MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
COLEGIUL „IULIA HASDEU” DIN CAHUL
Tema: Cântecul de leagăn

Realizat: Luțic Maria-Magdalena

Profesor: Cocarcea Valentina
Grupa: ÎP1841

Cahul, 2021
 Definiție

Specie a liricii populare,

care exprimă dragostea
mamei faţă de copil,
visele ei referitor la
viitorul acestuia. Este
transpunerea umană a
sentimentului vital de
ocrotire, valorificarea
muzical-poetică a
fenomenului legănatului.
Creaţie nerituală, interpretată
vocal, individual, în
atmosferă intimă, adresată
copilului mic (până la un an-
doi),  în execuţie exclusiv
feminină.
Are o circulaţie generală pe
întreg teritoriul Republicii
Moldova, în spaţiul cultural
românesc şi la toate
popoarele lumii.
 Caracterizare
Este creat dintr-o necesitate general-umană de natură practică ca mijloc eficient de
realizare pentru copilul nou-născut a atmosferei de linişte, de stimulare a procesului
adormitului. Se caracterizează prin funcţionalitate complexă sintetizând funcţii
multiple: liniştire şi adormire, terapeutică, comunicativă, socială, etică, estetică,
Conţinutul poetic tratează frecvent următoarele
subiecte: îndemn la somn, dragostea mamei pentru
copil, mediul înconjurător, cunoaşterea pe sine, proiecte
de viitor, pentru fată, pentru băiat.
Pentru textul poetic este caracteristic
utilizarea formulelor onomatopeice specifice
– a, ai, nani. lui, liuliuţu, care pot să se repete
pe parcursul creaţiei, să alterneze cu versurile
ce au un conţinut concret sau să le substituie. 
Structura versului se
încadrează în tiparul
octosilabic. În cazul folosirii
onomatopeelor, versul
uneori depăşeşte acest
tipar. O particularitate în
interpretarea cântecului de
leagăn este intercalarea
textului cântat cu cel rostit
în şoaptă( interpretare
premuzicală).
Datorită atât funcţionalităţii, cât şi structurii sale de natură
psihofiziologică, cântecul de leagăn s-a păstrat până în
prezent ca un procedeu încă frecvent de adormire a
copilului.
Cele mai simple
cantece de leagan
contin teme poetice
specifice --care au o
mare stabilitate -
alaturi de care s - au
creat si forme mai
ample, apropiate ca
imagini si realizare
artistica, de cantecul
propriu – zis.
Într-un impresionant monolog liric, in ambianta intima din preajma
leaganului, mama isi deapana gandurile in versuri duioase care exprima
stari sufletesti complexe :
dragostea pentru copil,
pentru sotul plecat la munca sau la razboi,
necazurile si grijile personale,
amintirea celor disparuti,
viziunea poetica a viitorului fericit al copilului
"Taci, copile, nu mai plange ;
Ca si mie-mi poate ajunge ,
Ca tata - sau-i la bataie,
Unde om pe om se taie' sau
" Sa te vad in camp lucrand ,
Si cu fete mari jucand ,
Logodnica alegand' sau
" Hai, lui, lui si-al dorului,
Hai, lui, lui ca tata nu-i,
Caci taticu' la baiat,
Este sluga la-mparat
Dar in cantecele de leagan apar si imagini care oglindesc viata noua, a
satenilor, transformarile petrecute, aparitia unor elemente noi in sate. in
textul acestui cantec apar si versurile :
" S-apoi haia, pui de cuc,
leu te legan si ma duc;
Ma duc pana la consum ,
Ca sa-ti cumpar un costum ;
Haine bune si faloase ,
Ca sa arati mai frumoasa
Cantecul de leagan apartine celor
mai vechi creatii, fapt dovedit prin
structura sa muzicala simpla si
modul de constructie a sistemelor
sonore. Ele se transmit, pe perioada
de timp indelungate. Sensibilitatea
feminina isi pune amprenta in
realizarea artistica a acestui gen.