conținutului gastric;
6. Transformarea Fe²⁺ în Fe³⁺ absorbabil;
7. Împiedică dezvoltarea germenilor introduși în
stomac odată cu alimentele ingerate.
 Enzimele sucului gastric
• Enzime proteolitice:
• PEPSINA
• LABFERMENT
• GELATINAZA
• UREAZA
• ANHIDRAZA CARBONICĂ
• GASTRIXINA
• CATEPSINA
• MUCINĂ
• FACTOR INTRINSEC (CASTLE)
 Enzimele sucului gastric
• Pepsina (secretată sub formă inactivă de
pepsinogen și activată de HCl din sucul
gastric).
• Are pH optim de actitiune la 1,5 – 2.
• Acționează asupra proteinelor care au fost
transformate de HCl în acidalbumine, scidând
legăturile peptidice din interiorul moleculelor
proteice.
 Enzimele sucului gastric
• Catepsina – enzimă proteolitică; deoarece este
activă la pH = 4,5, ar avea acțiune în special la
sugari.
• Labfermentul – acționează la pH = 4,5 – 5,5, este
prezent în sucul gastric al sugarilor, determinând
coagularea laptelui prin transformarea
cazeinogenului solubil în paracazeină, care, în
prezența Ca²⁺, se transformă în paracazeinat de
calciu (coagularea laptelui împiedică evacuarea
lui rapidă și astfel, permite începutul digestiei
sale).
 Enzimele sucului gastric
• Gelatinaza – degradează gelatina (de aprox. 400
ori mai intens decât pepsina).
• Ureaza – determină hidroliza ureei, rezultând
mici cantități de NH₃.
• Mucina – are rolul de a apăra mucoasa gastrică
de acțiuni nocive mecanice, termice, chimice,
precum și de autodigestie sub acțiunea HCl și a
pepsinei.
• Factorul intrinsec Castle – glicoproteină necesară
absorbției vitaminei B₁₂.
 Enzimele sucului gastric
• Enzime lipolitice:
• LIPAZA – secretată de celulele principale este
un ferment cu activitate slabă (deoarece are
pH-ul optim 4-5).
• Este activă la sugari, determinând hidroliza
grăsimilor emulsionate (din lapte, frișcă, ou).
 Reglarea secreției gastrice
• Pe baza a numeroase cercetări experimentale,
Pavlov a diferențiat 3 faze ale secreției
gastrice:
• CEFALICĂ
• GASTRICĂ
• INTESTINALĂ
 Reglarea secreției gastrice
• FAZA CEFALICĂ – începe înainte ca
alimentele să ajungă în stomac și se
realizează prin mecanisme nervoase (reflexe
necondiționate și condiționate).
• Mecanismul reflex necondiționat – a fost
demonstrat de Pavlov prin modelul
experimental al ”prânzului fictiv” la câinele
cu fistulă esofagiană.
• Excitarea receptorilor bucali ai
analizatorului gustativ, declanșată de
calitățile sapide ale alimentelor, determină
impulsuri care ajung la centrul
gastrosecretor din bulbul rahidian  nervul
X (vag)  secreție abundentă de suc gastric.
• Mecanismul reflex condiționat – mirosul,
vederea alimentelor, sunetul unui clopoțel
etc.
 Reglarea secreției gastrice
• FAZA GASTRICĂ (neuroumorală) – începe
odată cu ajungerea alimentelor în stomac.
• Are la bază mecanisme nervoase și umorale
• Mecanismul nervos – reflex necondiționat,
declanșat de distensia mecanică a stomacului
(prezența alimentelor ingerate).
• Mecanismul umoral (principal) – reprezentat de
descărcarea din celulele endocrine G (din
mucoasa antropilorică) de GASTRINĂ  secreție
de suc gastric bogat în enzime.
• HISTAMINĂ  secreție abundentă de suc
gastric, bogat în HCl și sărac în enzime
 Reglarea secreției gastrice
• FAZA INTESTINALĂ – începe odată cu
pătrunderea chimului gastric în duoden
(reprezintă 5 – 10 % din secreția gastrică).
• Substanțele provenite din degradarea proteinelor
exercită efecte excitatorii asupra secreției
gastrice.
• Simpla distensie a duodenului determină, de
asemenea, secreție gastrică.
• ENTEROGASTRON - hormon eliberat din celulele
mucoasei duodenale, ca urmare a contactului lor
cu grăsimi, HCl, glucide  efect inhibitor asupra
secreției gastrice.