ANTRAX

OBIECTIVE
 1. Istoric‚ răspîndire şi importanţă.

 2. Etiologie, date epidemiologice.

 3. Patogeneză, tablou clinic şi patomorfologic.

 4. Diagnostic, diagnostic diferenţial.

 5. Tratament. Măsuri de combatere şi profilaxie.

 ANTRAXUL
(Anthrax)
 - boală infecţioasă sporadico-enzootică‚ de tip
evolutiv acut‚
 - afectează animale domestice şi sălbatice
(ierbivorele), transmisibilă la om‚
 manifestări:
 febră‚
 tulburări circulatorii,
 digestive urmate de moarte‚
 modificări:
 leziuni de septicemie hemoragică,
 aspectul sîngelui necoagulabil, splenomegalie.
Istoric‚ răspândire şi importanţă
 Este cunoscut din cele mai vechi timpuri fiind una din calamităţile Egiptului în
timpul lui Moise.

Descrieri istorice :
- Homer (1000 î. Hr.),
- Hipocrate (400 î. Hr.),
- Varro (116-27 î. Hr.)
- Virgiliu (70-19 î. Hr.) etc.
- confundată cu alte septicemii sub termenul “cărbune”, corelat
cu terenuri numite “blestemate”.

- 1780 Chabert descrie boala la animale.

- 1876, R.Koch obţine cultura pură, observă sporularea şi
rezistenţa mare.
- 1876-1881, Pasteur şi colaboratorii săi (Joubert, Chamberland,
Roux) descriu etiologic, patogenic, epidemiologic şi imunologic
boala.
- 1931-1940‚ prin cultivarea pe medii cu sînge (N.Stamatin) (Sterne)
s-au obţinut variante ‚ sporulogene‚ folosite ca vaccinuri.

Este răspândit în toate ţările‚ fiind mai frecventă în cele cu climă

caldă şi temperată‚ (t. sub +20oC împiedică sporularea )
Boala se transmite la om (zoonoză majoră profesională) cu evoluţie,
cutanată, pulmonară şi intestinală
ANTRAXUL
EPIDEMIOLOGIE
Laboratoare de cercetare a antraxului
Rezrvoare posibile
 Etiologie.
Agentul cauzal - Bacillus anthracis‚
- bacil cu capetele drepte,
- dimensiuni 4-6/1-1‚25 µm‚
- dispus în lanţuri,
- aerob‚ imobil‚ capsulat‚ sporulat (sporul aşezat central).

Dezvoltare:
medii obişnuite - depozit floconos la fundul tubului,
pe agar - colonii mari‚ albicioase-cenuşii‚ aspect -“păr frizat”.
pe medii cu sânge - nu produce hemoliză.

Virulenţa - susţinută de prezenţa polipeptidului

capsular acid poli-g-D-glutamic (îndeosebi), de
lecitinază, proteaze, coagulază şi toxină.
Morfologia B. Anthracis
ETIOLOGIE
Colonii, peste 24 ore.
Rezistenţa
ANTRAXUL
EPIDEMIOLOGIE
ANTRAXUL
EPIDEMIOLOGIE
Ciclul lanţului epidemiologic
Epizootologie
 Patogeneză
 Po. Inf. (fagocitate; capsulare)
 Tabloul clinic
 Perioada de incubaţie este de 3-4
zile‚ rareori mai mult.
 Se distinge:

- antraxul intern sau septicemic, cu evoluţie

supraacută‚ acută şi subacută,

- antraxul extern sau cu tumori şi antraxul

localizat.
 Tabloul clinic
 - forma supraacută (la oi, capre, bovine)
 - convulsii şi moare în cîteva minute, alte ori‚ durează 6-12 ore,
 - hipertermie (41-42 oC),
 - abatere profundă‚
 - hiperemia mucoaselor‚ dispnee,
 - spumozităţi sanguinolente nazale‚
 - decubit şi moarte.

- formele acută şi subacută:

- hipertermie (41-42oC)‚
- cianoza mucoaselor aparente‚
- dispnee‚ atonia prestomacelor, meteorisme‚ crize de colici,
- diaree cu fecale sanguinolente, hematurie,
- convulsii şi moarte în 12-36 ore, respectiv 4-5 zile (forma
subacută).
 Tabloul clinic
 Uneori,
 - edeme subcutanate (antraxul cu tumori), păstoase, calde,
dureroase, localizate în diferite regiuni urmate de moarte în 4-6 zile.

 La suine. (antrax localizat (glosantrax):

- edem difuz în regiunea perifaringiană,
- cianoza pielii,
- jenă în deglutiţie şi dispnee,
- vindecare sau moarte (în 80 % din cazuri) în 2-5 zile.

 La carnivore.
- forma acută - febră‚ uneori enterită hemoragică şi moarte rapidă,
- forma subacută - glosantrax‚ edem faringian‚ lingual.
 Tabloul clinic
 Formele atipice.
Includ antraxul apiretic.
(la cal) indispoziţie, inapetenţă,
tulburări digestive,
- crize de colici, agitaţie, (vomă, diaree sanguinolentă),
tulburari pulmonare ,
- febră, sindrom de pleuropneumonie (la cabaline şi
suine),
simptome cutanate
- dermatită hemoragico-necrotică – carbunculi.
 Tabloul morfopatologic
 Cadavrele animalelor moarte de antrax nu se deschid pentru a evita sporularea
germenilor şi răspândirea lor.
 Cadavrele prezintă:
- balonare‚ rigiditatea puţin exprimată sau lipseşte,
- din orificiile naturale se scurg spumozităţi sangvinolente.
- sângele este negricios şi necoagulabil‚
- pe seroase şi mucoase apar hemoragii,
- în cavităţile naturale - cantităţi apreciabile de exsudat roşiatic,
- musculatura - negricioasă şi cu hemoragii,

Splină, care este mărită în volum de 5-20 ori‚ de culoare închisă‚ marginile
rotunjite‚ capsula întinsă‚ pe secţiune pulpa este de culoare neagră.
La cabaline, splina poate fi normală sau, cel mai adesea, prezintă focare proeminente
roşii-violacee, cu aspect infarctiform ("carbunculi").

La ovine modificările splinei sunt mai discrete şi uneori pot chiar lipsi.

În antraxul cu tumori - edeme serohemoragice subcutanate,

 În glosantrax, tumefiere, tonsilele - violacee, cu necroză, limfonodurile mărite şi

hemoragico-necrotice.
Aspectul cadavrului
Aspectul cadavrului
Aspectul cadavrului
 Diagnosticul
 - date epizootologice, clinice şi morfopatologice,
 - confirmat rapid prin examene de laborator
(bacteriologic‚ proba biologică, serologic).
Probe expediate:
 de la animale bolnave,
 - frotiuri din sânge, lichidul de edem;
 de la cadavrele nedeschise o porţiune de ureche,
frotiuri din sânge;
 de la cadavrele deschise în plus o porţiune de
splină.
 - porţiuni de piele (10 x 10 cm).
Diagnosticul
 Diagnosticul diferenţial
Faţă de:
 pasteureloza taurinelor (forma edematoasă),
 cărbunele emfizematos,
 anaerobiozele oilor ,
 hemosporidioze,
 Intoxicaţii,
 morva acută,
 anazarcă.
şocul caloric‚ insolaţia‚ edemul
pulmonar‚ colicile‚ sindromul hepato-encefalic ,
la câini şi pisici salmoneloza, parvoviroza canină,
leptospiroza, boala Carré, panleucopenia felină,
intoxicaţii acute.
 Tratamentul
 Tratamentul - măreşre riscul contaminării mediului
cu agentul cauzal.
 Excepţii !
 Se instituie cât mai precoce şi constă în folosirea
serului anticărbunos (preparat prin hiperimunizarea
cailor) şi a antibioticelor.

 Asocierea serului cu antibioticele (dozele se reduc la

jumătate) măreşte şansele de vindecare.

 În caz de edeme se aplică comprese reci.

Tratamentul poate fi completat cu glucoză şi tonice
cardiace.
 Profilaxie şi combatere
 Măsurile generale au eficacitate limitată datorită faptului că
antraxul este o boală de origine telurică şi sporii au o rezistenţă
mare.

 Se vor asana terenurile contaminate prin evitarea timp de mai mulţi ani
a recontaminărilor prin animale bolnave, acţiune ce poate fi grăbită prin
cultivarea cu leguminoase.

 Se va supraveghea circulaţia animalelor şi a produselor de origine

animală‚

 Controlul întreprinderilor care prelucrează produsele de origine

animală, dotarea locurilor respective cu instalaţii de sterilizare a
confiscatelor‚ deşeurilor şi apelor de scurgere,
 se vor distruge sistematic cadavrele.
 Măsura cea mai importantă în profilaxia bolii o reprezintă
vaccinarea anticărbunoasă.

 În prezent se folosesc numai sporovaccinurile‚ preparate din

tulpini nepatogene, acapsulogene.

 Vaccinările se fac primăvara cu 2-3 săptămâni înainte de

scoaterea la păşune.

 În efectivele în care au apărut cazuri de antrax în ultimii 10

ani‚ vaccinarea se repetă şi toamna.

 Acţiuni adverse: pot apărea‚ edeme reduse la locul de inoculare

şi fenomene de tip anafilactic.
IMUNOPROFILAXIE ÎN
ANTRAX
VACCINURI CU GRADE DIFERITE DE
ATENUARE
VACCIN ANTICĂRBUNOS DIN SPORI, ATENUAT
VACCIN SPORULAT, ACAPSULOGEN,
APATOGEN

VACCIN R 1190 (STAMATIN)

SPOROVACCIN, SAPONINAT, GLICERINAT 50%
ACAPSULOGEN, APATOGEN
EDEMATOGEN, IMUNOGEN
VÂRSTA DE VACCINARE: BOVINE, OVINE,
CAPRINE, SUINE 2 LUNI
DOZE VACCINALE: BOVINE - 0,5 ML,
CABALINE, OVINE, SUINE - 0,2 ML
INSTALAREA IMUNITĂŢII - 14 ZILE
DURATA IMUNITĂŢII: 6 LUNI
 Profilaxie şi combatere
 În cazul apariţiei antraxului‚ boala este supusă declarării oficiale şi carantinei de
gradul II.
 Când boala apare pe păşune‚ se sistează păşunatul pentru animalele nevaccinate
sau se va schimba păşunea‚ iar când apare în stabulaţie se elimină furajele
contaminate.
 Animalele bolnave se izolează şi se tratează (depinde de nr. de anuimale !).
 Cele sănătoase clinic şi afebrile din loturile contaminate se vaccinează de
necesitate (în situaţia în care îmbolnăvirile sunt sporadice) şi se ţin în observaţie 14
zile, timp în care dacă apar îmbolnăviri cu simptome de antrax, se tratează
corespunzător.
 Dacă evoluţia este enzootică se recomandă serumizarea cu doze preventive de ser
(20-50 ml la taurine şi cabaline şi 10-20 ml la ovine‚ caprine‚ porcine‚ carnivore) şi
după 10-14 zile se aplică vaccinarea.
 Cadavrele şi produsele se distrug prin incinerare.
 Furajele‚ aşternutul şi bălegarul se ard; adăposturile şi locurile se dezinfectează cu
NaOH 10 % sau var cloros 20 %;
 obiectele şi echipamentele de protecţie se dezinfectează cu cloramină 10 % sau
formol 4 %.
 Boala se consideră stinsă şi măsurile se ridică după 14 zile de la ultimul caz de
moarte sau de vindecare, dacă au trecut cel puţin 14 zile de la vaccinarea animalelor
receptive şi s-a efectuat dezinfecţia finală.
C
O
M
B
A
T
E
R
E
ANTRAXUL LA OM
Forma cutanată
Forma cutanată