Uitarea – un

fenomen normal
al memoriei
Psihologie generală- clasa a X-a
Ce este uitarea?

• Uitarea- fenomen psihic natural și necesar deoarece are menirea de a evita

supraîncarcarea „depozitului” memoriei și de a asigura echilibrarea
sistemului cognitiv al individului.
• Dacă uităm informațiile neesențiale, devalorizate, detaliile, atunci putem
spune că uitarea are un rol pozitiv.
• Din păcate uităm și informațiile esențiale, utile, necesare, caz în care uitarea
devine un factor perturbator al activității umane.
• Uitarea ca si memoria are un caracter selectiv.
Formele uitării

• Uitarea totală- ștergerea, dispariția integrală a datelor memorate și

păstrate.
• Uitarea parțială – duce la recunoașteri și reproduceri parțiale, mai puțin
adecvate sau chiar eronate.
• Lapsusul- uitarea situațională, informația de cele mai multe ori nu este
uitată total ci doar indisponibilă.
Ce uităm?

• Unele informații care își pierd actualitatea, care se devalorizează, care

nu mai au semnificație, nu mai răspund unor necesități.
• Informațiile neesențiale, detaliile, amănuntele (dacă nu am uita aceste
detalii reprezentarea ar fi fidelă percepției dar ar supraîncărca
depozitul memoriei).
• Informații pe care nu le înțelegem.
• Uneori chiar și informații de care avem nevoie și sunt esențiale.
De ce uităm?

Cauzele uitării sunt numeroase:

• Stari de oboseala, surmenj
• Anxietate
• Înbolnăvirea creierului.
• Insuficienta fixare a cunoștințelor
• Lipsa exercițiului
• Repetițiile (prea multe sau prea puține repetiții)
Teorii ale uitării
Teoria uitării motivate
• Sigmumund Freud spunea că oamenii uită informații asociate cu evenimente
neplăcute, supărătoare, dureroase, pebibile.
• Psihanaliștii spun ca la baza uitării se află mecanismele refulării.
Teoria ștergerii urmelor
• Susține că anumite cunoștințe se deteriorează sau dispar din memorie ca urmare a
trecerii timpului și a neutilizării informațiilor.
• Asociaționiștii- spun că uitarea este ștergerea urmelor asociative.
• Behavioriștii- uitarea este datorată inactivării mecanismelor neurofiziologice puse în
joc de învățare, datorită lipsei de exercițiu.
Teoria inferenței
• Inferența retroactivă- când informația nou achiziționată are influență asupra celei
sedimentate anterior.
• Inferența proactivă- când informația anterioară influențează negativ informația nouă.
Care este ritmul uitării
• Psihologul german H. Ebbinghaus a realizat o serie de experimente
utilizând silabe fără sens. El a arătat faptul că uitarea este desul de
masivă imediat după învățare iar apoi din ce în ce mai lentă, aproape
stagnantă.
Cum combatem uitarea
• Cel mai sigur mijloc de combatere a uitării este repetarea materialului memorat:
„repetitio est mater studiorum”

Reguli privind repetiția:

• Numărul de repetiții trebuie să fie optim (repetițiile ulterioare memorării nu
trebuie să depășească 50% din numărul de repetiții necesar învățării)- prea
puține repetiții duc la iluzia învățării iar prea multe la fenomenul de saturație.
• Eșalonarea repetițiilor este mult mai eficientă decât repetiția comasată
• Repetiția este mult mai eficientă atunci când lectura este combinată cu încercări
de reproduceri.
• Repetiția poate fi organizată diferit prin reluarea materialului în întregime.
•