Teza de curs

Metode de recuperare si evaluare

utilizate in neuropatia nervului radial

A efectuat st.gr.315K Frimu Mihaela

Coordonator lector univ. Sarev Ira
 Scopul cercetarii: consta in perfectionarea
procesului de recuperare a persoanelor cu leziuni
ale nervului radial in baza programului
kinetoterapeutic cu continut adaptat prin utilizarea
tehnicilor si metodelor kinetoterapeutice care
vizeaza antrenare coordonarii in activitatile
functionale si cotidiene.
Ipoteza cercetarii: sa propus ca elaborarea
programului de reeducare a miscarii si coordonarii
in baza structurilor motrice acumulate prin
mijloace si metode pentru insusirea activitatilor
psihomotrice,va contribui la eficacitatea procesului
de recuperare kinetic a persoanelor cu leziune a
nervilor radiali.
 Obiectivele cercetarii
• Studierea aspectelor teoretico-metodice ale procesului
de recuperare a coordonarii la persoanele cu neuropatia
nervului radial.
• Aprecierea eficientei programului de recuperare
functionala a coordonarii si a miscarii in activitatile
psihomotrice la persoanele dupa leziunea nervului radial
si evidentierea acesteia asupra diferitor perioade de
reabilitare.
• Stabilirea structurii si continutului programei de
recuperare a coordonarii si miscarii in activitatile de
baza.
• Verificarea experimentala a metodicii de reeducare a
coordonarii si miscarii membrului superior dupa leziunea
nervului radial cu aplicarea metodelor si mijloacelor de
recuperare…[1].
Definitie. Nervii periferici sunt nervii carea asigura
transmiterea in formatiilor de la centrii nervosi
medulari la organelee fectoare, vase de singe viscere,
glande, precumsi invers, de la organele efectoare la
centrii nervosa medulari.

Etiologie. Cauzele paraliziei de nerv radial sunt multiple:

Cauze locale:
Traumatisme directe– sunt cause cel mai des intilnite in
paralizia de nerv radial.
Paraliziile immediate- se pot produce prin plagi cu leziuni de
nervi (directa sau prin fragment osos- fracture de humerus,
radius sau cubitus), strivite sau elongatie acuta a nervului.
Paraliziile tardive- sunt progressive si pot rezulta din
inglobarea nervului intron callus vicios sau poate fi urmarea
unei elongatii progressive in cursul unei atitudini vicioase post
traumatice.
Compresiunea prelungita – actioneaza acolo unde nervul
este in imediata apropiere a unei suprafete osoase, in
circumstante favorizante cum ar fi scaderea nivelului de
vigilenta musculara (somn, anestezie, coma), consumul
excesiv de alcool.
Paralizii posturale – pot sa apara in cadrul neuropatiilor
recurentiale familiale. Diagnosticul va fi pus pe baza
biopsiei care evidentiaza leziuni de demielinizare.
Factori iatrogeni – apar datorita aplicarii de garou,
compresiunii pe marginea mesei de operatie, injectiei
intara articulare in regiunea posterioara a bratului.
Cauze generale– toate mononeuropatiile a caror cauze
locale nu poate fi precizate trebuie sa impuna un examen
clinic si paraclinic minutios pentru depistarea unei
afectiuni generale: diabet, periartrita nodoasa, boli
infectioase sau intoxicatii.
Clasificarea –traumatismul nervului periferic poate afecta toate
tesuturile: vasele, fibrele nervoase, tesutul conjuctiv.
Gradul I – da nastere la o blocare a conducerii pentru fascicolul
nervului periferic, ceea ce corespunde neuropraxiei. Este vorba de un
blocaj de conducere strict localizat, niciodata extins proximal sau
distal traumatismului. Dupa o perioada de ,,liniste’’ blocajul dispare,
iar functia este complet restabilita.
Gradul II – se caracterizeaza prin discontinuitatea axonala, dar nu si a
tubului endoneural.
Este un traumatism intra fascicular care dupa o perioada ceva mai
lunga ,,liniste’’ incepe regenerarea axonala. Recuperarea va fi
completa.
Gradul III – este mai serios, existind o rupture nu numai a axonului ci
si a peretelui endoeneural, in acesta situatie dind nastere la
adevaratul traumatism intra fascicular.
Gradul IV – estevorba de un traumatism cu rupture fasciculara si a
tesutului de sustinere al perimerului.
Gradul V – il constituie complete separare in doua bonturi terminale
ale nervului periferic.
SIMPTOMATOLOGIE
Leziunile unui nerv periferic se traduce printr-un tablou clinic
care cuprinde in general:
* un deficit senzitiv cutanat, izolat, cu limite precise
* un deficit motor, interesînd muşchii dependenţi de nervul radial,
acompaniat de hipoflexie şi atrofie musculară.
* tulburări vegetative şi trofice, a căror intensitate variază mult.
In paralizia totală sunt abolite sau diminuate mişcările de
extensie ale:
* cotului (triceps)
* mîinii (radiali şi extensor ulnar al capului),
* a primei falange a degetelor (extensor comun şi extensor propriu
al degetelor II şi V),
* mişcările de supinaţie ale antebraţului (scurt şi lung supinator)
* abducţie a policelui (lung, scurt extensor şi lung abductor police)
Metode de evaluare a neuropatiei nervului radial.
Pentru evaluare sunt necesare metode de screening si evaluare precum
anamneza, interviul, observatia, testele standardizate si nestandardizate.
In terapia ocupationala, aprecierea sferei de performanta ocupationala si
determinarea componentelor sale stau la baza stabilirii obiectivelor si
strategiei tratamentului.
Evaluarea parcurge mai multe etape:
- evaluarea initiala – se face inaintea inceperii tratamentului si este
esentiala pentru a stabili planul de tratament;
- reevaluarile periodice – pe parcursul aplicarii tratamentului, avand ca
scop aprecierea eficientei tratamentului, stabilirea unor ajustari in planul
de tratament, eliminarea obiectivelor imposibil de realizat si a celor deja
atinse si adaugarea de obiective noi care tin de problemele aditionale ce
apar pe parcurs.
Utilizand rationamentul clinic se identifica problemele si se stabilesc
strategiile de tratament in timpul evaluarii.
Rationamentul clinic reprezinta capacitatea de a desfasura actiuni
adecvate cu specificul bolnavului si include abilitatea de a exprima
motivele pentru deciziile clinice luate, fiind astfel, un proces de
prefigurare a felului in care trebuie actionat in circumstante specifice
legate de pacient.
 Evaluarea completa a pacientului cuprinde
urmatoarele componente:
- evaluarea clinica;
- evaluarea paraclinica;
- evaluarea functionala.

Evaluarea clinica
      Inspectia - se apreciaza:
- aspectele unghiilor - culoare, textura si forma;
- aspectele tegumentelor – aspect, culoare, existenta unor tumefactii sau edeme;
- tumefactii articulare;
- tulburari de statica;
- fixarea in pozitii anormale a diferitelor segmente ale membrului superior;
- simetria/asimetria segmentelor;
- aprecierea volumului masei musculare
- distributia starii de astenie musculara;
- miscari involuntare;
                   Palparea - se apreciaza:
- temperatura tegumentara;
- examinarea articulatiilor –
- examinarea maselor musculare
- eficienta si forta contractiei voluntare trebuie apreciata prin
examinarea in detaliu a distributiei scaderii de forta musculara,
pareze sau paralizii periferice, stabilindu-se grupele musculare
afectate.
  Percutia - la nivelul eminentelor/ suprafetelor osoase simetrice
ale membrelor apreciazǎ sensibilitatea dureroasǎ, esentialǎ pentru
tabloul clinic.
Examenul clinic mai cuprinde:
- controlul reflexelor osteotendinoase – scad in afectiunile
neurologice;
- modul de a reactiona al pacientului la probele de efort static si
dinamic adaptate la patologie;
- testele de provocare pentru diferite patologii.
Evaluarea paraclinica
- teste screening;
- metode imagistice:
- electromiografia (EMG)
- ecografia (ultrasonografia)

Evaluarea functionala
    Evaluarea amplitudinii de miscare si a flexibilitatii
- presupune aprecierea
atat a miscarii active cat si pasive; evaluarea functionala se initiaza prin
evaluarea amplitudinii de miscare din doua considerente: limitarea
amplitudinii de miscare este generata de variate cauze ale diferitelor
structuri ale sistemului neuro-mio-articular si refacerea amplitudinii de
miscare functionala si chiar fiziologica constituie unul dintre obiectivele
fundamentale ale programelor de recuperare.
Evaluarea prehensiunii - prehensiunea reprezinta functia cea mai
importanta a complexului mainii.
In cadrul evaluarii va trebui stabilit daca pacientul poate realiza toate
tipurile de prehensiune.
 Evaluarea sensibilitatii
- sensibilitatea superficiala
- sensibilitatea profunda
- senzatiile corticale
- Evaluarea controlului motor
- Evaluarea controlului muscular
- Evaluarea coordonarii
 TRATAMENT
Tratamentul profilactic trebuie să aibă în vedere prevenirea
cauzelor locale sau generale care pot să traduca suferinţa
trunchiurilor nervoase.
Tratamentul curativ este mai complex şi cuprinde :
*tratamentul igeno-dietetic presupune o alimentatie ratională şi
evitarea abuzului de alcool sau de alte substante toxice.
*ca şi în cazul oricarei alte afecţiuni, indiferent de natura ei,
corecţia stării psihice a pacientului are deosebită importanţă.
Bolnavul trebuie convins că participarea la programul recuperator
are o deosebită importanţă în recîştigarea capacităţii funcţionale
a mîinii
*repausul total al membrului superior afectat este impus de
durerile declanşate de cele mai mici mişcări sau presiuni. Lupta
contra edemului nu trebuie neglijată: pozitionarea antideclină a
antebraţului şi mîinii, alături de masaj şi celelalte metode luptă
împotriva instalării edemului la nivelul acestor segmente.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul ortopedic presupune prevenirea retracturilor
antagoniştilor musculaturii paralizate, care obligă la reposturarea
în poziţie neutră cu ajutorul atelelor fixe
Tratamentul chirurgical este indicat în neuropatiile de cauză
compresivă, unde trebuie îndepărtat factorul compresiv prin
intervenţie chirurgicală.
SCOPUL INTERVENTIEI MICROCHIRURGICE ESTE DE A RESTAURA
CONTINUITATEA ANATOMICĂ. SE PRACTICĂ GREFA DE NERV SAU
TRANSPLANTUL DE TENDON
Electrostimularea musculaturii denervate se poate realiza numai
cu curenţi exponenţiali de joasă frecvenţă (10 – 200 Hz), după un
prealabil electrodiagnostic care stabileşte parametrii optimi de
excitaţie.
ELECTROTERAPIA TERMOTERAPIA Masaj
Ultrasunetul Impachetarea cu parafină si namol
 Concluzie
In urma studierii surselor bibliografice din prezenta lucrare, se pot
desprinde urmatoarele concluzii: in conceptia specialistilor din domeniu,
notiunea de “neuropatia nervului radial”sint diferite dar nu contradictorii.
Concluzionind cele prezente mai sus, mentionam ca programul complex de
recuperare se va compune din diverse subprograme de antrenare a
diverselor componente somatosenzitivosenzoriale, care vor asigura
controlul coordonarii. Totodata se va tine cont si de principiile
fundamentale ca:sistematizarea invatarii si reinvatarii activitatilor noi,
complicarea treptata si succesiva a sarcinilor motrice, formarea cpacitatii
controlului calitatii si exactitatii efectuarii activitatii motrice prin tehnici
de biofeedback stabilografic, influenta mediului ambiant si aspectele
instalarii coordonarii de la o etapa de recuperare la alta.
Prioritar se vor da urmtoarele obiective, principii si aspecte
psihopedagogice: sistematizarea invatarii si reinvatarii actiunilor motrice
noi; cresterea treptata a dificultatii sarcinilor motrice si a conditiilor de
executare; exercitiile fizice vor fi orientate metodologic adecvat pentru
mobilizarea componentelor efortului motric; se vor utiliza tehnici si
procedee metodice, precum si combinatii ale acestora cu caracter
temporal, spatial si dinamic in recuperarea neuropatiei nervului radial.
VA MULTUMESC PENTRU
ATENTIE