Trypanosoma brucei

Student: Dulgheriu Adi-Ilie

Grupa: 830A
Cuprins:
Caractere generale protozoare
Trypanosoma brucei
Infectie si patogenitate
Diagnostic
Tratament
Bibliografie
 Caractere generale
Protozoarele
  Definitie: Sunt organisme unicelulare, îndeplinind toate funcţiile necesare
vieţii.
-Dimensiunile sunt cuprinse între 20-100 μ cu morfologie variată.
-Structural sunt alcătuite din: -nucleu,
-citoplasmă
-membrană protoplasmatică.
a)Nucleul conţine cromozomi – suportul informaţiei genetice. Membrana
nucleară prezinta pori care comunică cu endoplasma.
b)Citoplasma este alcătuită din
endoplasmă, sediul proceselor de digestie şi al rezervelor de glicogen şi din
ectoplasmă care îndeplineşte mai multe roluri: locomoţie şi emitere de
pseudopode, ingestie a hranei, respiraţie şi excreţie.
c)Membrana protoplasmatică se găseşte la exteriorul protozoarului, este
semipermeabilă având rol în absorbţia hranei, eliminarea produselor de
catabolism
- Nutriţia se realizează prin endocitoză sau printr-un orificiu numit
citostom. substanţele nutritive pătrunse în celulă sunt descompuse
de către enzimele lizozomale în elemente mai simple folosite
pentru sintezele celulare şi producere de energie. produsele de
metabolism sunt eliminate în afara celulei prin exocitoză.
- Respiraţia este aerobă au anaerobă şi se realizează prin difuziune.
- Motilitatea se realizează cu ajutorul pseudopodelor, cililor sau
flagelilor menţinând concentraţia normală a substanţelor
citoplasmatice

Protozoare cu Protozoar
pseudopode Protozor
ciliat flacelat
ÎNMULŢIREA
 Asexuată (diviziune binară)
 Sexuată (sporogonică)
 Prin celule diferenţiate sexual (gameţi)
 Prin fecundare se formează un zigot (ou)
 Zigotul se transformă într-un sac cu spori (sporochist), din care se eliberează
sporozoiţii, ex. Plasmodium

CICLUL BIOLOGIC
 Simplu (într-un singur tip de celulă): Trichomonas vaginalis
 Complex: Entamoeba histolytica
 Unele protozoare au nevoie de două gazde (vector, gazdă definitivă): Plasmodium,
Leishmania.
 Forme de rezistenţă – chist: Giardia intestinalis, Entamoeba coli
Trypanosoma brucei
T. brucei cuprinde un complex de specii care include:
 T. brucei gambiense: provoacă debutul lent la tripanosomiaza
cronică la om. Cel mai frecvent în Africa centrală și de vest,
unde se crede că oamenii sunt rezervorul primar
 T. brucei rhodesiense :provoacă apariția rapidă a tripanosomiazei
acute la om. Cel mai des întâlnit în sudul și estul Africii, unde se
consideră că animalele de vânat și animalele sunt rezervorul
principal
 T. brucei brucei:provoacă tripanosomiaza animalelor, împreună
cu alte câteva specii de Trypanosoma. T. b. brucei nu este
infecțioasă pentru om datorită susceptibilității sale la liză prin
factorul litic trypanosome-1
Ciclu biologic-shema
Infecție și patogenitate

Vectorii insectelor pentru T. brucei sunt diferite specii de

mușchi tsetse (genul Glossina)
In etapele ulterioare ale unei infecții cu T. brucei a unei
gazde mamifere, parazitul poate migra din fluxul sanguin
pentru a infecta și limfele și fluidele cefalorahidiene. Sub
această invazie tisulară, paraziții produc boala de somn
În plus față de forma majoră de transmitere prin
mușchiul tsetse T. brucei, poate fi transferat între
mamifere prin schimbul de lichide corporale, cum ar fi
prin transfuzie de sânge sau contact sexual, deși acest
lucru este considerat a fi rar
Zone cu diverse
graduri de risc al
epidemiei cu
tryanosomiasis in
Africa
Diagnostic
Diagnosticul de trypanosomiaza africană se face prin
metode de laborator, deoarece caracteristicile clinice ale
infecției nu sunt suficient de specifice. Diagnosticul se
bazează pe găsirea parazitului în lichidul corpului sau
țesutul prin microscopie. Încărcarea parazitului în T. brucei
infecția cu rhodesiense este substanțial mai mare decât
nivelul din T. b. infecție gambiense.
T. b. rhodesiense pot fi găsiți cu ușurință în sânge. Ele pot fi,
de asemenea, găsite în fluidul ganglionilor limfatici sau în
lichidul sau biopsia unui chancre. Testele serologice nu sunt
disponibile pe scară largă și nu sunt utilizate în diagnostic,
deoarece detectarea microscopică a parazitului este simplă.
Metoda clasică pentru diagnosticarea T. b. gambiense
se face prin examinarea microscopică a aspiratului
ganglionar, de obicei dintr-un nod cervical posterior.
Adesea este dificil de detectat T. b. gambiense în
sânge. Tehnicile de concentrare și examinările în serie
sunt deseori necesare. Testarea serologică este
disponibilă în S.U.A. pentru T. b. gambiense; cu toate
acestea, în mod normal, este utilizat doar în scop de
diagnosticul definitiv si se bazează pe observarea
microscopică a parazitului.
Toți pacienții diagnosticați cu trypanosomiaza
africană trebuie să își examineze lichidul
cefalorahidian pentru a determina dacă există o
implicare a sistemului nervos central, deoarece
alegerea medicamentului (medicamentelor) de
tratament depinde de stadiul bolii. Criteriile
Organizației Mondiale a Sănătății pentru implicarea
sistemului nervos central includ proteine ​crescute în
lichidul cefalorahidian și un număr de celule albe mai
mult de 5. Trypanosomii pot fi adesea observați în
lichidul cefalorahidian la persoanele cu infecție în a
doua etapă.
Progresia tripanosomului african
Tratament
Boala de somn este în mod notoriu dificil de tratat, având
în vedere toxicitatea și administrarea complexă a
medicamentelor disponibile în prezent pentru tratament.
În plus, rezistența la paraziți la medicamentele existente
este întotdeauna un risc. Doar patru medicamente sunt
înregistrate pentru tratamentul tripanosomiazei africane
umane: pentamidină, suramină, melarsoprol și eflornitină.
Un al cincilea medicament, nifurtimox, este utilizat în
combinație sub autorizații speciale toate au un anumit
nivel de toxicitate. Pentamidina și suraminul sunt utilizate
în prima etapă sau în stadiul incipient al T.b.gambiense și
T.b. rhodesiense.
Eflornitina poate fi utilizată în monoterapie, dar
numai în a doua etapă a infecției cu T.b.gambiense,
deoarece s-a constatat că nu este eficientă împotriva
bolii din cauza T.b rhodesiense. Din 2009, combinația
de eflornitină și nifurtimox (NECT) a fost adoptată ca
tratament de primă linie pentru trypanosomiaza
africană umană. Combinația ambelor medicamente
reduce durata tratamentului cu eflornitină și este mai
ușor de administrat, îmbunătățind totodată nivelul de
eficacitate și siguranță.
Eflornitina este greoaie de administrat, necesitând
suficient personal calificat și materiale suplimentare
voluminoase și, prin urmare, logistică elaborată.
Pentru a asigura utilizarea largă a acestuia de către
programele naționale de control al bolii de somn
(SSNCP), medicamentul este distribuit gratuit într-un
kit care conține toate materialele, consumabilele și
echipamentele necesare administrării sale. OMS a
instruit, de asemenea, personalul național cu privire la
modul de administrare a medicamentului.
Melarsoprol este singurul tratament disponibil pentru
stadiul tardiv al T.b. rhodesiense, fiind de asemenea
utilizat ca drog de linie a doua pentru etapa a doua sau
avansată a T. b. infecții gambiense.
Bibliografie
https://www.who.int/trypanosomiasis_african/disease
/diagnosis/en
/
https://
www.cdc.gov/parasites/sleepingsickness/diagnosis.ht
ml
https://en.wikipedia.org/wiki/Trypanosoma_brucei
https://www.tulane.edu/~
wiser/protozoology/notes/kinet.html
Sfarsit