Revoluția română din 1848

Programe revoluționare
REALIZAT DE GHEORGHE-ENACHE ANA-ARIADNA
XII B
Revoluția în Moldova
 În Moldova, mișcarea revoluționară a avut un caracter pașnic, ea mai fiind
denumită în epocă și revolta poeților și s-a concretizat printr-o petiție în martie
1848 și printr-un program în august 1848.
 În vara lui 1848 se aflau în Bucovina - și mai ales în Cernăuți - circa 50 de
fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care: Alexandru Ioan
Cuza, C. Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Al. Russo. Acestora li s-a adăugat și
Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului.
În august 1848 este redactat un program
în 36 de puncte, care a fost publicat de
Mihail Kogălniceanu sub titlul „Dorințele
partidei naționale din Moldova”. Acest
program era împotriva Regulamentului
organic și a protectoratului țarist. Se
cereau, printre altele: egalitate politică și
civilă, instrucțiune gratuită,
împroprietărirea țăranilor și se încheia cu
o dorință arzătoare: unirea Moldovei cu
Țara Românească, unirea fiind
considerată drept „cheia bolței fără care
s-ar prăbuși edificiul național.”
”Dorințele partidei naționale din Moldova”
Printre ultimii fruntaşi sosiţi în Bucovina s-a numărat şi Mihail Kogălniceanu. ''Cu
venirea lui Kogălniceanu, întreaga emigraţie moldovenească simţi că primise o
întărire puternică, că venise bărbatul ce putea cel mai bine da glas aspiraţiilor şi
dorinţelor partidei naţionale'', scrie istoricul Dumitru Hîncu în volumul
''Kogălniceanu'' (Editura Tineretului, 1960). După întrevederi avute cu Vasile
Alecsandri, Costache Negri şi Vasile Mălinescu, Mihail Kogălniceanu a convocat
câteva adunări ale emigranţilor. Kogălniceanu a fost însărcinat să redacteze
neîntârziat un document programatic. El s-a sfătuit cu Vasile Mălinescu, pe care
îl considera ca fiind cel mai bun cunoscător al chestiunii ţărăneşti în Moldova,
mai menţionează istoricul D. Hîncu în lucrarea amintită.
Mihail Kogălniceanu a dezvoltat pe larg acest program în ''Proiect de
Constituţie pentru Moldova'', redactat pe baza programelor
revoluţionare din Ţările Române şi a constituţiilor din Occident (în
special a celei belgiene din 1831) şi care cuprindea 130 de articole
repartizate în zece capitole: Despre suveranitate; Despre puterea
legislativă; Despre puterea executivă; Despre sfatul miniştrilor;
Despre administraţia din Lăuntru; Despre puterea judecătorească;
Despre puterea armată; Despre drepturi şi datorii; Despre revizia
Constituţiei; Dispoziţii provizorii.