Resuscitarea

cardio-respiratorie-
z

Suportul vital
avansat
 Resuscitarea: Lantul Supravietuirii
z
(Chain of Survival)

1. Recunoasterea imediata a urgentei si apel pentru ajutor

calificat (112)

2. Start RCR

3. Defibrilare rapida in SCR – FV; fiecare minut intarziere:

 10-15% sansa de supravietuire

4. Terapia intensiva post-resuscitare

z
RESUSCITAREA CARDIO-
RESPIRATORIE
LANŢUL SUPRAVIEŢUIRII

Acces SVB Defibrilare SVA

precoce precoce precoce precoce

SVB în <4 min SVA în <8 min

 RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
z

Fazele RCR:
 Suportul vital de baza
 Prima fază a RCR;
 Are ca scop:
 Livrarea artificială de urgenţă a sângelui oxigenat către organele vitale pentru a evita deteriorarea funcţională şi structurală;
 Evitarea modificărilor cerebrale ireversibile;
 Păstrarea şanselor de resuscitabilitate;
 Reluarea circulaţiei spontane;
 Se practică fără echipament medical (“cu mâinile goale”);

 Suportul vital avansat

 A doua/prima fază a RCR;
 Are ca scop:
 Păstrarea funcţiei organelor vitale;
 Promovarea reluării circulaţiei spontane;
 Stabilizarea postresuscitare;
 Protecţia cerebrală postresuscitare;
 Se practică cu echipament, aparatură, materiale sanitare şi droguri.
 RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
z

A ELIBERAREA CĂILOR AERIENE:

 Manevrele de eliberare a căilor aeriene (MECA) se aplică la orice pacient inconştient;
 MECA preced evaluarea respiraţiei spontane;
 MECA sunt menţinute în cursul evaluării respiraţiei spontane;
 Preced întotdeauna ventilaţia artificială;
 MECA sunt menţinute în cursul ventilaţiei artificiale;
 A
z
ELIBERAREA CĂILOR AERIENE:

ÎN SUPORTUL VITAL BAZAL:

 Poziţia de siguranţă

 Hiperextensia capului

 Hiperextensia capului şi închiderea gurii

 Subluxaţia anterioară a mandibulei

 Subluxaţia anterioară a mandibulei şi deschiderea gurii

 Hiperextensia capului, subluxaţia anterioară a mandibulei şi deschiderea gurii (tripla manevră Safar);

 Îndepărtarea corpilor străini

ÎN SUPORTUL VITAL AVANSAT:

 Pipe nazo-faringiene, oro-faringiene

 Dispozitive pentru calea aeriană

 Intubaţia traheală
 RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
z
B EVALUAREA ŞI ASIGURAREA VENTILAŢIEI:

 Evaluarea respiraţiei spontane

 Cu menţinerea MECA
 “ascultă, simte şi vezi”
 Asigurarea ventilaţiei artificiale
 În SVB
 Ventilaţia artificială “gură-la-gură”
 Ventilaţia artificială “gură-la-nas”
 Ventilaţia artificială “gură-la-traheostomă”
 Aerul expirat conţine 16-18% O2
 Evaluarea eficienţei ventilaţiei artificiale: observarea mişcărilor toracelui
 În SVA
 Mască şi balon Ruben
 Sondă de intubaţie oro-traheală şi balon Ruben
 Sondă de intubaţie oro-traheală şi aparat de ventilaţie artificială
 z
Avantajele intubaţiei traheale în RCR

 eliberarea şi menţinerea patenţei căii aeriene

 protecţia căilor respiratorii faţă de aspiraţia de conţinut gastric

 livrarea ventilaţiei mecanice

 permite administrarea drogurilor

 acces de durată la calea aeriană

 permite aspiraţia traheală

Eliberarea căilor aeriene

 Hiperextensia capului (daca nu

exista suspiciune de leziuni ale coloanei
vertebrale cervicale) : se plasează o mână
pe frunte si se împinge cu blândete capul
pe spate;

 Ridicarea mandibulei

 Daca se suspicioneaza o leziune cervicala

se foloseste manevra de subluxare a
mandibulei si nu se face
hiperextensia capului

 Verificati respiratia
Verificarea respiraţiei

 Mentinând căile aeriene deschise medicul

încearcă să stabilească dacă pacientul
respiră utilizând algoritmul
“ priveste –ascultă- simte ” :

 Priviţi expansiunile toracelui

 Ascultaţi sunetul respiraţiei
 Simţiţi pe obraz aerul expirat
 Toate acestea nu trebuie să dureze mai
mult de 10 secunde după care hotărâţi dacă
pacientul respiră sau nu
z
SUPORTUL VITAL DE BAZA

Dacă pacientul respiră normal :

 se asează pacientul în pozitie de sigurantă

 medicul va trimite sau va pleca dupa ajutor – va apela 112
pentru chemarea ambulantei;
 va continua să evalueze respiratia pacientului urmărind
dacă aceasta ramâne normală.
z

Poziţia laterală de siguranţă

Faza I
z

Poziţia laterală de siguranţă

Faza II
z

Poziţia laterală de siguranţă

Faza III
z

Poziţia laterală de siguranţă

Faza IV
 RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
z
C EVALUAREA ŞI ASIGURAREA CIRCULAŢIEI:

Evaluarea circulaţiei
 Întotdeauna şi numai la arterele mari
 La artera carotidă sau artera femurală la adult; la artera brahială la sugar;

Masajul cardiac extern

 Atât în SVB, cât şi în SVA
 Realizează optim 25-30% din debitul cardiac spontan
 Tehnica MCE:
 Poziţia pacientului
 Poziţia resuscitatorului
 Tehnica propriu-zisă
 Parametri: profunzime, frecvenţă/min, raport compresie/decompresie
 Evaluarea eficienţei MCE: evaluarea pulsului în cursul MCE
RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
z
D. ADMINITRAREA MEDICAŢIEI:
 Căi de administrare a drogurilor
 Calea intravenoasă periferică – cale standard
 Calea intraosoasă
 Calea intravenoasă centrală
 Calea intratraheală
 Medicamente:
 Oxigenul
 Adrenalina
 Atropina
 Amiodarona
 Xilina
 Bicarbonatul de sodiu
 Sulfatul de magneziu
 Vasopresina
 Dopamina
 Soluţii volemice
 RCR avansata – Droguri
z

1. Adrenalina (f 1mg/ml)
 1 mg la 3-5 min i.v. (2-3 mg traheal in 10ml)
ACTIUNI:
 Vasoconstrictie arteriala cu cresterea perfuziei cerebrale si coronariene
 Crestere a frecventei ventriculare si a fortei contractile

2. Amiodarona (Cordarone) (f 150 mg)

 Indicatii
 FV/ TVP refractara la 3 socuri
 Doza: 300 mg i.v. (diluat in glucoza 5% pana la 20 ml)   repetare 150 mg 
apoi perfuzie 900 mg/24h
 Reactii adverse: bradicardie, hipotensiune
3. Atropina(f 1mg/ml)
 Indicatii: - asistolie, DEM cu AV < 60/min
 Doza: 3 mg i.v. sau 6 mg diluat in 10 ml ser fiziologic pe sonda I.O.T.
 RCR avansata – Droguri
z

4. Lidocaina (f 2%-20 mg/ml ,4%-40 mg/ml )

 Indicatii: FV si TV refractare (linia a 2-a dupa Amiodarona)
 Doza: 100mg i.v (1-1,5 mg/kg) 50 mg (maxim 2 mg/kg prima ora)

5. Magneziu sulfat (f 50% , 20%)

 Indicatii:

 FV refractara cu hipoMg
 Tahiaritmii ventriculare + hipoMg
 Doza: 2 g i.v. (4ml sol 50%) in 1-2 min  repetare la 10-15 min
 RCR avansata – Droguri
z

6. Bicarbonat de Na(sol 8,4%-1mEq/ml)

 Indicatii:
 SCR cu hiperpotasemie
 Intoxicatie cu antidepresive triciclice
  pH  7,1
 Doza: 50 ml sol. 8,4% p.e.v.
7. Calciu (sol 10%)
Indicatii : Activitate electrica fara puls( A.E.P) determinat de
 Hiperpotasemie

 Hipocalcemie

 supradozare blocanti de Ca

Doza : 10 ml i.v. +/-repetat

 z RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE

E ELECTROCARDIOGRAFIA:
 Forme electrice de oprire cardiacă
 Fibrilaţia ventriculară
 Tahicardia ventriculară fără puls
 Activitatea electrică fără puls
 Disociaţia electro-mecanică
 Pseudodisociaţia electro-mecanică
 Ritmul idio-ventricular
 Ritmuri de scăpare
 Bradiasistolia

 Asistolia

Identificarea formei electrice de oprire cardiacă permite aplicarea algoritmului

optim de RCR
z

 În stopul C.R. pot apărea următoarele grupe mari de ritmuri

cardiace:

  Ritmurile şocabile: fibrilaţia ventriculară (F.V.), tahicardia

ventriculară fără puls (T.V.P.).

  Ritmurile nonşocabile: asistolia şi activitatea electrică fără

puls (AEFP).
 Activitatea electrica a inimii in stopul
z
cardiac (aspectul pe monitor)
 Tahiartmii ventriculare (ritmuri socabile)
 Fibrilatia ventriculara

 Tahicardia ventriculara fara puls

 Bradiasistola

 Disociatia electro-mecanica
RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE
z

F DEFIBRILAREA:
Defibrilarea este un termen utilizat pentru a desemna
livrarea nesincronizată cu complexul QRS a unui şoc
electric.

Şocul electric induce o depolarizare sincronă urmată de

repolarizare sincronă a tuturor fibrelor miocardice. Deci,
după şocul electric toate fibrele miocardice ajung la un
numitor comun: ”zero” electric. Acest fenomen permite
intrarea în funcţie a centrului cardiac cu funcţie spontană
de pacemaker, care va prelua controlul activităţii
electrice şi mecanice a inimii.
Se poate efectua
z cu un aparat numit defibrilator, de mai multe tipuri:

 Defibrilator manual, care necesită recunoaşterea şi interpretarea ritmurilor cardiace

de către operator (care trebuie să fie medic).

 Defibrilator automat sau semiautomat – care are capacitatea de a recunoaşte singur

un ritm cardiac ce necesită şoc electric şi care ia singur decizia defibrilării pacientului;
acest aparat poate fi utilizat şi de un operator cu o pregătire de bază pentru folosirea
lui (asistent medical, echipe de prim ajutor, paramedic).
 Pacient inconştient?
z
Solicitaţi ajutor
Eliberarea căilor aeriene

Algoritmul Nu respiră normal Trimiteţi după defibrilator semiautomat

Solicitaţi ajutor prin 112

DAE RCP 30 : 2
Pana la sosirea defibrilatorului

Evaluarea
Ritmului

Nu se
Se indică
indică
şoc
şoc
Defibrilaţi o singură
dată
150 – 200 J bifazic
360 J monofazic

RCP 2 min RCP 2 min

30 : 2 30 : 2
Până la reluarea
respiraţiilor normale
 z

TEHNICA DEFIBRILĂRII:
 Poziţia pacientului
 Poziţia resuscitatorului
 Pregătirea şi poziţionarea padelelor
 Atenţionarea
 Energia utilizată
 Verificarea eficienţei
 ALGORITMUL DEFIBRILARII EXTERNE
AUTOMATE

I. Plasarea electrozilor autoadezivi

1. linia medioclaviculara stanga,

submamelonar stang

2. subclavicular drept
ALGORITMUL DEFIBRILARII EXTERNE
AUTOMATE
II. se asteapta analiza automata
a ritmului, lasand cateva sec.
pacientul neatins
ALGORITMUL DEFIBRILARII EXTERNE
AUTOMATE
 Daca aparatul recomanda
socul electric, se aplica prin
apasarea butonului special; in
momentul declansarii acestuia
nimeni nu atinge pacientul.
ALGORITMUL DEFIBRILARII EXTERNE
AUTOMATE
III. Dupa declansarea socului
electric, aparatul va indica
reluarea manevrelor de
resuscitare
z
ENERGIA UTILIZATĂ ÎN DEFIBRILARE

 curent monofazic – iniţial 360 J şi continuă cu aceiaşi energie la

următoarele şocuri.

 curent bifazic - iniţial o energie de 200 J, apoi energii crescânde de

300 J şi 360 J.

 În fibrilaţia ventriculară/tahicardia ventriculară fără puls recurentă -

energia utilizată pentru următorul şoc va fi energia care a convertit
ritmul.
 z
ŞOCUL ELECTRIC EXTERN

 Termenul de cardioversie este utilizat pentru livrarea sincronizată cu

complexul QRS a unui şoc electric. Sincronizarea evită livrarea şocului în
perioada refractară relativă a ciclului cardiac, perioadă în care şocul
electric poate induce fibrilaţie ventriculară.
 Termenul de defibrilare este utilizat pentru livrarea nesincronizată cu
complexul QRS a unui şoc electric.
 z
CARDIOVERSIA

PREGĂTIRI PENTRU CARDIOVERSIE

 Pacientul trebuie să aibă monitorizare ECG şi monitorizarea noninvazivă a

TA.

 Se instituie oxigenoterapia.

 Se instituie un acces venos.

 Instrumentarul, materialele şi drogurile de resuscitare trebuie să fie

pregătite.

 Se practică analgezie şi sedare.

CARACTERISTICI COMPARATIVE ALE CARDIOVERSIEI
ŞI DEFIBRILĂRII

PARAMETRU CARDIOVERSIE DEFIBRILARE

Energia iniţială 50-100 J 200 J
Sincronizarea DA NU
cu complexul
QRS
Indicaţii TPSV Fibrilaţia ventriculară
Flutter atrial paroxistic Tahicardia ventriculară fără
Fibrilaţia atrială paroxistică puls
Tahicardia ventriculară cu puls Tahicardia ventriculară
polimorfă cu puls
 z
MONITORIZAREA ÎN CURSUL RCR

 CO2 expirat

 ECG
Ritmurile non-şocabile sunt:
z
 activitatea electrică fără puls

 asistolia.

 Pacienţii cu activitate electrică fără puls (AEFP) (denumită şi disociaţie

electromecanică, DEM) deseori prezintă contracţii miocardice, dar acestea sunt
prea slabe pentru a produce o undă de puls detectabilă.

 AEFP este deseori cauzată de afecţiuni reversibile şi poate fi tratată dacă aceste
afecţiuni sunt identificate şi tratate corect. Rata de supravieţuire a pacienţilor cu
AEFP este foarte mică dacă afecţiunea de bază nu este identificată sau nu poate
fi tratată.

 Dacă ritmul iniţial este AEFP sau asistolie, se încep manevrele de resuscitare cu
raportul dintre compresiile toracice şi ventilaţiile mecanice de 30:2.

 Ritmurile non-şocabile nu necesită defibrilare!

z
 z
STATUSUL POSTRESUSCITARE

 după reluarea circulaţiei spontane

 perioadă de mari dezechilibre homeostatice

 generate de:
 leziunile hipoxice
 leziuni ischemice
 leziuni de reperfuzie.
 FIZIOPATOLOGIA
STATUSULUI POSTRESUSCITARE
Hemodinamic Disfuncţie miocardică
(prin ischemia miocardică globală şi defibrilare)
Sindrom de debit cardic scăzut
Creştere tranzitorie a enzimelor miocardice
Instabilitate hemodinamică
Tulburări de ritm

Neurologic Comă
Iniţial hiperemie cerebrală, apoi reducerea fluxului sanguin cerebrale
(chiar la valori normale ale TA medii)
Hipertemie de origine centrală
Convulsii

Respirator Disfuncţie ventilatorie

Tulburări de oxigenare sanguină

Metabolic Acidoză metabolică

Hiperglicemie
 z
STATUSUL POSTRESUSCITARE

Tulburările pot fi:

 modeste şi cu tendinţă progresivă spre rezoluţie

 severe şi persistente

coma persistentă

hipertermia centrală frecvente la 48-72 ore postresuscitare

prognostic nefavorabil
convulsiile

sindromul de disfuncţie multiplă de organe