ZONELE

FUNCŢIONALE
ALE
MAXILARELOR
Pregătit Nichita Merlan student al grupului 209 subgrupul 3
ZONELE FUNCTIONALE ALE
CAMPULUI PROTETIC MAXILAR
Zonele functionale ale campului protetic sunt situate la periferia campului
protetic cu rol de a mentine protezele totale in timpul realizarii functiilor.
a). Zona vestibulara
1. Spatiul retrozigomatic sau punga lui Eisenring.
Limite: anterior- creasta zigomato-alveolara; posterior- santul
retrotuberozitar pterigomaxilar; intern- versantul vestibular al crestei
edentate si al tuberozitatii maxilare; extern- fibrele orizontale ale muschiului
buccinator, paralele cu periferia campului protetic; superior- muschiul
buccinator; inferior- calea de abor 212c21c d. Apofiza coronoida a
mandibulei are raport anatomic cu acest spatiu, iar in timpul miscarilor de
inchidere sau deschidere a cavitatii orale, la o tuberozitate retentiva
vestibular, proteza poate fi dislocata. Se impune ca grosimea protezei sa fie
redusa la acest nivel
La abordarea clinica a acestei zone se determina amplitudinea intre limita posterioara si anterioara,
adancimea de la muchia crestei la plafonul pungii cand gura este semideschisa si mandibula deviata
de partea examinata, latimea intre peretele extern si intern, cand mandibula este deviata de partea
opusa. Largimea acestui spatiu creste pe masura atrofiei osului alveolar.
Uneori prezenta marginii anterioare a muschiului pterigoidian intern poate mobiliza proteza, mai
ales la inchiderea gurii.
2. ZONA VESTIBULARA
LATERALA.
Limite: anterior- plica alveolo-jugala sau frenul bucal lateral; posterior- punga lui Eisenring;
intern- versantul vestibular al crestei; extern- peretele jugal; superior mucoasa mobila; inferior-
calea de abor 212c21c d.

Abordarea clinica se face prin tractiunea obrazului inafara si in jos. Amplitudinea este de 3-4
mm; latimea este dictata de considerente fizionomice pentru proteza totala; inaltimea redusa, cu
probleme de delimitare clinica corecta, iar in timpul manoperelor de amprentare pentru aceasta
zona, se folosesc testele fonetice.
3. ZONA VESTIBULARA
FRONTALA.
Limite: posterior- frenurile bucale laterale dreapta si stanga; intern- versantii vestibulari ai
crestelor; anterior- mucoasa buzelor cu muschii orbiculari; superior- fundul de sac; inferior-
calea de abor 212c21c d.

Abordarea clinica se face prin indepartarea usoara a buzei superioare la maxim 1 cm de creasta
edentata, cu o usoara eversiune. Gradul de resorbtie determina largimea spatiului, iar zona de
mucoasa pasiv mobila poate fi usor sau greu decelabila datorita mobilitatii orizontale mari a
orbicularului. Versantul vestibular al crestei edentate este acoperit de o mucoasa care gliseaza cu
usurinta pe ul osos, impartit de frenul buzei superioare care are o mobilitate in sens vertical.
Frenul trebuie ocolit de proteza mobila sau realizata frenoplastia daca insertia lui este pe creasta
(cand proteza mobila este gata si astfel are rol de conformator al cicatrizarii).
B). ZONA DISTALA
Zona distala sau zona Ah este limita posterioara a campului protetic maxilar care face trecerea de la palatul dur la palatul moale.
Limite: lateral- de la nivelul santurilor retrotuberozitare; median- spina nazala posterioara.
Abordarea clinica se face prin :
 inspectia pozitiei de repaus a valului palatin care prin diferenta de culoare dintre mucoasa palatului dur mai pala si culoarea mucoasei valului
palatin, determina limita distala.
 palpare cu un fuloar.

(actioneaza ridicatorii si tensorii valului palatin), la tuse usoara sau prin manevra Valsalva (manevra de coborare a valului palatin).
delimitare grafica in cavitatea orala.
La acest nivel se insera teaca musculo-aponavrotica a valului palatin pe marginea posterioara a palatului dur. In functie de pozitia valului palatin in
repaus, Landa descrie trei pozitii:
 pozitie orizontala care prelungeste palatul dur a boltii palatine, limita posterioara fiind in acest caz o banda (zona) de 2-5 mm ce incepe posterior de
foveele palatine cu 1-2 mm. La acest nivel rezilienta mucoasei este buna iar inchiderea distala se realizeaza corect.
 pozitie oblica, in perdea, limita posterioara se reduce la o simpla linie, foveele palatine nu sunt acoperite de baza protezei, delimitarea se realizeaza
mai greu.
 pozitie intermediara, zona are o latime medie.

La nivelul zonei distale inchiderea marginala se realizeaza numai intre fata interna a protezei si mucoasa.
ZONELE FUNCTIONALE ALE
CAMPULUI PROTETIC MANDIBULAR
 a). Zonele vestibulare

 b). Zonele linguale.

Limite: anterior- o linie imaginara ce trece prin fata distala a molarlului de 12 ani si intalneste vestibular linia oblica externa si lingual
linia milohioidiana; posterior- insertia ligamentului pterigomandibular; extern- vestibular muschiul buccinator si uneori poate avansa
muschiul maseter cu marginea sa anterioara; intern lingual- seul oral si limba.
Abordarea clinica se face cu gura deschisa larg cand se pune in tensiune ligamentul pteriogomandibular si se pot trasa virtual sau cu
creionul dermatograf reperele. Forma acestei zone este la inceput de trapez cu baza mare anterior, ca apoi insertia ligamentara sa se
reduca punctiform datorita atrofiei, capatand forma unui triunghi.
Tuberculul piriform are axul mare antero-posterior, pozitie orizontala, si este acoperit de o mucoasa groasa, fibroasa, cu o anumita
duritate. Pe masura atrofiei crestei edentate suportul osos se atrofiaza si pozitia tuberculului devine din ce in ce mai verticala, iar
mobilitatea lui creste in toate directiile. Proteza totala mandibulara trebuie sa acopere intotdeauna tuberculul piriform pana la insertia
ligamentului prerigomandibular care se face de obicei in 2/3 anterioare, pentru a asigura protezei totale sprijinul (impiedeca infundarea
distala a protezei), stabilitatea sagitala (impiedeca deplasarea protezei spre distal) si inchiderea marginala distala (se obtine succiunea).
Mobilitatea tuberculului piriform apare la deschiderea larga a gurii si in timpul deglutitiei prin contractiile constrictorului superior al
faringelui.
Uneori insertia muschiului temporal de pe coronoida coboara prin fibre tendinoase in zona tuberculului piriform fie in ligamentul
pterigomandibular, fie paralel, si sub actiunea combinata a constrictorului superior al faringelui poate sa mobilizeze proteza mobila.
Pe fata linguala a crestei edentate sub tuberculul piriform pot apare cute mucosale transversale care se vor intinde in timpul
amprentarii. Posterior se continua cu nisa linguala retromolara, zona retrolinguala sau nisa lui Ney si Bowen.
NISA RETROMOLARA.
 Limite: anterior- linia imaginara ce trece tangent la fata distala a molarului doi inferior;
posterior- pilierul anterior (muschiul palatoglos) si limba; extern- fata interna a mandibulei la
unirea ramului orizontal cu cel vertical; intern- fata externa a bazei limbii.
 Abordarea clinica se face cu gura deschisa, si se pune in evidenta un spatiu cu un pat bogat de
mucoasa in limitele descrise anterior. Nisa este strabatuta de formatiuni musculare ce
interfereaza zona: anterior- fascicolul milofaringian al constrictorului superior al faringelui;
posterior- muschiul palatoglos; fundul nisei fiind format de tendonul muschiului stiloglos.
 In timpul deglutitiei si prin protractia limbii zona se mobilizeaza activ si extensia protezei in
nisa provoaca dificultati si dureri la deglutitie. De aceea daca pozitia limbii in repaus este
posterioara iar gonionul este eversat, se contraindica prelungirea protezei in aceasta zona. In
urma verificarii clinice statice si dinamice a acestei zone, la adaptarea lingurii individuale si la
amprentarea functionala, se procedeaza individualizat prin tatonare pentru a putea stabili
posibilitatea extinderii protezei totale in aceasta nisa.
2. ZONA VESTIBULARA
LATERALA SAU PUNGA LUI
FISCH
 Limite: anterior- plica alveolo-jugala sau frenul lateral; posterior- fata distala a molarului doi; intern-
versantul vestibular al crestei edentate; extern- portiunea inferioara a muschiului buccinator tapetate de
mucoasa; inferior- portiunea inferioara a muschiului buccinator care se indreapta spre linia oblica externa.
 Abordarea clinica se face prin peretele superior, punandu-se in evidenta limita neta de demarcatie dintre
mucoasa fixa si mucoasa mobila si se realizeaza un fund de sac mai larg, punga lui Fisch. Se analizeaza
amplitudinea antero-posterioara, largimea si adancimea in functie de gradul de resorbtie si atrofie si
delimitarea mucoasei pasiv-mobile. Daca dimensiunile pungii lui Fisch sunt optime, vom realiza la acest
nivel o ingrosare a margini protezei pentru stabilizarea ei, extern fibrele orizontale ale buccinatorului
realizand inchiderea externa.
 Spre limita posterioara a pungii exista posibilitatea existentei marginii anterioare a muschiului maseter
care traduce necesitatea unei concavitati la nivelul marginii protezei pentru degajarea acestui muschi.
Pentru a pune mai bine in evidenta marginea anterioara a maseterului si plica pe care o face vestibular, la
inchiderea gurii, medicul se opune acestei miscari cu degetele aplicate pe creasta edentata de la acest nivel.
3. ZONA VESTIBULARA
CENTRALA.
Limite: lateral-plicile alveolo-jugale; peretele anterior- muschiul orbicular acoperit de mucoasa; peretele posterior -versantul
vestibular al crestei edentate.
Abordarea clinica se face prin tractiunea usoara si rasfrangerea buzei inferioare, punandu-se in evidenta mucoasa pasiv mobila
si versantul vestibular al crestei edentate acoperit de o mucoasa ce gliseaza pe ul osos.
Zona vestibulara centrala prezinta urmatoarele caracteristici:
 - prezenta mediana a frenului labial, unic sau divizat. El trebuie ocolit de proteza sau indepartat chirurgical dupa ce proteza
este finita.
 - fundul de sac este foarte ingustat. Grosimile margini protezei sunt date de considerente fizionomice si de tonicitatea
orbicularului buzei inferioare.
 - mobilitatea fundului de sac este data de muschiul patratul buzei inferioare si muschiul barbiei care se insera perpendicular la
periferia campului protetic.
 - insertiile musculare de la nivelul nodulului comisural (muschiul orbicular, muschiul patratul mentonului, motul barbiei si
triunghiularul buzelor) pot mobiliza proteza in timpul functiilor.
 - prezenta musculaturii orofaciale cu fibre orizontale contribuie prin tonicitatea musculara la inchiderea externa a protezei si
realizarea mentinerii si stabilitatii protezei.
4. ZONA LINGUALA
LATERALA
Limite: posterior- fata distala a molarului doi in continuarea nisei retromolare; anterior- limita virtuala dintre canin si primul premolar;
peretele intern- marginea laterala a limbii acoperita de mucoasa si glanda sublinguala; peretele extern- versantul lingual al crestei
mandibulare edentate.
Abordarea clinica se face prin indepartarea limbii, profunzimea fiind maxima la nivelul premolarilor (fosa linguala), limita inferioara
fiind data de creasta milohioidiana.
Caracteristicile acestei zone sunt:
 - insertia muschiului milohioidian pe linia oblica interna. La palparea liniei oblice interne pot exista urmatoarele situatii clinice:
creasta milohioidiana este ascutita si dureroasa si marginea protezei totale se va opri la acest nivel; creasta milohioidiana rotunjita si
nedureroasa la palpare, marginea protezei poate fi extinsa cu cel putin 2 mm sub creasta.
 - prezenta uneori a torusului mandibular.
 - intre limba si fata interna a crestei edentate prin coborarea spre distal a liniei oblice interne se creiaza posibilitatea extinderii
versantului lingual al protezei pe langa limba prin ,,aripioarele paralinguale”. Uneori se tatoneaza obtinerea unei prelungiri a
marginilor protezei intre seu si limba obtinandu-se ,,aripioarele sublinguale”.
 - peretelui intern a acestei zone ii corespunde glanda sublinguala, mucoasa si stratul submucos care o inveleste, limba, care aplicate
intim pe peretele extern a versantului lingual al protezei contribuie la o buna inchidere marginala externa.
 - la edentatul total limba se lateste si creiaza in zona linguala laterala dificultati in amprentare.
5. ZONA LINGUALA
CENTRALA, ZONA SLACK SI
SCHREINEMAKERS
Limite: lateral- linia ce trece prin fata distala a celor doi canini cu lungimea de aproximativ 3 cm; anterior- versantul lingual al crestei
edentate din zona frontala; inferior- seul bucal acoperit de mucoasa.
Abordarea clinica a acestei zone se face dinspre superior prin indepartarea portiunii anterioare a limbii.
Caracteristicile acestei zone sunt:
 - frenul lingual cu cele doua pungi parafrenulare (ale lui Ackermann).
 - apofizele genii superioare pe care se insera muschiul genioglos, ce dezvolta o forta foarte mare pe o zona foarte mica si are o mare
mobilitate inseradu-se perpendicular la periferia campului protetic. Marginea protezei la acest nivel trebuie realizata mai groasa pentru a
obtine un contact extern permanent cu mucoasa si pentru ca presiunile exercitate de genioglos sa fie repartizate pe o suprafata cat mai
mare.
 - tendonul muschiului genioglos poate fi osificat cu repercursiuni in realizarea protezei.
 - pozitia de repaus a limbii situata anterior sau posterior si miscarea sa de protractie influenteaza adancimea fundului de sac. Examenul
pozitiei de repaus a limbii se face cu capul bolnavului in pozitie ortostatica, iar daca este purtator de proteza mobila, cu ele in cavitatea
orala. Daca in repaus limba este situata mai anterior, miscarile ei de protractie pot fi ample, deoarece forma si pozitia fundului de sac din
zona linguala centrala sufera modificari minime. Daca in repaus limba se situiaza posterior, spre istmul gatului, ramane un spatiu de 1,5-2
cm intre varful ei si creasta, fundul de sac este larg inspre distal, iar in miscarea ei de protractie ii modifica dimensiunea. In acest ultim caz
miscarile limbii in timpul amprentarii se vor face maxim pana la umezirea rosului buzei.
 - zona linguala centrala este ata ca importanta cu zona Ah.