Structura Virusului Hepatitei B

Boţoc Maria
M1520
Virusul hepatitei B (VHB)

Primul component al VHB a fost evidenţiat în anul 1963

de către B. Blumberg în sângele unui aborigen din
Australia fiind denumit antigen australian şi care mai
târziu a fost identificat ca antigen viral de suprafaţă
(AgHBs).

Virionul complet a fost observat prima dată în anul 1970,

în serul sangvin, de către Dane şi colaboratorii săi,
ulterior fiind denumit particula Dane.
Caractere morfologice şi structurale
VHB este un virus ADN (reieşind din apartenenţa acidului nucleic
viral), de formă sferică, cu diametrul de 42 nm, compus din
nucleocapsida core (AgHBc), acoperit cu un înveliş extern
lipoproteic ce conţine antigenul de suprafaţă (AgHBs).
Microscopia electronica a VHB
Clasificare
Morfologia şi proprietăţile
fizicochimice a VHB
VHB este un virus pleomorf. În serul unui bolnav cu hepatită virală B,cu ajutorul
microscopului electronic, se pot determina 3 forme morfologice distincte:
Particulele Dane sunt structuri infecţioase, prezenţa lor în ser
reprezintă un indicator de multiplicare virală activă.

Particulele sferice şi filamentoase, spre deosebire de

particulele Dane sunt lipsite de acid nucleic, de
aceea sunt neinfecţioase.
Însă ele sunt înalt imunogene, astfel prezenţa lor în
organismul persoanelor infectate induc
formarea/sinteza anticorpilor neutralizanţi anti-HBs
în titre de protecţie.
Anume acest antigen este utilizat în producerea
vaccinurilor împotriva hepatitei virale B, care asigură
o înaltă protecţie
 Structura antigenică
Proteinele virale alcătuiesc un complex de antigene, prezenţa cărora în organism evolue
ază specific, în dependenţă de etapele şi formele clinice al infecţiei, în funcţie de răspun
sul imun al gazdei.

1) AgHBs - antigenul de
suprafaţă corespunde celor
trei proteine membranare de
suprafaţă HBs, este foarte
imunogen şi induce
producerea de anticorpi anti-
HBs.
2) AgHBs apare în ser la a 4-6
săptămână după infectare şi
dispare la aproximativ 3 luni
de la debut, ce corelează cu
însănătoşirea. Se determină
în toate secreţiile
organismului, în ţesutul
hepatic, limfatic şi lipidic.
Prezenţa AgHBs pe o durată
mai mare de 6 luni confirmă
persistenţa infecţiei.
Structura antigenică
• 2) AgHBc – antigen unic, se
găseşte în virionul complet şi în
nucleocapsidele neasamblate
din nucleul hepatocitelor
infectate.
• Poate fi detectat la purtătorii
sănătoşi cu hepatite cronice
active în nucleul şi citoplasma
hepatocitelor.
• În ser nu se determină în stare
liberă, doar ca component intern
al particulelor virale.
• Rar poate fi evidenţiat sub formă
de complexe imune Ag-Ac.
• În nucleul hepatocitelor infectate
AgHBc este determinat la
aproximativ 10 zile de la
infectare.
 Structura antigenică
• 3) AgHBe asociat
nucleocapsidei, identificat
şi ca antigen solubil.
• AgHBe este prezent în ser
în perioada de incubaţie,
imediat după apariţia
AgHBs şi dispare după 2-4
săptămâni, înainte de
dispariţia AgHBs.
• Prezenţa AgHBe indică o
replicare virală activă.
• Persistenţa îndelungată în
ser determină pronostic
nefavorabil.
 Testele serologice pentru HBV
Semnifică infecția acută (<6 luni) sau cronică (>6 luni). Reflectă
activitatea transcripțională matrix-ului HBV și cccADN. Marcher care
HBsAg indică activitatea infecției cu VHB, precum și consecințele clinice și
terapeutice.
• Ac.antiHBsAg, apare după dispariția HBsAg. AntiHBs persistă decenii, conferind imunitate pe timp
îndelungat. Sunt situații de coexistență dintre HBsAg și antiHBsAg, sugerându-se inabilitatea
anticorpilor în neutralizarea antigenului – acești pacienți vor fi monitorizați ca purtători de HBsAg.

HBcoreAg Este antigen i/celular, semnifică prezența cccADN.

• Ac.antiHBcAg apare după HBsAg. Are 2 clase: antiHBcIgM – infecția acută, antiHBcIgG – infecție
cronică. AntiHBcAg poate fi detectat izolat în 3 situații: perioada de “fereastra imunologica” (HBsAg
dispărut, iar antiHBs nu a apărut); după rezolvarea infecției acute (când antiHBsAg este în titrul
nedetectabil); în infecția cronică (când titrul de HBsAg este sub nivelul de detecție).

Marcher serologic al replicării și infectivității HBV. HBeAg este asociat cu

HBeAg titrul înalt pentru ADNHBV și activitatea hepatică, cu rată sporită de
transmisie a HBV.
• Ac.antiHBeAg apare la dispariția HBeAg, deobicei asociindu-se cu descreșterea nivelului ADNHBV și
remisia procesului hepatic.