Tratamentul

diabetului zaharat
tip 2
Larisa Zota
Conf. universitar
USMF “N. Testemiţanu”

Chişinau 2023
 Planul prelegerii:

1. Stabilirea țintelor terapeutice în diabetul zaharat tip 2

2. Modificarea stilului de viață

3. Tratamentul farmacologic antihiperglicemiant la

pacientul cu diabet zaharat tip 2
Obiectivele tratamentului
•Prevenirea complicațiilor DZ;
•Prelungirea duratei de supraviețuire până la media
nediabeticilor, în condiții bune;
•Menținerea sau obținerea unei stări generale bune, a unei
calitați optime a vieții

➢atingerea țintelor controlului metabolic glicemic fără riscuri (evitarea

hipoglicemiilor) - HbA1c adecvată

➢normalizarea TA la hipertensivi

➢normalizarea tabloului lipidic

➢atingerea şi menținerea unei greutăți corporale rezonabile;

 Controlul glicemic bun
4

Impactul asupra complicațiilor și costurilor

Controlul glicemic
Analize retrospective

UKPDS

Reduce complicațiile1 Reduce costurile totale pentru diabet2

Reducerea Reducerea
37% complicațiilor 25% costurilor totale
microvasculare pentru diabet
Pacienții
14% Reduce IMA cu HbA1c
1% ≤7% • 22% Costurile
HbA1c continuu medicale
21% Reduce pentru 1 • 28% Costurile
mortalitatea an farmaceutice

UKPDS, United Kingdom Prospective Diabetes Study

1. Stratton et al. BMJ 2000;321:405–12; 2. Shetty et al. J Manag Care Pharm 2005;11:559–64
 În baza dovezilor provenite din studiile „moderne” cu obiectiv
cardiovascular care au testat siguranţa cardiovasculară a noilor
terapii antihiperglicemiante – inhibitorii de dipeptidilpeptidază 4
(DPP4), agoniştii de receptori de GLP-1 şi inhibitorii co-
transportorului 2 sodiu-glucoză, ultima variantă a consensului
ADA/EASD, cea din 2018, a actualizat conceptul de management
multifactorial personalizat şi recomandă :
abordare bazată pe evaluarea riscului cardiovascular individual/a
comorbidităţilor şi stabilirea obiectivelor terapeutice şi a opţiunilor
de tratament în baza riscului cardiovascular individual
Conform recomandărilor curente primul pas în managementul DZ tip
2 este: (I)
1. Evaluarea/estimarea cât mai aproape de diagnostic (sau la prima
întâlnire cu un pacient) a riscului cardiovascular individual, etapă
care presupune următorii paşi:
a) stabilirea prezenţei/absenţei afectării cardiovasculare: boală
documentată coronariană, cerebrovasculară, arterială periferică
sau a insuficienţei cardiace;
b) stabilirea prezenţei/absenţei afectării de organ ţintă: afectare
renală – scăderea ratei de filtrare glomerulară şi/sau albuminurie,
retinopatie, hipertrofie ventriculară stângă;
c) evaluarea factorilor de risc cardiovascular exprimaţi clinic;
d) evaluarea riscului cardiovascular individual
 Categorii de risc cardiovascular (CV)
la pacienţii diabetici a
Risc foarte înalt Pacienţii cu DZ şi boală CV stabilită sau altă
afectare de organ ţintăb sau cel puţin 3 factori
de risc majoric sau debut precoce al DZT1
de durată prelungită (>20 de ani)

Risc înalt Pacienţii cu DZ de peste 10 ani fără afectare de organ

plus orice alt factor de risc

Risc moderat Pacienţi tineri (DZT1 cu vârstă <35 de ani sau DZT2 cu
vârstă <50 de ani) cu durata DZ <10 ani fără alţi factori
de risc

a Modificat din Ghidul European de Prevenţie a Bolilor Cardiovasculare 2016.

b Proteinurie, afectare renală definită ca RFGe <30 ml/min/1,73 m2, hipertrofie de ven- tricul stâng sau retinopatie.
c Vârstă, hipertensiune, dislipidemie, fumat, obezitate.
Pasul 2 in tratamentul pacientului cu diabet
tip 2
▪ Alegerea valorilor țintă individualizate ale :
 HbA1c; GB și GPP
 HDL colesterolului
 TA

▪ Selectarea terapiei necesare

 Stabilirea obiectivelor glicemice se bazează pe abordare
individualizată, care trebuie să ia în considerare următoarele
elemente:
✓ durata diabetului;
✓ riscul individual de hipoglicemie și de efecte adverse;
✓co-morbidități existente
✓existența bolii cardiovasculare documentate;
✓speranța de viață;
✓preferințele pacientului;
✓aspecte psiho-sociale individuale

În funcţie de aceste caracteristici individuale există trei categorii

recomandate ca ţinte de echilibru glicemic:
A. Categoria generală;
B. Categoria ambiţioasă/intensivă;
C. Categoria mai relaxată.
Alegerea ţintelor individuale ale HbA1c în controlului metabolic al
diabetului zaharat
 Ţinte terapeutice pentru managementul
dislipidemiei la pacienţii cu DZ și risc CV

Risc CV foarte înalt

ţinta LDL - C <1,4 mmol/L (<55 mg/dL)

Risc CV înalt
ţinta LDL- C <1,8 mmol/L (<70 mg/dL)

Risc CV moderat
ţinta LDL- C <2,6 mmol/L (<100 mg/dl).
Obiectivele controlului tensiunii arteriale
 Pasul trei in tratamentul pacientului
cu diabet
▪ Optimizarea stilului de viață :
 Regim alimentar (terapia nutriţională medicală) – alimentație sanatoasă
 Exercitiul fizic
 Sistarea deprinderilor daunătoare
 Coabitarea cu stresul

▪ Remedii medicamentoase
 Pasul 3 in managamentul pacientului cu diabet
Abordarea terapeutică personalizată
▪ Optimizarea stilului de viață :
 Regim alimentar – alimentație sanatoasă
 Exercitiul fizic
 Sistarea deprinderilor daunătoare
 Coabitarea cu stresul

▪ Remedii medicamentoase
 Regimul alimentar în DZ
(terapia nutriţională medicală)

Principiul de bază al regimului alimentar al unui bolnav

diabetic este de al apropia la maxim de normele fiziologice ale
alimentării omului sănătos.
 Terapia Nutriţională Medicală (TNM)
▪ Scopul TNM: adoptarea de către persoana cu DZ tip 2 a unei alimentaţii
sănătoase.
▪ Obiectivele TNM :
✓ Trebuie să fie individualizată – bazată pe preferinţele personale, culturale,
religioase ale fiecărui pacient, pe dorinţa/dificultăţile de modificare ale
alimentaţiei;
✓ Să asigure/menţină plăcerea de a mânca;
✓ Să asigure necesităţile nutriţionale individuale;
✓ Să contribuie la menţinerea controlului glicemic şi ameliorarea nivelelor de
exprimare a factorilor de risc cardiovascular (exces ponderal, boală
hipertensivă, dislipidemie, hiperuricemie etc.).
Dovezi clinice: TNM individualizată este asociată în practica medicală cu o reducere
de 0,3-2% a HbA1c (1)
 Dieta ca singur element terapeutic al diabetului zaharat.

Indicaţii Contraindicaţii
▪ Deficitul ponderal
▪ Munca fizică grea
▪ Alterarea toleranţei la glucoză
▪ Infecţiile intercurente
▪ Diabet zaharat tip 2 forma
▪ Bolile asociate
uşoară
▪ Intervenţiile chirurgicale
▪ Sarcina
▪ Hiperglicemiile considerabile
▪ Cetoacidoza
 Regimul alimentar in DZ - alimentație
sănătoasă
▪ Este echilibrată caloric
▪ Conține toate substanțele nutritive în proporții adecvate
▪ Este împărțită în 3 mese principale și 2-3 gustări
▪ Alimentele și preparatele culinare sunt gustoase,
apetisante și sigure
▪ Este izvor de sănătate, asigurând longevitatea departe
de boli
Raţia alimentară trebuie să fie acordată cu nevoile ideale
ale organismului.
Pentru evaluarea valorilor greutății ideale (GI) recomandăm
formula lui Lorentz :

GI = (înălţimea în cm – 100 ) - (Înălțimea (cm) – 150)/4

pentru bărbați

GI = (înălţimea în cm – 100 ) - (Înălțimea (cm) – 150)/2,5

pentru femei

Valoarea energetică a raţiei alimentare se calculează înmulţind

necesitatea energetică corespunzătoare modului de activitate la greutatea
corporală “ideală” a bolnavului
La pacienţii cu DZ se recomandă

▪ 20 – 25 kcal/ kg corp/ zi pentru persoane în repaus

la pat;
▪ 25 –30 kcal/ kg corp/ zi pentru activităţi fizice
uşoare;
▪ 30 – 35 kcal/ kg corp/ zi pentru activităţi fizice medii
sau intelectuale;
▪ 35 – 40 kcal/ kg corp/ zi pentru activităţi fizice mari.
 Terapia Nutriţională Medicală în DZ tip 2 are două
componente:

1. calitatea alimentaţiei – echilibrul nutriţional

(distribuția necesarului energetic pe principii
nutritive), şi

2. restricţia calorică – echilibrul caloric.

 Terapia nutrițională în DZ
1. Distribuția necesarului energetic pe principii
nutritive
Ghidurile actuale sustin ca nu exista un procentaj anume
pentru fiecare macronutrient. Distribuţia nutrimenţilor ar trebui
să se bazeze pe evaluarea individualizată a obiceiurilor
alimentare, preferinţelor şi a ţintelor metabolice. Intervalele
de normalitate acceptate sunt:

glucide 40 - 60% (kcal : 4 = g)

proteine 15 – 20% (kcal : 4 = g)
şi lipide 25 – 35%. (kcal : 9 = g)
 Regimul alimentar în DZ tip 2

▪ Scăderea în greutate a obezilor – importanță majoră în

obținerea controlului glicemic.

▪ Calcularea consumului de kcal

▪ 3 alimentări de bază și 2-3 gustari

 Regimul alimentar în DZ tip 2
➢ La pacienţii supraponderali sau obezi - dieta
este hipocalorică cu un deficit de 500 – 1000 kcal in 24
ore, dar nu mai puţin de 1500 kcal / 24 ore pentru
bărbaţi şi 1200 kcal/ 24 ore pentru femei
Recomandabil reducerea greutății cu 2-4 kg/lună
 IDF – primul an reducerea greutății 7-10% din cea inițială

➢ La pacienţii normoponderali – dieta este

normocalorică
➢ Unitatea de măsurare – 100 kcal
 Regimul alimentar în DZ
▪ Glucide: 40 – 60% din aportul caloric, evitându-se glucidele simple cu
absorbţie rapidă şi produsele rafinate (zahărul şi derivatele).
▪ Proteine: 15 - 20% din aportul caloric cu reducere în insuficienţa renală (0.8
g/kg corp/zi.
▪ Lipide: 25 - 35% din calorii, din care 1/3 animale şi 2/3 vegetale. Aportul de
colesterol mai mic de 300 mg/ zi.
▪ Fibre alimentare: 30-40 g fibre / zi.
▪ Alcoolul: evitat la pacienţii obezi, la cei cu hipertensiune şi/sau cu
hipertrigliceridemie.
▪ Sarea: aport de NaCl sub 7 g/zi iar la hipertensivi  3 g NaCl/zi.
▪ Edulcorantele: sunt permise: cele calorice (fructoza, xilitolul) întră în calculul
caloric, cele necalorice (aspartam, zaharina, ciclamat) pot fi consumate în
cantităţi moderate.
▪ Fumatul este interzis.
 Care glucide consumăm ???
GLUCIDE UȘOR ASIMILABILE
GLUCIDE complexe GREU ASIMILABILE
(mono și disaxaride)
Produsele de patiserie, bomboanele, zahărul,
Cerealele integre, piinea neagră, fructele
piinea albă

Eliberare rapidă de energie Eliberare lentă de energie

Senzație rapidă de foame Senzație de sațietate

Necesită cantități mari Cantități mici

Indexul glicemic – măsoară cât de repede crește glicemia un aliment (și
declanșează mecanismele de reglare a glicemiei).

▪ ca etalon este folosită glucoza,

căreia i s-a conferit o valoare a
IG de 100%.
 Alimente care influiențează nivelul de
glucoză
fainoase lapte

1 3 5

2 4
cereale cartof fructe
Sursele recomandate de glucide sunt alimentele bogate în
fibre

✓ vegetale,
✓ leguminoase,
✓fructe,
✓cereale integrale şi lactate
 Glucide
Legumele – baza alimentaţiei!
Legume 100 kcal:
▪ 1000 g varză ▪ 300 g păstări
▪ 500 g morcovi, roşii, ceapă ▪ 200 g usturoi, verdeață sau rădăcină de
▪ 400 g ardei dulce, ciuperci proaspete pătrunjel
▪ 350 g bostan ▪ 100 g cartofi
Glucide
Crupe, terciuri, produse făinoase

▪ Orice crupe (hrișcă, orz, mei, orez)

2 - 100 kcal

▪ Fulgi de ovaz 1 -100 kcal

▪ Paste (macaroane)

1 - 100 kcal

▪ Pâine de secară: 2 felii - 100 kcal

▪ Pâine albă: 1 buc - 100 kcal
 Glucide – Fructele
Conţin puţine calorii, dar cresc zahărul în sînge

100 kcal:
▪ Un măr, o pară, o banană, un piersic
▪ Două portocale, două lămîi, două felii de zămos
▪ 3-4 mandarine, caise, felii de harbuz
▪ 1 pahar de vişină, malină, căpşună, coacăză
▪ ¾ pahare de cireşi, smochin, poamă (1 stafide)
 Apa
Apa nu te îngraşă, de la apă nu slăbeşti

Ceai fără zahăr, apă minerală, sucuri din legume (roşii)

Lichidele ne recomandate pentru utilizare

▪ Lemonadă, Coca-kola, Fanta,... – 1 pahar : 100 kcal

▪ Sucuri de portocală, măr, piersic,... – 1 pahar: 100 kcal
▪ Kvas (e foarte caloric) – ½ pahar: 100 kcal
 Regimul alimentar în DZ
▪ Glucide: 40 – 60% din aportul caloric, evitându-se glucidele simple cu
absorbţie rapidă şi produsele rafinate (zahărul şu derivatele).
▪ Proteine: 12-15% din aportul caloric cu reducere în insuficienţa renală la
pacienții nedializați (0.8 g/kg corp/zi).
▪ Lipide: 25-30% din calorii, din care 1/3 animale şi 2/3 vegetale. Aportul de
colesterol mai mic de 300 mg/ zi.
▪ Fibre alimentare: 30-40 g fibre / zi.
▪ Alcoolul: evitat la pacienţii obezi, la cei cu hipertensiune şi/sau cu
hipertrigliceridemie.
▪ Sarea: aport de NaCl sub 7 g/zi iar la hipertensivi  3 g NaCl/zi.
▪ Edulcorantele: sunt permise: cele calorice (fructoza, xilitolul) întră în calculul
caloric, cele necalorice (aspartam, zaharina, ciclamat) pot fi consumate în
cantităţi moderate.
▪ Fumatul este interzis.
 Proteine
De acoperit necesarul zilnic de proteine!

▪ Brînză 4-5 % – 4-5 : 100 kcal

▪ Ou: 100 kcal (6 albuşuri sau 1 gălbenuş)
▪ Carne de vițel, miel, iepure, pui – 50-60 g: 100 kcal
▪ Peşte negras – 165 g: 100 kcal
(hek, putasu, mintai)
 Grăsimi

De utilizat în cantități mici

1. Ulei de floarea soarelui, de măsline – 1 - 100kca

De limitat maximal în alimentaţie:

1. Unt, margarină, maioneză – 1,5 : 100 kcal

2. Slănină, carne grasă
3. Lapte proaspăt, smîntînă,caşcaval.
4. Peşte gras
5. Semințe de floarea soarelui – 2 : 100 kcal
 Regimul alimentar în DZ
▪ Glucide: 40 – 60% din aportul caloric, evitându-se glucidele simple cu
absorbţie rapidă şi produsele rafinate (zahărul şu derivatele).
▪ Proteine: 15 - 20 % din aportul caloric cu reducere în insuficienţa renală (0.8
g/kg corp/zi.
▪ Lipide: 25 - 35% din calorii, din care 1/3 animale şi 2/3 vegetale. Aportul de
colesterol mai mic de 300 mg/ zi.
▪ Fibre alimentare: 30-40 g fibre / zi.
▪ Alcoolul: evitat la pacienţii obezi, la cei cu hipertensiune şi/sau cu
hipertrigliceridemie.
▪ Sarea: aport de NaCl sub 7 g/zi iar la hipertensivi  3 g NaCl/zi.
▪ Edulcorantele: sunt permise: cele calorice (fructoza, xilitolul) întră în calculul
caloric, cele necalorice (aspartam, zaharina, ciclamat) pot fi consumate în
cantităţi moderate.
▪ Fumatul este interzis.
 Fibre alimentare

Raţia diabeticului trebuie să conţină neapărat fibre alimentare care pot fi

insolubile (celuloza, hemiceluloza şi lignina) şi hidrosolubile (pectine, gume şi
mucilagii).
Fibrele alimentare au următoarele proprietăţi: întârzie golirea gastrică,
formează un gel care “sechestrează” glucoza, inhibă digestia carbohidraţilor
complexi, accelerează tranzitul intestinal şi micşorează hiperglicemia
postabsorbtivă, nivelul colesterolului şi β lipoproteidelor în sânge.
Se conţin fibre dietetice în legume (varză, morcov, sfeclă), în tărâţă, în
cereale, coacăză, zmeură, şi fructe uscate. Este recomandat un consum de
peste 30 - 40 g fibre/ zi.
Edulcorantele
Bolnavilor ce greu suportă dezicerea de dulciuri li se recomandă
edulcorantele naturale (xilitol, sorbitol, fructoza ) sau sintetice (zaharina,
aspartam, ciclamat).

▪ Edulcorantele naturale posedă valoare energetică și trebuie incluse în

calculul energetic, sunt termostabile. Se administrează în cantităţi limitate
20 – 30 gr pe zi pentru a preveni diareea osmotică. Fructoza în exces poate
duce la creşterea concentraţiei de acid lactic în sânge, a lipoproteidelor cu
densitate mică accelerând evoluţia aterosclerozei.
▪ Edulcorantele sintetice conferă alimentaţiei o savoare suficientă fără să
aducă nici o calorie, sunt termolabile. Toxicitatea lor este nulă la dozele
recomandate.
 Regimul alimentar în DZ
▪ Glucide: 40 – 60% din aportul caloric, evitându-se glucidele simple cu
absorbţie rapidă şi produsele rafinate (zahărul şu derivatele).
▪ Proteine: 15-20% din aportul caloric cu reducere în insuficienţa renală (0.8
g/kg corp/zi.
▪ Lipide: 25-35% din calorii, din care 1/3 animale şi 2/3 vegetale. Aportul de
colesterol mai mic de 300 mg/ zi.
▪ Fibre alimentare: 30-40 g fibre / zi.
▪ Alcoolul: evitat la pacienţii obezi, la cei cu hipertensiune şi/sau cu
hipertrigliceridemie.
▪ Sarea: aport de NaCl sub 7 g/zi iar la hipertensivi  2-3 g NaCl/zi.
▪ Edulcorantele: sunt permise: cele calorice (fructoza, xilitolul) întră în calculul
caloric, cele necalorice (aspartam, zaharina, ciclamat) pot fi consumate în
cantităţi moderate.
▪ Fumatul este interzis.
Alegerea alimentelor

▪ Alimentele cât mai variate, pentru a exclude monotonia

regimurilor;
▪ Compensa variațiile zilnice în gradul de efort fizic;
▪ Meniul să fie alcătuit din 3 mese principale și 2-3 gustări
mici;
Cântarul – instrument indispensabil persoanei cu DZ!
 Există dovezi că anumite tipuri de alimentaţie/diete au beneficii în
ceea ce priveşte controlul glicemic şi/sau reducerea riscului
cardiovascular. Este vorba despre alimentaţia mediteraneană, dieta DASH
(Dietary Approaches to Stop Hypertension) şi dietele bazate predominat
pe vegetale .
Dieta mediteraneană este un plan alimentar bazat în principal pe
alimente naturale, și include consumul zilnic de cereale integrale, ulei de
măsline, fructe, legume, leguminoase, nuci, ierburi și mirodenii.
Proteinele animale sunt consumate în cantități mai mici, sunt preferate
peștele și fructele de mare. Se pune accentul pe grăsimile sănătoase.
Uleiul de măsline este recomandat ca sursă de grăsime principală,
înlocuind alte uleiuri și grăsimi (unt, margarină). Alte alimente conținând
în mod natural grăsimi sănătoase sunt avocado, nuci și pește gras cum ar
fi somonul și sardinele bogate în acizi grași Omega-3.
 Micronutrienţi şi suplimente alimentare.

Nu există dovezi clare referitoare la beneficiile suplimentării cu vitamine,

minerale, condimente sau anumite tipuri de plante în DZ tip 2

Sunt plante medicinale care micşorează glicemia, unele prin

alcalinizarea mediilor şi ameliorarea metabolismului glucozei,
altele conţin inulina care favorizează glicoliza.
Se folosesc:
- frunzele şi pomuşoarele de afin,
- frunzele de laur, frunzele de nuc, de agud, - tecile de fasule,
ovăzul
Exerciţii fizice

➢ Măresc sensibilitatea la insulină cu o

reducere aproximativ de 0,6% a
HbA1c
➢ Ameliorează funcţia sistemului
cardio-vacular, profilul lipidic al
sîngelui
➢ Măresc capacitatea de muncă şi
rezistenţa, ameliorează calitatea
vieţii
➢ Scad masa corporală
Evaluarea pacienților înainte de prescrierea EF:
•Examen fizic general •Examen oftalmologic
•Examen cardiovascular •Examinări paraclinice
•Examinarea picioarelor

De luat în considerație:
•Vârsta
•Activitatea fizică anterioară
•Tipul diabetului și metoda de tratament
•Patologia asociată și complicațiile
•Obiectivele terapeutice (scădere ponderală, menținere sau gimnastică
medicală)
•Dorința/aderența/posibilități
•Preferințele pacientului
 Riscurile exercițiului fizic în DZ tip 2
▪ Cardiovasculare
✓ Ischemie sau IMA
✓ Aritmii
✓ Hipotensiune și hipertensiune arterială
▪ Microvasculare
✓ Hemoragii
✓ Proteinurie
▪ Metabolice
✓ Hipoglicemie,
✓ Hiperglicemie
✓ Cetoză
▪ Generale
✓ Leziuni la nivelul picioarelor
✓ Leziuni articulare
 Frecvența și tipul de exerciţiu fizic
➢ Pentru obţinerea efectelor metabolice adulţii cu DZ tip 2 trebuie să
efectueze minim 150 de minute săptămânal de activitate fizică aerobă
de intensitate moderată spre intensă, împărţite în trei zile şi să nu aibă
două zile consecutive fără activitate fizică. De asemenea, adulţii trebuie
să efectueze 2- 3 zile pe săptămână şi exerciţiu fizic intens;
➢ zilnic dacă se urmăreşte scăderea în greutate
➢ mersul pe jos zilnic, 30 – 60 min, are aderenţa cea mai mare şi efecte
benefice
➢ -pentru obţinerea de beneficii maxime şi reducerea riscurilor, se
recomandă practicarea exerciţiului fizic în aceeaşi perioadă a zilei; în
cazul DZ tip 2 în cursul dimineţei
Pasul patru in tratamentul pacientului cu diabet

▪ Selectarea terapiei necesare (ADO sau injectabile,

preparate insulinice ) cu respectarea etapelor:
 Inițiere
 Titrare
 Intensificare
 Tratamentul farmacologic
al diabetului zaharat tip 2 se adresează
principalelor verigi fiziopatologice
 Octetul patogenic al DZ tip 2
Scade efectul incretinelor
Dereglarea secreției de Crește lipoliza
insulina b-celule

Crește reabsorbția glucozei

a-celule

HIPERGLICEMIE
Crește secreția de
glucagon

Gluconeogeneza Scade utilizarea glucozei

Disfuncții
crescuta
neurotransmiterii
 Clasele majore ale antidiabeticelor noninsulinice

1. Agenţi care cresc sensibilitatea ţesuturilor la insulină şi Biguanide

/sau scad producţia hepatică de glucoză (insulin – Tiazolidindione
sensibilizatori)

2. Agenţi care stimulează secreţia de insulină la nivelul Sulfonilureice

celulelor b pancreatice Meglitinide
(insulin - secretagogele) Incretinomimetice
3. Agenţi care inhibă hidroliza carbohidraţilor complecşi la
nivelul intestinului Inhibitori de α
glucozidază

4. Agenți care cresc eliminarea glucozei prin urină

Inhibitori ai SGLT2
 Derivaţii sulfonilureei

Mecanism de acțiune:
Pancreatic:
• stimulează secreția de
insulină;
• cresc sensibilitatea celulelor
beta la glicemie.

Extrapancreatic (slab !)
 Derivaţii sulfonilureei
Fenomene adverse

▪ Hipoglicemie prin hiperinsulinemie (frcvent - glibenclamid şi glipizid,

nesemnificativ - gliclazid şi glimepirid)
▪ Creştere ponderală dar nu şi la gliclazid şi glimepirid
▪ Erupții cutanate
▪ Intoleranță gastro-intestinală
▪ Reacții alergice
▪ Efect teratogen
▪ Modificarea testelor funcționale hepatice şi renale
▪ Accidente hematologice:
• Anemie hemolitică
• Trombocitopenie
• Agranulocitoză (rar)
 Derivaţii sulfonilureei (SU),
Repaglinida (REPA)
Indicaţii Contraindicații
pentru administrare
▪ DZ tip 1, diabetul pancreatic
DZ tip 2, când nu reuşeşte ▪ Sarcina, lactaţia
compensarea: ▪ Intervenţii chirurgicale majore

▪ la normoponderali – cu dietă, ▪ Stres sever: infecţii, traume

efort fizic terapeutic
▪ la obezi - cu dietă, efort fizic
terapeutic şi biguanide
▪ Hepatopatii şi nefropatii severe
▪ Gangrena diabetică sau alte procese
purulente
▪ Leucopenii de orice geneză
▪ Reacţii adverse la SU sau REPA
▪ Pierdere ponderală progresivă
Derivaţii sulfonilureei (SU)
Generaţia 2
Agentul sulfonilureic Unele Durata de Doza zilnică Eliminare
preparate acţiune ore mg urinară (%)

Glibenclamida Glibenclamid
Daonil, Maninil 12 - 16 2,5 - 20 50
Euglucon

Glipizid Glucotrol-XL 24 5 - 20
Glinez 8 - 12 5 - 20 70

Gliclazid Diaprel
Diamiron 24 30 - 120 60 -70
Gliclada

Gliquidon Glurenorm 5-7 15 - 120 5

Glimepirid Amaril 24 3-8 80

Glirid, Oltar
Repaglinida - Novonorm
▪ Reglator al glicemiei postprandiale
▪ Debut de acţiune rapid – după 10 min. de la administrare
▪ Maxim de acţiune după 40 min
▪ Durata de acţiune 4 – 6 ore
▪ Se elimină predominant 90% cu bila şi 8 -10 % pe cale urinară
▪ Risc hipoglicemic minim
▪ Se administrează odată cu alimentaţia
▪ Iniţial se administrează câte 0,5; 1- 2 mg. înainte de mese.
Doza nictimerală maximală – 16 mg
Glinidele - Repaglinida

Indicații:
•DZ tip 2 – glicemii postprandiale.
•regim alimentar neregulat
•Administrat inainte de masa!!!!

Contraindicaţii:
•Diabet zaharat de tip 1.
•Cetoacidoza.
•Sarcina şi lactaţia.
•Patologia renală şi hepatică
(* Repaglinida este posibil de administrat
în patologia renală).
Biguanide - Metformina
Mecanismul de acţiune
 Inhibă gluconeogeneza hepatică
 Creşte sensibilitatea ţesuturilor către insulină
 Scade absorbţia intestinală a glucozei, a vit. B 12
 Are efect anorexigen, nu creşte masa ponderală
 Reduce AGL, scade moderat trigliceridele, LDL- ul
 Are efect fibrinolitic
 Nu stumulează secreţia insulinei şi nu induc hipoglicemie
 Potenţiază glicoliza anaerobă

Efecte adverse
 Diaree, greţuri, anorexie, disconfort abdominal, rar gust metalic
 Anemie megaloblastică (B 12 deficitară)
 Lactacidoză (rarisim)
 Biguanide - Metformina
Indicaţii:
▪ DZ tip 2 supraponderal sau obez
▪ În terapia combinată asociat cu
SU sau REPA, sau Tizolidindione,
sau insulină
Contraindicaţii:
▪ Idem cu SU şi REPA
▪ FG< 45ml/min; creatinina >130 mcmol/l
▪ În folosirea substanţelor de contrast
▪ Hepatopatii severe
▪ Insuficienţa cardiacă congestivă
▪ Stări de hipoxemie
▪ Alcoolism
▪ Deficit de vitamina B 12
 Biguanide - Metformina
Denumirea produsului Durata de acțiune Doza uzuală
ore mg

Siofor
500 mg, 850 mg,
1000 mg
Metfogamma 10 -12 250 - 2500
500 mg, 850 mg
1000 mg
Glucofag
500 mg, 850 mg, 1000 mg
 24 ore
Monoterapia cu Metformin
Reduce nivelul HbA1c cu proximativ 1 - 2%

▪ Inițierea terapiei cu doze mici

1 x 500mg, 2 x 500 mg

▪ Administrare în timpul meselor sau imediat

după masă

▪ Titrarea dozelor la 7 – 10 zile ;

▪ doza maximă 2000-2500 mg
(2 x 1000 mg)
 Tiazolidindione
Acţionează prin activarea PPAR – γ receptori nucleari a căror
expresie este evidentă în ţesuturile ţintă pentru insulină (ţesut
adipos, muşchiul striat, ficat) şi ca rezultat:

▪ la nivelul muşchilor striaţi şi a ţesutului adipos creşte sensibilitatea

la insulină şi cantitatea de glucoză disponibilă,
▪ la nivel hepatic diminuează producţia de glucoză
▪ la nivelul adipocitelor creşte capacitatea de depozitare a lipidelor
reducând disponibilul de acizi graşi liberi
 Tiazolidindione
Pioglitazona – Pioz, Actos 15 mg, 30 mg 45 mg
Reduc nivelul HbA1c cu aproximativ 0,5-1,4%

Efecte adverse Observații

▪ Debut de acțiune lent

▪ Monitorizarea enzimelor
▪ Retenție de lichide hepatice lunar primele 6 luni,
▪ Insuficiență cardiacă apoi la 2 luni
▪ Creştere ponderală
▪ Risc pentru fracturi
Tiazolidindione
Contraindicaţii
▪ Afecțiune hepatică activă (cu niveluri
ale transaminazelor ce depășesc de peste
2,5 - 3 ori valoarea normalului);
▪ Edeme de orice geneză
▪ Insuficiența cardiacă,
▪ CPI cu administrare de Nitraţi
▪Insuficiența renală cu RFG mai mică de
45 ml/min/1,73m2
▪ Decompensare DZ
▪Sarcină şi lactația
▪DZ tip 1
▪Alcoolism cronic
 Incretinele
Incretinele - hormoni intestinali care sunt secretaţi ca răspuns la
alimentaţie şi stimulează secreţia a 60 – 70 % de insulină postprandială la
oameni sănătoşi.
La diabeticii de tip 2 acest efect este diminuat.
Cei mai importanţi şi mai bine studiaţi reprezentanţi ai incretinelor sunt
pepdidul glucagon asemănător – 1 (GLP-1) şi polipeptidul insulinotrop
glucozodependent (GIP).

Alimentele ajunse in tractul gastrointestinal stimulează secreţia rapida a

acestor hormoni care împreuna pot scădea nivelul glicemiei prin
următoarele mecanisme:
Incretinele: mecanism de acţiune

GLP-1 GIP
1. Stimuleaza secreţia de insulină 1. Stimuleaza secreţia de insulină
glucozodependentă glucozodependentă
2. Creşte biosinteza de insulină
3. Creşte expresia genei insulinei 2. Favorizează proliferarea celulelor beta
4. Favorizează proliferarea celulelor beta
5. Blochează apoptoza celulelor beta
6. Inhibă secreţia de glucagon
7. Încetineşte peristaltica
gastrointestinală
8. Micşorează pofta de mâncare
 Incretinomimetice
▪ Deoarece GLP-1 nativ are un un timp de injumatire foarte
scurt din cauza clearance-ului renal si a degradării de către
enzima dipeptidilpeptidaza - 4 (DPP-4), s-au sintetizat
agonisti ai receptorului GLP-1 rezistenți la această degradare
▪ si inhibitorii dipeptidilpeptidazei DPP - 4 (inhibă fermentul
care degradează incretinele şi deci creşte durata de activitate
a incretinelor endogene)
 Agonistii receptorilor GLP1

Brain Kidney Adipose tissue Gut

Incretin effect

Muscle
α-cells ↑glucose uptake
↓glucagon
GLP 1
Liver
β-cells
↓HGP
↑insulin
Pleiotropic effects

Vessels
Heart Stomach
↓inflamation,
cardioprotective ↓gastric emptying
dysfunction
 Agoniști ai receptorului GLP-1
Generic or proper name Brand Doze Recomandate
Exenatide (2 ori inzi) Byetta Inițat : cu 5 mcg s/c 2 ori/zi,
max: 10 mcg s/c 2 ori /zi

Exenatide LAR (1/săptămână) Bydureon Inițiat: 2 mg s/c 1/săptămână

Liraglutide (1/zi) Victoza Inițiat: cu 0,6 mg s/c 1 /zi prima

săptămână apoi se crește doza
cu 0,6 mg (maximal 1,8 mg)

Lixisenatide (1 /zi ) Lixumia 10 mcg / zi

Dulaglutide (1/săptămână) Trulicity 0,75 mg – max 1,5 mg s/c

1 / săptămână
Agonişti ai receptorului GLP-1
(Exenatid - Byeta, Liraglutid - Victoza)
 Agonişti ai receptorului GLP-1
Scad nivelul HbA1c cu aproximativ cu 0,8-1,8 %.

Prioritățile tratamentului cu agonisti ai receptorului GLP-1:

▪ risc de hipoglicemie minim,
▪ scade masa corporală,
▪ scade tensiunea arterială,
▪ are efect protector asupra celulelor beta pancreatice,
▪ are efect cardioprotector la pacienții cu patologie cardiovasculară
ateroslerotică (liraglutid, semaglutid, dulaglutid)
▪ efect nefroprotector (liraglutid, semaglutid )
 Agonişti ai receptorului GLP-1
Neajunsuri:
➢ Injecţii zilnice
➢ Frecvent efecte adverse din partea TGI: greţuri, diaree, vărsături, constipaţii, dureri
abdominale, care pe parcursul câtorva zile sau săptămâni, de regulă diminuează.
Frecvent s-a înregistrat cefalea şi infecţii respiratorii.
➢ Preţul înalt al preparatului

Contraindicaţii pentru administrare:

▪ Afecţiuni gastro-intestinale cu gastropareză
▪ Insuficienţă hepatică sau renală severă
▪ Sarcina şi lactaţia
▪ Comele diabetice
▪ DZ tip1
 Inhibitorii DPP4 – Sitagliptina, Vildagliptina
Reduc nivelul HbA1c cu aproximativ 0,5-1%.

▪ Preparat de linia II la persoanele obeze, sau de

I linie la normoponederali sau la cei la care
metformina nu poate fi administrată;
Avantaj:
▪ Mod de administrare: 100 mg în zi cu sau fără •scade glicemia postprandială,
alimente; •nu produce hipoglicemii,
•greutatea ↔
•păstrarea celulei β
▪ Reacţii adverse: rinofaringite, tulburări
gastrointestinale; Dezavantaj

▪ Atenţie +persoanele cu pancreatită acută Prețul înalt/nu este compensat

 Inhibitorii DPP-4 în practica clinică

Generic Trend Aprobat Dozare

Sitagliptin Januvia 2006 100 mg/ o data in zi

Vildagliptin Galvus 2007 50 mg x 2ori /zi

Saxagliptin Onglyza 2010 5 mg /zi

Linagliptin Tradjenta 2011 5 mg x1 /zi

Alogliptin Nesina 12,5/500 mg 2 ori in zi (Max 2000 mg/zi)

Dutogliptin
Gemigliptin
Inhibitorii dipeptidilpeptidazei 4
( DPP - 4 )
Inhibitor al co-transportatorului 2 de sodiu/glucoză
(SGLT2)
▪ Dapagliflozin (Forxiga) este prima moleculă, înregistrată în
Europa, dintr-o nouă clasă de medicamente care acţionează
prin blocarea unei proteine din rinichi, numită co-
transportator 2 de sodiu/glucoză (SGLT2), care absoarbe
glucoza din urină transportând-o în circulaţia sanguină după
ce sângele este filtrat în rinichi. Prin blocarea acţiunii acestei
proteine (SGLT2), o cantitate mai mare de glucoză este
eliminată prin urină, reducând astfel concentraţiile de
glucoză din sânge
 Inhibitor al co-transportatorului 2 de sodiu/glucoză
(SGLT2)
Prorități:
➢ Risc scăzut pentru hipogligemie
➢ Scaderea masei corporale.
➢ Efectul nu depinde de prezența insulinei
➢ Scade mederat TA, scade vădit riscul spitalizării din cauza insuficienței cardiace
➢ Nefroprotecție
➢ Profilaxie secundară la pacienții cu patologie cadriovascularâ aterosclerotică
➢ Posibil eficiente in profilaxia primară la pacienții cu factori de risc cardiovascular
 Inhibitor al co-transportatorului 2 de sodiu/glucoză
(SGLT2)
Neajunsuri:
➢ Risc pentru infecții urinare
➢ Risc pentru infecții genitale micotice (vaginită la femei, balanită la
bărbați);
➢ Risc pentru gangrena Fournier ( fasceita necrozanta care afecteaza
zonele genitale, perineale si cele perianale , iar aceasta poate pune in
pericol viata).
➢ Risc pentru hipovolemie.
➢ Risc pentru cetoacidoză
➢ Pisc pentru amputație m/inferioare (Canagliflozin) CANVAS
➢ Risc de fracturi (Canagliflozin) Canvas
➢ Prețul înalt
 Inhibitor al co-transportatorului 2 de sodiu/glucoză
(SGLT2)
Contraindicații pentru administrare:
➢ Cetoacidoza
➢ Sarcina și perioada de lactație
➢ RFG sub 45 ml/min 1,73 m2.
➢ Cu precauție
- la vârstnici
- în infecțiile uro-genitale cronice
- la administrarea diureticelor
➢ Este necesar de anulat preparatul cu 48 ore înainte și după - -- efectuarea
procedurilor cu substanțe de contrast
- intervențiile chirurgicale mari
 Locul de acțiune al antidiabeticelor
Stimulează secreția insulinei Tractul GI
•Inhibitorii
b-celule
α-glucozidazei Incretine
Sulfanilureice
Incretine
Lipotoxicitatea
Glinide
Tiazolidindione
Scad secreția de
glucagon
a-celule

HIPERGLICEMIE
Incretine
Scad reabsorbția glucozei
SGLT2 inhibitori

Inhibă Gluconeogeneza

Metformina Cresc utilizarea glucozei

Tiazolidindione Metformina
Tiazolidindione
Strategia inițierii terapiei individualizate în DZ 2
Etapele terapiei hipoglicemiante (ADO, insulin)
 Terapia combinată cu ADO

Avantajul terapiei combinate (preparate cu diferit mecanism

de acțiune):

• ameliorarea controlului glicemic;

• intervenția asupra mai multor inele patogenice;
• folosirea unor doze mai mici din fiecare medicament cu
• reducerea efectelor adverse
 Asocieri raționale a preparatelor hipoglicemiante
Notă: + asociere raționala; NR – asociere neraționala; NR1- cu excepția cazurilor confirmate de
insulinorezistență severă
MET Inhibitori SU/ TZD Inhibitori Agoniști Ins. Ins.
DPP-4 Glinide SGLT-2 r.GLP-1 bazală rapidă
MET + + + + + + +

Inhibitori + + + + NR + NR
DPP-4
SU/ + + + + + + NR
Glinide
TZD + + + + + NR1 NR1

Inhibitori + + + + + + +
SGLT-2
Agoniști + NR + + + + NR
r.GLP-1
Ins. + + + NR1 + + +
bazală
Ins. + NR NR NR1 + NR +
rapidă
 24 ore

Diabet zaharat de tip 2

METFORMIN
SULFANILUREICE

+ DPP4 / SU
sau
+ METFORMIN / DPP4
+ SU /DPP4/inhibitori
SGLT2
 24 ore

HbA1c 7,6 – 9 % (> cu 2 - 2,5%) - biterapie

Optimizarea stilului de viață
Individualizarea țintelor terapeutice
Control HbA1c o dată la 3 luni
Intensificarea terapiei la 3 luni
Inițierea ≤3 luni Initensificare ≤3 luni Initensificare

↓ HbA1c
≥ 0,5, sau ținta Continuarea Continuarea
atinsă terapiei terapiei
Combinație a
două preparate
↓ HbA1c
≤ 0,5, Terapie Terapie
sau ținta nu e combinată combinată
atinsă 3preparate ADO + insulin
 24 ore

HbA1c > 9 % (> cu 2,5%) - terapie

Optimizarea stilului de viață
Individualizarea țintelor terapeutice
Control HbA1c o dată la 3 luni
Intensificarea terapiei la 3 luni
Inițierea ≤3 luni Initensificare ≤3 luni Initensificare

Insulin cu/fără ↓ HbA1c ≥ 0,5, Combinarea 2-3 Continuarea

sau ținta atinsă preparate
ADO terapiei

Alternativă:
combinarea 2-3
↓ HbA1c
preparate
≤ 0,5, Intensificarea
sau ținta nu e Insulinoterapie
insulinoterapiei
atinsă
 Insulinoterapia în DZ tip 2.
De ce?

• Succesele terapiei cu ADO este limitat de evoluţia

progresivă a bolii cu scăderea secreţiei de insulină de
către celulele beta
• Succesele insulinoterapiei nu depind de funcţia celulelor
beta
• Insulina – este cel mai puternic preparat hipoglicemiant

DR Matthews Exp Clin Endocrinol Diabetes V 107, Suppl 2, 1999

Genuth S Insulin use in NIDDM Diabetes Care 1990; 13: 1240 - 1264
 Tratamentul insulinic: indicaţii
Insulinoterapie definitivă
1. Eşecul de a atinge controlul glicemic cu doze maxime de agenţi hipoglicemianţi orali combinaţi.
2. Hepatopatiile şi nefropatiile severe.
3. Complicații cronice evolutive
4. Insuficienţa organelor vitale
5. Alergia sau alte reacţii adverse serioase la medicaţia orală

Insulinoterapie temporară

1. Hiperglicemia importantă la momentul înregistrării

2. Sarcina şi perioada de lactaţie,
3. Leziuni cutanate grave (furunculoza, carbuncul, necrobioza, ulcere trofice).
4. Intervenţii chirurgicale mari .
5. Infecţiile acute sau acutizarea infecţiilor cronice , traumatismul, IMA
6. Deficitul ponderal considerabil al pacientului
7. DZ asociat cu procese purulente
 Tipuri de insulinoterapie în DZ tip 2
Insulinoterapie temporară –
•complicații macrovasculare acute (IMA, AVC),
•intervenții chirurgicale,
•infecții,
•acutizarea afecțiunilor cronice;

Situațiile predispun la o necesitate suplimetară

în insulină în cazul suspendării AD;

Insulina elimină simptomele hiperglicemiei și

reduce glucotoxicitatea;

De regulă se folosește regimul bolus sau bazal

bolus.
Tipuri de insulinoterapie în DZ tip 2
Insulinoterapie temporară prelungită (3-4 luni) cu revenirea la
tratamentul anterior dacă este posibil după valorile GB, GPP și
HbA1c;

Indicată:
•contraindicații temporare ale AD;
•afecțiuni inflamatorii îndelungate;
•în cazul glicemiilor majorate, pentru reducerea
glucotoxicității și restabilirea funcției secretorii a
celulelor β.

Se utilizează regimul bazal-bolus (insulină de durată

scurtă 2-3 prize și insulină prolongată);

Ajustarea regresivă necesită automonitorizare de 4-5 ori

pe zi, cu reducerea mai întâi a IP și apoi a IB cu
întroducerea treptată a AD.
Insuline umane vs Analogi de insulină
acțiune scurtă acțiune foarte scurtă
•Actrapid HM, •Apidra, NovoRapid, Humalog
•Humulin R

acțiune lungă
acțiune intermediară (NPH) •Lantus, Levemir
•Protafan,Humulin NPH
Regimul bazal
▪ Regimul bazal – terapia cu insulin bazal ± AD (metformin ).

▪ Doza inițială - 10 Un (0,1 – 0,2 Un /kg) sau

 doze mai mari: în obezitate, steatohepatite, dislipidemie aterogenă, TG/HDL ≥3.

▪ Ajustarea: cu 2-4 Un la 3-7 zile, sub controlul GB

▪ Monitorizarea:
 Glicemică – GB se va efectua zilnic până la atingerea obiectivelor, apoi măcar o dată în
săptămână; GPP se va determina după ce GB a atins obiectivul.
 HbA1c se va efectua la interval de 2-3 luni
 Ajustarea insulinei bazale (Protafan, Humulin NPH, Levemir)

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 6,5 8,3 7,8 8,9 7,5 8,0

Menținem dozele

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 6,5 11,3 9,8 10,9 9,5 12,0

Modificăm doza de dimineață

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 11,5 11,3 6,8 10,9 7,5 12,0

Modificăm doza de seară

 Ce facem în cazul hiperglicemiei matinale ?
Fenomenul Somogyi ? Subinsulinizarea ?

Posibilă hipoglicemie nocturnă Doza insuficientă de IB

Testarea glicemiei la 2.00 – 3.00

●2.00 – 3.00 – normoglicemie,
▪ 2.00 -3.00 – hipoglicemie hiperglicemie

▪ Semne de hipoglicemie (transpirații,

cefalee, coșmare etc)
●Majorarea dozei de insulină de seară
▪ Reducerea dozei de seară (precedentă testării)
 Intensificarea insulinoterapiei

•DZ 2 tratat cu IB + AD, GB normală iar HbA1c> 1-1,5%; și doza de IB nu poate fi

crescută sau doza > 0,5Un/kg;
•posibil hiperglicemie postprandială;
•IP se va administra la masa cu cea mai mare GPP.

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 6,5 9,3 6,8 11,9 7,5 8.9

Adăugăum IP (Bazal +1)

 Intensificarea insulinoterapiei

•DZ 2 tratat cu IB + AD, GB normală iar HbA1c> 1-1,5%; și doza de IB nu poate fi

crescută sau doza > 0,5Un/kg;
•posibil hiperglicemie postprandială;
•IP se va administra la mese cu cea mai mare GPP.

8.00 10.00 13.00 17.00 19.00 21.00

Glicemia 6,5 12,3 6,8 11,9 7,5 8.9

Adăugăum IP (Bazal +2)

Regimul bazal-bolus = insulinoterapie intensivă
▪ Ultima treapta a a algoritmului ADA/EASD;

▪ Se adaugă a 3 priză de IP, astfel încât doza totală de IP să reprezinte 40-50% din
doza de IB;

▪ Dozele de IP se vor ajusta după valoare GPP, iar doza de IB se va modifica dacă
GB nu ating obiectivele tratamentului.

▪ Inițierea la persoanele netratate anterior cu insulină: cu doza de 0,5-0,7

Un/kg/24 ore din care 50% vor fi pentru IB, iar 50% pentru IP .
 Evoluția diabetului zaharat și necesitatea in insulinoterapie

OSV+ ADO

Insulina bazală + ADO

function (%)
Beta-cell

Titrare pentru a menține controlul glicemic

Bazal-1 bolus sau premixate

Inițiere
Intensificare cu insuline prandiale

Titrare

Intensificare

Tratament
OAD, oral antidiabetic drug

Schematic diagram adapted from Kahn. Diabetologia 2003;46:3–19

Inzucchi et al. Diabetologia 2012;55(6):1577–96
 În DZ tip 2 tratat cu insulină bazală plus prandială
calcularea glucidelor este strict necesară pentru a putea adapta
numărul de unități de insulină prandială la cantitatea de glucide
din dietă.
Cântarul este instrumentul indispensabil.

Pentru a uşura calculul necesarului de glucide din

raţia alimentară se foloseşte “unitate de pâine”.

“Un. de pâine” este cantitatea de produs în care se

găsesc 12 g de glucude = 50 kcal.
De ce depinde alimentarea unui pacient cu
insulinoterapie?

▪ Tipul de insulină – umană sau analog

▪ Acțiunea insulinei - rapidă sau prolongată

▪ Tipul diabetului – 1 sau 2

▪ Fenotipul pacientului – normoponderal sau obez

▪ Regimul insulinoterapiei – bazal-bolus sau bazală

 Alimentarea unui pacient cu insulinoterapie

Numărul de mese pe zi este determinat de schema terapeutică.

✓ Schemele terapiei în regim bazal-bolus cu insulină umană rapidă și
intermediară, necesită, pentru evitarea hipoglicemiilor,
3 mese principale și 3 gustări (la 2,5 – 3 ore de la administrarea
insulinei prandiale ).
✓ În cazul schemelor cu analogi de insulină rapizi și cu durată lungă,
riscul de hipoglicemie este mult mai mic, motiv pentru care gustările
nu mai sunt necesare
✓ În cazul tratamentului numai cu insuline bazale - alimentarea
după particularitățile alimentației sănătoase –
3 mese de bază și 2 gustări.
✓ Nu este necesară alimentarea imediată după injectarea insulinei
cu acțiune prolongată