Horticultura –arta de

a cultiva grădinile.

Curs-Introducerea în specialitate
Profesor- Sergiu Vămășescu
A realizat – Aghenie Cristi , grupa -H11
 INTRODUCERE
Horticultura este un complex de științe biologice aplicate, care
studiază cultura și ameliorarea pomilor și arbuștilor fructiferi,
viței de vie, legumelor și florilor precum și vinificarea
strugurilor și tehnologia prelucrării produselor horticole.
Aceasta include și conservarea plantelor, întreținerea solului,
arhitectura peisagistică, designul grădinilor și pomicultura.
Horticultura se caracterizează prin atribute specifice ale
conducerii,dirijării şi controlului proceselor de producţie. În
desfăşurarea acestor procese apar frecvent fenomene sub forma
unor perturbaţii provocate, deexemplu, de accidente climatice
(secetă, îngheţuri, grindină), de boli şi dăunători, ce abat
sistemul de la traiectoria de creştere şi dezvoltare proiectată.
Această situaţie impune luarea unor decizii specifice şi
operative,prin care se intervine în echilibrarea şi optimizarea
componentelor de bazăale procesului de producţie.. .
Horticultura este văzută ca un complex de alte subsisteme
ajutătoare pentru producţia legumicolă, pomicolă şi viticolă
înprincipal.
Se aduc precizări în legătură cu noţiunea de tehnologie sau
tehnică horticolă, cu particularităţile ei şi modul cum poate fi
poluată. În afară de horticultura tradiţională, cu componente de
poluare şi autopoluare,este concepută o horticultură ecologică şi
biologică, nepoluantă, ce produce legume, fructe şi struguri în
stare curată, fără nici un fel de reziduuri şi deşeuri.
 CONȚINUT
 DESCRIEREA GENERALĂ A HORTICULTURII.
 PARTICULARITĂȚILE ALE HORTICULTURII.
 RAMURILE HORTICULTURII.
 DE CE AM ALES HORTICULTURA.
 CONCLUZII. RECOMANDĂRI.
Scopul
Evaluarea stării actuale a horticulturii în Republica Moldova și anume de a realiza
importanța specialității în domeniu.
OBIECTIVE :
 Definirea specificului general a horticulturii
 Rolul, gestiunea și activitatea a horticulturii în R.M.
 Analiza specialității.
 Descrierea sferei de cuprindere a horticulturii.

 Elaborarea unor concluzilor și recomandări

 Scurt Istoric
Horticultura este o îndeletnicire foarte veche pe Terra numele ei provenind din latinescul
hortus care înseamnă grădină şi cultor, cel care lucrează pământul. De aici denumirea de
Horticultor, adică cel care se ocupă cu grădina, cu plantele horticole. Romanii se ocupau
cu grădinăritul şi cultivau ceapa, morcovul, ridichea, după cum arată scriitorii antici
Columella şi Juvenalis. Dovezile arheologice şi istorice arată că horticultura a avut o
mare dezvoltare la popoarele din Orient, cu mii de ani înaintea erei noastre. În China
antică, de exemplu, existau plantaţii de cais, smochin, portocal şi se cultivau
crizantemele, azaleele, bujorii, iar părul (Pirus serotina) se înmulţea prin altoire pe
portaltoiul Tu-li (Pirus phaeocarpa).
Primele izvoare istorice din secolul al II-lea î.e.n. atestă că baza economică a Daciei era
„producţia de cereale, creşterea viţelor şi viticultura”, iar medalia „Dacia felix”, emisă de
romani constituie o dovadă elocventă (Militiu I.). În Italia, Grecia, Asiria viţa de vie se
cultiva pe diferiţi arbori (fig. 1.1). În Asiria se aduceau zeilor fructe, ca ofrande struguri
şi vin. Trebuie remarcat faptul, că în Dacia, cultura viţei-de-vie, începe în epoca Latene
şi se perfecţionează pe moment ce sunt introduse soiurile nobile aduse din nordul Mării
Negre de popoarele migratoare. (Teodorescu C.I. şi colaboratorii – 1966. Horticultura a
apărut şi s-a dezvoltat în afara oraşului şi apoi în interiorul lui, de unde denumirea de
periurbană. Ea se organizează, pentru prima dată, sub forma unor centuri, în zona
Parisului, pe malurile Senei, încă din secolele XIV-XVII. Aici s-au înfiinţat veritabile
grădini de legume, unele numai pentru cultivarea verzei. Apariţia horticulturii periurbane
este legată de: existenţa unei pieţe urbane proxime, adaptabilitatea culturilor la cerinţele
consumatorilor, dezvoltarea pe spaţii restrânse, în unităţi celulare de tipul micilor grădini
familiale şi a fermelor viabil economic, utilizareaunor tehnologii specifice, unde se
respectă succesiunea corectă a metodelor fitotehnice.
Ramuri ale horticulturii

Pomicultura
Viticultura
Oenologia
Legumicultura
Floricultura
Arhitectură peisagistică
Dendrologia
 Sisteme horticole
Sunt componente ale horticulturii şi caută să sintetizeze
multiplelecunoştinţe din domeniul legumiculturii,
pomicultură şi viticulturii, într-un volum restrâns, dar
atotcuprinzător, pentru a da o imagine de ansamblu asupra
complexităţii tehnologice a acestui sector important al
economiei noastre naţionale. Sistemele se pot grupa pe
următoarele domenii de activitate (fig. 1.2):
 Sistemul legumicol (Legumicultura), are drept obiectiv
cultura legumelor în diferite subsisteme: în câmp liber, în
câmp protejat, în sere încălzite şi în răsadniţe, în grădină
şi ferme;
 > Sistemul pomicol (Pomicultura) se referă la cultura
pomilor şi arbuştilor fructiferi în grădini şi în plantaţii
masive, în ferme specializate.
 Sistemul viticol (Viticultura) se ocupă cu cultura viţei-de-
vie în grădini şi ferme specializate, în plantaţii masive;
 Sistemul floricol (Floricultura) cuprinde cultura plantelor
floricole şi plantelor de apartament, ce se desfăşoară în
câmp liber şi în sere încălzite, mai mult în grădini;
 Sistemul dendrologic (Dendrologia) studiază cultura
arborilor şi arbuştilor decorativi în vederea amenajării
spaţiilor verzi, dar sistemul este cunoscut şi sub
denumirea de Arboricultură ornamentală.
9
 Importanţa economico-socială
Culturile horticole se caracterizează printr-un nivel
ridicat de intensificare a producţiei. Astfel, un hectar
de legume cultivate în sere realizează o producţie
medie de 140 tone, faţă de numai 20 tone la
legumele cultivate în câmp descoperit. O
caracteristică a procesului de producţie în
horticultură este volumul de cheltuieli şi consumul
de muncă vie relativ ridicat. Eşalonarea producţiei în
tot timpul anului şi folosirea mai uniformă a forţei
de muncă sunt elemente care contribuie la
accelerarea rolului horticulturii în economie.
Culturile hortiviticole dau posibilitatea să se asigure
aprovizionarea ritmică a populaţiei cu produse
proaspete şi conservate în toate sezoanele, indiferent
de condiţiile climatice. Merită de relevat faptul că
practicarea legumiculturii permite folosirea
judicioasă a forţei de muncă în tot timpul anului, în
câmp şi sere..
Un rol important încep să joace pădurile periurbane şi urbane, ultimele amplasate chiar în oraş cu funcţie antipoluantă şi decorativă. Se constată că,
în multe ţări, cultura arborilor şi arbuştilor decorativi reprezintă un compartiment economic important, atât prin numărul mare al întreprinderilor
productive, cât şi al volumului producţiei şi al exportului de material săditor. Sectorul horticol asigură industria alimentară cu cantităţi mari de
materie primă, care este prelucrată în stare semiconservată şi conservată.Unităţile cultivatoare din zona industriei de conserve sunt strâns legate de
acest sector care aduce venituri importante. Sunt cunoscute, de asemenea, posibilităţile mari pe care le are ţara noastră pentru a exporta produse de
calitate superioară, apreciate pe piaţa europeană.
DE CE AM ALES HORTICULTURA ?

Tipuri de servicii în Republica Moldova!

 Dorința de-a activa în domeniul agriculturii s-a nascut în mine încă
de mic din familie , tatăl meu activa în funcție de tractorist , toată
copilăria îmi plăcea să o petrec cu el în câmp , să cunosc multe
lucruri noi ce ține de agricultură, de mic eu am șimțit cu ce doresc
să mă ocup când voi crește mare. În 2005 tata a cumpărat mai
multe terenuri agricole pentru a le prelucra, acesta a fost cea mai
mare plăcere să mă ocup cu el în acest domeniu , de aceea când a
ajuns timpul de-ami alege o profesie am depus la CENTRUL DE
EXCELENȚĂ din Stăuceni cu profesia ,,HORTICULTURĂ ȘI
OENOLOGIE “ în 2016 unde am absolvit cu succes 4 ani, mai apoi
am decis sa continui aceasta activitate la Universitatea Agrară de
Stat, ceea ce nu m-a făcut să am dubii în privința alegerii făcute.

 Ținînd cont ca Republica Moldova este o țară agrară , unde întreaga

economie este practic bazată pe agricultură, aceasta investiție
educațională va reprezenta un start-up bun pentru viitoarea mea
carieră, anume doresc să deschid o proprie afacere în domeniul dat.

 Horticultura este exact ceea ce am nevoie, deoarece cuprinde toate

ramurile de bază a agriculturii, unde voi avea posibilitatea să activez
în mai multe domenii în același timp, începând de la legumicultură
până la cultura arborifică (ceea ce este mai rar întâlnită în RM.)

12
 Specializarea
HORTICULTURĂ
Am așteptări mari de la absolvirea Universității Agrare și anume
cred că voi deveni un specialist de valoare în domeniul ales, un
inginer horticulor calificat.
Profilul inginerului horticultor
Inginerii horticultori sunt specialiști în cultura viței de vie, a
speciilor pomicole, floricole, legumicole, în depozitarea și
prelucrarea fructelor și legumelor, în producția de vin și producția
de material săditor horticol. Calificarea lor complexă le permite
alegerea soiurilor adaptate zonelor de cultură, a amplasamentelor
favorabile și tehnologiilor de cultură corespunzătoare.

Competențele profesionale ale inginerilor horticultori se bazează

pe noțiuni fundamentale de biologie, ecologie și fiziologie a
plantelor horticole, la care se adaugă noțiuni de agrometeorologie,
botanică, genetică, agrotehnică, pedologie, topografie,
informatică, management, marketing și contabilitate, dobândite pe
parcursul celor patru ani de studiu universitar.

13
 Perspective profesionale
Pe lângă competențele de bază, respectiv înființarea și managementul
exploatațiilor horticole, absolvenții specializării Horticultură au o
calificare ce le permite să activeze în:

 agenții de plăți și intervenții pentru agricultură;

 poliție vamală fitosanitară;

 învățământ;

 institute de cercetare;

 pepiniere horticole;

 depozite de legume și fructe;

 agenții și oficii de dezvoltare rurală;

 oficii și laboratoare zonale de pedologie, agrochimie și protecția plantelor;

 primării, societăți horticole, oficii de consultanță agricolă;

 industria legumelor și fructelor;

 crame și combinate de vinificație.

14
La absolvirea Facultății de Horticultură mi-a propus atingerea
următoarelor obiective în ceea ce priveşte Specializarea Horticultură:

 asigurarea unei instruiri temeinice în domeniul ştiinţelor fundamentale şi

complementare pentru a inocula viitorilor specialişti rigoarea ştiinţifică
necesară în analizarea fenomenelor şi elaborarea conceptelor teoretice şi a
soluţiilor practice care stau la baza luării deciziilor tehnologice şi manageriale;
 formarea horticolă superioară bazată pe asimilarea celor mai noi informaţii
tehnologice şi economice din domeniul culturilor horticole şi a direcţiilor de
utilizare a produselor horticole astfel încât viitorii specialişti să fie în măsură
să asigure funcţionarea optimă a exploataţiilor horticole, a integratorilor
specifici din amontele şi avalul horticulturii şi a organismelor profesionale;
 formarea de specialişti horticultori cu competenţe sporite în domeniul
dezvoltării spaţiului rural, apţi să practice o horticultură multifuncţională şi
durabilă prin tehnologii prietenoase cu mediul care să protejeze peisajul şi
valorile culturale şi sociale ale spaţiului rural;
 promovarea activităţilor de cercetare în domeniul horticulturii, pregătirea
studenţilor şi antrenarea lor în programele de cercetare;
 asigurarea calităţii procesului educaţional prin perfecţionarea continuă a
planurilor de studii şi a metodelor de predare/învăţare, în vederea pregătirii de
specialişti competenţi, capabili să răspundă variatelor situaţii şi cerinţe ale
prezentului şi viitorului în domeniul exploataţiilor horticole şi a produselor
horticole.
Mă voi conduce dupa principiile agriculturii ...
Orice sistem ecologic trebuie să fie şi durabil,
economic şi social, să promoveze creşterea
producţiei şi protejarea mediului ambiant. Risipa
de resurse, mai ales de energie, nu-şi are locul în
acest concept, ci se pune accentul pe consumuri
reduse de intrări şi o gestiune raţională a lor. De
fapt, horticultura durabilă are un sens foarte
general, nu numai strict tehnologic, dar şi social-
cultural. Ea îmbracă aspecte socio-profesionale
foarte diferite din viaţa satului, precum şi
dezvoltarea industriilor agro-alimentare mici şi
mijlocii. Se poate sublinia, fără greş, că
horticultura durabilă integrează o gamă largă de
acţiuni specifice sau nespecifice satului, dar care
pot contribui la relansarea şi susţinerea lui pentru
performanţe mai ridicate. Totodată, suportul
pentru progresul horticulturii îl constituie
cercetarea ştiinţifică, care elaborează tehnologii
mai puţin poluante, cu costuri mai reduse şi
creează noi forme de plante, soiuri şi hibrizi, mai
productivi, cu rezistenţă ridicată genetică la boli
şi dăunători
 MEDIC AL NATURII
Activitatea de horticultor este imprevizibilă și tot odată conține o
totalitate de riscuri cu care zi de zi le întîlnești și necesită o abordare
aparte pentru ca în final a obține un produs ecologic și sănătos
pentru societate și totodată să nu fie un pericol pentru natură.
Un produs ecologic provine din agricultura de tip ecologic
(biologică sau organică, așa cum este denumită în alte state membre
UE), un sistem agricol nou ce pune accent pe calitatea produselor şi
pe valoarea lor nutritivă și în care procesul de producţie nu afectează
mediul înconjurător. În agricultura ecologică cultivarea plantelor,
creşterea animalelor şi producerea de alimente se realizează prin
utilizarea de tehnologii care respectă mediul înconjurător şi ciclul
natural de viaţă al ecosistemelor.
Agricultura ecologică se deosebeşte fundamental de cea
convenţională, prin restricţiile drastice privind folosirea de
fertilizanţi şi pesticide de sinteză, stimulatori şi regulatori de
creştere, hormoni, antibiotice şi sisteme intensive de creştere a
animalelor şi, de asemenea, prin interzicerea organismelor
modificate genetic (OMG) şi a derivatelor acestora.
Devenind un specialist calificat voi ține cont de toate standardele
ecologice pentru a obține produs ecologic pe piață . Aceasta atestă
faptul că voi lucra în condiții de muncă corecte, pentru a ține piept
în circuitul comercial internațional.
 Una dintre cele mai importante acţiuni şi măsuri de politică agrară care contribuie la obţinerea de
recolte ridicate şi constante an de an este zonarea culturilor, adică stabilirea celor mai potrivite regiuni
sau teritorii pentru cultivarea diferitelor specii şi soiuri de legume, pomi, arbuşti şi viţă de vie.
Zonarea este condiţionată de identificarea potenţialului biologic şi ecologic al unui teritoriu cultivat, de
valorificarea resurselor de sol, de cadrul geomorfologic, hidrografic şi climatic. De asemenea, se are în
vedere fundamentarea actului de decizie referitor la gestionarea ecosistemului şi culturilor.
Voi fi în rând cu noile tehnologii
În horticultura voi opera cu elemente de fineţe la
aplicarea tehnicilor culturale, avându-se în vedere
biologia plantelor şi relaţiilor lor cu componentele
mediului înconjurător. Voi folosi cât mai multe resurse
naturale materiale pentru fertilizarea solului şi protecţia
plantelor contra paraziţilor vegetali fără a exclude
măsurile agrotehnice clasice, ci le integrează în cele
biologice.
Relaţia sistem-ecosistem în horticultură
exprimă cel mai bine convergenţa acţiunilor
biologice cu cele tehnologice în realizarea
recoltei pe un anumit teritoriu horticol.
Relaţia ecosistem - agricultură şi optimizarea
sistemelor ecologice în interesul horticulturii
şi protejării cadrului ei natural se poate
realiza numai în plan regional şi local, luând
în considerare toate aspectele economice,
sociale şi demografice.
De ce e bine să fii agricultor ?

De zeci de ani, agricultura a fost asociata cu productia alimentelor de baza, la

fel cum, prin extensie, a fi agricultor a insemnat sa dai cu sapa. In plus, chiar
cuvantului taran - ca exponent al celor ce muncesc in acest domeniu i s-a
asociat un sens peiorativ, fiind folosit cu precadere ca o insulta.

Dar, pe masura ce procesul de dezvoltare economica s-a accelerat, multe alte

profesii din domenii conexe cu agricultura au devenit recunoscute ca facand
parte din domeniul agriculturii. Astfel, profesia de agricultor, include, in
prezent, pe langa clasicele meserii de silvicultor, ingrijitor de animale,
agronom si alte meserii nu doar atractive, dar si banoase, precum: tehnician
veterinar, apicultor, mecanic agricol, horticultor, tehnician agroturism,
tehnician industrie alimentara, tehnician protectia plantelor, tehnician
agricultura ecologica si chiar inginer genetician, specialist gastronomie sau
enolog. In mod natural activitatile de productie, prelucrare, comercializare si
distributie a produselor agricole si zootehnice au devenit acceptate ca parte a
agriculturii moderne, bazata pe tehnologii de ultima generatie.
Voi ține cont de factorii ecologici.

 Factorii climatici: caldura, lumina, apa, vantul, aerul.

 Factorii edafici: solul, elementele nutritive, matertia organica

a solului,reactia solutiei solului, insusirile fizice ale solului

 Factorii geomorfici: microreliful, altitudinea, expozitia si

inclinarea pantei, macrorelieful.

 Factorii biotici: actiunile directe ale plantelor si indirecte ale

mediului;simbiozele, micorizele, parazitismul, epifitismul.

 Factorii antropici: factorii stationari, poluarea, impactul

omului cu vegetatia lemnoasa, factorii tehnologic
Producţia horticolă
Producţia horticolă se deosebeşte în multe privinţe de celelalte
sectoare ale agriculturii prin complexitatea sistemelor şi metodelor
de cultură, precum şi prin multiplele corelaţii dintre factorii ce
participă la desfăşurarea proceselor tehnologice. Producţia horticolă
se află în strânsă interdependenţă cu factorii mediului înconjurător,
care influenţează nivelul recoltei obţinute la unitatea de suprafaţă.
Horticultura este un complex de producţie, care poate fi privită din
punct de vedere biologic, ecologic, cibernetic, informaţional şi,
desigur, în primul rând, tehnologic. La rândul lui, fiecare asemenea
aspect poate fi studiat ca un sistem sau subsistem, ceea ce se
încearcă să se dezbată în cuprinsul acestei lucrări. Numai
cunoscând această complexitate se poate conduce cu competenţă o
exploataţie horticolă şi se poate introduce gestiunea şi
administrarea resurselor în toate fazele de formare a recoltei.
Interferenţa proceselor biologice, fizico-climatice, tehnice şi social-
economice în cadrul sistemelor ecologice horticole determină
existenţa unor raporturi complexe în cadrul lor, ce se pot controla
structural şi funcţional prin management, când cultivatorul
intervine cu diferite mijloace ştiinţifice în reglarea şi echilibrarea
diferitelor procese, cu scopul de a se obţine recolte cât mai ridicate,
de calitate superioară.
ÎMI DORESC MULT SUCCES ÎN CEEA CE FAC!
BIBLIOGRAFIE

file:///C:/User/Downloads/82084100-HORTICULTURA-cultura-pomilor-vitei-de-vie-legumicultura.pdf
84479250-Bazele-horticulturii.pdf
https://worldvision.ro/mandrusafiufermier/
CURS- INTRODUCEREA ÎN SPECIALIATTATE.

29
Multumesc Pentru Atentie !

30