Asigurarea conditiilor de igiena si

confort
 In cazul persoanelor dependente de un scaun cu
rotile, zonele cele mai predispuse pentru
aparitia escarelor sunt:
-         coccisul sau fesele;
-         omoplatii sau coloana vertebrala (ex: zona
sacrala);
-         partea interioara a membrelor
(maini/picioare);
-         zona occipitala (spatele capului).
 

In cazul persoanelor imobilizate la pat, zonele

cele mai predispuse formarii de escare sunt:
-         spatele sau partile lateralele ale capului;
-         marginile urechii;
-         umerii sau omoplatii;
-         soldurile, partea inferioara a spatelui sau
coccisul;
-         calcaiele, gleznele sau zona interioara a
genunchiului;
 
 Prevenirea şi îngrijirea escarelor de
decubit
Semne
Subiective; Obiective
 Prurit; eritem (Stadiul I)
 Usturime; flictema (superficial); atingere de epiderma sau derma (profund) – Stadiul II
 Durere; plaga; ulceratie piele; ulceratie muschi; ulceratie pana la os – Stadiul III
Mijloace De Prevenire
Se adreseaza cauzelor locale sau favorizante si reprezinta “cartea de vizita” a asistentei
medicale. Escarele pot aparea in cateva ore sau in cateva zile, formarea lor fiind variabila,
depinzand de factorul de risc si de toleranta pielii la presiune indelungata.

Principiile tratamentului preventiv:

Schimbarea de pozitie
 Evita imobilizarea
 Se schimba pozitia la 2 sau 3 ore; la nevoie, mai des
 Este necesara o foaie de supraveghere a escarelor, in care se noteaza:
- orele de schimbare si pozitia: 14 – DD; 16 – DLS; 18 – DD; 20 - DLD
 Aspectul cutanat
 Zonele de masaj

Asigurarea confortului si mentinerea bolnavului intr-o stare de igiena perfect

 Evitarea cutelor lenjeriei de pat, renuntarea la lenjeria de corp
 Spalarea zilnic, cu apa si sapun si ungerea regiunilor expuse umezelii, stiut fiind faptul ca pielea
unsa se macereaza mai greu decat pielea uscata
 Scuturarea patuluji zilnic, sau ori de cate ori este nevoie
 
Folosirea materialelor complementare, necesare pentru prevenirea escarelor
 Saltele speciale
 Perne de diverse dimensiuni si forme
 Colaci de cauciuc
 Pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2
 Talc pe panza
Alimentatie si hidratare echilibrata
 Alimentatia trebuie sa fie bogata in proteine, pentru a favoriza cicatrizarea, de asemenea, in
vitamine, dar, tinand cont de varsta si greutatea bolnavului. In ceea ce priveste hidratarea,
necesarul de lichide se va completa cu 1,5-2l la 24 de ore.
Favorizarea vascularizatiei in zonele comprimate

Prin masaj
Obiective
 Favorizeaza vascularizatia profunda si superficiala
 Indeparteaza celulele descuamate si destupa glandele sebacee
 Rehidrateaza pielea
 Favorizeaza starea de bine si confort, inlatura durerea, anxietatea si ajuta sa-si regaseasca
forta si energia
Indicatii
 Pentru toti bolnavii imobilizati, care prezinta factori de risc
 In momentul schimbarii pozitiei, pe toate regiunile expuse
Principii
 Se face intotdeauna pe pielea curata, dupa ce bolnavul a fost spalat si i s-a schimbat patul
 Se face cu un unguent pe mana goala, in directia circulatiei de intoarcere, de jos in sus, iar la
ceafa si umeri – invers, de sus in jos, si circular spre exterior
 Se face pe o zona mai mare decat suprafata interesata
 Masajul nu trebuie sa fie dureros, pozitia bolnavului sa fie confortabila, iar durata sa de
aproximativ 15 minute
Contraindicatii
 Nu se face bolnavului cu febra, suferind de cancer, cu infectii ale pielii sau cu septicemie
Materiale necesare
 Unguent
Instalarea pacientului
 Se inchid ferestrele, se asaza bolnavul intr-o pozitie variabila, in functie de zona si, in acelasi
timp, confortabila pentru asistenta medicala
Prin utilizarea alternativa de cald si frig
Se face in loc de masaj
Obiective
 Favorizeaza revascularizatia tisulara, provocand, alternativ, o vasodilatatie si o
vasoconstructie locala
Indicatii
 Escare stadiul II
Pozitia bolnavului
 Ca la masaj
Materiale necesare
 Cuburi de gheata si apa calda
Tehnica
 Se aplica compresa cu gheata de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obtine o
vasoconstrictie
 Apoi, se incalzeste si se usuca zona prin tamponare, pana se obtine o vasodilatatie
 Se face de 3-4 ori
Tratament
 Local, in functie de stadiu; pentru stadiul I, masaj, unguente, violet de gentiana; pentru
stadiul II, cald si frig, pansament gras, bioxiteracor; pentru stadiul III, pansamente
 General; se refera la alimentatie, tratamentul cu antibiotice si al starii generale
COMPLICATII
 infectii locale ale plagii
 septicemie
 CAPTAREA DEJECTILOR FIZIOLOGICE SI
PATOLOGICE

 ELIMINAREA - este necesitatea organismului de a se debarasa de substantele nefolositoare

rezultate din metabolism.
 Eliminarea se realizeaza prin: urina, scaun, transpiratie, menstruatie, varsaturi, sputa
URINA - solutie apoasa prin care sunt eliminate substante toxice rezultate din
metabolism
MANIFESTARI DE INDEPENDENTA(normale)
 MICTIUNEA - actul fizilogic constient de eliminare a urinii.
 DIUREZA - procesul de formare si eliminare a urinii timp de 24 ore
 frecventa
 nou nascut-fecvent
 copil 4-5/zi
 adult-5-6/zi
 varstnic 6-8/zi
 ritmul
 ziua mai recent, noaptea de 3 ori mai putin
 culoare
 galben deschis - diluata
 galben inchis – concentrata
 miros
 aromatic - la consumul de fructe
 amoniacal
 fermentatie alcalina – diabet
 ph 4,5 usor acid
 cantitate
 nou-nascut 300 ml/24 ore
 copii 500-1200/24 ore
 adult 1200-1800ml/24 ore
MANIFESTARI DE DEPENDENTA

 POLIURIE - eliminarea unei cantitati de urina mai mare de 2500 ml/24 ore ( apare
in boli infectioase, pneumonie, colici renale, in diabet zaharat
 OLIGURIE - scaderea cantitatii sub 5oo ml/24 ore ( apare in deshidratari,
transpiratii abundente, diaree acentuata, hemoragii)
 DISURIE - eliminarea urinii cu dificultate si durere ( hipertrofie de prostate,
inflamatii acute ale uretrei)
 HEMATURIE - prezenta sangelui in urina
 ANURIE - lipsa urinei in vezica urinara - din cause renale
 POLAKIURIE - senzatie de mictiune foarte frecventa, cantitate de urina emisa
f.mica ( cistite, inflamatii pelvine, afectiuni uterine)
 NICTURIE - inversarea raportului dintre nr mictiunilor si cantitatea de urina emisa
in timpul zilei fata de cea de emisa in cursul noptii
 ALBUMINURIE - prezenta proteinelor in urina
 GLICOZURIA - prezenta glucozei in urina
 ENUREZIS - eliminare involuntara de urina pe timpul noptii
 HIPERSTENURIE - urina concentrata
 HIPOSTENURIE - urina f. diluata
MASURAREA SI NOTAREA DIUREZEI
 colectarea urinii se face pe 24 ore de la 8 dimineata pina a doua zi la 8: prima urina se arunca,
se colecteaza toate urinile pana a doua zi la ora 8, adaugandu-se si urina acestei emisi
 bolnavul va fi educat sa urineze, numai in urinar si sa nu arunce urina
 se vor eticheta cu numele bolnavului si salonul
 se citeste gradatia care ne indica cantitatea de urina emisa in 24 ore
 se noteaza cifric , grafic pe foaia de observatie cu pix albastru sau galben, socotindu-se pt
fiecare linie orizontala a foii de temperatura 100 ml urina
 examenul sumar de urina:
 albumina = A negativ ++
 puroi = P negativ ++
 urobilinogen = Ubg absent +++
 pigmenti biliari = Pig.bil absent +++
 zahar = Z negativ pozitiv
 densitate = D 1015-10200
 acetone = AC absent pozitiv
 sediment urinar = sed nimic patologic sau se descrie ceea ce se vede la microscop
SCAUNUL - resturi alimentare rezultate in urma procesului de digestie, eliminate
din organism prin defecatie.
 DEFECATIE - eliminarea materilor fecale prin anus
 frecventa
 nou-nascut1-2 ori/zi
 adult-1/zi
 varstnic 1-2/zi
 orarul - ritmic, la aceasi ora
 cantitate - 150-200 gr
 forma – cilindrica
 consistent - pastoasa sau omogena
 miros – fecaloid
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 DIAREEA - scaune frecvente de consistenta pastoasa, lichida sau semilichida
 Cauze: tranzit intestinal accelerat, greseli in alimentatie, medicamente, stres
 frecventa - 3-6 ori/zi (enterocolite), 80-100/zi (holera)
 culoare - galben-aurie, verde, rosu, negru-lucios-moale (hemoragii digestive)
 consistenta - scazuta cu frecventa mare, lichida-apoasa, moale
 apar semne de deshidratare: oboseala, slabiciune, greturi, varsaturi, tegumente si
mucoase uscate, colica ( durere) abdominala, durere la nivelul anusului
 CONSTIPATIA - caracterizat prin scaune rare 1 la 2-4 zile sau mai mult
 cauze: afectiuni gastro-intestinale, tulburari endocrine, alimentatie saraca, emotii
puternice, lipsa exercitiului fizic
 cantitate redusa
 forma - bile dure, masa fecaloida abundenta
 METEORISM - acumulare de gaze in intestin
 FLATULENTA - eliminarea frecventa a gazelor din intestin
 TENESME - senzatie dureroasa de defecare, fara eliminare de materii fecale
 FECALOM - acumulare de materii fecale in rect
 ILEUSUL- suprimarea completa de materii fecale si gaze
RECOLTAREA SCAUNELOR
 Scaunul se capteaza in bazinet si se recolteaza in coprocultoare
 Notarea scaunelor:
 normal - I linie verticala
 moale - / linie oblica
 diareea, apos ,,-,, linie orizontala
 mucus - ,, X,,
 puroi - ,,P,,
 sanguinolent - ,,S,,
 melena - ,,M,,
 se noteaza nr.scaunelor, urmat de semnul conventional ( 12 scaune diareice)
SPUTA - totalitatea substantelor ce se elimina din caile respiratorii prin tuse
 EXPECTORATIA - eliminarea sputei din caile respiratorii
 culoare - rosie sangvilolenta, aerata si spumoasa , in hemoptizie si cancer pulmonar
 - alba perlata-in astm bronsic
 - roz in edem pulmonar
 - ruginie ca si sucul de prune – in pneumonii
 - rosie gelatinoasa – in cancerul pulmonar
 miros – fetid( urat) in TBC pulmonar
 - fetiditate penetranta in gangrena pulmonara
 - miros de pai umed-in supuratii pulmonare
 consistenta - spumoasa, aerata, gelatinoasa viscoasa , lichida
 HEMOPTIZIE – sputa cu sange
CAPTAREA SPUTEI
 materiale necesare: scuipatoare, vas gradat, tavita renala, tampoane, foaie de temperatura
 pregatirea psihica a bolnavului, va fi educat cum sa expectoreze, sa tuseasca cu gura inchisa,
sa colecteze sputa in scuipatoare , sa nu inghita sputa
 se va aseza bolnavul in pozitia care-i permite sa expectoreze cu usurinta, fara sa oboseasca,
daca e nevoie asistenta va sprijini capul bolnavului
 captarea sputei in scuipatoare si se va arata medicului
 sputa se colecteaza pt a observa culoarea, mirosul,consistenta, aspectul
 la indicatia medicului se trimite la laborator
 se noteaza in foaia de temperatura cu culoare rosie, cantitatea de sputa colectata in vasul
gradat in 24 ore
MASURAREA SI NOTAREA VARSATURILOR
 VOMA = actul reflex prin care se elimina brusc, la exterior, prin gura, continutul stomacal
 frecventa – ocazionala - in intoxicatii alimentare
 - frecvente - in bolile de stomac
 - incoercibile - in sarcina, la alcolici
 orarul – matinale - sarcina, alcoolici
 - postprandial - bolnavii psihici
 - tardive-la 2-3 ore de la alimentatie-ulcer gastric
 continutul - alimentare
 - mucoase apoase, la alcoolici
 - biliare
 - sangvinolente - hematemeza, zat de cafea in H.D.S
 culoare – albicioasa ( hiper - aciditate gastrica)
 - galben-verzuie in varsaturi biliare
 - rosu cu singe nedigerat in ulcer gastro-duodenal

 simptome care insotesc varsatura: durere abdominala, deshidratare

 MATERIALE NECESARE:
 2 tavite renale
 1 pahar cu apa
 musama ,aleza
 prosop

 TEHNICA
 se aseaza bolnavul in pozitie sezanda sau decubit dorsal cu capul intors lateral
 se aseaza prosopul in jurul gatului si se protejeaza patul cu musama-aleza
 asistenta se spala pe maini , ofera tavita renala bolnavului si ii sustine fruntea in timpul varsaturii
 la terminare se ofera bolnavului alta tavita si un pahar cu apa pt clatirea gurii
 varsaturile pot fi colectate intr-un vas acoperit pana la venirea medicului,iar la indicatia acestuia vor fi duse la laborator insotite de datele
bolnavului ( data, mune, varsta, salon)
 se face reorganizarea locului de munca si se va supraveghea bolnavul
 se noteaza in foaia de observatie, cand sunt mai multe se scrie data si nr.varsaturilor
 varsaturile: - alimentare cu pix albastru
 - bilioase cu pix vede
 - cu continut sangvinolent cu pix rosu
TRANSPIRATIA - fenomen fiziologic prin care organismul isi intensifica pierderile de caldura prin
glandele sudoripare
 SUDOARE - solutie apoasa
 DIAFOREZA - transpiratie abundenta determinata de temperatura mediului ambiant, efort
fizic si intelectual, starea fiziologica a organismului
 localizare - generalizata, in palme si plante ( picioare)
 miros puternic , variaza in functie de alimentatie, temperatura , igiena
MENSTRA = pierdere temporara sau periodica de sange prin organele genitale feminine, apare la
femeile sanatoase 28-30 zile
 MENARHA - prima menstra, apare la 11-14 ani,
 evolutie fara dureri, doar o usoara jena
 durata-3-5 zile
 miros - dezagreabil
 AMENOREE - absenta menstruatiei
 DISMENOREE - menstruatii dureroase
 METRORAGII - hemoragii neregulate intre 2 menstre succesive
 MENORAGII - hemoragii prelungite
 OLIGOMENOREE - intervale lungi intre menstre
 HIPOMENOREE - cantitate redusa de menstra
 HIPERMENOREE - cantitate crescuta de menstra
 LEUCOREE FIZIOLOGICA - glandele mucoasei genitale secreta o cantitate redusa de lichid
care contribuie la procesul de autoaparare a aparatului genital faţa de infecţii
 LEUCOREE PATOLOGICA - lichidul devine abundent si se exteriorizeaza sub forma unei
scurgeri iritante, culori si aspect diferit ( muco-purulenta in infectii, rosie apoasa in tumori)
 TIPURI DE ALIMENTAŢIE
Asistenta medicală are o mare responsabilitate în asigurarea hranei pacienţilor.
 Alimentaţia poate fi: activă (atunci când pacientul se alimentează singur) sau pasivă
(atunci când pacientul nu se poate alimenta singur şi are nevoie ca o altă persoană să-l
hrănească). De obicei, cea care asigură alimentaţia pasivă este asistenta medicală.

 Ca mod de asigurare a hranei, alimentaţia se clasifică în:

 alimentaţie naturală, atunci când hrănirea se face natural, respectând toate segmentele
tubului digestiv;
 alimentaţie artificială, atunci când substanţele nutritive sunt introduse în organism prin două
căi:
 direct la nivelul unui segment inferior al tubului digestiv, cu ajutorul sondelor;
 parenteral (cu ajutorul perfuziilor).
 ALIMENTAREA PASIVA
 se face când starea generală a bolnavului nu îi permite să se alimenteze
singur.
 scop - hrănirea bolnavului imobilizat, paralizat, în stare gravă .

 PREGATIREA MATERIALELOR:
 tava , farfurii, pahar cu apă, sau cană cu cioc, şervet de pînză, cană cu supă,
tacâmuri.
 asistenta va purta un halat de protecţie, părul aşejat sub bonetă, spălarea
mâinilor.

 PREGATIREA BOLNAVULUI:
 Aşezarea bolnavului în poziţie sezândă, cu ajutorul rezematoarelor de pat sau
în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura
deglutiţia.
 protejarea lenjeriei cu un prosop în jurul gâtului.
 adaptarea măsuţei la pat.
 aşezarea alimentelor astfel încât bolnavul să vadă ce i se introduce în gură.

 SERVIREA MESEI:
 verificăm temperatura alimentelor .
 asistenta se asează în dreapta pacientului şi serveşte supa cu linguriţa sau cu
cana cu cioc, alimentele solide se taie bucăţi mici şi se vor administra pe rând.
 după alimentare, bolnavul se sterge la gură , se îndepartează resturile
alimentare , se schimbă lenjeria dacă s-a murdărit.
 pacientul se aşează într-o poziţie comodă , se aeriseste salonul.
 ALIMENTAREA ARTIFICIALĂ
 constă în introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale.
 scop: hrănirea pacientului inconştient, cu tulburări de deglutiţie, operaţi pe tubul digestiv, cei
cu negativism alimentar.
1. PRIN SONDA GASTRICĂ
Prin sondă, alimentele se pot introduce într-o formă prelucrată la nivelul stomacului
(prin sondaj gastric) sau la nivelul intestinului subţire (prin sodă intestinală).
 Alimentaţia prin sondă cu alimente solide, semilichide sau lichide pe ruta enterală este
preferabilă pentru că oferă varietate şi selectivitate, întreţine funcţionarea tubului digestiv şi
reprezintă o alternativă mai economică decât alimentaţia parenterală.
 MATERIALE NECESARE: material de protecţie, aleză, prosoape, sondă EINHORN sau
FAUCHER, seringi de 5 sau 10 ml, taviţă renală,pensă chirurgicală, lichid alimentar prescris de
medic, pâlnie.
 lichidul alimentar trebuie introdus la temperatura corpului, cantitatea sa fie pina la 500 ml.
 se introduce sonda ( cu mâna dreaptă se prinde extremitatea rotujită a sondei ca pe un
creion, se cere pacientului să deschidă larg gura , să respire adânc se introduce capătul
sondei până la peretele posterior al faringelui cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând
bolnavul să inghită, sonda prin deglutiţie ajunge în esofag şi este împinsă foarte atent spre
stomac ( la marcajul 40-50 cm citit la arcada dentară), se verifică prezenţa sondei în stomac
prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul seringii.
 la pacienţii inconştienţi şi cu tulburări de deglutiţie sonda va fi introdusă endonazal şi se
menţine 4-6 zile , raţia zilnică se administrează 4-6 doze foarte încet.
2. PRIN GASTRO-STOMĂ - deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele printr-o sondă
în scopul alimentării (in cazul în care calea esofagiană este întreruptă).
 se aplică în cazul arsurilor esofagiene, arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice.
 alimentele sunt introduse cu ajutorul unei seringi sau a unei pâlnii.
 cantitatea introdusă odată nu va depasi 500 ml.
 tegumentele din jurul stomei se pot irita, de aceea regiunea trebuie pastrată uscată
.acoperită cu un unguent protector şi antimicrobian şi va fi pansată steril.
3. PRIN CLISMĂ
 materiale necesare: irigator cu canulă.
 alimentarea se face picătură cu picătură, se folosesc solutii Ringer sau glucoză 47%.
PE CALE PARENTERALĂ
 Alimentaţia parenterală este o alternativă pentru pacienţii a căror stare nu permite
utilizarea căii digestive. În cazuri particulare, ea poate fi folosită şi paralel cu alimentaţia
naturală pentru suplimentarea nutrienţilor. Substanţele folosite în alimentaţia parenterală
sunt variate şi au drept scop, pe de o parte asigurarea factorilor nutritivi necesari
metabolismului celular, iar pe de altă parte, menţinerea echilibrului hidromineral şi acido-
bazic.
 constă în introducerea pe cale intravenoasă de soluţii izotone sau hipertone (glucoză, 10-20-
33-40%, fructoză 20%), soluţie de dextran.
 planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii pe 24 ore şi a raţiei de
lichide.
 ALIMENTATIA INADECVATA

SURPLUSUL în greutate are repercusiuni asupra funcţionării organelor şi sistemului organismului.

 motivele pentru care individul ingeră mai multe alimente sunt: stresul, anxietatea, tulburări
psihice, dezechilibru endocrin.
 
 MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 INDICELE PONDERAL – greutatea corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală.
 BULIMIE - senzaţie de foame exagerată.
 POLIFAGIE - nevoia exagerată de a mânca şi absenţa sentimentului de saţietate.
 GREŢURI ŞI VĂRSĂTURI
 RATIA ALIMENTARA
 Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate
suficientă pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia
indispensabilă unei bune funcţionări.
 O alimentaţie adecvată trebuie să conţină toţi factorii necesari menţinerii vieţii şi asigurării tuturor
funcţiilor organismului în condiţii normale: glucide , lipide , proteine, vitamine, apă, săruri minerale.
 RAŢIA ALIMENTARĂ se măsoară în calorii.
HIDRAŢII DE CARBON ( GLUCIDELE)
 reprezintă sursa principală energetică a organismului (substanţa organică naturală, constituind zaharurile)
care conţine carbon hidrogen si oxigen.
 digerarea şi asimilarea lor nu solicită organismul prea mult , de aceea este bine ca 50% din necesităţile
calorice ale organismului să se asigure prin hidraţii de carbon dacă nu există contraindicaţii în ceea ce
priveşte aportul lor (diabet zaharat; obezitate).
 la copii aportul de glucide trebuie mărit în bolile febrile, afecţiuni hepatice şi renale.
 necesarul: 4-6 gr/kg corp/24 ore.
PROTEINELE - reprezintă materialele plastice ale organismului, ele înlocuind substanţele distruse prin uzură
fiziologică sau patologică.
 reprezintă în acelaşi timp o sursă importantă de energie şi constituie materia primă a fermenţilor şi a
hormonilor.
 aportul insuficient de lungă durată al substanţelor proteice determină scăderea proteinelor plasmatice,
distrugerea parenchimului (celule active necesare unui organ, separate de ţesutul vascular şi conjunctiv)
hepatic, apariţia unei anemii, retenţia apei în organism cu formare de edeme .
 creşterea cantităţii de proteine este indicată în sarcină si alăptare, arsuri, anemii, postoperator.
 necesar 1-1,5 gr/kg corp /24 ore.
 scăderea cantităţii este indicată în boli renale, afecţiuni febrile.
LIPIDELE( grăsimi) - au valoare calorică mare, alimentele pe acestă bază au calităţi energetice mari într-un
volum mic.
 pe lânga rolul lor energetic , sub formă depozitară reprezintă rezervele de energie ale organismului şi
ţesutului de susţinere pentru organele interne.
 raţia de grăsimi se va reduce în cazul tulburărilor în metabolismul lor, în insuficienţa glandelor care
intervin în digestia şi metabolizarea lor (insuficienţa pancreatică, hepatică, diabet zaharat, obezitate.
 raţia de grăsimi se măreţte în stări de subnutriţie , hipertioidism (datorită arderilor exagerate).
 necesar 1-2 gr/kg corp/24 ore.
VITAMINE - sunt necesare menţinerii metabolismului normal al organismului.
 nevoia de vitamine creşte în timpul activităţii celulare exagerate (majoritatea îmbolnavirilor).
 necesităţile normale de vitamine pot fi asigurate prin consumarea fructelor, legumelor salatelor şi
sucurilor de fructe.
 necesar - vitamina C 150mg
 - vitamina B1 25 mg
 - vitamina B6 6 mg
 - vitamina K 20 mg
 - vitamina PP 8 mg
APA ŞI SĂRURILE MINERALE
 în apă se petrec toate reacţiile biochimice din organism.
 sărurile minerale fiind necesare ca substanţe structurale şi catalizatoare.
 satisfacerea nevoilor de apă şi săruri minerale trebuie să se facă în mod proporţional, altfel organismul
rămâne în deshidratare hidro-minerală.
 necesităţile zilnice de apă din organism sunt acoperite prin lichide ingerate şi arderea hidraţilor de carbon
şi a grăsimilor.
 odată cu nevoile de apă se satisfac şi nevoile de săruri minerale.
 necesar 2500-3000 ml apă –24 ore, 4 g Na –24 ore, 3-4 g K –24 ore, 2 g Ca –24 ore., 0,15 g Mg –24 ore, 18
mg Fe –24 ore, 6 g Cl-24 ore.
 FACTORI CARE INFLUIENTEAZA
SATISFACEREA NEVOII
 BIO:
 vârsta şi dezvoltarea - nevoile alimentare sunt variabile în funcţie de perioada de creştere şi
dezvoltare, copil , adolescent, adult...
 activităţi fizice şi psihice - cu cât activitatea musculară este mai mare cu atât creşte
metabolismul şi implicit aportul alimentar.
 orarul şi repartizarea meselor.
 calitatea dentiţiei şi a mucoasei bucale
 PSIHO
 emoţiile, grijile sau bucuriile influenţează consumul de hrană astfel că unii indivizi îşi pierd
apetitul, iar altii consumă mai multe alimente.
 anxietate: haranirea este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de securitate (dragoste,
bunăstare).
 SOCIO:
 climatul –iarna indivizii au nevoie de mai multe calorii (mese calde, nutritive), iar vara sunt
preferate mesele uşoare şi o cantitate crescută de lichide.
 cultura-alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărei culturi.
 sărăcia influenţează negativ satisfacerea nevoii.
 religia: postul urmat de sărbători, interzicerea consumului de carne de porc, cafea alcool, dar
şi servirea după un anumit ritual.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 ANOREXIE - lipsa poftei de mâncare.
 DISFAGIE - greutate în înghiţire.
 DEPRINDERI ALIMENTARE - greşeli în prepararea şi alegerea alimentelor, orar nesatisfăcator
al meselor (3 mese principale, 2 gustări, 8 ore repaus nocturn).
 HIDRATARE – consum de lichide în funcţie de nevoi.
 REGIMURI ALIMENTARE

Regimurile dietetice - sunt foarte variate, in functie de calitatea si cantitatea alimentelor ce

le compun.
 In functie de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi:
 hipocalorice –cand scade numărul de calorii din alimentatie (recomandate in obezitate)
hipercalorice – cand este necesara cresterea numărului de calorii in alimentatie (la
subnutriti).
 Din punct de vedere calitativ, regimurile sunt adaptate diverselor categorii de imbolnavirii,
fiind prescrise de medic.
 Regimul este făcut pentru fiecare caz în parte, bazat pe datele fiziopatologice şi
componentele individuale ale bolnavului.
 Zilnic, asistenta verifică dacă meniul trimis la blocul alimentar corespunde cu regimul
prescris, asigurând astfel fiecărui bolnav alimentaţia corespunzatoare.
 Pentru stabilirea unei alimentaţii dietetice cât mai variate, trebuie cunoscute
echivalentele cantitative şi calitative ale diferitelor principii alimentare. Pe acestea se
bazează înlocuirea unora cu altele în anumite situaţii:
 100g glucide pot fi asigurate prin: 100g zahar, 120g orez, 135g tăiţei, 450g fructe
uscate, 200g pâine, 200g legume uscate, 500g cartofi, 650g fructe proaspete.
 100g proteine pot fi asigurate prin: 3000ml lapte, 450g carne alba de viţel sau pasăre,
650g peşte sau 400g brânză.
 100g lipide se cuprind în aceeasi cantitate de ulei vegetal, unt sau untură de porc.
 Foaie de alimentatie
pentru ziua luna anul

Tipul de regim Felul regimului Nr. portii Observatii referitoare la hrana din ziua
precedenta

Total 110

H Hidric 10
HZ Hidrozaharat 20
HZL Hidrozaharat lactat 15
LF Lactofainos 20
LFV Lactofainos vegetarian 16
Cr. Cruditati 3
M Mixt 10
SA Supraalimentatie 2
Sp Special 4
Cm Comun 10

MEDIC Asistenta sefa

 TEMA
• Regimuri alimentare

DENUMIREA VALOAREA ALIMENTE INDICATII

REGIMULUI CALORICA COMPONENTE