I.

PERFORATIILE ESOFAGULUI
– Peforaţiile sunt cele mai frecvente leziuni
traumatice, fiind produse din lumenul
esofagian spre exterior.
– Apar :
• pe esofagul sãnãtos prin corpi strãini sau
• pe esofagul patologic în cursul endoscopiei, la
introducerea unei endoproteze, în timpul
tentativei de dilataţie a stenozei.
– Se pot întâlni la orice nivel al esofagului.
• Aspectele anatomopatologice sunt
variate, de la o simplã înţepãturã
transfixiantã la pierdere de substanţã
importantã
• SEMNE
a) Perforaţiile cervicale se traduc prin:
• durere (semn precoce) cu localizare cervicalã ce
iradiazã posterior;
• disfagie;
• emfizem subcutanat;
• febră.
• SEMNE
b) Perforaţiile toracice se traduc prin
semne de mediastinitã:
• durere toracicã ce iradiazã dorsal;
• tahipnee, hiperpnee, dispnee în comunicãrile
pleurale (75%) date de pneumotorax,
hidrotorax, empiem pleural;
• emfizem mediastinal, când pleura este intactã
• Febră, stare gen. gravă.
• SEMNE
c) Perforaţiile esofagului abdominal

• foarte rare
• se însoţesc de semne de peritonitã.
• DIAGNOSTICUL POZITIV

– anamnezã,
– semnele clinice
– explorãrile radiologice.
• Examenul radiologic
• In perforaţiile cervicale se gãseşte emfizem
subcutanat, împingerea traheei şi lãrgirea
umbrei mediastinului superior.
• In perforaţiile toracice se noteazã lãrgirea
umbrei mediastinale, hidropneumotorax,
emfizem mediastinal (30%).
•
• Esofagografia cu substanţe de contrast
hidrosolubile evidenţiazã perforaţia.
• Endoscopia este contraindicatã.
• Toracocenteza poate extrage un lichid tulbure
sau purulent.
• TRATAMENT

Este chirurgical şi de extremã urgenţã !

• TRATAMENT

• în primele 24 de ore, pe un esofag sãnãtos se

încearcã sutura perforaţiei şi drenajul larg
(cervical,toracic) în funcţie de localizare.
• Se asociazã antibioterapie cu spectru larg.
• Esofagul se pune în repaos prin alimentaţie
parenteralã.
• TRATAMENT
• Dupã 24 de ore
– sutura este sortitã eşecului.
– Intervenţia se limiteazã la drenaj
mediastinal prin mediastinotomie
posterioarã sau pleural cu punerea în
repaos a fistulei esofagiene prin excludere
bilateralã (esofagostomie temporarã şi
gastrostomie de alimentare).
• TRATAMENT

• Esofag patologic
– dupã excludere bilateralã şi drenaj asociat
se poate încerca tardiv rezecţie esofagianã
cu esofagoplastie.
• PROGNOSTIC
– Supravieţuirile dupã tratamentul chirurgical
aplicat în primele 24 ore ating 90% din cazuri.

– Acestea scad la 50% când tratamentul

chirurgical este aplicat dupã 24 ore.
II. CORPII STRAINI INTRAESOFAGIENI

Ingestia corpilor strãini : oase, proteze dentare,

obiecte ascuţite,se produce involuntar sau
accidental la copii şi adulţi.
SIMPTOME

• DUREREA RETROSTERNALA este provocatã

de ingestia corpilor strãini voluminoşi, fiind
însoţitã de DISFAGIE de grade variate pânã la
disfagia completã.
• DISPNEEA apare prin compresiune
traheobronşicã.
DIAGNOSTICUL POZITIV

• Se precizeazã pe anamnezã şi pe baza

explorãrilor paraclinice:
– Radiografia simplã sau cu substanţe de contrast
hidrosolubile evidenţiazã corpul strãin şi localizarea
sa.
COMPLICAŢII

• Prezenţa corpului strãin determinã inflamaţia

peretelui cu posibilã PERFORAŢIE secundarã
ce produce mediastinitã supuratã.
• Corpii strãini pot determina hemoragie, iar
tardiv STENOZE prin reacţie fibroasã.
• In cazuri neglijate pot apare FISTULE
TRAHEO-ESOFAGIENE.
TRATAMENT

• Este conservator şi constã în extragerea

endoscopicã în cazul obiectelor neascuţite,
care se dizlocã şi împing în stomac, dupã care
sunt extrase.
• Ablaţia chirurgicalã prin esofagotomie este
rar impusã.
III. PLAGILE ESOFAGULUI
• Sunt provocate de arme albe sau arme
de foc.
• Se însoţesc frecvent de leziuni mai mult
sau mai puţin grave ale elementelor
anatomice vecine.
• Intereseazã mai ales esofagul cervical.
IV. RUPTURILE ESOFAGULUI
• Se pot produce prin mecanism
indirect în cadrul marilor traumatisme
închise ale toracelui, asociindu-se cu
leziuni pulmonare şi traheo-bronşice.
IV.1 RUPTURA SPONTANA A ESOFAGULUI

• afecţiune rarã
• sindromul Boerhaave, dupã numele medicului
care a descris-o în 1724 la amiralul flotei olandeze.
– rupturã longitudinalã a versantului posterior
stâng a esofagului supradiafragmatic,
determinatã de hiperpresiunea bruscã
endolumenalã consecutivã unui efort violent
de vãrsaturã (alcoolice).

– Poate surveni în cursul efortului de naştere,

defecaţie, într-o crizã de epilepsie.
SEMNE
• Durerea vie, brutalã epigastricã înaltã,
accentuatã de respiraţie şi deglutiţie este
însoţitã de starea de şoc cu hipoxie.
• Crepitaţia gazoasã cervicalã, revarsatul
pulmonar stâng şi semne de
hidropneumotorax apar în orele urmatoare.
• Dispneea şi schimbarea timbrului vocii
însoţesc aceste semne.
DIAGNOSTIC POZITIV

• Radiografia toracicã evidenţiazã

pneumomediastin şi hidropneumotorax.
• Ingestia de gastrografin precizeazã sediul
perforaţiei.
TRATAMENT
• Este chirurgical, de extremã urgentã şi
constã în sutura breşei esofagiene cu drenaj
pleural.
• In rupturile vechi se recurge la drenaj
mediastinal şi pleural, antibioticoterapie cu
spectru larg şi alimentaţie parenteralã.
PROGNOSTICUL

• Depinde de precocitatea diagnosticului

şi a tratamentului;
• Mortalitatea ramâne ridicatã (25%).
V. SINDROMUL MALLORY-WEISS

• HDS determinatã de o fisurã liniarã,

longitudinalã a mucoasei şi submucoasei
joncţiunii esogastrice, provocatã de un efort
de vãrsãturã la alcoolici

• Este responsabil de 5% din HDS.

• Simptomele sunt evocatoare : HDS aparuta la
un adult tânar, adesea alcoolic, la scurt
interval dupã vãrsãturi alimentare.

• Diagnosticul se precizeazã endoscopic.

• Tratamentul este conservator şi constã, la
nevoie, în hemostaza prin coagulare
endoscopica (laser).
• Foarte rar se intervine chirurgical - sutura bresei
mucoasei.
• Prognosticul este favorabil, hemoragia
oprindu-se spontan şi cicatrizarea fisurii
realizându-se în câteva zile