Sunteți pe pagina 1din 38

EVALUAREA

DIN PERSPECTIVA ABORDĂRII


INDIVIDUALIZATE ȘI DIFERENȚIATE
A ELEVILOR CLASELOR PRIMARE
ACTUALIZĂM EXPERIENȚE PERSONALE DIN VIAȚA ȘCOLARĂ, ÎN
LEGĂTURĂ CU EVALUAREA

Stare de bine
ACTUALIZĂM EXPERIENȚE PERSONALE DIN VIAȚA ȘCOLARĂ, ÎN
LEGĂTURĂ CU EVALUAREA

 Dezamăgire, o tristețe,
o nedumerire
Ce a fost mai
ușor de amintit?

Concluzii?
EVALUAREA - RESURSĂ A ÎNVĂȚĂRII

 Sunt evaluat ca să învăț?  Învăț ca să fiu evaluat?


 Accent pe evaluarea formativă  Accent pe evaluarea sumativă/cumulativă
 Libertate  Frică, Anxietate
 Motivație intrinsecă  Motivație extrinsecă
 Autostimulare  Neîncredere, concentrare pe personalitatea
evaluatorului
 Cadrul didactic este facilitator
 Apreciere în exclusivitate de către Învățător
 Autoevaluare
 Autoritatea cadrului didactic impusă
 Nevoia recuperării
 Imposibilitatea recuperării
RECUPERAREA

Motivul Cine
Cu ce scop? Când?
recuperării recuperează?

Ce Cum le Cine este


Metodele de
impedimente interesat de
depășim? recuperare
sunt? recuperare?
recuperarea

evaluarea evaluarea
sumativă formativă
CE AGREEAZĂ ÎNVĂȚĂTORII MAI MULT?

OMOGENITATE ETEROGENITATE
GRUPAȚI ELEVII DIN CLASA DV DUPĂ 3 CRITERII DIFERITE
INDIVIDUALIZARE ŞI DIFERENŢIERE A ÎNVĂŢĂRII

 exprimă necesitatea adaptării dinamice a  Individualizarea învăţării sau tratarea individuală


încărcăturii cognitive şi acţionale a conţinuturilor exprimă necesitatea de a valorifica cât mai bine
şi a strategiilor instructiv- educative atât la posibilităţile şi eforturile individuale, atât în ceea
particularităţile psihofizice ale fiecărui elev, cât şi ce priveşte persoanele înzestrate, cât şi pe cele
la particularităţile diferenţiate, relativ comune mai puţin înzestrate.
ale unor grupe de elevi, în vederea dezvoltării
integrale a fiecăruia.
 Diferenţierea instruirii reprezintă o formă
 Individualizarea instruirii, ca principiu
concretă de organizare a procesului de
didactic fundamental, constă în luarea în
învăţământ, care asigură anumite condiţii de
consideraţie a particularităţilor unice ale fiecărui
realizare a principiului sus-numit prin luarea în
elev la proiectarea-realizarea-evaluarea
consideraţie a particularităţilor dominante ale
învăţării.
grupelor de elevi.
 Individualizarea evaluării constă în luarea în
 Diferenţierea evaluării reprezintă o formă
consideraţie a particularităţilor unice ale fiecărui
concretă de organizare a procesului de
elev la proiectarea-realizarea-evaluarea
învăţământ, care asigură anumite condiţii de
învăţării.
realizare a principiului sus-numit prin luarea în
consideraţie a particularităţilor dominante ale
grupelor de elevi.
 *Tratarea individuală şi diferenţiată exercită o influenţă pozitivă asupra însuşitei elevilor de vârstă
şcolară mică cu condiţia că este aplicată într-o anumită succesiune şi conform unui anumit sistem, ca
un proces continuu în conformitate cu obiectivele proiectate.

*Abordarea diferenţiată şi individualizată a procesului de instruire serveşte ca mijloc eficient de


ridicare a randamentului însuşitei elevilor.

*Instruirea diferenţiată şi individualizată prevede adaptarea activităţii de învăţare la particularităţile


diferite ale elevilor, la capacitatea de înţelegere şi la ritmul de activitate cognitivă propriu unor grupe
de elevi sau fiecărui elev în parte.
STILURI DE ÎNVĂȚARE
Vizual / Vedere Auditiv / Ascultare Practic
1. Vederea informaţiei în formă tipărită vă va ajuta 1. Ascultarea cuiva care vă explică un anumit lucru vă va ajuta să învăţaţi. 1. Efectuarea de către dumneavoastră înşivă a unei activităţi
să o reţineţi mai bine. 2. Discutarea unei idei noi şi faptul că o explicaţi folosind propriile practice facilitează adesea înţelegerea, de ex.
2. Verificarea faptului că notiţele dumneavoastră dumneavoastră cuvinte. experimente la fizică, probleme la matematică etc.
sunt copiate cum trebuie 3. Discutarea cu cineva a problemelor şi ideilor. 2. Scrierea lucrurilor în ordinea lor, pas cu pas, este o cale
3. Privirea formei unui cuvânt. 4. Este folositor să analizaţi verbal chestiunile / să verbalizaţi de unul /una eficientă de a le ţine minte.
4. Folosirea culorilor, ilustraţiilor şi diagramelor ca singur(ă) gândurile şi ideile pe care le aveţi 3. Scrierea lucrurilor cu propriile dumneavoastră cuvinte.
ajutor în procesul de învăţare. 5. Rugămintea adresată cuiva de a vă explica din nou lucrurile 4. Convertirea notiţelor într-o imagine sau într-o bandă
5. Sublinierea cuvintelor cheie. 6. Ascultarea unei cărţi înregistrate pe bandă va fi mai uşoară decât citirea desenată.
6. Folosirea de creioane colorate pentru învăţarea cărţii. 5. Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei “spidergram”
ortografierii cuvintelor dificile: folosirea de culori 7. “Simţirea cuvântului” ca şi cum aţi fi pe punctul să-l pronunţaţi şi faptul de reţea de cuvinte, ciorchine).
diferite pentru grupurile complexe de litere a-l pronunţa în gând pot fi de ajutor. 6. Urmărirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi
7. Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei 8. Împărţirea cuvintelor în silabe /fragmente şi exagerarea în gând a pronunţarea respectivelor cuvinte urmată de scrierea lor
“spidergram” (reţea de cuvinte, ciorchine). sunetelor. din memorie.
8. Convertirea notiţelor dumneavoastră într-o 9. Simţirea ritmului unei fraze sau a unui set de informaţii atunci când 7. Preferinţa pentru a atinge şi a face.
imagine sau bandă desenată. acestea sunt “cântate”. 8. Scrisul la tastatură este adesea mai uşor decât scrierea
9. Folosirea imaginilor pentru explicarea textelor. 10. Citirea cu voce tare. de mână.
11. Faptul de a vă asculta vorbind cu voce tare. 9. Utilizarea scrisului cursiv este mai uşoară decât cea a
12. Utilizarea unui casetofon pentru a vă înregistra observaţiile şi gândurile. scrisului tipărit (cu litere separate)
13. Înregistrarea principalelor aspecte ce trebuie analizate folosind propria 10. Ajutarea unei alte persoane să îndeplinească o sarcină.
dumneavoastră voce, cu muzica dumneavoastră preferată ca fundal
14. Folosiţi metode de ascultare activă, incluzând aici chestionarea şi
rezumarea.
ACORDAȚI PROCENTE PENTRU STILURI DE ÎNVĂȚARE ÎN CLASA DV.

Vizual /
Vedere

Auditiv /
Practic
Ascultare
CERCETĂRILE AU DEMONSTRAT CĂ

65% din
populaţie
sunt
vizuali

5% tactil- 30%
kinestezici auditivi
NEVOI

Diferențiere Individualizare
 INTERESE  Sarcini specifice
 TIPURI DE INTELIGENȚE  Medii de învățare
 TEMPERAMENT  Metode sincron
 STILURI DE ÎNVĂȚARE
 Încurajări specifice
 NIVELUL DEZVOLTĂRII PROCESELOR INTELECTUALE
 Atenție specială
 PUTEREA DE CONCENTRARE ŞI RECEPTIVITATE
 Empatie
 RITMUL DE LUCRU
 Răbdare
 EFORT INTELECTUAL
 Automotivare

„Când elevii noştri greşesc, şi noi, ca profesori, greşim” Marva Collins


GRUPĂRI PENTRU DIFERENȚIERE
 Gruparea aleatoare „tragere la sorţi”, „loterie”.
 Distribuirea stratificată este asemănătoare cu cea anterioară, dar impune construirea
grupului pe baza cel puţin a unei caracteristici cognitive comune, a unui criteriu
comun,
 Formarea grupurilor de către cadrul didactic este modalitatea cea mai des întâlnită în
practica şcolară.
 Constituirea grupurilor prin opţiunea elevilor este puţin recomandată, deoarece se
consideră că aceştia au predilecţie pentru a forma grupuri omogene pe criterii care
împiedică interacţiunile şi performanţa (băieţi cu băieţi, fete cu fete, vecini de bloc, scară etc.)
 Constituirea grupurilor prin opţiunea mixtă.
 O formulă de compromis în acest caz este cea în care grupul se constituie pe baza opţiunii
educatorului, dar şi a elevului. Spre exemplu: doi elevi sunt aleşi de către educator şi doi de
către elevi.
Etichetare Pericol
INSULA SPERANȚEI SAU
ZONA MENTORULUI
Când ai întrebări, deplasează-te pe Insula
Zona Mentorului Speranței!
GRILA LUI QUINTILIAN

ÎNTREBĂRI RĂSPUNSUL RĂSPUNSUL


PROPRIU COLEGULUI
1. Ce înseamnă evaluare stimulatoare?
1. Cum înțelegeți sintagma „evaluare
transparentă”?
1. Ce înseamnă evaluare, de fapt?
1. Ce se poate evalua la o lecţie?
1. Timp de o lecţie se evaluează: prestaţia,
performanţa sau competenţa?
METODA SCĂRIȚEI: EVALUARE STIMULATOARE

 *Randamentul maxim
poate fi atins de un elev,
doar dacă sarcina de
rezolvat este la limita
superioară a capacităţilor
sale de rezolvare
1. Prestaţia elevului este cel mai simplu rezultat şcolar. Ea este o manifestare de moment. Prestaţia este un
rezultat „hic et nunc” (aici şi acum) care certifică doar pe „a face”; reprezintă un detaliu, un amănunt, o
secvenţă acţională decupată din activitatea depusă, uneori nici măcar o acţiune, ci doar un act
elementar efectuat de elev.

2. Performanţa elevului este un rezultat şcolar ceva mai complex şi mai semnificativ. Se constată şi se
evaluează tot contextual, dar pe o durată de timp ceva mai mare. Performanţa şcolară reprezintă
practic o suită logic-articulată de prestaţii compatibile şi complementare, integrate organic în cadrul
aceleiaşi acţiuni/activităţi şi corelată sintetic în seturi acţionale mai complete.

3. Competenţa vizează conduita şcolară a elevului în integralitatea sa. Se obţine prin predare-
învăţare intens formativă şi se evaluează de asemenea formativ.
BURSA MUNCII
Alegeți spațiul în care doriți să lucrați

COMUNICARE JOC ARTE


BURSA MUNCII: DIFERENȚIERE

 Arte
 Reprezentați prin desen termenul Diferențiere
 Creați o sculptură pentru cuvântul Diferențiere folosindu-vă pe Dv.
 Amintiți-vă o melodie, un cântec care s-ar asocia cu termenul Diferențiere.
 Modelați un obiect-metaforă pentru termenul Diferențiere.
 Joc
 Faceți un exercițiu fizic care să amintească de Diferențiere.
 Improvizați un joc al copilăriei care amintește de Diferențiere.
 Comunicare
 Creați poezie de tipul Cincinel, pornind de la termenul Diferențiere.
 Realizați un interviu ad-hoc cu cetățenii pe tema Diferențiere.
BURSA MUNCII

Disciplina Matematica
Disciplina Limba română
 Creați sarcini pentru subiectul curricular„Perimetrul  Creați sarcini pentru subiectul curricular„Personajul
dreptunghiului” în clasa a 4-a, pe baza metodei Bursa literar şi faptele sale. Textul-suport ...” în clasa a 4-a,
muncii pe baza metodei Bursa muncii
 Centrele pot varia.
PRINCIPII – CHEIE ALE CLASEI DIFERENŢIATE
 Învățătorul ştie clar ce e important în materia lui.
 Învățătorul înţelege, apreciază şi clădeşte pe diferenţele dintre elevi.
 Evaluarea şi învăţarea sunt inseparabile.
 Învățătorul ajustează conţinutul, procesul şi produsul în funcţie de disponibilitatea, interesul şi
profilul de învăţare a elevului.
 Toţi elevii participă.
 Elevii şi Învățătorul sunt colaboratori în învăţare.
 Scopurile clasei diferenţiate sunt dezvoltarea maximă şi succesul individual.
 Flexibilitatea este o caracteristică marcantă a clasei diferenţiate.
DEZBATEREA PUBLICĂ A MOȚIUNII:
ELEVI BUNI ȘI „SLABI”

nu există elevi există elevi buni şi


buni şi elevi slabi elevi slabi
ARBITRU

 Un elev care învaţă eficient


 • are scopuri clare privitoare la ceea ce învaţă,
 • are o gamă largă de strategii de învăţare şi ştie
 Argumente: când să le utilizeze,
 există elevi buni la lucruri diferite  • foloseşte resursele disponibile în mod eficace,
 „Elevii pot invăţa orice dacă materia este abordată  • știe care îi sunt punctele forte şi punctele slabe,
prin metode compatibile cu elementele forte ale
stilului lor de invăţare; aceiaşi elevi inregistrează  • înţelege procesul de învăţare,
eşecuri cand materia este abordată după metode
incompatibile cu elementele lor forte”(Dunn, R, 1990,  • îşi controlează sentimentele în manieră adecvată,
p.18).  • îşi asumă responsabilitatea pentru procesul lor de
învăţare şi
 • îşi planifică, îşi monitorizează, îşi evaluează şi îşi
adaptează procesul de învăţare.
VÂNĂTOAREA DE COMORI
CAUTĂ PE CINEVA CARE…
METODA MONITORIALĂ

 Tratarea diferenţiată se poate realiza prin:

tratarea diferențiată  Fișa monitorului


 • Curriculum diferenţiat (trunchi comun, extindere,
aprofundare);
 • organizarea clasei eterogene în grupe de elevi pe
activități forme principii niveluri (minim, mediu, maxim), în funcţie de progres,
pe discipline de studiu;
 • organizarea activităţii pe centre de învăţare
(aplicaţie la teoria inteligenţelor multiple a lui H.
Gardner);
 • organizarea şi desfăşurarea activităţii pe grupe, în
funcţie de tempoul de învăţare;
 • diferenţierea temelor pentru acasă.
METODA MONITORIALĂ

Cum putem trata diferențiat elevii în Fișa monitorului


recomandarea unor modalităţi de abordare a conţinutului;
proces? Alegeți recomandările utile pentru 
 gradarea sarcinile de la ușor la dificil pe fișele de lucru
evaluare  fixarea de sarcini deschise deoarece elevii mai buni le interpretează intr-un mod mai
solicitant (cereți mai mult elevilor mai buni
 sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiți in funcție de abilități
 Învățare bazata pe surse de informare /învățare bazată pe resurse
 compactarea curriculum-ului- activițăti alternative pentru cei care știu deja conținutul
noii lecții
 constituirea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc
 programe individualizate – învățarea pas cu pas
 utilizarea instrumentelor ajutătoare de învățare(softul educațional)
 lucru in grupuri mici(flexibile) un elev poate avea un nivel jos intr-un subiect si ridicat
in altul în funcție de interese si talentele personale
 verificare intre colegi, predarea intre colegi,
 grupurile de studiu (grupuri de experți)
 abordarea tuturor tipurile de învățare – vizual, auditiv si practic
 fise ajutătoare pentru elevi care au nevoie de ele si le cer
 Fise de lucru pe 2-3 nivele de dificultate care permite elevului să-și aleagă gradul de
dificultate
METODA MONITORIALĂ
CUM ASIGURĂM INDIVIDUALIZAREA?

 Individualizarea presupune personalizarea educaţiei


 Individualizarea poate fi realizată prin:
 • personalizarea obiectivelor (adaptarea obiectivelor educaţionale la posibilităţile reale ale elevului);
 • personalizarea activităţilor de învăţare, cu posibilitatea ca elevul să poată alege modalitatea preferată de lucru;
 • adaptarea timpului necesar pentru învăţare;
 • adaptarea materialelor de instruire (fişe de lucru, fişe de ameliorare, fişe de dezvoltare, suporturi audio- video
etc.);
 • învăţare asistată pe calculator;
 • individualizarea temei pentru acasă.
DIFERENŢIEREA TEMELOR PENTRU ACASĂ
metoda OHI

Obligatoriu

Isteți Harnici
INDIVIDUALIZAREA TEMEI PENTRU ACASĂ

 Procedeul R  Obligatoriu
 Harnici
 Isteți
TIPURI DE INDIVIDUALIZARE ÎN EVALUARE

Formele de individualizare valorifică


valenţele formative
 Individualizarea pe grupe, omogene de cele mai multe ori,
urmăreşte să valorifice performanţele şcolare ale elevilor la unele  (a) individualizare prin munca independentă
discipline în realizarea unor lucrări diferenţiate cantitativ, prin grad cu formele sale:
de complexitate şi ritm de lucru etc.
 Individualizarea pe echipe se distinge de activitatea pe grupe  individualizarea întregului proces de instruire;
prin preferinţele elevilor pentru un gen de activitate. În fapt,
activitatea pe echipe permite adaptarea demersului didactic la  individualizarea unor secvenţe ale procesului de
interesele variate ale elevilor, ceea ce permite realizarea unor
echipe de lucru eterogene din punctul de vedere al competenţelor instruire;
elevilor.
 Individualizarea individuală presupune îndeplinirea de către  şi (b) activităţile de sprijinire în cadrul
fiecare elev, independent de colegii săi, a unei sarcini şcolare. lecţiilor.
ALEGEȚI CUM DORIȚI SĂ FIȚI EVALUAȚI:

 De către învățător
 De un coleg
 De mai mulți colegi
 Prezentarea în echipă
 Evaluarea reciprocă
 Evaluarea după model
3 PAȘI IMPORTANȚI

pentru a TRATA DIFERENȚIAT


ȘI INDIVIDUALIZAT
ÎN PROCESUL EVALUĂRII
Mariana MARIN
doctor în pedagogie, conferențiar universitar
Institutul de Științe ale Educației
Președinte
Asociația Generală a Învățătorilor
Director, redactor-șef
Revistele Învățătorul Modern

E-mail: mariana.marin1919@gmail.com
Web: marianamarin19.blogspot.com