Tema:

Formarea
reprezentărilor despre
unitățile de măsură a
masei
 Plan
1. Noţiunea de masă. Particularităţile perceperii
masei obiectelor de către copii la vârstă
preşcolară.
2. Familiarizarea copiilor cu activităţi practice de
măsurare şi comparare a masei obiectelor.
3. Măsurarea masei cu etaloane nestandarde şi cu
unităţi standarde de măsură.
 Noţiunea de masă.
Particularităţile perceperii
masei obiectelor de către
copii la vârsta preşcolară.
 Sa definim masa unui corp:
 Masa (m) este o masura a cantitatii de
substanta continuta intr-un
corp.Luptatorul din dreapta este mai
masiv decat adversarul sau. Spunem ca el
are masa mai mare.
Operatia prin care se
determina masa unui
corp se numeste
cântărire.
 Particularităţile perceperii masei
de către preşcolari

 La anul 2 de viaţă copilul înţelege noţiunea de

masă a obiectelor, dar aceasta are o vagă
diferenţiere caracteristică greutăţii. Cu alte
cuvinte această noţiune nu este delimitată de
către copil în perceperea nemijlocită a obiectelor.

Ex: copii de 2 ani se străduie să ridice scaunul şi

se convinge că el nu este în stare să-l ridice,
după care recurge la ajutorul părinţilor.
 La 3-4 ani perceperea greutăţii este sustrasă din
practică şi devine înţeleasă de ei.

Ex: Copilul îşi poate imagina masei obiectelor

şi ei nu ridică scaunul singur, ci recurge
deodată la ajutorul adulţilor.

 În această perioadă delimitarea masei obiectelor

se realizează cu ajutorul cuvintelor mare-mic. În
vocabularul pasiv al preşcolarului sunt prezente
cuvintele greu-uşor, cu toate că nu le foloseşte
în vorbirea de zi cu zi.
 Copii determină contrastul din punct de vedere al masei în
concordanţă de zona relaţiei de masă:
 Zona greu > 150g
 Zona uşoare < 150g.

 La vîrsta de 3-4 ani copii delimitează zona greu în

raport de 1 la 2,5, iar zona uşoare de 1 la 4.

 Cu timpul determinarea deosebirilor sunt tot mai precise.

La preşcolarii mari zona greu e în raport de 1 la 1,5 şi zona
uşoare – 1 la 1,75. Aceasta are legătură cu definitivarea
dezvoltării analizatorilor tactili şi chinestezic.
Familiarizarea copiilor cu
activităţi practice de
comparare şi măsurare a
masei obiectelor
 Activităţi practice de măsurare şi
comparare a masei unor obiecte

 Copii sunt rugaţi să compare dacă au aceeaşi

masă: un caiet şi o gumă, un creion şi o riglă, o
foaie şi o jucărie, un beţişor şi un mănunchi de
beţişoare etc.
Cântărirea s-a făcut utilizând cele 2 mâini.
Se apreciază în acest caz care obiect este mai
greu şi care e mai uşor.
 Educatrul aşează aceste obiecte pe talerele
balanţei pentru a verifica rezultatele
comparaţiei realizate anterior de către copii,
atrăgînd totodată atenţia asupra tehnicii de
cîntărire, urmărind echilibrul braţelor balanţei şi
sensul acului indicator.

 Educatorul creează situaţii de măsurare a

diferitor mase ale corpurilor, ei sesizează care
sunt mai grele şi care sunt mai uşoare, apoi
explică şi demonstrează acţiunea de echilibrare
a braţelor balanţei, punînd pe talerul unde se
află obiectul mai uşor bile, castane, cuburi,
formîndu-se astfel aprecieri asupra masei
corpurilor cîntărite.
 se fac demonstraţii practice pe unele obiecte
descompuse în părţi, comparîndu-se masa
părţilor întregului.
Se explică copiilor că indiferent de forma
corpurilor, în procesul cîntăririi se menţine
aceeaşi masă a întregului descompus în părţi.

Ex: O pîine cîntăreşte tot atîta cît 2 jumătăţi

din ea.
 Măsurarea masei cu
etaloane nonstandard şi cu
unităţi standarde de
măsură
 Măsurarea masei
corpurilor

ETALOANE NONSTANDARTE MĂSURI CONVENŢIONALE

(pudul, funtul etc.) (g, kg, t, carat ş.a.)
Unităţile de măsură
standart

gram kilogram tonă

g kg t
 Dinamica studierii unităţilor de
măsură a masei
1. Este nevoie de a determina deosebirile şi a numi
corect cu ajutorul cuvintelor masa obiectelor
greu/uşor, mai greu/mai uşor. Se familiarizează cu
raţionamente de cercetare şi comparare a obiectelor
pe calea cîntăririi lor pe palma mînilor.

Ex: Delimitare masei obiectelor după materialul confecţion

a acestora. Compararea 2 obiecte, compararea a 3
obiecte unde unul reprezintă mostră, utilizînd cuvîntul
uşor-greu în comparare cu obiectul model.
2. Se învaţă să delimiteze relaţiile dintre cîteva
obiecte, precum şi aranjarea acestora în
ordine crescătoare sau descrescătoare în
corespundere cu masa acestora.

Ex: Ordonarea obiectelor de la greu la uşor sau

invers.

3. Familiarizarea copiilor cu unităţile de

măsurare şi posibilităţile de măsurare
a masei.
 Căile de familiarizare a copiilor cu
noţiunea de masă

 În baza reprezentărilor  în cadrul procesului

din lumea instructiv educativ,
înconjurătoare şi joc adică prin intermedul
unor activităţi bine
organizate
Instrumente de măsurare a
lungimii
 Cîntarul
 Balanţa cu 2 talere

 Cîntar de bucătărie

 Cîntar electronic

 Cîntar medical