Sunteți pe pagina 1din 14

Comportamentul

agresiv
în schizofrenie
Conf. Univ. Dr. Romeo Petru Dobrin
“Agresivitatea este înăscută”
Sigmund Freud

Introducere
Schizofrenia este o afecţiune psihiatrică majoră  cu etiologie
necunoscută, ce se caracterizează prin simptome pozitive (delir,
halucinaţii, comportament dezorganizat) şi negative (aplatizare
afectivă, alogie, avoliţie, anhedonie) cu afectarea întregii
personalităţi.

Una din principalele ingrijorări atunci cand avem de-a face cu o


persoană cu o boală psihiatrică de natură psihotică este
potențialul agresiv al acesteia.
Comportamentul violent

 Set de acțiuni ce utilizează forța


 Determină lezarea pacientului sau a celor din jur
 Răspunsul la o serie de circumstanțe (influențat de o

serie de factori: caracteristicile personalității precum


agresivitatea, impulsivitatea)
 Emoțiile, în special teama, lipsa de putere, supărarea,

furia declanșarea răspunsului violent


 Stare patologică ce poate conduce la mortalitate și

morbiditate
 Factorii biologici implică defecte structurale și
chimice în alcătuirea sistemului nervos și predispoziția
genetică la comportament antisocial.

 Cei socio-culturali se referă la istoricul personal de


violență familială și abuz din partea celor din jur, abuzul
de droguri și alcool, lipsa unei educații corespunzătoare,
status socio-economic scăzut și expunerea la factori
care desensibilizează asupra conceptului violenței.
 Semne și simptome:
- confuzii, dezorientare
- bradipsihie
- vorbire incoerentă
- halucinații viziuale
- semne vitale anormale

 Alte cauze:
- lipsa de informare a pacienților
- complianța mai scăzută a anumitor categorii etnice
- timpul lung de așteptare
- abuzului de alcool sau droguri
Semne premonitorii ale comportamentului
violent
• Pacientul se manifestă violent sau amenință că va deveni
violent
• Personalul simte anxietate sau teama față de pacient
• Comportamentul alternează între strigăte și perioade de
liniște sau între cooperare și agresivitate
• Pacientul își exprimă teama de a-și pierde controlul
• Pacientul este necooperant, ostil agitat
• Pacientul are istoric de violență, cunoscut poliției sau
personalului medical din departamentul de urgență
• Pacientul are o postură rigidă, tensionată și este suspicios
Evitarea violenței
• Evitarea contactului vizual cu pacientul
• Menținerea unei distanțe apreciabile față de pacient
• Adoptarea unei posturi și atitudini pasive, permițându-i
pacientului să spună ce gandește
• Evitarea remarcilor provocatoare sau malițioase
• Dacă pacientul devine agresiv, spune-i direct că are un
comportament neadecvat care-i sperie pe cei din jur
• Nu intoarce spatele la pacientul potențial violent
• Nu subestima niciodată potențialul violent al unui pacient
MANAGEMENTUL PACIENȚILOR VIOLENȚI

 Managementul verbal

o Evitarea confruntării directe


o Sublinierea consecințelor comportamentului violent
o Empatizarea cu problemele pacientului
o Menținerea unui ton calm
o Niciodată nu se neglijează temerile pacienților

Atenție la schimbările de dispoziție ale pacientului,


vorbirea agresivă sau cu tonalitate ridicată, creșterea
activității psihomotorii.
 Imobilizarea fizică

Specificarea clară a motivelor imobilizării

Toate deciziile de imobilizare trebuie consemnate în


scris

NU TREBUIE aplicată ca pedeapsă sau din comoditate


Criterii de
aplicarea a
imobilizării fizice
Pentru a preveni
autovătămarea sau vătămarea
altor persoane când au eșuat
alte metode de control, mai
puțin severe
Pentru a preveni perturbarea
activității medicale și
distrugerea aparaturii sau
mobilierului
Pentru a diminua stimularea
pacientului
La cererea pacientului
Modul de aplicare a imobilizării fizice

Ideal, imobilizarea trebuie asigurată de 5 persoane, uzând cât mai puțin


de forță
Dacă pacientul este de sex feminin, cel puțin o femeie trebuie să participe
la imobilizare
Imobilizarea se face în 4 puncte cu pacientul în poziție culcat sau decubit
lateral
Se ridică ușor capul pacientului pentru a diminua riscul de aspirație
După imobilizare, la ficare 15 min. trebuie monitorizate funcțiile vitale
Imobilizarea
medicamentoasă

Se realizează cu opiacee,
barbiturice, neuroleptice,
benzodiazepine și, în
condiții extreme, bloc
antineuromusculare
•• Controlează
Controlează comportamentul
comportamentul
violent
violent și
și pacientul
pacientul agitat

AVANTAJE
agitat
•• Diminuă
Diminuă necesitatea imobilizării
necesitatea imobilizării
fizice
fizice
•• Permite
Permite examinarea
examinarea șiși efectuarea
efectuarea
investigațiilor
investigațiilor radiologice
radiologice
Dezavantaje

Poate determina complicații


Ocazional reacții Limitează examinarea
precum depresia
paradoxale de accentuare a neurologică și a statusului
respiratorie și pierderea
agitației mental pe perioada sedării
refluxului de deglutiție

S-ar putea să vă placă și