MODALITATI DE

INVESTIGARE
RADIO-IMAGISTICA
A CORPULUI UMAN

CATEDRA DE RADIOLOGIE SI IMAGISTICA MEDICALA SUUB

UMF CAROL DAVILA
 RADIOLOGIA SI
IMAGISTICA MEDICALA
• DEFINITII
• RADIOLOGIA CONVENŢIONALĂ - imaginea este
rezultatul impresionării directe a ecranului de
fluoroscopie sau a filmului radiografic în funcţie de
absorbţia fasciculului de raze X prin structura de
examinat
• IMAGISTICA MEDICALA – imaginea este rezultatul
utilizarii computerului, imaginea fiind digitala
– in TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA formarea imaginii este un
proces care are trei timpi distincţi:
1. Scanarea cu fasciculul de raze X colimat
2. Reconstrucţia imaginii
3. Conversia imaginii numerice într-o imagine vizibilă
– ECHOGRAFIE
– REZONANTA MAGNETICA
 RADIOLOGIA STANDARD
• Raza X = flux energetic fotonic – produs de
generatorul de Rx (tub radiogen)
I. sursă 
II. vector (fascicolul de radiaţii) 
III. corp de radiografiat (modulator) 
IV. receptor 
V. decodor
I. II. III. IV. V.
 I. SURSA
= anodul tubului radiogen

Tubul radiogen:
• format din anod /catod
/conţinătorul (din sticlă)
• catodul – filament de tungsten 1.discul anodului 4.filamentul catodului
(2300C) 2.axul de rotaţie 5.peretele de sticlă al tubului
• anodul 3.rotorul anodului 6.statorul anodului
– piesă metalică situată opus
catodului (din metale greu
fuzibile)
– formă de disc cu suprafaţa
înclinată faţă de axul lung al
tubului cu 15-20
– destinat frânării electronilor
proveniţi din catod
– tuburile moderne – anode
rotative
 ACCESORIILE TUBULUI RADIOGEN
• în afara tubului
• scop: optimizarea omogenităţii şi transmisiei fascicolului de raze

1.cupola – rol:
• protecţie mecanică a tubului
• opreşte alte radiaţii
• limitează dimensiunile fascicolului
• conţine uleiul destinat răcirii tubului

2.diafragmul – rol: modelează dimensiunea şi formarea fascicolului

3.centrorul – rol: obiectivează limitele fascicolului

4.filtrul – rol:
• absorbţia razelor moi din fascicolul emis
• omogenizarea fascicolului
 II. VECTORUL

• = fascicolul de radiaţii
• radiaţie incidentă:
– fascicolul de radiaţii (formă conică) ce traversează atmosfera de
la fereastra cupolei până la corpul de radiografiat
• radiaţia absorbită:
– radiaţia incidentă care nu mai părăseşte obiectul radiografiat
pierzându-se din fascicol
• radiaţia reziduală:
– ce rămâne din fascicol după pierderea radiaţiei absorbite
– e purtătoarea informaţiei diagnostice
• radiaţie secundară:
– sursa principală de iradiere a mediului înconjurător
 Proprietatile razelor X. Aplicatii
1. Propagare sub forma de fascicul conic
2. Luminiscenta (fluorescenta + fosforescenta): transformare in
energie luminoasa la interactiunea cu substante ca : sulfat de
Zn si Cd, platicianura de Ba  aplicatii:
ecranul radioscopic, ecranele intaritoare
3. Absorbtia + difuziune = atenuare;
absorbtia ~ Z, λ, ρ, grosimea structurii strabatute  aplicatii:
contrastul in imagine, substante de contrast (Ba, I), protectie cu Pb
4. Divergenta: scaderea intensitatii fascicolului cu patratul
distantei  aplicatii: radioterapie
5. Penetrabilitate : functie de lungimea de unda (raze dure / moi)
6. Efecte biologice (ionizare)  aplicatii: radioterapie
7. Efectul fotochimic asupra filmului
•Opacitati de intensitati
variabile
•Transparente
III. MODULATOR
• =corpul de radiografiat
• modifica intensitatea fascicolului de raze X prin absorbtia diferita a
acestuia la trecerea prin structurile care-l compun, transformandu-l
intr-un fascicol neomogen

IV. RECEPTORUL
• fascicolul de radiaţie reziduală este obiectivat pe un mediu
sensibil fotografic ( strat de bromura de argint)
• razele X favorizeaza reducerea bromurii de argint la argint
oxidat de catre substantele reducatoare din revelator  argintul
oxidat este un precipitat negru  in functie de intensitatea variabila
a fascicolului apar tonuri de gri
 Formarea imaginii :
Principiile geometrice ale formării imaginii
1. Legea proiectiei conice: cu cât obiectul se află situat mai
departe de film şi mai aproape de sursă, proiecţia lui este
mai mult mărită
2. Legea proiectiei oblice: un obiect al cărui plan este oblic
faţă de film se proiectează deformat
3. Legea paralaxei

f f f
f
1
2
3
F F
F

 1.distanţa
Mărimea imaginii depinde de
obiect-sursă şi obiect-film
2. Legea proiectiei oblice 3. Legea paralaxei

 1,2,3 –obiecte de aceeaşi mărime;

 f –focarul tubului radiogen; F –film.
 V. DECODORUL
= staţia finală la care ajunge informaţia = ochiul şi creierul utilizatorului
• analiza informaţiei presupune integrarea într-un context clinic, biologic şi
imagistic

1. SURSA 2. SUPORT 3. MODELARE 4. SUPORT 5. RECEPTIA 6. PERCEPTIA

MODELAT MESAJULUI (DECODIFICAREA)

Tub generator Fascicul de Atenuarea Imagine Detectie pe Interpretarea

de raze X radiatii X fasciculului in radiologica ecran sau film imaginilor
mediu invizibila
(fascicul
emergent)

 Lanţul informaţional reprezentat de imaginea radiologică

 Formarea imaginii :
Principiile geometrice ale formării imaginii
4. Legea sumatiei si sustractiei
5. Legea proiectiei tangentiale
6. Legea proiectiei ortograde

f f

1
2
3
F
F

4. 5. 6.
 TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA
Definiţie:
• reprezintă o metodă de imagistică în care, cu ajutorul unui fascicol
colimat de raze X, se produce imaginea unui plan selectat din
regiunea de interes.

Principiul metodei:

• măsurarea atenuării unui fascicol de raze X care străbate un corp şi

calculul coeficientului de absorbţie, deci a densităţii.
• reconstrucţia imaginii unui obiect în funcţie de diversele sale
proiecţii.
 Aparatura:
• Tubul
• Circuitele de răcire: ulei-apă / ulei-aer
• Colimatorul
• Detectorii: cu iodură de cesiu sau cu xenon presurizat
În decursul timpului au existat mai multe tehnologii CT:
• sistem rotaţie-translaţie cu detector unic
• sistem rotaţie-translaţie cu detectori multiplii
• sistem rotator cu detectori mobili
• sistem de rotaţie cu detectori staţionari
• Computerul:
– reconstruieşte imaginea
– stochează imaginea
• Gantry-ul: se poate bascula înainte-înapoi cu un unghi variind între
15-39 ˚
• Masa pentru bolnav: calităţile ei sunt apreciate în funcţie de viteza
cu care poate introduce bolnavul în gantry şi precizia cu care vine la
o anumită distanţă(0,5-1mm).
computertomograf rapid (fast CT, dynamic scanner)
computertomograf spiral (spiral CT, ultrafast CT)
computertomograf multislice
 Formarea imaginii
• are 3 timpi distincţi:

1. Scanarea:
• fascicolul de raze X străbate structura
de examinat făcând o rotaţie de 360
în jurul bolnavului;
• fasciculul atenuat ajunge să ionizeze
detectorii de iodură de Cesiu, curenţii
generaţi de aceştia sunt amplificaţi şi
utilizaţi ca date de măsură primară a
densităţilor traversate
  fiecare detector efectueaza peste
1000 de masuratori de densitati;
• aceste măsurători sunt convertite în
semnal electric şi transmis spre
prelucrare digitală unui calculator.
 Formarea imaginii
2. Reconstrucţia imaginii:
Calculatorul utilizând peste 350.000 de valori rezultate la o rotaţie
completă, reconstruieşte imaginea de secţiune pe care o afişează
pe un monitor video în nuanţe de gri.
– În funcţie de valoarea coeficientului de atenuare si pozitia in
spatiu, fiecare structură internă va putea fi recunoscută.
– Din coeficientul de atenuare a luat naştere unitatea de
densitate=UH. În cadrul prelucrării şi reconstrucţiei sunt incluse
operaţii care permit o obiectivizare strict matematică a datelor
imaginii: astfel densităţile au fost codificate în 2000 de nuanţe de
gri, câte una pentru fiecare unitate convenţională de densitate
între – 1000 UH (unităţi Hounsfield), cea mai mică densitate
posibilă în corpul omenesc – aerul, şi + 1000 de UH, cea mai
mare densitate posibilă – compacta osoasă.
– Apa = 0 UH, Aer = - 1000 UH, os = + 1000 UH rinichi se
situează între 30 – 60 UH, pentru urină la 20 UH, pentru
grăsimea perirenală de la –15 la –60 UH.
 Formarea imaginii
• Imaginea CT este o matrice de elemente
individuale
• O matrice este un tablou rectangular cu m
coloane şi n linii care are m x n pătrate
elementare.
• Volumul studiat este descompus în mici
elemente de volum numite voxeli = volumul
elementar.
• Mărimea unui voxel depinde de:
– câmpul de reconstrucţie (FOV –field of
view)
– mărimea matricei (64, 128, 256, 512, 1024
elemente)
– grosimea secţiunii (1-20mm)
• Pixelul = imagine elementara
• Mărimea unui pixel= FOV/ mărimea matricei
• cunoscandu-se suma cifrelor unei matrice de-a
lungul tuturor axelor se deduc toate cifrele
corespunzatoare fiecarui voxel
• marimea matricei si volumul tisular influenteaza
rezolutia spatiala
 Formarea imaginii
3. Vizualizarea imaginii: conversia imaginii numerice într-o imagine vizibilă
(scală de gri-uri).
– Ochiul uman nu poate percepe din cele 2000 de nuanţe de gri decât 18 –
20.
– Pentru ca imaginea să devină operaţională în cadrul diagnosticului este
necesar ca medicul radiolog imagist să perceapă elementele patologice
ale unei imagini şi să aleagă dintre cele 2000 UH pe cele 18 – 20 optime
pentru vizualizarea imaginii patologice.
– Această operaţie se efectuează cu ajutorul “ferestrelor de densitate”.

Fereastra = intervalul de densităţi

reprezentate de totalitatea scării de
gri-uri a monitorului.
Lărgimea ferestrei (window –
width) poate fi modificată.
O “fereastră” largă furnizează o
imagine cu contrast moderat, în
timp ce o fereastră îngustă ne
oferă un contrast foarte bun.
nivelul ferestrei trebuie adaptat
la valoarea medie a densităţii
structurii studiate
 Indici de performanta ai CT

• Rezoluţia spaţială = distanţa minimă la care 2 elemente

geometrice matriceale, puncte sau linii pot fi percepute
corect (separat):
– în CT: 0,5-1,5 mm
– în radiografia standard: 0,2-0,4 mm
– în mamografie: 0,1mm

• Rezoluţia de densitate = diferenţa de densitate a 2

ţesuturi care să poată fi observate separat.
– în radiografia convenţională: 10%
– în CT: 0,25-0,5%
 Avantajele CT Inconvenientele
• diferentiaza intre ele densitati
radiologice putin diferite
• realizarea de cupe transversale (axiale)
CT secvential
inaccesibile radiologiei standard  numar limitat de cupe, ce
• iradierea pacientului este limitata pe dau doar o imagine
zona studiata (fata de tomografia
fragmentara (nu avem
conventionala in care pentru fiecare
sectiune este iradiat tot segmentul “vederea de ansamblu” din
respectiv) Rx)
• ptr. CT spiral si multislice:  exclusiv cupe axiale (cu
– rapiditate exceptia craniului unde se
– scanarea intregului volum, fara a pot efectua si cupe coronale
“sari” directe)
– tehnici de reconstructie MPR, 3D
avansate
– investigatie de electie a vaselor si
vascularizatiei parenchimelor dupa
adm. s.c.
 INDICATIILE TOMOGRAFIEI
COMPUTERIZATE
• in patologia craniana, mai ales in urgenta (suspiciune de accidente
vasculare acute hemoragice sau ischemice, traumatisme craniene,
patologie tumorala etc)

• in patologia toracica (plus de informatii dupa radiografie,

stadializare tumorala pulmonara, patologie mediastinala)

• in patologie abdominala si pelvina (dupa echografie, pentru

patologie a organelor parenchimatoase in special)

• in patologie osteo-articulara (pentru segmente osoase greu

investigabile prin Rx – pelvis, craniu, coloana vertebrala-, dupa
radiografie pentru date suplimentare in patologie traumatica,
infectioasa sau tumorala in ceea ce priveste integritatea corticalei,
densitatea leziunilor etc, reconstructii MPR si 3D)
 ECOGRAFIA
• se bazeaza pe studiul modificarilor suferite de un fascicul de
ultrasunete care traverseaza medii cu proprietati acustice diferite  la
zona de contact dintre doua medii diferite apar fenomene de reflexie,
refractie si absorbtie ale undelor incidente  undele reflectate = ecouri
 sunt receptionate si decodificate

• sursa de US = transductorul (emitator+receptor)

• traversarea unor medii cu un coeficient de atenuare foarte mare – os,

calcificari, calculi- determina absorbtia totala a fasciculului incident 
“con de umbra” posterior

• interfata dintre aer si orice alta structura  reflexie totala a

fasciculului  fenomenul de reverberatie  imagine in “coada de
cometa”

• structurile lichidiene, grasimea : “intarire” posterioara

• Semiologic: imagini hipo/ hiper/ anecogene

 INDICATIILE ECHOGRAFIEI
• patologie abdominala variata (colecist,
organe parenchimatoase)
• patologie pelvina, monitorizarea sarcinii
• patologie articulara
• ghidare punctii / biopsii
• patologie endocraniana la nau-nascut
 Indicatiile investigatiilor imagistice
in sarcina normala

• Atat screeningul malformatiilor cat si urmarirea dezvoltarii fetale si a

anexelor se face ecografic.

• Ritmul ecografiilor recomandate (varsta sarcinii este exprimata in

saptamani de amenoree, adica de la ultima menstruatie):
6/7 sptamani: se combina ecografia transabdominala cu cea
transvaginala; se evidentiaza sacul embrionar si localizarea
acestuia care este in mod normal intrauterin; sunt mentionate
elementele specifice sarcinii: ecoul embrionar si vezicula vitelina;
nonvizualizarea sacului gestational intrauterin poate semnifica:
– o sarcina extrauterina (se investigheaza cu atentie zonele
anexiale pentru evidentierea semnelor de sarcina extrauterina,
sac gestational ectopic, hematocel si fundurile de sac pentru
evidentierea hemoperitoneului); se aplica protocoalele specifice
urmaririi clinico ecografice a suspiciunii de sarcina extrauterina
– o sarcina mica, inca nu se evidentiaza sacul embrionar; se
recomanda reexaminare dupa 1/2 saptamani.
 Indicatiile investigatiilor imagistice
in sarcina normala

11-14 saptamani : ecografia (se combina ecografia transabdominala

cu cea transvaginala) urmareste:
– fatul; se masoara FL, BPD, CRL, translucenta nucala; aceste
valori sunt importante si pentru interpretarea triplului test
– se poate face prima morfologie fetala, tinand cont de aspectul
specific al diferitelor organe la aceasta varsta gestationala,
putand fi detectate anumite malformatii
– anexele fetale: placenta, sacul amniotic, cordonul ombilical (se
urmaresc alcatuirea sa din 2 artere si o vena, insertia placentara
a cordonului)
– colul uterin- lungimea, aspectul orificiului intern
 Indicatiile investigatiilor imagistice
in sarcina normala
18-22 saptamani
• este ecografia “dedicata” morfologiei fetale
• se poate detecta majoritatea malformatiilor vizibile ecografic
• se mai urmareste:
– biometria: masurarea segmentelor osoase fetale
– aprecierea anexelor fetale:
• placenta: pozitie la nivelul peretilor uterini (anterioara,
posterioara, laterala, fundica), pozitia fata de orificiul intern:
normal situata sau variantele de insertie joasa pana la placenta
praevia cu variantele ei (totala, partiala, marginala); gradul de
calcificare (maturare) 0-3 si grosimea; structura- eventuale
tromboze
• cordon ombilical; structura, insertie (placentara, marginala,
velamentoasa=membranoasa,=extraplacentara sau vasa
praevia ); circulara-nucala, etc
• lichid amniotic- cantitate: normala, in exces (polihidramnios),
scazuta (oligohidramnios); aspect (clar, modificat)
• aprecierea colului – vezi mai sus
• indice de rezistenta la nivelul arterelor ombilicale si uterine
 Indicatiile investigatiilor imagistice
in sarcina normala
28-30 saptamani - se urmareste protocolul de la 18-22 saptamani; se
urmareste cresterea fetala, prezentatia; IR in arterele uterine
crescut poate fi un semnal de alarma al instalarii in viitor a
disgravidiei sau intarzierii de crestere fetala.

30-34 saptamani - protocolul de mai sus; se urmareste cresterea

fetala (majoritatea intarzierilor de crestere fetala debuteaza dupa 30
saptamani), prezentatia (craniana, pelviana, transversa)

36-38 saptamani: protocolul de mai sus, prezentatie, greutate, lichid,

circulara de cordon, aprecierea starii fetale.
INVESTIGATIA PRIN REZONANTA
•
MAGNETICA
IRM foloseste proprietatile magnetice ale protonilor de
hidrogen din corpul omenesc ce contine peste 90% apa
• metoda se bazează pe propietatea protonilor de H+
plasaţi într-un câmp magnetic puternic (0,2-3T) şi excitaţi
printr-o undă de RF (impuls), de a emite un semnal, care
este tratat informatic şi convertit în imagine.
AVANTAJE:
• metoda neinvaziva
• reprezentare multiplanara
• contrast spontan intertisular foarte bun
 Principiile formării imaginii RM
• fiecare proton este un dipol magnetic, avand o miscare de rotatie in
jurul axului propriu , orientat la intamplare
• pacientul e introdus intr-un camp magnetic de intensitate crescuta
ce aliniaza toti protonii din organism pe aceeasi directie
• cu ajutorul unor bobine de gradienti se induce un alt camp
magnetic,oscilant, de scurta durata,adica o unda de radiofrecventa,
care sa determine rezonanta nucleilor (schimb de energie intre doua
sisteme care oscileaza cu aceeasi frecventa – frecventa de rezonanta)
• Oprirea campului magnetic ce a interactionat cu campul magnetic
principal determina intoarcerea la pozitia de echilibru = relaxare
– longitudinala – relaxare spin-retea, refacandu-se magnetizatia
longitudinala  T1
– transversala – relaxare spin-spin, legata de neomogenitatile de
camp de origine moleculara  T2
– tesuturile au timpi de relaxare diferiti, ceea ce determina contrastul
spontan in RM (lichidele :T1 si T2 lungi, grasimea : T1 si T2 scurti)
– magnetizatia depinde si de concentratia protonilor:
• semnal crescut – lichide, edem
• semnal absent – corticale osoase,calcificari, aer
– substantele de contrast paramagnetice scad timpii de relaxare
Imediat dupa incetarea pulsului de RF, protonii
care au fost excitati, revin la starea initiala;
printr-un proces care se numeste RELAXARE
Prin fenomenul de relaxare, magnetizarea
transversala descreste, proces numit
RELAXARE TRANSVERSALA, iar magnetizarea
longitudinala creste catre valoarea sa initiala,
proces numit RELAXARE LONGITUDINALA
In urma aplicarii pulsului de radiofrecventa (RF)
nucleii absorb energie si trec intr-o stare
excitata.
Ei pot reveni la starea initiala numai dupa ce
surplusul de energie acumulat este cedat
mediului inconjurator, care este numit retea.
 Dupa ce protonii au fost perturbati, revenirea magnetizarii
longitudinale la starea de echilibru poate denumirea de timp
de relaxare longitudinal T1 sau timp de relaxare spin-retea.

 Conditia principala pentru a se realiza transferul de energie

de la nuclei la retea este ca si reteaua sa aiba un camp
magnetic care sa preceseze la frecventa Larmor.

 Ca rezultat al variatiei campului magnetic pe care “il simte”

fiecare proton in parte, datorata neomogenitatilor, atat ale
campului magnetic intern (microscopic), cat si ale celui
extern (static), imediat dupa incetarea pulsului RF protonii
se vor defaza, deoarece au frecvente de precesie diferite.

 Deoarece defazarea spinilor este o consecinta a interactiei

reciproce dintre acestia, relaxarea transversala poarta
denumirea si de relaxarea spin-spin
Contrastul reprezinta diferenta de luminozitate intre nuantele de gri (culoare) ale doua
regiuni adiacente de pe imagine.
Contrastul dintre 2 pixeli din imagine este egal cu diferenta dintre nuantele lor de gri si,
intrucat acestea sunt corelate cu magnetizarile tesuturilor (longitudinale si transversale),
putem sa consideram contrastul ca fiind diferenta dintre magnetizarile voxelilor surprinse
la un moment dat in timpul fenomenului de relaxare.
In IRM exista 3 tipuri principale de contrast: T1, PD, T2         

Timpi de relaxare T1 diferiti Aspectul curbei T2 pentru

pentru tesuturi diferite diferite tesuturi
 Principiile formării imaginii RM
• TR= timp de repetitie
– corespunde timpului de recuperare a magnetizatiei longitudinala,
stabilind la ce interval se reaplica impulsul de RF
– conditioneaza ponderarea in T1 a unei secvente (cu cat TR e mai
scurt, cu atat secventa e mai ponderata in T1)
• TE = timp de ecou
– momentul la care este masurat semnalul
– conditioneaza ponderarea in T2 (cu cat TE e mai lung, cu atat
secventa e mai ponderata in T2)

Secventa scurta T1 Secventa lunga T2, DP

•contrast anatomic • contrast invers
(s.a. alba, s.c. gri, LCR negru) (LCR > s.c .> s.a.)
•leziune = hiposemnal • leziune = hipersemnal
•grasime, metHb… = hipersemnal • lichide = hipersemnal
 INDICATIILE IRM

• patologie craniana variata

• investigatie neinvaziva a vaselor – angioRM cu sau
fara contarst i.v.
• patologie a coloanei vertebrale: discala, a
componentelor canalului vertebral, tumori vertebrale
• patologie abdominala daca CT nu este concludent
(ex.: prezenta de determinari secundare hepatice,
cancer pacreatic incert, patologie tumorala
suprarenale, colangioRM, uroRM etc)
• patologie pelvina (in corelatie cu echografia cu
transductor transvaginal)
• patologie osteo-articulara (leziuni ale partilor “moi”
articulare sau periarticulare, extensii tumorale
osoase in canalul medular etc)
 IRM fetal
• se recomanda pentru completarea examenului ecografic
atunci cand exista suspiciuni de malformatii sau cand
caracterizarea ecografica a malformatiilor este
incompleta:
– craniene: ventriculomegalia asimetrica, agenezia de corp calos,
malformatiile fosei posterioare, hemoragii periependimare sau
intraparenchimatoase, anomaliile de migratie, de mielinizare,
tumori
– hernii diafragmatice pentru stabilirea continutului herniar - ficat
– scheletice
– renovezicale
 NOTIUNI DE
RADIOPROTECTIE
PENTRU PERSONAL
SI PACIENTI

CATEDRA DE RADIOLOGIE SI IMAGISTICA MEDICALA SUUB

UMF CAROL DAVILA
 1. Modalităţi de realizare a radioprotecţiei
A. Protejarea bolnavului la diagnostic
• trebuie stabilit ce examinare imagistică oferă informatiile necesare pentru cel mai
bun management al bolii pacientului
• pacientul trebuie informat asupra tipului de investigaţie şi a posibilelor riscuri şi
complicaţii
• examenul trebuie să fie cât mai scurt
• efectuat de o persoană competentă care se orientează uşor
• trebuie evitate examenele inutile şi cele repetate
• efectuat cu un fascicul de raze X îngust
• gonadele bolnavului nu trebuie iradiate (se vor proteja cu măşti speciale)
• Trebuie avut in vedere ca examinarea CT este o procedura de “doza mare”
– Informatii clinice adecvate, incluzand inregistrari ale investigatiilor anterioare,
trebuie sa fie disponibile
– In unele aplicatii pot fi solicitate investigatii anterioare ale pacientilor prin
tehnici alternative de imagistica
În terapie:
 trebuie să se facă un plan judicios de tratament
 să se utilizeze filtrul adecvat
 să se ia măsuri de izolare a porţiunilor din corp care sunt în afara câmplui de
iradiat
 1. Modalităţi de realizare a radioprotecţiei
B. Protejarea medicului si asistentelor

• tub de raze X blindat cu Pb, cu cupolă

• diafragma cu volete care nu se poate deschide m larg dc
ecranul în faţa căruia se află medicul
• ecran protejat cu sticlă plumbată
• şorţul pb., mănuşi pb., ochelari protectori, tiroida
• paravanul plumbat protector
• filme, casete, folii întăritoare
• constrângeri de doză
• monitorizarea personalului expus profesional

În terapie:
– mănuşi, măşti, bonete, sterilizarea corespunzătoare a instrumentarului