COMUNICAREA

ORGANIZAȚIONALĂ

Prof. Dr. Cătălina Daniela Stan

 Comunicarea

Comunicarea este un proces de transmitere a

informaţiilor, opiniilor şi ideilor de la o persoană la alta
şi de la un grup social la altul.
 Comunicarea
Elementele de bază ale unui proces de comunicare sunt:

 emiţătorul - persoana care iniţiază comunicarea şi transmite mesajul,

 receptorul - persoana care primeşte mesajul,
 mesajul - informaţiile transmise şi simbolurile ce oferă un înţeles
specific acestor informaţii,
 decodarea - descifrarea sensului mesajului primit,
 feedback-ul - arată măsura în care mesajul a fost înţeles,
 canalul de comunicare - mijlocul fizic de transmitere a mesajului,
 contextul comunicării - cadrul fizic şi psihosocial în care
comunicarea are loc.
Comunicarea
 Model de comunicare

Receptor

codificarea
mesajului
(în cuvinte sau decodificare
imagini) Canale (depinde
Emitere (TV, radio, reviste, de receptor)
de mesaj internet, Receptor
panou publicitar etc.)

Receptor

feedback
 Obiectivele comunicării

 să fim receptaţi (auziţi sau citiţi);

 să fim înţeleşi;

 să fim acceptaţi;

 să provocăm o reacţie (o schimbare de comportament sau

de atitudine).
 Canale de comunicare

 Canale de comunicare pot fi:

 conversația față în față,

 conversația telefonică,
 documente scrise (scrisori, memorii, declarații,
rapoarte),
 ziare,
 TV, radio,
 comunicații on-line.
 Mediul de informare și amplificarea informaţiei

Mediul de informare                 Amplificarea informatiei

  Faţă în faţă                                                   Maximă

  Telefon          Mare
 Scrieri, note                                                   Moderată
 Buletine, documente                                     Redusă
 Forme numerice (date pe computer)        Cea mai redusă
 Factori care influențează procesul de
comunicare

În procesul de comunicare apar numeroase perturbații externe sau

interne ce genereaza erori de comunicare.

- Perturbațiile externe sunt:

a. mediul fizic în care se desfășoară comunicarea,
b. distanța dintre persoanele care comunică,
c. stimulii vizuali și auditivi ( îmbrăcăminte stridentă, ticuri,
zgomote puternice),
d. circumstanţele nepotrivite pentru derularea comunicării,
e. întreruperile repetate ale procesului de comunicare.
Factori care influențează procesul de comunicare
 Perturbațiile interne sunt:

a. diferenţele de percepţie,
b. concluziile grăbite,
c. stereotipiile,
d. lipsa de cunoaştere,
e. lipsa de interes,
f. dificultăţile de exprimare,
g. emoţiile,
h. personalitatea.
 Funcțiile comunicării

 funcţia de control (clarificarea sarcinii, autoritate,

responsabilitate);

 funcţia de informare (ca bază pentru decizii);

 funcţia de motivare (solicitarea cooperării pentru

obiectivele organizaţiei);

 funcţia emotivă (exprimarea sentimentelor).

 Comunicare vs Informare
 Informarea = transferul de conţinut (emisie şi receptare), fără
feedback adecvat, rolul activ revenind exclusiv receptorului.
 Comunicarea = schimburile de structuri cognitive ce vizează
schimbarea comportamentului celuilalt.

 Informarea = relaţionarea oamenilor cu faptele.

 Comunicarea = relaţionarea interpersonală.

 Informarea = funcţionează într-un singur sens, de la emiţător

către receptor.
 Comunicarea = funcționează în mai multe direcţii, fiecare
emiţător devenind la rândul lui receptor şi invers, în cadrul
aceleiaşi secvenţe de comunicare.
 Comunicarea organizațională

Poate fi:
 comunicare interpersonală;

 comunicare intraorganizaţională;

 comunicare interorganizaţională.
 Comunicarea interpersonală

 Interacţiunile formale sau informale dintre membrii

organizaţiei.

 comunicarea manager – subordonat,

 comunicarea şef – subordonat,
 între indivizii unui departament etc.
 Comunicarea
intraorganizațională

 Este o unealtă managerială foarte valoroasă şi

indispensabilă organizațiilor, având rolul de a reda toate
faţetele organizaţiei într-o manieră coerentă şi
atrăgătoare.

 Numită și comunicare internă urmează limitele de

autoritate şi relaţiile de raportare în organizaţie, fiind
determinată de organigrama existentă.
 Comunicarea
intraorganizațională

Leaderii organizațiilor trebuie să faciliteze

circulația ascendentă și descendentă a informației
în interiorul organizației pentru ca angajații să
aibă sentimentul apartenenței la aceasta.
 Comunicarea
intraorganizațională

În funcție de canalul de comunicare există două categorii

de comunicare intraorganizațională:

 formală (acte normative, regulamente de funcționare

interioară, circulare interne) – ce este utilizată pentru
transmiterea de informații necesare desfășurării
activității în organizație,

 informală (stabilită spontan, fie între angajați, fie între

departamente), dar este generatoare de informații
neoficiale.
 Comunicarea formală

Îmbracă următoarele forme:

 comunicarea verticală,

 comunicarea orizontală.
 Comunicarea formală verticală

• sus – jos: comunicare care porneşte de la vârful

ierarhiei spre bază (manager – director – şef
departament – şef serviciu);

• jos – sus; comunicare care porneşte de la baza

organizaţiei spre vârf (angajat – şef serviciu – şef
departament etc.).
 Comunicarea verticală de jos în sus
Aavantaje:
 Oferă idei.Angajaţii au deseori idei şi sugestii valoroase cu privire la
creşterea calităţii producţiei şi randamentului.

 Poate preveni situaţiile tensionate. Când mesajele circulă de jos în sus cu

uşurinţă, managerii sunt informaţi cu promptitudine cu privire la situaţiile
potenţial generatoare de probleme, inclusiv problemele sindicale.

 Încurajează acceptarea. Indică managerilor gradul de acceptare şi

credibilitatea pe care politicile companiei le au între angajaţi.

 Creşte participarea. Comunicarea de jos în sus liberă şi deschisă

stimulează angajaţii să afirme atunci când au ceva de spus în planificarea
sau evaluarea politicilor organizaţiei.
 Tipuri de informaţii ce pot fi comunicate
de jos în sus
 Dificultăţile ivite în procesul muncii – ajută managerii să
conștientizeze dificultăţile întâmpinate de oraganizație,
 Sugestii de îmbunătăţire – idei pentru îmbunătăţirea
calităţii sau eficienţei,
 Rapoarte de performanţă – informează pe manager cu
privire la modul în care evoluează angajații şi
departamentele,
 Revendicări şi dispute – plângeri ale angajaţilor adresate
nivelelor ierarhice superioare pentru a fi soluţionate,
 Informaţii financiare şi contabile – costuri, volumul
vânzărilor, profituri anticipate, recuperarea investiţiei şi
alte chestiuni ce prezintă interes pentru manageri.
 Comunicarea verticală de sus în jos

 este iniţiată de manageri,

 este cea mai raspândită formă de comunicare formală,

 include mesajele şi informaţiile transmise de

conducători ,

 conţinutul comunicării este informativ sau directiv şi este

destinat să iniţieze acţiunea subordonaţilor.
 Comunicarea verticală de sus în jos

Pentru organizaţii în schimbare comunicarea formală de

sus în jos trebuie folosită pentru:

 a influenţa opiniile,
 a schimba atitudinile,
 a diminua teama şi reticenţa generate de
dezinformare sau de insuficienţa informaţiei,
 a pregăti salariaţii pentru schimbările din organizaţie.
 Tipuri de informaţii ce pot fi comunicate
de sus în jos
 comunicarea de dispoziţii şi directive,

 comunicarea și explicarea regulamentelor, procedurilor şi

practicilor specifice organizaţiei,

 stabilirea responsabilităţilor salariaţilor,

 comunicarea sarcinilor, strategiilor şi obiectivelor,

 instrucţiuni şi explixcaţii referitoare la muncă,

 mesaje destinate să motiveze angajaţii