Stima de sine la adolescenti

CIURARIU-GLIGA DENIS
CLASA A X-A C
L.T.G.M.
Definiţie
 Stima de sine este rezultatul estimării propriei valori. Ea se 
manifestă ca satisfacţie sau insatisfacţie pe care omul o
asociază imaginii de sine, conştient sau nu.
 Din organizarea trăsăturilor care compun imaginea de sine
rezultă stima de sine. Stima de sine se referă la evaluarea
propriei persoane, această evaluare rezultând din auto-
acceptare si auto-preţuire, în mod absolut ori prin comparaţie
cu alţii. Deşi se poate schimba de la o situaţie la alta, există o
tendinţă stabilă a fiecăruia de a se evalua,care funcţionează ca
o trăsătură de personalitate.
 La 7-8 ani stima de sine începe să se cristalizeze, dar aceasta
este încă ancorată de caracteristicile fizice şi este situaţională.
La aceastăvârstă, aceasta are de asemenea globalitate selectivă.
În adolescenţă globalitatea se accentuează şi se deplasează
spre trăsăturile stabile interne.
  La adolescenţi nivelul stimei de sine rezultă din
două judecăţi de evaluare, egaleca importanţă. Prima
judecată este aprecierea propriei valori, iar cea de-a
doua estee stimarea calităţii susţinerii sociale oferite de
anturaj. Aprecierea propriei valori vizeazăcu precădere
ceea ce este considerat important, definitoriu pentru cel
in cauză.
 Pentru aceste direcţii adolescentul ia in calcul distanţa
dintre ceea ce i-ar plăcea sau consideră căar trebui să fie
performanţa sa şi cum este aceasta, in mod real, in acel
moment.
 Dacă distanţa e mare, apare sentimentul imposibilităţii,
neputinţei, din cauza căreia stima desine suferă. În cazul
unei distanţe mici, stima de sine e alimentată, creşte.
Susţinereaanturajului este foarte importantă la vârsta
copilăriei şi adolescenţei
 Nivelul stimei de sine depinde în egală măsura de cele două estimări, în cazul copiilor şi
adolescenţilor una o compensează pe cealaltă. La adolescent o preformanţă îndomeniul său de
interes nu oferă obligatoriu protecţie faţă de scăderea stimei de sine,dacă grupul de prieteni îl
evită sau nu-i recunoaşte meritele.
 La debutul adolescenţei stima de sine scade pentru că autoevaluarea nu mai găseşte aceleaşi
puncte de sprijin, iar pentru noile opţiuni este abia în momentul tatonărilor. Interesul este
deplasat de la familiela anturajul celor de aceeaşi vârstă.
 De aici pot apărea nelinişti, deprecieri, neînţelegeri,rupturi care dacă sunt permanentizate duc
la depresii şi anxietăţi. Această perioadă dedeclin dispare treptat în cazul unei evoluţii normale
 O cercetare descrisă în manualul de psihologie susţine că: adolescenţii „care percep că sunt
iubiţi şi acceptaţi aşa cum sunt au o mai mare stimă de sine decât cei care,obiectiv sau
subiectiv, acuză lipsa acestui suport. La fel ca cei din urmă sunt şi cei caresimt că pentru a fi
apreciaţi sunt condiţionaţi de familie sau de grup.
 Condiţionarea încazul familiei se referă la performanţe şcolare, activităţi extraşcolare, relaţii
sociale selective, iar în cazul grupului se referă la uniformizare sau fapte anti-sociale
Sfarsit