UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI ŞI ŞTIINŢA ALIMENTELOR

DOMENIUL: INGINERIA MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDII: INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
ÎN AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ
cu titlul:
Studiu privind utilizarea unui sistem geoinformaţional pentru
analiza poluării aerului la nivel urban

Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. ing. Daniel DUNEA
Absolvent:
COMAN Gheorghe-Daniel
 
 
 

Târgovişte
2016
 INTRODUCERE

 Sistemul de monitorizare a calității aerului reprezintă un subsistem al

sistemului general de monitorizare a întregului mediu. Această monitorizare a
aerului presupune supravegherea într-un anumit timp și spațiu a unor acțiuni
de măsurare atât cantitativă, cât și calitativă și de observare a unor indicatori
ai acestuia.
 Acest sistem de monitorizare ne oferă posibilitatea obținerii unor date
necesare pentru a identifica rapid zonele cele mai poluate, pentru a lua
anumite decizii în combaterea acestei poluări și pentru a preveni apariția
acesteia.
 Sistemul integrat de monitorizare este acel sistem multilateral de achiziție a
datelor, în ceea ce privește calitatea mediului înconjurător, date obținute
conform unor măsurători sistematice. Acest sistem are rolul de a asigura
posibilitatea de a controla poluarea.
 Sistemul de monitorizare integrat al mediului are ca scop principal realizarea
unui sistem care să controleze calitatea mediului, îndeosebi în ceea ce
privește zonele cele mai afectate de poluare, protecția ecologică, dezvoltarea
economică și socială etc.
 Obiectivele principale din cadrul procesului de monitorizare sunt:
 Identificarea principalelor surse de poluare;
 Supravegherea calității aerului, în raport cu standardele și normele prestabilite;
 Evaluarea impactului asupra mediului;
 Stabilirea tendințelor de poluare;
 Prevenirea poluării cu efecte catastrofale prin predicții pe termen scurt;
 Evaluarea schimbării climei;
 Sistemul de monitorizare integrat, are următoarea structură:
 Vectori de propagare (apa și aerul);
 Interfața de contact (solul);
 Medii de biotransformare și bioacumulare (ecosistemele acvatice și cele terestre);
 Sistemul de monitorizare integrat cuprinde următoarele rețele care sunt destinate:
 Supravegherii imisiilor (aerul atmosferic și cursurile receptoare de apă) – principali
vectori de propagare a poluării;
 Evaluează nivelul de implementare;
 Evaluează eficiența de protecție a mediului;
 Realizează controlul poluării la emisie;
  Supravegherea calității aerului se face prin măsurarea unor:
 Poluanți comuni, cum ar fi: pulberi în suspensie;
 Poluanți specifici, cum ar fi: HCl, fenoli, etc;
 În România există mai multe tipuri de supraveghere, și anume:

 supravegherea poluării de fond;

 supravegherea poluării regionale;
 supravegherea poluării de impact în zonele industriale şi urbane;
 Sistemul naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului este aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 586/2004 .
 Acesta cuprinde la rândul său încă două sisteme, astfel:

    a) Sistemul naţional de monitorizare a calităţii aerului;

    b) Sistemul naţional de inventariere a emisiilor de poluanţi atmosferici;
 Sistemul naţional de monitorizare a calităţii aerului (SNMCA) este cel care
asigură cadrul organizatoric, legal și instituțional pentru desfășurarea diferitelor
activități de monitorizare a calității aerului pe întreg teritoriul României.
 Sistemul naţional de inventariere a emisiilor de poluanţi atmosferici (SNIEPA)
este o parte importantă din SNEGICA, care asigură cadrul organizatoric, legal și
instituțional pentru validarea și elaborarea inventarelor de emisii de poluanți
atmosferici pe întreg teritoriul României.
  Scopul Reţelei naţionale de monitorizare a calităţii aerului este acela de a realiza un
sistem corespunzător de control al calității aerului, care să permită cunoașterea
evoluției poluanților monitorizați într-un anumit timp și spațiu, pentru a putea lua
măsurile necesare de siguranță și pentru a îmbunătăți calitatea aerului, în cazul în care
valorile măsurate nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare.
 Obiectivele Reţelei naţionale de monitorizare a calităţii aerului sunt următoarele:

 - achiziţia, stocarea şi validarea datelor obţinute din staţiile automate;

 - identificarea surselor de poluare;
 - furnizarea datelor concrete și reale

 Încadrarea domeniilor de concentraţii în culori şi numerele asociate acestora

  Reţeaua naţională de monitorizare a calităţii aerului (RNMCA) cuprinde 41 de
centre locale, care au rolul de a colecta și de a transmite datele furnizate de stații,
panourilor de informare a publicului. După validarea primară a acestora, ele sunt
transmise spre confirmare Laboratorului Național de Referință din București (LNR).
 Cele 142 de stații din cadrul Rețelei naționale de monitorizare a calității aerului se

împart la rândul lor în mai multe tipuri de stații, astfel:

 24 stații de tip trafic;
 57 stații de tip industrial;
 37 stații de tip fond urban;
 15 stații de tip fond suburban;
 6 stații de tip fond regional;
 3 stații European Monitoring and Evaluation Programme (EMEP).
 La amplasarea stațiilor automate de monitorizare a calităţii aerului se ține cont de:

 a) fluxul de aer din jurul orificiului de admisie al sondei să nu fie limitat de elemente
care să afecteze circulația aerului;
 b) orificiul de admisie al instrumentului de prelevare să se afle între 1,5 m și 4 m
distanță față de sol;
 c) orificiul de admisie al sondei să nu fie amplasat în apropierea surselor;
PANOU EXTERIOR ȘI PANOU INTERIOR DE MONITORIZARE A
CALITĂȚII AERULUI
SCOPUL PROIECTULUI ŞI STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII ÎN
DOMENIUL PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

 Scopul proiectului este acela de a îmbunătăţi activităţile de monitorizare şi

prognoză a calităţii aerului, având ca prioritate delimitarea spaţială a zonelor
critice, luând în considerare caracterizarea detaliată şi vulnerabilitatea
receptorilor, în ceea ce priveşte efectul poluării aerului asupra sănătăţii
oamenilor în zonele urbane.
 Monitorizarea mai poate fi efectuată şi în următoarele scopuri:
 perfecţionarea proceselor de modelare de mediu;
 educarea publicului în privinţa condiţiilor de mediu;
 verificarea conformităţii cu legea;
 evaluarea efectelor diferitelor influenţe antropice asupra mediului;
 efectuarea unui inventar al tuturor resurselor naturale.
 Obiectivele specifice proiectului sunt următoarele:
 reducerea bolilor influenţate de factorii de mediu;
 realizarea unei bune înţelegeri a gradului de risc, în ceea ce priveşte poluarea
aerului pentru sănătatea umană;
 prevenirea riscului de mediu pentru sănătate;
 întărirea capacităţii instituţiilor din România de a monitoriza calitatea aerului,
precum şi creşterea capacităţii acestora de a fi în conformitate cu legea;
 îmbunătăţirea metodologiei de monitorizare a aerului, a pulberilor în
suspensie şi a conţinutului acestora;
 aplicarea rezultatelor cercetării în controlul şi planificarea întregului mediu
înconjurător;
 implementarea şi dezvoltarea unei tehnologii moderne pentru monitorizarea
calităţii aerului;
 Această lucrare este structurată în două capitole. În introducere am definit
sistemul de monitorizare a calităţii aerului, poluarea acestuia, metodele
dezvoltate de aceste sisteme de monitorizare ,obiectivele Reţelei naţionale de
monitorizare a calităţii aerului, etc.
 În capitolul I, este redat stadiul actual al cunoașterii în domeniul
proiectului de diplomă, precum şi scopul acestuia, iar în cel de-al doilea
capitol am vorbit despre contribuţiile teoretice şi experimentale privind
soluţionarea temei proiectului, precum şi despre materialul şi metoda de
cercetare.
 Teritoriul României a fost împărţit din punct de vedere al calităţii aerului, în
conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare în acest domeniu, în 11
aglomerări şi 8 zone de evaluare şi gestionare a calităţii aerului. Reţeaua de
monitorizare a calităţii aerului în Bucureşti, este în funcţiune de la sfârşitul
anului 2003, fiind realizată cu ajutorul Programului PHARE şi a reţelei
asemănătoare, care vor fi date în funcţiune în următorii ani şi pentru
celelalte aglomerări.

Harta cu distribuţia aglomerărilor urbane

din Românoa
 În urma măsurătorilor efectuate, conform rezultatelor obţinute, zonele urbane
din ţară se clasifică, astfel:
  zone urbane cu poluare scăzută: Slobozia, Alexandria, Brăila, Buzău,Tulcea,
Focşani;
  zone urbane cu poluare medie: Bucureşti, Galaţi, Reşiţa, Târgu Jiu, Turnu
Măgurele, Timişoara, Braşov, Craiova;
  zone urbane cu poluare ridicată: Slatina, Baia Mare, Copșa Mică, Râmnicu
Vâlcea, Hunedoara şi Călan.
 Obiectivul primordial al acestui experiment, a fost acela de a evalua
previziunile modelului CHIMERE, realizate conform datelor orare, în
fiecare zi, cu observaţiile aferente de la staţiile de selecţie a calităţii aerului.
În ceea ce priveşte calitatea aerului, seriile de timp orare de date au fost
comparare pe episoade de poluare ridicată pentru următorii poluanţi:O3,
NO2, PM10, CO.
 Pentru ca modelul meteorologic WRF să fie validat, a fost organizată o
campanie în teren, cu scopul de a obţine profile verticale ale vitezei
vântului, precum şi înălţimea amestecului, deasupra capitalei, fiind utilizate
măsurători LIDAR.
INTERFAŢA PRINCIPALĂ A SISTEMULUI ROMAIR
(WWW.ROMAIR.EU)
 Staţiile au fost alese pe baza unei clasificări a
termenilor de calitate a staţiilor, precum şi a
tipurilor acestora, care pot fi: de fond, industriale
şi de trafic. Pentru efectuarea măsurătorilor,
responsabilă a fost RSI, în difeite puncte cheie
din ţară, prin transportul sistemului mobil de
monitorizare cu un vehicul, pentru realizarea
măsurătorilor comparative în anumite locuri din
apropierea staţiilor de monitorizare ale ANPM –
ului.

VERIFICAREA
ECHIPAMENTULUI
MOBIL DE MĂSURĂTORI
ÎN LABORATORUL RSI
  

CONTRIBUŢII TEORETICE ŞI EXPERIMENTALE LA SOLUŢIONAREA TEMEI PROIECTULUI DE DIPLOMĂ. MATERIAL ŞI METODE DE CERCETARE.

 În ceea ce privește contribuțiile teoretice, acestea s-au axat în primul rând, pe

identificarea unor ecuații matematice cu ajutorul cărora am reușit să descriu
concentrațiile de poluanți, iar în al doilea rând pe identificarea unor elemente care
influențează într-un anumit mod, instabilitatea atmosferică.
 În urma studierii literaturii de specialitate, am constatat că direcțiile de cercetare, în ceea
ce privește monitorizarea calității aerului, s-au îndreptat asupra fenomenului de
împărțire a poluanților care sunt emiși în atmosferă de către diferitele surse de poluare.
 În această lucrare, studiile prezentate cu privire la monitorizarea aerului, reprezintă o
încercare de a prezenta, deoarece acestea au la bază o analiză detaliată și bine
structurată. Odată cu studierea materialelor de specialitate, în ceea ce privește calitatea
aerului, am putut evidenția următoarele aspecte:
 calitatea aerului depinde foarte mult de concentrația de poluanții din atmosferă;
 poluările cel mai des întâlnite sunt cele accidentale,
 importanță majoră o reprezintă dezvoltarea urbană și economică.
 Contribuțiile experimentale au la bază două componente fundamentale:
 recoltarea probelor;
 metoda de analiză;
 Recoltarea probelor – se realizează diferit pentru emisii și imisii, deoarece emisiile
sunt măsurate în mod continuu de către emitent, în timp ce pentru imisii, monitorizarea
se realizează printr-o măsurare continuă, cu ajutorul stațiilor automate sau prin
măsurători de moment, mai exact, măsurători de 30 de minute.
 Este necesar să se țină cont de o serie de factori, pentru ca probele de aer să fie
reprezentative, precum:
 Tipul de poluant;
 Zona și sursa de poluare;
 Nivelul poluării;
 Scopul urmărit;
 Metoda de analiză a probelor
 Analiza poluanților atmosferici se realizează cu ajutorul unor metode care sunt alese în
funcție de normele aflate în vigoare, precum și de dotarea tehnică a laboratorului unde
sunt prelucrate datele. Prin metoda gravimetrică, se determină conținutul de pulberi în
suspensie, precum și cel de pulberi sedimentabile.
 Material și metoda de cercetare
 Controlul gradului de poluare a mediului înconjurător cuprinde:

 Metode de măsurare și de detectare a concentrației agenților poluanți;

 Probleme de monitorizare și de organizare a controlului;

 Programe de aplicare și de adoptare a normelor, în ceea ce privește limitele agenților

poluanți;
 Pentru a determina concentrația unor poluanți, este necesară utilizarea unor metode.

 Acestea, se clasifică în funcție de caracteristici, în mai multe categorii, astfel:

 I. După principiile de măsurare, metodele se împart în:

 metode chimice;

 metode fizice;

 metode fizico-chimice;

 metode biologice.

 II. După forma de prelevare şi analizare a mostrelor, metodele se împart în:

 metode manuale;

 metode semiautomate;

 metode automate.

 III. În funcţie de modul de prezentare a rezultatelor analizei, acestea pot fi:

 metode cu citire direcă a rezultatelor;

 metode cu afişare şi memorare.

IV. După durata şi fecvenţa determinărilor, metodele pot fi:
continue;
periodicce;
intermitente.
V. În funcţie de locul de analizare a mostrelor, metodele se împart astfel:
metode cu prelevare şi transport a mostrelor şi analiză a datelor;
metode de analiză în timp real cu afişare imediată a datelor.
Identificarea și măsurarea gradului de poluare se face prin:
Analize organoleptice;
Utilizarea indicatorilor biologici;
Analize de laborator.
Analiza organoleptică
Datorită proprietăților agentului poluant, analiza organoleptică are un caracter de

aplicare limitat, care trebuie să acționeze în mod diferit asupra simțurilor omului.
Analiza organoleptică este depistată prin următoarele simţuri:
vederea;
mirosul;
gustul;
auzul.
 CONCLUZII

 În ultimii ani, tot mai multe persoane au început să conștientizeze importanța pe care
o are protecția mediului în viața lor, în contextual dezvoltării durabile. Influența
negativă a poluării asupra organismului uman, nu este pusă în evidență cu ușurință,
deoarece ea se realizează în timp. Poluarea aerului influențează prin intermediul
bolilor acute ale aparatului respirator, și nu numai, morbiditatea, aceste boli
agravându-se tot mai mult, pe zi ce trece.
 Un factor cheie important în stabilirea dezvoltării durabile îl reprezintă Agenția de
Protecție a Mediului, datorită activității de autorizare a agenților economici care au
impact asupra mediului, precum și prin sprijinirea și încurajarea acestora în
desfășurarea diferitelor activități economice care nu poluează,
 Rețeaua națională de monitorizare a calității aerului reprezintă un sistem complex de
achiziţie a datelor privind calitatea aerului, obţinute pe baza unor măsurători continue
de lungă durată, la un ansamblu de parametrii şi indicatori, menit să asigure
posibilitatea controlului poluării aerului.
 Scopul principal al rețelei naționale de monitorizare a calității este realizarea unui sistem
adecvat de control al calității aerului, pentru controlul influenţelor antropice, redresării
ecologice a zonelor puternic afectate de poluări, dezvoltării sociale și economice durabile
în viitor, din punct de vedere al protecției ecologice. Acest ţel poate fi atins prin
îndeplinirea obiectivelor practice care se referă la obținerea de date privind circulația,
acumularea, evoluția și transformarea poluanților în mediu, precum și a informațiilor
legate de influența acestor poluanți asupra mediului biotic și abiotic.
 În anul 2015, nivelul concentraţiilor de etilbenzen în aglomerarea urbană Ploieşti
monitorizat de către staţiile RNMCA, iar prelucrarea seriilor cronologice rezultate
efectuată cu sistemul geoinformaţional ROKIDAIR a fost următorul :
 Media cea mai mare s-a înregistrat la stația PH2, iar valoarea maximă cea mai mare
la stația PH4 și anume 24,06 µg/m³ lângă rafinăria Brazi. Stația PH2 se află în
centrul orașului.
 Valoarea care apare cel mai frecvent, la toate cele 3 stații, este 0,00 µg/m³ subliniind
lipsa poluantului cea mai mare perioadă de timp.
 Din punct de vedere al mediei, cea mai mica medie s-a înregistrat la stația PH1 și
anume 0,46 µg/m³, iar cea mai mare valoare s-a înregistrat la stația PH2 2,04 µg/m³.
 Captura de date a fost foarte redusă la staţiile PH1 şi PH2. Stația PH4 a avut o
captură de date de cca. 30%.