TETANOSUL

Şef de lucrări dr.Daniela Leca

 Tetanosul este o boală infecţioasă, necontagioasă,
comună omului şi animalelor, determinată de bacilul
tetanic, caracterizată prin contractura tonică permanentă
a musculaturii striate şi crize de contracturi paroxistice-
fenomene datorate acţiunii exotoxinei bacilului asupra
sistemului nervos.
 Exotoxina bacilului tetanic:
– Una din cele mai puternice din natură
– Tetanospasmina - acţiune pe SNC
– Tetanolizina – acţiune nocivă pe sistemul hematopoietic
 Toxigeneza variabilă de la o tulpină la alta
 Forma vegetativă- puţin rezistentă
 Sporii- foarte rezistenţi
 Bacilul tetanic- sensibil la penicilină şi tetraciclină

2
3
 Manifestări clinice
 Tetanosul poate surveni la persoane cu
gangrene, arsuri, ulcere de decubit, avort septic,
injecţii intramusculare, infecţii dentare, leziuni
penetrante ale ochiului, infecţii ombilicale, etc.
 Perioada de incubaţie variază între 3 şi 30 zile
(11 zile). Perioada de incubaţie mai scurtă este
asociată cu formele mai severe de boală.
 Sunt descrise 4 forme evolutive:
– Tetanos generalizat
– Tetanos localizat
– Tetanos cefalic
– Tetanos neonatal

4
 Tetanos generalizat
 Trismus (imposibilitatea deschiderii gurii- de diferite grade)
cauzată de rigiditatea muşchilor maseteri.
– Manifestări de debut: redoarea cefei, dificultăţi în înghiţire sau
dureri de spate sau umeri
– Simptomele iniţiale evoluează descendent de la cap la muşchii
scheletici ai trunchiului şi extremităţilor
 Risus sardonicus datorită contracturii muşchilor orbiculari ai feţei
 Spasmele generalizate tipice constau în contracţia tonică
bruscă a diferitelor grupe musculare determinând
– Opistotonus (flexia şi adducţia membrelor superioare şi extensia
membrelor inferioare
– Ortotonus (corp rigid ca o scândură)
– Emprostotonus (poziţia fătului în uter)
– Pleurostotonus

5
6
 Tetanos generalizat
 Spasmele generalizate pot implica muşchii abdominali, diafragmul
şi muşchii laringelui, cauzând apnee ce necesită intubare
endotraheală.
– În timpul acestor spasme pacientul este conştient, contractura
este foarte dureroasă
– Contracţiile de tip tetanic pot determina producerea de fracturi ale
coloanei sau ale oaselor lungi.
– Spasmele sunt declanşate de stimuli externi (zgomote, lumină,etc)
sau interni.
– Spasmele generalizate pot implica muşchii abdominali
 Disfuncţia sistemului nervos autonom este principala cauză de
deces la pacienţii cu tetanos. Aceasta se manifestă prin: hipertensiune
labilă, tahicardie, aritmie cardiacă, constricţie vasculară periferică,
transpiraţii profuze, hiperpirexie şi uneori hipotensiune (semne
prezente la sfârşitul primei săptămâni sau în cursul celei de-a doua)
 Afecţiunea poate evolua cu intensificarea simptomelor
timp de 10-14 zile, recuperarea necesitând aproximativ 4
săptămâni 7
 Tetanos localizat
– Poate surveni la persoane parţial imunizate la
tetanospasmină
– Rigiditatea musculară depinde de localizarea plăgii
– Poate afecta agoniştii, antagoniştii sau fixatorii
– Muşchii sunt dureroşi
– Reflexele tendinoase profunde sunt exagerate
 Tetanos cefalic
– Pareza de facial este o manifestare constantă
– Tetanosul oftalmoplegic- pareza nervilor cranieni III, IV şi VI
 Tetanos neonatal
– Survine dacă mama nu este imunizată şi este frecvent
urmarea unei infecţii a cicatricei ombilicale
– Nou-născutul nu este capabil să sugă
– Postura tipică de opistotonus survine mai târziu
8
 Diagnostic
 Incidenţa anuală a tetanosului în lume este foarte scăzută şi
datorită rarităţii sale, simptomele iniţiale pot trece neobservate până
în momentul în care tetanosul se generalizează sau apar spasmele
tetanice.
 Diagnosticul se stabileşte pe baza:
– Prezenţa porţii de intrare
– Trismus
– Contractură tonică
– Spasme paroxistice
– Progresia descendentă a contracturii
 Diagnosticul nu depinde de pozitivarea culturii deoarece acestea
sunt pozitive doar în 32-50% din cazuri
 Titrarea antitoxinei în serul pacientului (înainte de administrarea de
antitoxină sau vaccin) – nivel minim protector = 0,01 uA/ml ser
 Absenţa unei plăgi evidente nu exclude diagnosticul de tetanos

9
 Diagnostic diferenţial

 Trismusul din tetanos cu:

– Trismusul cauzat de abcesul alveolar
– Artrita temporomandibulară
– Angina
 Spasmele şi rigiditatea cu:
– Crizele convulsive generalizate
– Intoxicaţia cu stricnină
– Tetania precipitată de hipocalcemie
– Meningita, encefalita, hemoragia cerebrală
 Tetanosul localizat cu: mielita transversă

10
 Complicaţii
 Respiratorii:
– Sindrom asfixic
– Bronhopneumonia de aspiraţie
– Atelectazii
– Apnee (neuropatia laringiană şi frenică)
 Cardiovasculare: consecinţa hipoxiei, acţiunii toxinei
(cardiomiopatia tetanică) sau efectului adrenergic intens (TPSV)
 Dezechilibre hidro-electrolitice, anemie hipocromă
 Rupturi musculare, fracturi, luxaţii, escare, compresie
vertebrală, hiperostoze
 Infecţii ale tractului urinar şi insuficienţă renală acută
cauzată de rabdomioliză
 Nervoase şi sistemice consecinţa hipoxiei

11
 Tratament
 Neutralizarea toxinei Clostridium tetani necesită administrarea de
– Toxoid tetanic (imunizare activă)
– HTIG (imunoglobuline umane tetanice)
– Serul antitetanic – protectie 10-14 zile, motiv pt. care se efectueaza
imunizarea antitetanica activa cu ATPA (in alta regiune decit serul).
 Eradicarea sursei de toxină - peniciline, cefalosporine, macrolide,
tetracicline, imipenem şi metronidazol
 Îngrijirea standard a tetanosului generalizat:
– Blocada neuromusculară: diazepam 20 mg/oră
– Ventilaţie mecanică
– Agonişti GABA: labetalol, morfină 5 mg
 Tratarea complicaţiilor asociate
– spitalizarea prelungita, ventilaţia mecanica şi prezenţa căilor de abord
intravenos - infecţii nosocomiale

 Terapia porţii de intrare- debridarea plăgii se efectuază după

administrarea de benzodiazepine, ser si antibiotic
 Mortalitate- chiar şi în condiţiile de terapie avansată mortalitatea este
de 11%
12
 VACCINAREA ANTITETANICA

 3 doze a 0,5 ml de la virsta de 3 luni (la

interval de o luna)
 Revaccinarea I – dupa 6 luni
 Revaccinarea II – dupa 18 luni
 Revaccinarea III – la 6-7 ani (DT)
 Revaccinarea IV – la 13-14 ani (DT)

13
 VACCINAREA ANTITETANICA

 LA COPII >14 ANI SI ADULTI

 -primovaccinarea – ATPA 2 doze a 0,5 ml
 -revaccinarea I – dupa 1 an (0,5 ml ATPA)
 -revaccinarea II – dupa 5 ani de la I vacc.
 -rapel la 10 ani
 -inainte de operatie pe colon sau colecist

14
VACCINAREA ANTITETANICA LA
GRAVIDE

 Nevaccinate : primovaccinare antitetanica

 Revaccinarea – luna VII ½ a primei
graviditati cu ATPA 0,5 ml
 Revaccinare cu ocazia unei sarcini
ulterioare – numai daca au trecut mai mult
de 10 ani de la ultima revaccinare

15