Tratamentul

diabetului zaharat
tip 2
Larisa Zota
Conf. universitar
USMF “N. Testemiţanu”

Chişinau 2021
 Planul prelegerii:

1. Stabilirea țintelor terapeutice în diabetul

zaharat tip 2

2. Modificarea stilului de viață

3. Tratamentul farmacologic antihiperglicemiant

la pacientul cu diabet zaharat tip 2
Obiectivele tratamentului
•Prevenirea complicațiilor DZ;
•Prelungirea duratei de supraviețuire până la media
nediabeticilor, în condiții bune;
•Menținerea sau obținerea unei stări generale bune, a
unei calitați optime a vieții

atingerea țintelor controlului metabolic glicemic fără

riscuri (evitarea hipoglicemiilor) - HbA1c adecvată

normalizarea TA la hipertensivi

normalizarea tabloului lipidic

atingerea şi menţinerea unei greutăţi corporale

rezonabile;
 Hiperglicemia şi complicaţiile cronice
în DZ tip 2

60
% Incidenţa/1000 patcienti-ani

50

40 IMA

30
Complicaţii
microvasculare
20

10

0
<6 6-<7 7-<8 8-<9 9-<10 10+
HbA1C (%)
UKPDS 35. BMJ 2000;321:405-12
 5

Controlul glicemic bun

Impactul asupra complicațiilor și costurilor

Analize retrospective

UKPDS

Reduce complicațiile1 Reduce costurile totale pentru diabet2

Reducerea Reducerea
37% complicațiilor 25% costurilor
microvasculare totale pentru
Pacienții
cu HbA1c diabet
14% Reduce IMA
1% ≤7% •22% Costurile
HbA1c continuu medicale
21% Reduce pentru 1 •28% Costurile
mortalitatea an farmaceutice

UKPDS, United Kingdom Prospective Diabetes Study

1. Stratton et al. BMJ 2000;321:405–12; 2. Shetty et al. J Manag Care Pharm 2005;11:559–64
 Rezultatele acestor mari studii ale
decadelor precedente UKPDS, DCCT
 au sugerat că un control bun al glicemiei este necesar
pentru a preveni şi complicaţiile macrovasculare,
nereuşind însă să demonstreze această ipoteză.
 Pentru a lămuri beneficiile unui tratament intensiv al
glicemiei în comparaţie cu unul conventional asupra ratei
de apariţie a complicaţiilor cardiovasculare (CV) la pacienţi
cu DZ tip 2 şi risc relativ crescut pentru boli
cardiovasculare, au fost iniţiate trei studii mari : Action in
Diabetes and Vascular Disease - Preterax and Diamicron
Modified Release Controlled Evaluation (ADVANCE);
Veterans Affairs Diabetes Trial (VADT) şi Action to Control
Cardiovascular Risk in Diabetes (ACCORD).
 Eficacitate fără compromis?

1. ADVANCE Collaborative Group. N Engl J Med. 2008; 358:2560-2572.

2. Faramarz Ismail-Beigi et al. Lancet 2010; 376: 419–30.
3. VADT. N Engl J Med. 2009; 360:129-139.
 Dovezile clinice din studiile „clasice”
cardiovasculare (ADVANCE, ACCORD, VADT) au
arătat că abordarea glucocentrică – reducerea
glicemiei într-o formă intensivă:
 1. este însoţită de reducerea riscului de
apariţie/progresie a complicaţiilor microvasculare,
dar
 2. nu aduce beneficii din punctul de vedere al
mortalităţii cardiovasculare şi generale, în
comparaţie cu controlul glicemic convenţional şi
 3. creşte riscul de hipoglicemie şi de evenimente
serioase adverse.
 Astfel, în baza acestor date
Consensul ADA/EASD din 2012 (actualizat în 2015),
recomandă :

 abordare multifactorială – a tuturor factorilor de risc

identificaţi;
 personalizată;
 cu implicarea persoanei cu diabet;
 obiectiv general glicemic – HbA1c sub 7% în scopul
prevenirii complicaţiilor microvasculare.
 În baza dovezilor provenite din studiile
„moderne” cu obiectiv cardiovascular care au testat
siguranţa cardiovasculară a noilor terapii
antihiperglicemiante – inhibitorii de dipeptidilpeptidază
4 (DPP4), agoniştii de receptori ai GLP-1 şi inhibitorii co-
transportorului 2 sodiu-glucoză, ultima variantă a
consensului ADA/EASD, cea din 2018, a actualizat
conceptul de management multifactorial personalizat şi
recomandă :
abordare bazată pe evaluarea riscului cardiovascular
individual/a comorbidităţilor şi stabilirea obiectivelor
terapeutice şi a opţiunilor de tratament în baza riscului
cardiovascular individual
 Primul PAS in tratamentul
pacientului cu diabet (tip 1 sau tip 2)
 Alegerea valorilor țintă individualizate ale :
 HbA1c; GB și GPP
 LDL colesterolului
 TA

 Selectarea terapiei necesare

 Alegerea ţintelor individuale ale HbA1c şi indicilor
corespunzători ai glicemiei pre - şi postprandiale în
controlului metabolic al diabetului zaharat

VÂRSTA
BÂTRÂNI sau
TÂNĂRĂ MEDIE speranţa de
viaţă sub 5 ani
Nu sunt complicaţii grave
şi/sau risc de hipoglicemie < 6,5 % < 7,0 % < 7,5 %
< 6,5 - < 8,0 < 7,0 - < 9,0 < 7,5 - < 10,0
gravă mmol/l mmol/l mmol/l

Sunt complicaţii grave < 7,0 % < 7,5 % < 8,0 %

< 7,0 - < 9,0 < 7,5 - < 10,0 <8,0 - < 11,0
şi / sau risc de hipoglicemie mmol/l mmol/l mmol/l
gravă
 Ţinte terapeutice pentru managementul
dislipidemiei

La pacienţii cu DZ și risc CV foarte înalt

ţinta LDL-C l <1,4 mmol/L (<55 mg/dL)

La pacienţii cu DZ și risc CV înalt

ţinta LDL-C <1,8 mmol/L (<70 mg/dL)

La pacienţii cu DZ şi risc CV moderat

ţinta LDL-C <2,6 mmol/L (<100 mg/dl).
 Categorii de risc cardiovascular (CV) la
pacienţii diabeticia
Risc foarte înalt Pacienţii cu DZ şi boală CV stabilită sau altă
afectare de organ ţintăb sau cel puţin 3 factori
de risc majoric sau debut precoce al DZT1
de durată prelungită (>20 de ani)

Risc înalt Pacienţii cu DZ de peste 10 ani fără afectare de organ

plus orice alt factor de risc

Risc moderat Pacienţi tineri (DZT1 cu vârstă <35 de ani sau DZT2 cu
vârstă <50 de ani) cu durata DZ <10 ani fără alţi
factori de risc
                                                                
a Modificat din Ghidul European de Prevenţie a Bolilor
Cardiovasculare 2016.
b Proteinurie, afectare renală definită ca RFGe <30 ml/min/1,73
m2, hipertrofie de ven- tricul stâng sau retinopatie.
Obiectivele controlului tensiunii
arteriale
Pasul DOI in tratamentul pacientului
cu diabet
 Optimizarea stilului de viață :
 Regim alimentar (terapia nutriţională medicală) – alimentație
sanatoasă
 Exercitiul fizic
 Sistarea deprinderilor daunătoare
 Coabitarea cu stresul

 Remedii medicamentoase
 Regimul alimentar în DZ
(terapia
(t nutriţională medicală)

Principiul de bază al regimului alimentar al

unui bolnav diabetic este de al apropia la maxim de
normele fiziologice ale alimentării omului sănătos.
 Terapia Nutriţională Medicală (TNM)
 Scopul TNM: adoptarea de către persoana cu DZ tip 2 a
unei alimentaţii sănătoase.
 Obiectivele TNM :
 Trebuie să fie individualizată – bazată pe preferinţele
personale, culturale, religioase ale fiecărui pacient, pe
dorinţa/dificultăţile de modificare ale alimentaţiei;
 Să asigure/menţină plăcerea de a mânca; 
 Să asigure necesităţile nutriţionale individuale;
 Să contribuie la menţinerea controlului glicemic şi ameliorarea
nivelelor de exprimare a factorilor de risc cardiovascular
(exces ponderal, boală hipertensivă, dislipidemie,
hiperuricemie etc.).
Dovezi clinice: TNM individualizată este asociată în practica medicală
cu o reducere de 0,3-2% a HbA1c
 Dieta ca singur element terapeutic al
diabetului zaharat.
Indicaţii Contraindicaţii
 Deficitul ponderal
 Munca fizică grea
 Alterarea toleranţei la
 Infecţiile intercurente
glucoză
 Bolile asociate
 Diabet zaharat tip 2
 Intervenţiile chirurgicale
forma uşoară
 Sarcina
 Hiperglicemiile
considerabile
 Cetoacidoza
 Regimul alimentar in DZ -
alimentație sănătoasă
 Este echilibrată caloric
 Conține toate substanțele nutritive în
proporții adecvate
 Este împărțită în 3 mese principale și 2-3
gustări
 Alimentele și preparatele culinare sunt
gustoase, apetisante și sigure
 Este izvor de sănătate, asigurând
longevitatea departe de boli
Raţia alimentară trebuie să fie acordată cu
nevoile ideale ale organismului.
Pentru evaluarea valorilor greutății ideale (GI)
recomandăm formula lui Lorentz :

GI = (înălţimea în cm – 100 ) - (Înălțimea (cm) – 150)/4

pentru bărbați

GI = (înălţimea în cm – 100 ) - (Înălțimea (cm) – 150)/2,5

pentru femei

Valoarea energetică a raţiei alimentare se calculează

înmulţind necesitatea energetică corespunzătoare modului de
activitate la greutatea corporală “ideală” a bolnavului
La pacienţii cu DZ se recomandă

 20 – 25 kcal/ kg corp/ zi pentru persoane

în repaus la pat;
 25 –30 kcal/ kg corp/ zi pentru activităţi
fizice uşoare;
 30 – 35 kcal/ kg corp/ zi pentru activităţi
fizice medii sau intelectuale;
 35 – 40 kcal/ kg corp/ zi pentru activităţi
fizice mari.
 Terapia Nutriţională Medicală în DZ tip 2
are două componente:

1.calitatea alimentaţiei – echilibrul

nutriţional (distribuția necesarului energetic
pe principii nutritive ), şi

2.restricţia calorică – echilibrul caloric.

 Terapia nutrițională în DZ
1. Distribuția necesarului energetic pe
principii nutritive
Ghidurile actuale sustin ca nu exista un
procentaj anume pentru fiecare macronutrient.
Distribuţia nutrimenţilor ar trebui să se bazeze pe
evaluarea individualizată a obiceiurilor alimentare,
preferinţelor şi a ţintelor metabolice. Intervalele
de normalitate acceptate sunt: 

glucide 40 - 60% (kcal : 4 = g)

proteine 15 – 20% (kcal : 4 = g)
şi lipide 25 – 35%. (kcal : 9 = g)
 Regimul alimentar în DZ tip 2

 Scăderea în greutate a obezilor – importanță

majoră în obținerea controlului glicemic.

 Calcularea consumului de kcal

 3 alimentări de bază și 2-3 gustari

”Omul - dorește soluții simple la probleme grele”

Schimbarea în bine a obiceiurilor alimentare este cel mai dificil de efectuat.
 Regimul alimentar în DZ tip 2
 La pacienţii supraponderali sau obezi
- dieta este hipocalorică cu un deficit de 500 –
1000 kcal in 24 ore, dar nu mai puţin de 1500
kcal / 24 ore pentru bărbaţi şi 1200 kcal/ 24
ore pentru femei
Recomandabil reducerea greutății cu 2-4 kg/lună
 IDF – primul an reducerea greutății 7-10% din cea inițială

 La pacienţii normoponderali – dieta este

normocalorică
 Unitatea de măsurare – 100 kcal
 Regimul alimentar în DZ
 Glucide: 40 – 60% din aportul caloric, evitându-se glucidele
simple cu absorbţie rapidă şi produsele rafinate (zahărul şu
derivatele).
 Proteine: 15-20% din aportul caloric cu reducere în insuficienţa
renală (0.8 g/kg corp/zi.
 Lipide: 25-35% din calorii, din care 1/3 animale şi 2/3
vegetale. Aportul de colesterol mai mic de 300 mg/ zi.
 Fibre alimentare: 30-40 g fibre / zi.
 Alcoolul: evitat la pacienţii obezi, la cei cu hipertensiune şi/sau
cu hipertrigliceridemie.
 Sarea: aport de NaCl sub 7 g/zi iar la hipertensivi  3 g NaCl/zi.
 Edulcorantele: sunt permise: cele calorice (fructoza, xilitolul)
întră în calculul caloric, cele necalorice (aspartam, zaharina,
ciclamat) pot fi consumate în cantităţi moderate.
 Fumatul este interzis.
 Care glucide consumăm ???
GLUCIDE UȘOR ASIMILABILE
(mono și disaxaride)
Produsele de patiserie, bomboanele,
zahărul, piinea albă
GLUCIDE complexe GREU ASIMILABILE
Cerealele integre, piinea neagră,
fructele
Indexul glicemic – măsoară cât de repede crește glicemia
un aliment (și declanșează mecanismele de reglare a
glicemiei).

 ca etalon este folosită

glucoza, căreia i s-a
conferit o valoare a IG de
100%.
Alimente care influiențează nivelul
de glucoză
fainoase lapte

1 3 5

2 4
cereale cartof fructe
 Sursele recomandate de glucide sunt
alimentele bogate în fibre

 vegetale,
 leguminoase,
fructe,
cereale integrale şi lactate
 Glucide
Legumele – baza alimentaţiei!
Glucide
Crupe, terciuri, produse făinoase

 Orice crupe (hrișcă, orz, mei, orez)

2 - 100 kcal

 Fulgi de ovaz 1 -100 kcal

 Paste (macaroane)

1 - 100 kcal

 Pâine de secară: 2 felii - 100 kcal

 Pâine albă: 1 buc - 100 kcal
 Glucide – Fructele
Conţin puţine calorii, dar cresc zahărul în sînge

100 kcal:
 Un măr, o pară, o banană, un piersic
 Două portocale, două lămîi, două felii de zămos
 3-4 mandarine, caise, felii de harbuz
 1 pahar de vişină, malină, căpşună, coacăză
 2 pahare клюквы
 ¾ pahare de cireşi, smochin, poamă (1 stafide)

)
 Apa
Apa nu te îngraşă, de la apă nu slăbeşti

Ceai fără zahăr, apă minerală, sucuri din legume (roşii)

Lichidele ne recomandate pentru utilizare

 Lemonadă, Coca-kola, Fanta,... – 1 pahar : 100 kcal

 Sucuri de portocală, măr, piersic,... – 1 pahar: 100 kcal
 Kvas (e foarte caloric) – ½ pahar: 100 kcal
 Proteine
De acoperit necesarul zilnic de
proteine!

 Brînză 4-5 % – 4-5 : 100 kcal

 Ou: 100 kcal (6 albuşuri sau 1 gălbenuş)
 Carne de viţel, miel, iepure, pui – 50-60 g: 100 kcal
 Peşte nu gras – 165 g: 100 kcal
(hek, putasu, mintai)
 Grăsimi

De utilizat în cantităţi mici

1. Ulei de floarea soarelui, de măsline – 1 - 100kcal

De limitat maximal în alimentaţie:

1. Unt, margarină, maioneză – 1,5 : 100 kcal

2. Slănină, carne grasă
3. Lapte proaspăt, smîntînă,caşcaval.
4. Peşte gras
5. Seminţe de floarea soarelui – 2 : 100 kcal
 Regimul alimentar în DZ
 Glucide: 40 – 60% din aportul caloric, evitându-se glucidele
simple cu absorbţie rapidă şi produsele rafinate (zahărul şu
derivatele).
 Proteine: 15 - 20 % din aportul caloric cu reducere în
insuficienţa renală (0.8 g/kg corp/zi.
 Lipide: 25 - 35% din calorii, din care 1/3 animale şi 2/3
vegetale. Aportul de colesterol mai mic de 300 mg/ zi.
 Fibre alimentare: 30-40 g fibre / zi.
 Alcoolul: evitat la pacienţii obezi, la cei cu hipertensiune şi/sau
cu hipertrigliceridemie.
 Sarea: aport de NaCl sub 7 g/zi iar la hipertensivi  3 g NaCl/zi.
 Edulcorantele: sunt permise: cele calorice (fructoza, xilitolul)
întră în calculul caloric, cele necalorice (aspartam, zaharina,
ciclamat) pot fi consumate în cantităţi moderate.
 Fumatul este interzis.
 Fibre alimentare

Raţia diabeticului trebuie să conţină neapărat fibre

alimentare care pot fi insolubile (celuloza, hemiceluloza şi lignina)
şi hidrosolubile (pectine, gume şi mucilagii).
Fibrele alimentare au următoarele proprietăţi: întârzie
golirea gastrică, formează un gel care “sechestrează” glucoza,
inhibă digestia carbohidraţilor complexi, accelerează tranzitul
intestinal şi micşorează hiperglicemia postabsorbtivă, nivelul
colesterolului şi β lipoproteidelor în sânge.
Se conţin fibre dietetice în legume (varză, morcov, sfeclă),
în tărâţă, în cereale, coacăză, zmeură, şi fructe uscate. Este
recomandat un consum de peste 30 - 40 g fibre/ zi.
Edulcorantele
Bolnavilor ce greu suportă dezicerea de dulciuri li se
recomandă edulcorantele naturale (xilitol, sorbitol, fructoza )
sau sintetice (zaharina, aspartam, ciclamat).

 Edulcorantele naturale posedă valoare energetică și trebuie

incluse în calculul energetic, sunt termostabile. Se
administrează în cantităţi limitate 20 – 30 gr pe zi pentru a
preveni diareea osmotică. Fructoza în exces poate duce la
creşterea concentraţiei de acid lactic în sânge, a
lipoproteidelor cu densitate mică accelerând evoluţia
aterosclerozei.
 Edulcorantele sintetice conferă alimentaţiei o savoare
suficientă fără să aducă nici o calorie, sunt termolabile.
Toxicitatea lor este nulă la dozele recomandate.
 Regimul alimentar în DZ
 Glucide: 40 – 60% din aportul caloric, evitându-se glucidele
simple cu absorbţie rapidă şi produsele rafinate (zahărul şu
derivatele).
 Proteine: 15-20% din aportul caloric cu reducere în insuficienţa
renală (0.8 g/kg corp/zi.
 Lipide: 25-35% din calorii, din care 1/3 animale şi 2/3
vegetale. Aportul de colesterol mai mic de 300 mg/ zi.
 Fibre alimentare: 30-40 g fibre / zi.
 Alcoolul: evitat la pacienţii obezi, la cei cu hipertensiune şi/sau
cu hipertrigliceridemie.
 Sarea: aport de NaCl sub 7 g/zi iar la hipertensivi  2-3 g
NaCl/zi.
 Edulcorantele: sunt permise: cele calorice (fructoza, xilitolul)
întră în calculul caloric, cele necalorice (aspartam, zaharina,
ciclamat) pot fi consumate în cantităţi moderate.
 Fumatul este interzis.
Aprecierea porţiilor după mărimea mîinii
400 – 600 kcal/masă

Proteine

Legume

Lipide
Glucide
Alegerea alimentelor

 Alimentele cât mai variate, pentru a exclude

monotonia regimurilor;
 Compensa variațiile zilnice în gradul de efort
fizic;
 Meniul să fie alcătuit din 3 mese principale și
2-3 gustări mici;
Cântarul – instrument indispensabil persoanei
cu DZ!
 Există dovezi că anumite tipuri de alimentaţie/diete au
beneficii în ceea ce priveşte controlul glicemic şi/sau reducerea
riscului cardiovascular. Este vorba despre alimentaţia
mediteraneană, dieta DASH (Dietary Approaches to Stop
Hypertension) şi dietele bazate predominat pe vegetale .
Dieta mediteraneană este un plan alimentar bazat în
principal pe alimente naturale, și include consumul zilnic de
cereale integrale, ulei de măsline, fructe, legume, leguminoase,
nuci, ierburi și mirodenii. Proteinele animale sunt consumate în
cantități mai mici, sunt preferate peștele și fructele de mare. Se
pune accentul pe grăsimile sănătoase. Uleiul de măsline este
recomandat ca sursă de grăsime principală, înlocuind alte uleiuri
și grăsimi (unt, margarină). Alte alimente conținând în mod
natural grăsimi sănătoase sunt avocado, nuci și pește gras cum
ar fi somonul și sardinele bogate în acizi grași Omega-3.
 I keep trying to lose
“ Unica modalitate de a-ţi păstra
weight but it keeps
sănătatea este finding me

să mănânci ceea ce

nu-ţi place,

să bei ceea ce

nu-ţi place

şi să faci ceea ce

nu vrei să faci”. M.Twain

 Micronutrienţi şi suplimente alimentare.

Nu există dovezi clare referitoare la beneficiile suplimentării

cu vitamine, minerale, condimente sau anumite tipuri de
plante în DZ tip 2

Sunt plante medicinale care micşorează glicemia, unele

prin alcalinizarea mediilor şi ameliorarea metabolismului
glucozei, altele conţin inulina care favorizează glicoliza.
Se folosesc:
- frunzele şi pomuşoarele de afin,
- frunzele de laur, frunzele de nuc, de agud, - tecile de
fasule, ovăzul
Exerciţii fizice

 Măresc sensibilitatea la
insulină cu o reducere
aproximativ de 0,6% a HbA1c
 Ameliorează funcţia sistemului
cardiovacular, profilul lipidic al
sângelui
 Măresc capacitatea de muncă
şi rezistenţa, ameliorează
calitatea vieţii
 Scad masa corporală
Evaluarea pacienților înainte de prescrierea EF:

De luat în considerație:
•Vârsta
•Activitatea fizică anterioară
•Tipul diabetului și metoda de tratament
•Patologia asociată și complicațiile
•Obiectivele terapeutice (scădere ponderală, menținere
sau gimnastică medicală)
•Dorința/aderența/posibilități
•Preferințele pacientului
 Riscurile exercițiului fizic în DZ tip 2
 Cardiovasculare
 Ischemie sau IMA
 Aritmii
 Hipotensiune și hipertensiune arterială
 Microvasculare
 Hemoragii
 Proteinurie
 Metabolice
 Hipoglicemie,
 Hiperglicemie
 Cetoză
 Generale
 Leziuni la nivelul picioarelor
 Leziuni articulare
 Frecvența și tipul de exerciţiu fizic
 Pentru obţinerea efectelor metabolice adulţii cu DZ tip
2 trebuie să efectueze minim 150 de minute săptămânal de
activitate fizică aerobă de intensitate moderată spre intensă,
împărţite în trei zile şi să nu aibă două zile consecutive fără
activitate fizică. De asemenea, adulţii trebuie să efectueze 2- 3
zile pe săptămână şi exerciţiu fizic intens;
 zilnic dacă se urmăreşte scăderea în greutate
 mersul pe jos zilnic, 30 – 60 min, are aderenţa cea mai mare şi
efecte benefice
 -pentru obţinerea de beneficii maxime şi reducerea riscurilor,
se recomandă practicarea exerciţiului fizic în aceeaşi perioadă
a zilei; în cazul DZ tip 2 în cursul dimineţei
Pasul TREI in tratamentul pacientului cu
diabet
 Selectarea terapiei necesare (ADO sau
injectabile, preparate insulinice ) cu
respectarea etapelor:
 Inițiere
 Titrare
 Intensificare
 Tratamentul farmacologic
al diabetului zaharat tip 2 se adresează
principalelor verigi fiziopatologice
 Octetul patogenic al DZ tip 2
Scade efectul
Dereglarea secreției de incretinelor Crește lipoliza
insulina -celule

Crește reabsorbția
-celule glucozei

HIPERGLICEMIE
Crește secreția de
glucagon

Gluconeogeneza Scade utilizarea glucozei

Disfuncții
crescuta
neurotransmiterii
 Clasele majore ale antidiabeticelor
noninsulinice
1. Agenţi care cresc sensibilitatea Biguanide
ţesuturilor la insulină şi /sau scad
producţia hepatică de glucoză (insulin –
Tiazolidindione
sensibilizatori)
Sulfonilureice
2. Agenţi care stimulează secreţia de
insulină la nivelul celulelor  Meglitinide
pancreatice Incretinomimetice
(insulin - secretagogele)

3. Agenţi care inhibă hidroliza Inhibitori de α

carbohidraţilor complecşi la nivelul
intestinului glucozidază

4. Agenți care cresc eliminarea glucozei

prin urină Inhibitori ai SGLT2
 Derivaţii sulfonilureei

Mecanism de acţiune:
Pancreatic:
•stimulează secreţia de
insulină;
•cresc sensibilitatea
celulelor beta la glicemie.

Extrapancreatic (slab !)
 Derivaţii sulfonilureei
Fenomene adverse

 Hipoglicemie prin hiperinsulinemie (frcvent - glibenclamid şi glipizid,

nesemnificativ - gliclazid şi glimepirid)
 Creştere ponderală dar nu şi la gliclazid şi glimepirid
 Erupţii cutanate
 Intoleranţă gastro-intestinală
 Reacţii alergice
 Efect teratogen
 Modificarea testelor funcţionale hepatice şi renale
 Accidente hematologice:
• Anemie hemolitică
• Trombocitopenie
• Agranulocitoză (rar)
 Derivaţii sulfonilureei (SU),
Repaglinida (REPA)
Indicaţii
pentru administrare
DZ tip 2, când nu reuşeşte
compensarea:
 la normoponderali – cu
dietă, efort fizic terapeutic
 la obezi - cu dietă, efort
fizic terapeutic şi
biguanide
Contraindicaţii
 DZ tip 1, diabetul pancreatic
 Sarcina, lactaţia
 Intervenţii chirurgicale majore
 Stres sever: infecţii, traume
 Hepatopatii şi nefropatii severe
 Gangrena diabetică sau alte
procese purulente
 Leucopenii de orice geneză
 Reacţii adverse la SU sau REPA
 Pierdere ponderală progresivă
Derivaţii sulfonilureei (SU)
Generaţia 2
Agentul Unele Durata de Doza zilnică Eliminare
sulfonilureic preparate acţiune ore mg urinară (%)

Glibenclamida Glibenclamid
Daonil, Maninil 12 - 16 2,5 - 20 50
Euglucon

Glipizid Glucotrol-XL 24 5 - 20
Glinez 8 - 12 5 - 20 70

Gliclazid Diaprel
Diamiron 24 30 - 120 60 -70
Gliclada

Gliquidon Glurenorm 5-7 15 - 120 5

Glimepirid Amaril 24 3-8 80

Glirid, Oltar
Repaglinida - Novonorm
 Reglator al glicemiei postprandiale
 Debut de acţiune rapid – după 10 min. de la
administrare
 Maxim de acţiune după 40 min
 Durata de acţiune 4 – 6 ore
 Se elimină predominant 90% cu bila şi 8 -10 % pe
cale urinară
 Risc hipoglicemic minim
 Se administrează odată cu alimentaţia
 Iniţial se administrează câte 0,5; 1- 2 mg. înainte
de mese. Doza nictimerală maximală – 16 mg
 Glinidele - repaglinida
 De regulă sunt preparate de linia II
 Administrate inaintea meselor care produc hiperglicemii
postprandiale

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 6,5 7.9 6,8 10,9 7,5 9.0

1 dată în zi la 13.00

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 6,5 11,3 6,8 10,9 7,5 12,0

1tab de 3 ori în zi
Biguanide - Metformina
Mecanismul de acţiune
 Inhibă gluconeogeneza hepatică
 Creşte sensibilitatea ţesuturilor către insulină
 Scade absorbţia intestinală a glucozei, a vit. B 12
 Are efect anorexigen, nu creşte masa ponderală
 Reduce AGL, scade moderat trigliceridele, LDL- ul
 Are efect fibrinolitic
 Nu stumulează secreţia insulinei şi nu induc hipoglicemie
 Potenţiază glicoliza anaerobă

Efecte adverse
 Diaree, greţuri, anorexie, disconfort abdominal, rar gust metalic
 Anemie megaloblastică (B 12 deficitară)
 Lactacidoză (rarisim)
 Biguanide - Metformina
Indicaţii:
 DZ tip 2 supraponederal sau obez

 În terapia combinată asociat cu SU sau REPA,

sau IAG, sau Tizolidindione, sau insulină
 Biguanide - Metformina
Contraindicaţii pentru administrare:

 Nefropatie cu creatinina serică > 1,5 mg/dl la bărbaţi şi > 1,4 mg/dl la femei ; RFG< 30
ml/min; (la RFG 30 -44 ml/min/1,73 m2- doza zilnica sub 1000 mg)
 Hepatopatii severe - majorarea valorilor transaminazelor de 3 ori de la indicii
normali;
 În folosirea substanţelor de contrast iodate (anulat cu 48 ore înainte și după procedură)
 Manifestări simptomatice ale bolilor acute şi cronice care evoluează cu hipoxemie
(insuficienţă acută cardiacă şi respiratorie, infarct miocardic, anemii severe)
 Stări de lactacidoză în anamneză
 Alcoolismul cronic
 Decompensarea severă a diabetului
 Sarcina şi lactaţia
 Deficit de vitamina B12
 Biguanide - Metformina
Denumirea produsului Durata de Doza uzuală
acţiune mg
ore
Siofor
500 mg, 850 mg,
1000 mg
Metfogamma 10 -12 250 - 2500
500 mg, 850 mg
1000 mg
Glucofag
500 mg, 850 mg, 1000
mg
 24 ore
Monoterapia cu Metformin
Reduce nivelul HbA1c cu proximativ 1 - 2%

 Inițierea terapiei cu doze mici

1 x 500mg, 2 x 500 mg

 Administrare în timpul meselor sau

imediat după masă

 Titrarea dozelor la 7 – 10 zile ;

 doza maximă 2000-2500 mg
(2 x 1000 mg)
 Tiazolidindione
Acţionează prin activarea PPAR – γ receptori nucleari
a căror expresie este evidentă în ţesuturile ţintă pentru
insulină (ţesut adipos, muşchiul striat, ficat) şi ca
rezultat:

 la nivelul muşchilor striaţi şi a ţesutului adipos creşte

sensibilitatea la insulină şi cantitatea de glucoză
disponibilă,
 la nivel hepatic diminuează producţia de glucoză
 la nivelul adipocitelor creşte capacitatea de depozitare
a lipidelor reducând disponibilul de acizi graşi liberi
 Tiazolidindione
Pioglitazona – Pioz, Actos 15 mg, 30 mg 45 mg
Reduc nivelul HbA1c cu aproximativ 0,5-1,4%

Efecte adverse Observaţii

 Debut de acţiune lent

 Monitorizarea enzimelor
 Retenţie de lichide
hepatice lunar primele 6
 Insuficienţă cardiacă luni, apoi la 2 luni
 Creştere ponderală
 Risc pentru fracturi
Tiazolidindione
Contraindicaţii
 Afecțiune hepatică activă (cu
niveluri ale transaminazelor ce
depășesc de peste 2,5 - 3 ori
valoarea normalului);
 Edeme de orice geneză
 Insuficienţa cardiacă,
 CPI cu administrare de Nitraţi
Insuficiența renală cu RFG mai
mică de 45 ml/min/1,73m2
 Decompensare DZ
Sarcină şi lactaţia
DZ tip 1
Alcoolism cronic
 Incretinele
Incretinele - hormoni intestinali care sunt secretaţi
ca răspuns la alimentaţie şi stimulează secreţia a 60 – 70 %
de insulină postprandială la oameni sănătoşi.
La diabeticii de tip 2 acest efect este diminuat.
Cei mai importanţi şi mai bine studiaţi reprezentanţi ai
incretinelor sunt pepdidul glucagon asemănător – 1 (GLP-1)
şi polipeptidul insulinotrop glucozodependent (GIP).

Alimentele ajunse in tractul gastrointestinal stimulează

secreţia rapida a acestor hormoni care împreuna pot scădea
nivelul glicemiei prin următoarele mecanisme:
Incretinele: mecanism de acţiune

GLP-1 GIP
1. Stimuleaza secreţia de 1. Stimuleaza secreţia de insulină
insulină glucozodependentă glucozodependentă
2. Creşte biosinteza de insulină
3. Creşte expresia genei insulinei 2. Favorizează proliferarea celulelor
4. Favorizează proliferarea beta
celulelor beta
5. Blochează apoptoza celulelor
beta
6. Inhibă secreţia de glucagon
7. Încetineşte peristaltica
gastrointestinală
8. Micşorează pofta de mâncare
 Incretinomimetice
 Deoarece GLP-1 nativ are un un timp de
injumatire foarte scurt din cauza clearance-ului
renal si a degradării de către enzima
dipeptidilpeptidaza - 4 (DPP-4), s-au sintetizat
agonisti ai receptorului GLP-1 rezistenți la
această degradare
 si inhibitorii dipeptidilpeptidazei DPP - 4 (inhibă
fermentul care degradează incretinele şi deci
creşte durata de activitate a incretinelor
endogene)
 Agonistii receptorilor GLP1

Brain Kidney Adipose tissue Gut

Incretin effect

Muscle
↑glucose
α-cells
uptake
↓glucagon
GLP 1
Liver
β-cells
↓HGP
↑insulin
Pleiotropic effects

Vessels
Heart Stomach
↓inflamation,
cardioprotective ↓gastric emptying
dysfunction
Agonişti ai receptorului GLP-1
(Exenatid - Byeta, Liraglutid -
Victoza)
 Agoniști ai receptorului GLP-1
Generic or proper name Brand Doze Recomandate
Exenatide (2 ori inzi) Byetta Inițat : cu 5 mcg s/c 2
ori/zi, max: 10 mcg s/c 2
ori /zi
Exenatide LAR Bydureon Inițiat: 2 mg s/c
(1/săptămână) 1/săptămână

Liraglutide (1/zi) Victoza Inițiat: cu 0,6 mg s/c 1 /zi

prima săptămână apoi se
crește doza cu 0,6 mg
(maximal 1,8 mg)
Lixisenatide (1 /zi ) Lixumia 10 mcg / zi

Dulaglutide (1/săptămână) Trulicity 0,75 mg – max 1,5 mg s/c

1 / săptămână
 Agonişti ai receptorului GLP-1
Scad nivelul HbA1c cu aproximativ cu 0,8-1,8 %.

Prioritățile tratamentului cu agonisti ai receptorului

GLP-1:
 risc de hipoglicemie minim,
 scade masa corporală,
 scade tensiunea arterială,
 are efect protector asupra celulelor beta pancreatice,
 are efect cardioprotector la pacienții cu patologie
cardiovasculară ateroslerotică (liraglutid, semaglutid,
dulaglutid)
 efect nefroprotector (liraglutid, semaglutid )
 Agonişti ai receptorului GLP-1
Neajunsuri:
 Injecţii zilnice
 Frecvent efecte adverse din partea TGI: greţuri, diaree, vărsături, constipaţii,
dureri abdominale, care pe parcursul câtorva zile sau săptămâni, de regulă
diminuează. Frecvent s-a înregistrat cefalea şi infecţii respiratorii.
 Preţul înalt al preparatului

Contraindicaţii pentru administrare:

 Afecţiuni gastro-intestinale cu gastropareză
 Insuficienţă hepatică sau renală severă
 Sarcina şi lactaţia
 Comele diabetice
 DZ tip1
 Inhibitorii DPP4 – Sitagliptina, Vildagliptina
Reduc nivelul HbA1c cu aproximativ 0,5-1%.

 Preparat de linia II la persoanele

obeze, sau de I linie la
normoponederali sau la cei la care Avantaj:
metformina nu poate fi administrată; •scade glicemia
postprandială,
 Mod de administrare: 100 mg în zi cu •nu produce hipoglicemii,
sau fără alimente; •greutatea ↔
•păstrarea celulei β

 Reacţii adverse: rinofaringite, tulburări Dezavantaj

gastrointestinale;
Prețul înalt/nu este
 Atenţie +persoanele cu pancreatită compensat
acută
 Inhibitorii DPP-4 în practica clinică

Generic Trend Aprobat Dozare

Sitagliptin Januvia 2006 100 mg/ o data in zi

Vildagliptin Galvus 2007 50 mg x 2ori /zi

Saxagliptin Onglyza 2010 5 mg /zi

Linagliptin Tradjenta 2011 5 mg x1 /zi

Alogliptin Nesina 12,5/500 mg 2 ori in zi (Max 2000

mg/zi)
Dutogliptin
Gemigliptin
Inhibitorii dipeptidilpeptidazei 4
( DPP - 4 )
 Inhibitori al co-transportatorului 2 de
sodiu/glucoză (SGLT2)
Inhibitorii SGLT2 reduc glicemia prin blocarea parțială, printr-
un mecanism independent de insulină, a cotransportorului 2 al
sodiului și glucozei, situat în segmentele S1 și S2 ale tubului contort
proximal. SGLT2 absoarbe glucoza din urină transportând-o în
circulaţia sanguină după ce sângele este filtrat în rinichi. Prin
blocarea acţiunii acestei proteine (SGLT2), o cantitate mai mare de
glucoză este eliminată prin urină, inducând astfel glucozurie însoțită
de natriureză și reducând astfel concentraţiile de glucoză din sânge

Conform rezultatelor din studiile clinice cu endpoint

cardiovascular efectuate cu aceste preparate, principalul beneficiu al
inhibitorilor SGLT2 este reprezentat de protecția cardiovasculară și
renală pe care o oferă pacienților.
 Inhibitor al co-transportatorului 2 de
sodiu/glucoză (SGLT2)
Prorități:
 Risc scăzut pentru hipogligemie
 Scaderea masei corporale.
 Efectul nu depinde de prezența insulinei
 Scade mederat TA, scade vădit riscul spitalizării din cauza insuficien ței
cardiace
 Nefroprotecție
 Profilaxie secundară la pacienții cu patologie cadriovascularâ aterosclerotică
 Posibil eficiente in profilaxia primară la pacien ții cu factori de risc
cardiovascular
 Inhibitor al co-transportatorului 2 de
sodiu/glucoză (SGLT2)
Neajunsuri:

 Risc pentru infecții uro-genitale

 Risc pentru hipovolemie.
 Risc pentru cetoacidoză
 Pisc pentru amputație m/inferioare (Canagliflozin)
 Risc de fracturi (Canagliflozin)
 Prețul înalt
 Inhibitor al co-transportatorului 2 de
sodiu/glucoză (SGLT2)
Contraindicații pentru administrare:
 Cetoacidoza
 Sarcina și perioada de lactație
 RFG sub 45 ml/min 1,73 m2.
 Cu precauție
- la vârstnici
- în infecțiile uro-genitale cronice
- la administrarea diureticelor
 Este necesar de anulat preparatul cu 48 ore înainte și după - --
efectuarea procedurilor cu substanțe de contrast
- intervențiile chirurgicale mari
 Locul de acțiune al antidiabeticelor
Stimulează secreția insulinei Tractul GI
•Inhibitorii
-celule
α-glucozidazei Incretine
Sulfanilureice
Incretine
Lipotoxicitatea
Glinide
Tiazolidindione
Scad secreția de
glucagon
-celule

HIPERGLICEMIE
Incretine
Scad reabsorbția
glucozei SGLT2 inhibitori

Inhibă Gluconeogeneza

Metformina Cresc utilizarea glucozei

Tiazolidindione Metformina
Tiazolidindione
Strategia inițierii terapiei individualizate în DZ
2
 24 ore

HbA1c > 9 % (> cu 2,5%) -

terapie Optimizarea stilului de viață
Individualizarea țintelor terapeutice
Control HbA1c o dată la 3 luni
Intensificarea terapiei la 3 luni
Inițierea ≤3 luni Initensificare ≤3 luni Initensificare

Combinarea
Insulin cu/fără 2-3 Continuarea
ADO preparate terapiei

Alternativă:
combinarea 2-
3 preparate
Intensificarea
Insulinoterapie
insulinoterapiei
 Terapia combinată cu ADO

Avantajul terapiei combinate (preparate cu diferit

mecanism de acțiune):

• ameliorarea controlului glicemic;

• intervenția asupra mai multor inele patogenice;
• folosirea unor doze mai mici din fiecare medicament cu
• reducerea efectelor adverse
 MET

Ins. bazală TZD

Agonişti ai rGLP -1 Inhibitorii

Inhibitorii DPP-4
SGLT 2

SU, MEGl

Combinaţii raţionale ale ADO

 Combinaţii neraţionale ale ADO

 Derivaţi ai sulfanilureei + glinide

 Agonişti ai GLP – 1 + inhibitori ai DPP-4
 Două preparate derivaţi ai sulfanilureei
 Tiazolidindione + insulina
 Agonişti ai GLP – 1 (sau inhibitori ai DPP-4)
+ glinide
 Insulina cu acţiune rapidă + Agonişti ai GLP –
1 sau inhibitori ai DPP-4, sau glinide, sau
Derivaţi ai sulfonilureei
 24 ore

Diabet zaharat de tip 2

METFORMIN
SULFANILUREICE

+ DPP4 / GLP-1RA
sau + METFORMIN /
+ DPP4/inhibitori DPP4
SGLT2 /SU
 Insulinoterapia în DZ tip 2.
De ce?

• Succesele terapiei cu ADO este limitat de

evoluţia progresivă a bolii cu scăderea
secreţiei de insulină de către celulele beta
• Succesele insulinoterapiei nu depind de
funcţia celulelor beta
• Insulina – este cel mai puternic preparat
hipoglicemiant

DR Matthews Exp Clin Endocrinol Diabetes V 107, Suppl 2, 1999

Genuth S Insulin use in NIDDM Diabetes Care 1990; 13: 1240 - 1264
 UKPDS a demonstrat declinul progresiv al
funcţiei celulelor 
100

80 Start of treatment
-cell function (%)

60

40

20 P < 0.0001

0
–10 –9 –8 –7 –6 –5 –4 –3 –2 –1 1 2 3 4 5 6
Time from diagnosis (ani)
HOMA model, diet-treated
n = 376 Adapted from Holman RR. Diabetes Res Clin Pract 1998; 40 (Suppl.):S21–S25.
 Indicaţii pentru insulinoterapie în
diabetul de tip 2
1. Eşecul de a atinge controlul glicemic cu doze
maxime de agenţi hipoglicemianţi orali combinaţi
2. Decompensarea generată de evenimente
intercurente (infecţii, traumatisme acute sau alte
stresuri etc.)
3. Managementul perioperator
4. Sarcina şi lactaţia
5. Insuficienţa organelor vitale
6. Alergia sau alte reacţii adverse serioase la
medicaţia orală
7. Hiperglicemia importantă la momentul
înregistrării
8. Infarctul miocardic acut
 Tipuri de insulinoterapie în DZ tip 2
Insulinoterapie temporară –
•complicații macrovasculare acute
(IMA, AVC),
•intervenții chirurgicale,
•infecții,
•acutizarea afecțiunilor cronice;

Situațiile predispun la o necesitate

suplimetară în insulină în cazul
suspendării AD;

Insulina elimină simptomele

hiperglicemiei și reduce
glucotoxicitatea;

De regulă se folosește regimul bolus

sau bazal bolus.
Tipuri de insulinoterapie în DZ tip
2
Insulinoterapie temporară –
•complicații macrovasculare acute
(IMA, AVC),
•intervenții chirurgicale,
•infecții,
•acutizarea afecțiunilor cronice;

Situațiile predispun la o necesitate

suplimetară în insulină în cazul
suspendării AD;

Insulina elimină simptomele

hiperglicemiei și reduce
glucotoxicitatea;

De regulă se folosește regimul bolus

sau bazal bolus.
Insuline umane vs Analogi de insulină
acțiune scurtă acțiune foarte scurtă
•Actrapid HM, •Apidra, NovoRapid, Humalog
•Humulin R

acțiune lungă
acțiune intermediară (NPH) •Lantus, Levemir
•Protafan,Humulin NPH
Regimul bazal
 Regimul bazal – terapia cu insulin bazal ± AD (metformin ± sulfanilureice ).

 Doza inițială - 10 Un (0,1 – 0,2 Un /kg) sau

 doze mai mari: în obezitate, steatohepatite, dislipidemie aterogenă, TG/HDL
≥3.

 Ajustarea: cu 2-4 Un la 3-7 zile, sub controlul GB

 Monitorizarea:
 Glicemică – GB se va efectua zilnic până la atingerea obiectivelor, apoi măcar
o dată în săptămână; GPP se va determina după ce GB a atins obiectivul.
 HbA1c se va efectua la interval de 2-3 luni
Elliot Joslin 1923

“Insulinoterapia este o pierdere de timp şi de

finanţe, în cazul dacă pacientul nu efectuază
autocontrolul”.
 Ajustarea insulinei bazale (Protafan, Humulin NPH,
Levemir)
8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00
Glicemia 6,5 8,3 7,8 8,9 7,5 8,0
Menținem
dozele

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 6,5 11,3 9,8 10,9 9,5 12,0

Modificăm doza de dimineață

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 11,5 11,3 6,8 10,9 7,5 12,0

Modificăm doza de seară

 Ce facem în cazul hiperglicemiei matinale ?
Fenomenul Somogyi ? Subinsulinizarea ?

Posibilă hipoglicemie nocturnă Doza insuficientă de IB

Testarea glicemiei la 2.00 –

3.00
●2.00 – 3.00 – normoglicemie,
 2.00 -3.00 – hipoglicemie hiperglicemie

 Semne de hipoglicemie
(transpirații, cefalee, coșmare
etc)
●Majorarea dozei de insulină de
 Reducerea dozei de seară seară (precedentă testării)
 Regimul bazal-plus - asocierea IP (una sau două prize) la IB, atunci
când regimul bazal nu reușește obținerea compensării.
Scopul: - reducerea excursiilor GPP.

Regim bazal-plus 1 Regim bazal-plus 2

 DZ 2 tratat cu IB + AD, GB normală  Prezența hiperglicemiei
iar HbA1c> 1-1,5%; și doza de IB nu postprandiale la două mese
poate fi crescută sau doza >
0,5Un/kg;
Inițierea:
 posibil hiperglicemie
postprandială;  Se adaugă a 2 doză de IP în doza
echivalentă de 10% din IB
 IP se va administra la masa cu cea
mai mare GPP.

Inițierea:
 Doza IB se reduce cu 10%, iar IP va
reprezenta 10% din IB
 Intensificarea insulinoterapiei

•DZ 2 tratat cu IB + AD, GB normală iar HbA1c> 1-1,5%; și doza de IB nu

poate fi crescută sau doza > 0,5Un/kg;
•posibil hiperglicemie postprandială;
•IP se va administra la masa cu cea mai mare GPP.

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 6,5 9,3 6,8 11,9 7,5 8.9

Adăugăum IP (Bazal +1)

 Intensificarea insulinoterapiei

•DZ 2 tratat cu IB + AD, GB normală iar HbA1c> 1-1,5%; și doza de IB nu

poate fi crescută sau doza > 0,5Un/kg;
•posibil hiperglicemie postprandială;
•IP se va administra la mese cu cea mai mare GPP.

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 6,5 12,3 6,8 11,9 7,5 8.9

Adăugăum IP (Bazal +2)

Regimul bazal-bolus = insulinoterapie
intensivă
 Ultima treapta a a algoritmului ADA/EASD;

 Se adaugă a 3 priză de IP, astfel încât doza totală de IP să

reprezinte 40-50% din doza de IB;

 Dozele de IP se vor ajusta după valoare GPP, iar doza de IB se va

modifica dacă GB nu ating obiectivele tratamentului.

 Inițierea la persoanele netratate anterior cu insulină: cu doza de

0,5-0,7 Un/kg/24 ore din care 50% vor fi pentru IB, iar 50% pentru
IP .
 Evoluția diabetului zaharat și necesitatea in
insulinoterapie
OSV+ ADO

Insulina bazală + ADO

function (%)
Beta-cell

Titrare pentru a menține controlul glicemic

Bazal-1 bolus sau premixate

Inițiere
Intensificare cu insuline prandiale

Titrare

Intensificare

Tratament
OAD, oral antidiabetic drug

Schematic diagram adapted from Kahn. Diabetologia 2003;46:3–19

Inzucchi et al. Diabetologia 2012;55(6):1577–96
 În DZ tip 2 tratat cu insulină bazală plus
prandială calcularea glucidelor este strict
necesară pentru a putea adapta numărul de
unități de insulină prandială la cantitatea de
glucide din dietă.
Cântarul este instrumentul indispensabil.
Pentru a uşura calculul necesarului de
glucide din raţia alimentară se foloseşte
“unitate de pâine”.

“Un. de pâine” este cantitatea de produs în care

se găsesc 12 g de glucude = 50 kcal.
 Calcularea “Unitatăților
“ de pâine”

“Un. de pâine” = 12 g de glucude = 50 kcal.

Cantitatea de glucide a rației alimentare, calculată in
grame, se împarte la 12 sau calculată în kcal - la 50 =
necesarul de glucide in unități de pâine.
Pentru a evita monotonia regimurilor, pacienții au la
dispoziție tabele care prezintă grafic echivalarea
alimentelor recomandate in UP.
 Alimentarea unui pacient cu insulinoterapie
depinde de :

•Tipul de insulină – umană sau analog

•Acțiunea insulinei - rapidă sau prolongată
•Tipul diabetului – 1 sau 2
•Fenotipul pacientului – normoponderal sau obez
Alimentarea unui pacient cu insulinoterapie
Numărul de mese pe zi este determinat de schema terapeutică.
- Schemele terapiei în regim bazal-bolus cu insulină umană
rapidă și intermediară, necesită, pentru evitarea hipoglicemiilor,
3 mese principale și 3 gustări (la 2,5 – 3 ore de la administrarea
insulinei prandiale ).
- În cazul schemelor cu analogi de insulină rapizi și cu durată
lungă, riscul de hipoglicemie este mult mai mic, motiv pentru
care gustările nu mai sunt necesare
-În cazul tratamentului numai cu insuline bazale -
alimentarea după particularitățile alimentației sănătoase –
3 mese de bază și 2 gustări.
Nu este necesară alimentarea imediată după injectarea
insulinei cu acțiune prolongată
Esența medicinii o
constituie trei
componente: boala,
bolnavul și medicul
Toată iscusința
medicală poate fi
aruncată la gunoi
dacă bolnavul nu
vrea să participe în
procesul
tratamentului
propriei boli
(Paracels)