Indicatiile si Contraindicatiile

Testului de Efort
● Testarea la efort este actualmente una din cele mai utilizate
metode complementare pentru evaluarea capacitatii functionale a
pacientului coronarian. Studiul organismului in timpul efortului
,ofera informatii mai complete comparativ cu starea de repaus ,
permitand o mai buna apreciere functionala a aparatului CV.

● Pe langa urmarirea simptomatologiei la efort, monitorizarea

ECG și a tensiunii arteriale, aceasta beneficiaza de rata consumului
de oxigen (VO2), ratei producției CO2 (VCO2), a parametrilor
ventilatori și a saturației de O2 .

● Performanta la efort trebuie sa fie prezentata global

4 mari sisteme : CV→Pulm→Muscular→Sanguin
● Testarea cardio-pulmonara la efort pemite in plus aprecierea
neinvaziva a extractiei totale de oxigen (a consumului de O2,VO2),
precum si a productiei de CO2 (VCO2).

Aceasta permite determinarea :

1. Consumului maxim de O2 (VO2max.) sau capacitatea aeroba,
definita ca valoarea atinsa cand VO2 ramane stabil in pofida
cresterii intensitatii efortului.
2. Pragului anaerob care este atins in momentul epuizarii ofertei de
O2 la nivel tisular.
 Proba de efort sau testul EKG de efort

→ investigatie neinvaziva care presupune inregistrarea

electrocardiogramei si masurarea tensiunii in timp ce pacientul
face un efort fizic dozat, cuantificat in Mets.
Astfel, testul EKG de efort  poate preciza daca durerea pe care
pacientul o resimte in piept, in mana stanga sau in spate are drept
cauza afectarea (stramtorarea – stenozarea sau astuparea –
ocluzia)  vaselor ce iriga muschiul inimii (arterele coronare).

→ implica monitorizarea EKG continuua in timpul efortului pe

covorul rulant sau bicicleta ergometrica, respectandu-se
indicatiile si contraindicatiile TE. In cazurile selectionate se va
intrerupe medicatia cardio-activa, pentru diagnosticarea unei
dureri precordiale atipice cu medicatie antianginoasa.
● Prin intermediul unor electrozi montati pe toracele pacientului
(similar EKG de repaus) se inregistreaza EKG-ul
in timp ce pacientul se deplaseaza pe o banda (covor) rulanta a
carei viteza si inclinare (panta) sunt crescute la intervale regulate
de timp, conform unui protocol prestabilit (Bruce, Bruce
modificat, etc) ales in functie de conditia fizica a pacientului  si de
comorbiditatile asociate.

● In acest fel creste intensitatea efortului si implicit consumul de

oxigen al inimii, testul de efort ajutand astfel la diagnosticul
unor leziuni coronariene care nu produc modificari pe
electrocardiograma de repaus.
Pe tot parcursul probei sunt monitorizate tensiunea arteriala si
EKG-ul.
● Avantajele bicicletei ar fi lipsa balansului brațelor în
timpul efortului, o măsurare mai acurată a sarcinii de efort,
necesitatea unui spațiu mai redus și ușurință în
determinarea tensiunii arteriale.
● În același timp, banda rulantă presupune un efort
natural, deseori mai confortabil pacienților. Consumul
maxim de oxigen pe cicloergometru este cu 5-11% mai mic
decât pe banda rulantă.

CICLOERGOMETRU
● Protocoalele utilizate pot cuprinde fie un test de efort
incremental maximal cu cresterea ratei efortului cu 5-25 W/min,
fie un test cu efort constant de durata de 6-10 minute, util mai
ales pentru urmărirea cineticii respiratorii și a schimburilor
gazoase.

● Inaintea inceperii efortului se estimeaza clinic,capacitatea de

efort a pacientului penru a stabili rata de crestere a sarcinii
efortului. La inceputul efortului este necesara o perioada de
acomodare a respiratiei in sistemul inchis,precum si o acomodare
cu efortul minim, dupa care sarcina va creste progresiv pana la
epuizare.
 Tehnica probei de efort
• Testul se efectueaza dimineata a jeun, pacientul nu trebuie sa se
alimenteze, sa fumeze si sa consume alcool sau cafea cu cel putin
3 ore inainte de efort;
• Durata = 6 - 12 min
• Se inregistreaza ECG de repaus (12 derivatii) si se masoara TA si
FC bazale;
• Se inregistreaza un nou traseu ECG in pozitie ortostatica, de repaus
pe bicicleta/covor rulant
• Timp de 3 minute pacientul pedaleaza la bicicleta sau mers pe
covor la o viteza de = 2-5 km/h, pentru incalzire, dupa care se
trece la realizarea unui efort progresiv, in trepte succesive de
25-50 W/2-3 minute, in functie de valorile TA si FC;
• Se monitorizeaza ECG (minimum 3 derivatii precordiale) pe toata
perioada desfasurarii testului; pe parcursul ultimului minut al
fiecarei trepte se masoara TA si FC, iar in ultimele 15 secunde se
inregistreaza derivatiile ECG utilizate;
• Pacientul este instruit sa descrie senzatiile subiective aparute si sa
aprecieze gradul efortului (scala Borg) in timpul desfasurarii probei;
• Un cadru medical asista in permanenta proba, avand la indemana
mijloacele de reanimare CV (defibrilator si trusa de resuscitare cardio-
pulmonara);
• Oprirea testului se face cand s-a atins FC maximala calculata din
formula: FCmax = 220 - varsta
• La terminarea probei, in primele 15 secunde se repeta inregistrarea TA,
FC si a ECG
• Dupa oprirea testului sunt controlate ECG si TA timp de inca 10
minute, perioada in care pot aparea modificari ECG si/sau tulburari
de ritm. Se recomanda si ascultatia cordului pentru detectarea unor
eventuale sufluri sau ritmuri de galop;
• Clinostatism - supraveghere post-efort 10-20 minute, pacientul
ramanand sub supraveghere inca 1- 2 ore (in caz de infarct
miocardic in antecedente supravegherea dureaza minimum 24 ore).

Pacientul nu va parasi laboratorul pana cand ECG nu revine la aspectul

anterior testarii.
Indicatiile probei de efort conform ghidului ACC/AHA de
testare la efort

Absolute Relative

 In scop diagnostic :  In scop diagnostic : femei

Barbat, cu simptome tipice
si cumul de FRCV;
diagnosticul aritmiilor
simptomatice induse de
efort
 In scop prognostic :
evaluarea capacitatii
functionale in AP stabila si
post-IM; dupa interventii
de revascularizare
cu angor tipic/atipic;
evaluarea anginei
vasospastice
 In scop prognostic :
monitorizarea terapiei
cardiovascuare la pacientii
cu BC
 Screening, peste 40 ani,
cu cumul de FRCV
 Contraindicatiile probei de efort conform ghidului
ACC/AHA de testare la efort

Absolute
 IMA recent (de 2 zile)
 Angina instabila
 Aritmii cardiace
necontrolate
 Stenoza aortica severa
 Insuficienta cardiaca
decompensata
 Embolie pulmonara
 Disectie de aorta
 Miocardita, pericardita sau
endocardita acuta
 Tromboza extremitatilor
 Infirmitati
Relative
 Stenoza arterei coronare stangi
 Stenoza aortica medie
 Diselectrolitemii
 HTA necontrolata (TAS 200
mmHg, TAD 110 mmHg)
 Hipertensiune pulmonara
 Cardiomiopatie hipertrofica
obstructiva
 BAV de grad inalt
 Proba de efort
Indicaţii:
– pacient cu durere anginoasa si EKG de repaus normal.
– durere tipica, fara modificări ST.

Criterii de pozitivitate:
● Durere anginoasa si ST  1mm, cu durata >0,08 secunde (orizontal
sau descendent)
● Prognostic dupa proba de efort. Cei care ating treapta 4 a
protocolului Bruce chiar dacă ST  2mm au un prognostic excelent.
Hipotensiunea arteriala reprezinta un risc de trei ori mai mare de
moarte subita, mai ales dacă se asociaza ischemiei miocardice.
Apariţia precoce a anginei cu subdenivelare ST este cosiderata cu
risc mare de infarct miocardic şi moarte subita. Medicamentele reduc
sensibilitatea probei de efort.
O proba de efort negativa nu este interpretabila daca nu s– a atins
frecvenţa maxima teoretica sau cel puţin 90% din frecvenţa maxima
teoretica (220-vârsta).
Sensibilitate: 68%, Specificitate: 77%
 Conform Ghidului de Management al Anginei
Pectorale Stabile
 ECG-ul în timpul efortului este mult mai specific şi mai sensibil decât ECG
de repaus pentru detectarea ischemiei miocardice şi, din motive ce tin de
disponibilitate şi cost, este cea mai bună alegere pentru identificarea ischemiei
inductibile la majoritatea pacientilor suspectati de angină stabilă.

 Există numeroase rapoarte şi metaanalize despre performanta testului ECG de

efort în diagnosticul bolii coronariene. Folosind drept criteriu de pozitivitate
prezenta subdenivelării de ST < 0,1 mV sau 1 mm, sensibilitatea şi
specificitatea pentru detectia bolii coronariene semnificative variază între 23
şi 100% (medie 68%) şi, respectiv, 17 - 100% (medie 77%).

 Excluzând pacientii cu infarct în antecedente, sensibilitatea medie a fost de

67% si specificitatea de 72%, iar analizand restrictiv doar acele studii special
concepute pentru eliminarea erorilor, sensibilitatea a fost de 50% şi
specificitatea de 90%.
 Testul ECG de efort nu este de valoare diagnostică în prezenta blocului major
de ram stâng, ritm de pace-maker şi sindrom Wolf-Parkinson-White (WPW),
cazuri în care modificările ECG nu pot fi evaluate, în plus, rezultatele fals-
pozitive sunt mai frecvente la pacientii cu modificări pe ECG-ul de repaus, în
prezenta hipertrofiei ventriculare stângi, dezechilibru ionic, modificări de
conducere intraventriculare şi folosirea digitalei.
 Testul ECG de efort este mai putin sensibil si specific la femei
 Indicatii absolute de terminare a testului:
1. Scaderea TAS > 1O mmHg asociata cu alte semne de
ischemie
2. Angina moderata/severa
3. Simptome nervoase: ataxie, ameteala, sincopa
4. Semne de hipoperfuzie: cianoza/paloare
5. Dificultati tehnice de monitorizare ECG sau ale TAS
6. Dorinta pacientului
7. TV sustinuta
8. Supradenivelarea ST > 1 mm in derivatiile fara unde Q
diagnostice, altele decat V1 sau AVR
9. Efort maximal (target) atingerea FC maximale
10. Atingerea nivelului 17/18 pe scala Borg .
 
 lndicatii relative de terminare a testului:

1. Scaderea TAS > 10 mm Hg fara alte semne de ischemie

2. Modificari ST (subdenivelarea ST excesiva > 2mm,
orizontala sau descendenta), QRS sau ale axului electric
3. Aritmii, altele decat TV sustinuta, inclusiv ESV
multifocale, sau ca triplete, tahicardii supraventriculare, blocuri,
bradiaritmii
4. Astenie, dispnee, wheezing, crampe ale membrelor
inferioare, claudicatie
5. Aparitia unui bloc de ramura
6. Cresterea in intensitate a durerii toracice
7. Raspuns hipertensiv: TA> 250/115 mmHg.
 
 Complicatiile probei de efort:
1. Hipotensiunea arteriala:
2. lnsuficienta cardiaca conqestiva;
3. Tulburari de ritm si/sau de conducere;
4. Stopul cardiac;
5. lnfarctul miocardic acut (IMA);
6. Ruptura cardiaca:
7. Accidentul vascular cerebral;
8. Traumatisme fizice accidentale (ex. caderea)
 Teste de efort Maximal
 Proba Harvard

 Proba Astrand

Teste de efort Submaximal

 Proba Ruffier

 Proba Schellong II