Tema.

Funcția de organizare
1.Structura
organizatorică:noțiuni și
tipuri.
2.Relații de autoritate în
organizație. Principiile
delegării.
 Ce este structura organizatorică?

 Structura organizatorică – un ansamblu de

persoane, subdiviziuni organizatorice și
relații între ele, astfel concepute și
dimensionate, încât să asigure atingerea
scopurilor organizației.
 Componentele structurii
organizatorice:
 Postul,
 Funcția,
 Compartimentul,
 Nivelul ierarhic (pe verticală 1-3/4 nivele),
 Relațiile organizatorice (între subdiviziuni,
nivele și posturi),
 Ponderea ierarhică/aria de conducere.
 Documente ce exprimă structura organizatorică:

• Organigrama – reprezentarea grafică a structurii organizatorice.

• Fișa postului -
(p-u specialiști funcțonali și manageri) cuprinde denumirea
postului, obiectivele, sarcinile, autoritatea, responsabilitatea şi relaţiile cu alte
posturi. Sunt indicate cerinţele necesare pentru a ocupa postul: calificarea,
cunoştinţele, aptitudinile.
• Instrucțiuni de lucru/proceduri – descriu etape, activități și cerințe de
executare a sarcinilor.
• Regulament intern de activitate poate include informații ca: conduita, regimul
de lucru, sărbători legale, concediu, drepturile și obligațiile salariaților, responsabilitățile
angajatorului, protecția muncii, confidențialitatea informațiilor, relații familiale și personale s.a.

• Regulament de organizare și funcționare - precizează atribuţiile, competenţa

şi responsabilităţile părţilor componente ale structurii organizatorice și relaţiile dintre aceste componente
(subdiviziuni)

• Atribuții departamentale (pot fi documente aparte ce reiese din regulament)–

descriu activități de care este responsabil fiecare departament.
Instrucțiuni de lucru p-u strungar
 Tipuri de structuri
 Structuri mecaniciste (birocratice) – se
caracterizează prin aplicarea procedurilor
și regulilor formale, centralizarea adoptării
deciziilor, ierarhie rigidă.
 Structurile organice (adaptive) – se
caracterizează prin aplicare moderată a
regulilor și procedurilor formale,
descentralizare și participarea angajaților
în procesul decizional , flexibilitatea puterii.
 Tipuri de structuri mecaniciste:

 liniare
 funcționale
 liniar-funcționale
 divizionale
 Structura liniară/ierarhică
 Caracteristică firmelor mici.
 fiecare persoană este subordonată unui singur şef care dă
dispozitii şi îi controlează activitatea.
 Nu există specializarea îngustă a muncii.
 Exprimă divizarea în două niveluri – manager și executant.
 Subdiviziuni reduse/lipsa acestora
Proprietar/administrator
 Managerul firmei exercită în exclusivitate
toate functiile
Administrator
managemetului, el trebuind sa posede
 cunostiințe în toate domeniile: organizatoric,
tehnic, financiar, personal etc. Executant/executanți
Caracteristicile structurii organizatorice
de tip liniar
Avantaje
 Este simplă
 Deciziile sunt luate într-un
timp relativ scurt.
 Motivare și control
neformal al activităților
personalului.
Dezavantaje
 Managerul trebuie să
posede cunoștințe și
experiență bogată.
 Managerul este
concentrat asupra
activității curente, nu
privește în perspectivă.
 Structura funcțională
• Divizarea organizației pe compartimente
specializate într-un anumit domeniu,
fiecare din ele având sarcinile sale.
Manager
general

Manager Manager Manager Manager Manager Manager

marketing tehnic aprovizionare producere comercial finanțe
 Avantaje și dezavantaje ale
structurii funcționale
Avantaje
• Stimulează specializarea
profesională
• Managementul superior se
concentrează asupra
strategiei
• Creșterea carierei în cadrul
subdiviziunilor funcționale
Dezavantaje
•Legături reciproce slabe între
subdiviziunile funcționale
•Reacția întârziată la schimbările
din mediul extern
•Deciziile sunt adoptate la
nivelurile ierarhice
superioare,ceea ce încetinește
procesul de decizie.
 Structura liniar - funcțională
Reprezinta o îmbinare a precedentelor două tipuri,
executantii primesc decizii și raspund numai în raport
cu seful ierarhic, deși există departamente
funcționale, nemijlocit se respectandă principiul
unitatii de decizie; se foloseste de regulă în firmele de
dimensiune mare sau mijlocie.
Pegas/departmanentul
comercial
 Structura divizională
 Se formează structuri separate după un rezultat final:
produs / afacere, consumator, piață/regiune.
 Managementul superior centralizează planificarea și
repartizarea principalelor resurse, adoptă decizii
strategice, iar managerii subdiviziunilor adoptă decizii
operative și sunt responsabili de obținerea
profiturilor.
Divizională pe produs - Gruparea activităţilor se face pe linii de produse.
Această formă permite top mg să delege un mg executiv de divizie cu
autoritate cuprinzând: atât domeniul fabricaţiei cât şi pe cele ale vânzărilor,
serviciilor şi proiectării unui produs sau unei game de produse. În aceeaşi
măsură crește şi responsabilitatea unui asemenea director/mg executiv.
 Structură divizională pe produs

Președinte

Comercializarea tehnicii și Cultivarea și comercializarea

comercializarea automobilelor
instrumentelor agricole produselor agricole

Cercetare- Cercetare- Cercetare-

Producere Producere Producere
dezvoltare dezvoltare dezvoltare

Finanțe Marketing Finanțe Marketing Finanțe Marketing

 Structură divizională pe produs
Director general

Finanțe Cadre Plan Cercetare-dezvoltare

Uzina de autoturisme Uzina de frigidere

Aprovizionare Producere Producere Aprovizionare

Contabilitate Secția 1 Secția 4 Secțiea 1 Secția 4 Contabilitate

Planificare Secția 2 Secția 5 Secția 2 Secția 5 Planificare

Desfacere Secția 3 Secția 6 Secția 3 Secția 6 Desfacere

Divizională de tip
regional/teritorial
 Structura matriceală
 Presupune utilizarea concomitentă a principiilor funcțional
și divizional.Se formează grupuri în vederea atingerii unui
anumit scop sau soluționării unei anumite probleme.
 structura matricială reprezintă o formă permanentă a
structurii de proiect. Într-o structură matricială, fiecare
persoană are două linii de subordonare – faţă de
managerul funcţional şi faţă de managerul de proiect. O
astfel de structură diferă de cea a echipei de proiect prin
faptul că dubla subordonare este permanentă.
 Membrii echipei de proiect se subordonează atît
managerului-coordonator de proiect, cât și managerului
funcțional.
 Managerul de proiect stabilește scopurile, formulează
planurile și bugetele, iar managerii funcționali asigură
aceste elemente ale proiectului cu resursele necesare.
 Structrură matriceală
Manager general

Manageri regionali

Germania America Latina Portugalia

Produse din Manager

masa plasica filiala
Manageri
de proiect

Materiale
izolatoare

Produse din
sticla

Manageri filiale
 Structrură matriceală
Manager general

Partea funcțională

Manager
Manager vînzări Manager tehnic
producere

Manager
produs A
Partea de
proiect

Manager
produs B

Manager
produs C

Celulele matricei sau grupurile de

lucru/echipele de proiect
 Avantaje și dezavantaje ale
structurii matriceale
Avantaje
 Flexibilitate, adaptabilitate
înaltă la schimbările
mediului ambiant.
 Creativitate în activitate.
 Accent pe problemă,
proiect concret.
Dezavantaje
 Confuzie și frusrtare
generate de
subordonarea dublă.
 Posibilitatea apariției
contradicțiilor între
managerii funcționali și
managerii de proiecte.
Structura de proiect
 Echipele de proiect sunt formate din angajaţi proveniţi din mai multe departamente ale
organizaţiei. Activitatea în echipă poate fi cu program complet sau parţial, de regulă, pe
întreaga durată a proiectului. Membrii echipei îşi păstrează tendinţa de a se subordona
managerului departamentului funcţional în toate problemele legate de carieră (retribuţia,
promovarea) şi în cele legate de contribuţia lor la activitatea departamentului. Membrii
echipei se subordonează, evident şi managerului de proiect, dar numai în chestiunile
legate de proiect
 Factorii de influență asupra alegerii structurii organizatorice

Amplasarea
Mărimea organizației geografică a
organizației

Structura
Strategia organizației Tehnologia
organizatorică

Dinamismul mediului
extern
 Ce este autoritatea?
 Autoritatea – drept limitat al managerului
de a lua decizii, repartiza resurse în
vederea atingerii scopurilor organizației.
 Caracteristici ale autorității:
1.Este determinată de post și nu de
caracteristicile individuale ale angajaților;
2.Este transmisă de sus în jos conform
ierarhiei verticale;
3.Este acceptată de subaltern.
 Ce este responsabilitatea și
delegarea?
 Responsabilitatea – obligația subalternului
de a executa sarcina
 Delegarea – procesul de transmitere de
către manager a autorității angajaților ce
se află la niveluri ierarhice inferioare.
 Tipuri de relații de autoritate
 Liniare – managerii au dreptul formal de a
dirija și controla subalternilor săi. Prin ele
se asigură unitatea de acțiune în
organizație, se stabilesc raporturi între
nivelurile ierarhice.

 Auxiliare – sunt mai înguste și presupun

dreptul de a consulta și formula
recomandări.
 Principii ale delegării
 Echilibrul între autorități și responsabilități
 Alegerea corectă a subalternului
(competență+încredere)
 Asigurarea cu instrucțiuni necesare
 Legătura inversă
 Aprecierea și remunerarea
 Avantajele delegării

• Eliberează timp pentru activități importante ale Mgr-ului

• Este mai productiv Mgr-ul
• Dezvoltă subordonații
• Mgr-ul cunoaște mai bine angajații
(încredere+competență)
• - surprize neplăcute referitor la rezultatele așteptate
 Bariere în delegare

- Teama de a risca
- Convingerea ”eu sunt cel mai
competent”
- Lipsa dorinței de delegare
- Lipsa încrederii în angajați
- Rezultate insatisfăcătoare ale D
anterioare
- Teama de critică și erori (S)
- Lipsa încrederii în sine (S)
- Nu sunt oferite stimulente suplimentare
(S)
- Supraîncărcarea (S)