MARCAREA SI

ETICHETAREA
MĂRFURILOR

Clasa a IX-a A
A. Marcarea
 Elemente de definire a mărcilor
- Componentele verbale ale marcilor
- Componentele figurative ale
marcilor
 Importanta si functiile marcilor

 Tipuri de marci

 Marcarea ecologica a produselor

B. Etichetarea marfurilor

 Etichetarea marfurilor alimentare

 Etichetarea marfurilor textile
 Etichetarea incaltamintei
 Etichetarea energetica a aparatelor
electrocasnice
 Eco – eticheta
 A. MARCAREA

 Elemente de definire a mărcilor

Marca este un semn care permite unei persoane
fizice sau juridice(firmă, societate comercială) să
distingă produsele, lucrările sau serviciile sale de
cele ale concurenţilor.
 Componentele marcii
verbale si figurative ale

Componentele verbale ale marcii sunt:

a) numele de marcă,
b) sigla.
Componentele figurative ale marcii sunt:
a) logotipul, caracterizandu-se prin:
• Prezenta unor elemente pur figurative
• Prezenta unor culori

• Prezenta unor caractere tipografice si caligrafice

b) Emblema – semn cu valoare simbolica
 Importanta si functiile marcilor

Importanta pe care o oferă marcarea:

• determină producătorul să menţină şi să

îmbunătăţească calitatea produselor şi a
serviciilor;

• cu ajutorul mărcii beneficiarul poate identifica

cu uşurinţă originea mărfii.
Funcţiile mărcilor sunt:

1. Funcţia de indicare a originii

produselor;

2. Funcţia de prezentare a calităţii

produselor;

3. Funcţia de promovare şi valorificare

a produselor şi serviciilor datorită
efectului publicitar.
Tipuri de marci.
Mărcile firmelor trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- să fie clară, expresivă;

- să aibă un caracter distinctiv şi de noutate, pentru

a nu se confunda cu mărci similare;

- să fie uşor de memorat;

- să fie atrăgătoare şi să transmită corect mesajul

dorit.
 B. ETICHETAREA MARFURILOR

Eticheta reprezintă orice material scris, imprimat,

litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente
de identificare a produsului şi care însoţeşte
produsul când acesta este prezentat spre vânzare sau
este aderent la ambalajul acestuia.

Scopul etichetării este acela de a da

consumatorilor informaţiile necesare despre produs.
 Etichetarea produselor textile

În România, etichetarea produselor textile este

reglementată prin HG 785/1996.

Etichetarea produselor textile şi a confecţiilor se

face prin:
 eticheta de informare
 eticheta de intretinere
Eticheta de informare conţine:
• marca de fabrică a producătorului sau denumirea acestuia ;
• denumirea importatorului, după caz ;
• denumirea produsului ;
• mărimea confecţiei;
• principalele caracteristici tehnice :
- compoziţia fibroasă în % ;
- fineţea firului în Nm, Tex, Den ;
- lăţimea în cm ;
- masa în g/ m2 ;
- tratamente speciale de finisare aplicate, după caz ;
- model, culoare, desen , după caz ;
- clasa de calitate etc.
• tratamente speciale , aplicate pentru protecţia consumatorilor
sau de securitate .
Eticheta de întreţinere cuprinde simbolul celor 5 operaţii
principale în tratamentul unui produs:

posibilitatea spălării

posibilitatea curăţirii cu solvenţi (detaşarea petelor)

posibilitatea călcării

posibilitatea folosirii agenţilor de albire

(clorurarea)

posibilitatea uscării în maşina cu

tambur
 Etichetarea incaltamintei

Etichetarea încălţămintei este reglementată în România prin

HG 261/1998.
Etichetarea se face individual pe unitatea de produs supusă
comercializării şi trebuie să cuprindă materiale folosite în toate
părţile încălţămintei:
1. partea superioară sau faţa încălţămintei;
2. partea interioară sau căptuşeala încălţămintei;

3. talpa încălţămintei.
Etichetarea energetica a aparatelor
electrocasnice

Este reglementată prin HG 857/1996.

  Eco – eticheta

Eco-etichetarea vizează următoarele aspecte:

a) produse taxate sau nu din punct de vedere ecologic;
- produs ecotaxat (a),
- produs fără ecotaxă(b)
- produs înregistrat şi scutit de ecotaxare.(c)
b) produse sau ambalaje reciclabile
- ambalajul este reciclabil

Eticheta ecologică europeană