Universitatea București

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Domeniul:
Ştiințe ale educației

Program de studii:
Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Creștinismul- Iisus- Educator al omenirii

ISTORIA PEDAGOGIEI

Nume și prenume:
Daniela Năstase

Anul de studiu:
Anul I, 2020-2021
Semestrul II
 Răbdare
HARTA MENTALĂ Nădejde
Călăuzire
Educație
Comunitate
Viață înțeleaptă
Discernământ
Creștinism Iisus Christos Credință

Învățare

Suflet Adult
Copil
Familie
Iubire
Virtuți creștine
Cercetare
Sfat
BIBLIOGRAFIE
Iisus Christos (Christos= Mântuitorul), Fiul lui
Dumnezeu și Mesia cel prezis de proroci. Viața și opera
sa ne-au fost aduse la cunoștință de cele patru
Evanghelii (Matei, Marcu, Luca și Ioan) ale Noului
Testament. Născut la Betleem în anul 753 de la
întemeierea Romei (cum erau socotiți anii pe vremea
lui), și-a petrecut copilăria și tinerețea până la vârsta de
30 de ani în Nazaret. După această vârstă și-a început
activitatea. După ce este Botezat de Ioan Botezătorul în
apele Iordanului, își alege ucenicii, în număr de 12, și
timp de trei ani predică Învățătura Sa. A săvârșit multe
minuni în Galileea, Ierusalim și Palestina, fiind urmărit și
prigonit de farisei. La cina cea de Taină (din ultima
săptămână a vieții) instituie Sfânta euharistie. Este
prins, după trădarea lui Iuda, unul dintre ucenicii săi,
purtat de la Anna la Caiafa, judecat de Pilat, se jertfește
lăsându-se răstignit pe cruce, este îngropat și învie a
treia zi, după Scripturi.
 Iisus Christos a împlinit și desăvârșit legea Vechiului Testament și a întemeiat
împărăția lui Dumnezeu pe pământ, Biserica.
El mai este numit în Noul Testament Fiul lui David, Fiul Mariei, Fiul Omului,
Proroc, Preot, Împărat, Păstor, Mijlocitor, Mielul lui Dumnezeu, Mesia, Emanuel,
Cuvântul, Judecătorul, Calea, Adevărul, Viața, Lumina Lumii, Mire, Domn, Mântuitor,
Începutul și sfârșitul sau Alfa și Omega.
Este sărbătorit de Biserică pe 25 decembrie (Nașterea Domnului), pe 1
ianuarie (Tăierea Împrejur), 6 ianuarie (Botezul Domnului), 2 februarie (întâmpinarea
Domnului) și 6 august (Schimbarea la față). Intrarea în Ierusalim (Floriile), Patimile,
Învierea și Înălțarea sunt sărbători cu dată schimbătoare.
Viața lui Lui a dat naștere la diferite interpretări și controverse atât în rândul
credincioșilor cât și al necredincioșilor.
Iisus Christos este recunoscut atât de budism cât și de mahomedanism.
Despre viața și misiunea lui s-au scris multe romane: Viața lui Iisus de Giovanni
Papini, Nazariteanul de Shalom Aseh, Christos răstignit din nou de Kazantakis-
după care regizorul Scorsese a făcut filmul Ultima tentație a lui Iisus sau Ben Hur,
romanul lui Lewis Wallace, după care a fost de asemenea făcut un film, precum și
filmul Iisus- realizat după Evanghelia lui Luca.
Pedagogia lui Hristos ne spune doar atât: adultul este modelul copilului.
Având în vedere desele adunări euharistice ale creştinilor din primele
veacuri, dezvoltarea şi educarea copilului nu se realiza numai în interiorul
familiei, ci şi în mijlocul comunităţii din care făcea parte. El participa la viaţa
culturală şi religioasă a comunităţii părinţilor săi. Faptele Apostolilor vorbesc
despre femeile care erau însoţite de copii la rugăciune, iar unele texte
sinoptice amintesc, de asemenea, de prezenţa copiilor în Templu. Părinţii
erau avertizaţi să-şi educe copilul, să cultive în el dorinţa respectării
învăţăturii Domnului: „Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri,
ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului ”.
Uniți cu Christos în tot ceea ce privește educația
copiilor noștri este baza pentru a le imprima
copiilor cu adevărat învățăturile bune în sufletele
lor curate și nemodelate încă de nimic rău: „Să
fie, dar, numit de noi Cuvântul, cum este și
firesc, cu un singur nume: Pedagog. Fiind
Pedagog, Se îngrijește de educația oamenilor,
nu de instruirea lor; scopul Lui este de a face
sufletul mai bun, nu de a-l învăța; de a da sfaturi
pentru o viață înțeleaptă, nu pentru o viață
dedicată științei” (Clement Alexandrinul,
„Pedagogul”, I, I, pp. 166-167). Educația pe care
noi înșine încercăm să o oferim copiilor noștri
trebuie să fie fundamentată pe cea pe care noi
înșine am primit-o de la Hristos, nu doar pe cea
pe care am primit-o de la oameni: „În orice
privință, noi suntem uniți în toate cu Hristos: prin
înrudire, datorită sângelui Lui, prin care am fost
răscumpărați; prin dragoste, datorită educației cu
care ne-a crescut Cuvântul; prin ne­stricăciune,
datorită viețuirii Lui” (Clement Alexandrinul,
„Pedagogul”, I, VI, p. 194).
Așadar, bazele educației creș­ti­ne sunt
următoarele: hrănirea cu Sfânta Euharistie,
progresul neîncetat în iubirea de Dumnezeu și
de aproapele și înfru­mu­sețarea sufletească prin
dobândirea virtuților creștine pentru ca fiecare
copil să ajungă cu adevărat un adult demn de
Hristos: „Așa sunt legile date de Cuvânt! Sunt
cuvinte de îndemn, scrise de degetul Domnului,
nu pe plăci de piatră, ci scrise în inimile
oamenilor; dar numai în inimile acelea care n-au
primit în ele stricăciunea. De aceea au fost
sparte plăcile celor învârtoșați la inimă, pentru
ca să fie întipărită în suflete moi credința
pruncilor. Amândouă legile – una dată prin
Moise, cealaltă prin Apostoli – au slujit
Cuvântului pentru învățarea și educarea
omenirii” (Clement Alexandrinul, „Pedagogul”,
III, XII, p. 237).
Cel care a fost împărtășit de mic cu Sfintele
Taine și îndemnat cu bunătate, dragoste și
discernământ ajunge să aibă această
capacitate de a raționa foarte bine
dezvoltată. Va ajunge să se comporte
frumos, va cunoaște când trebuie să
vorbească și să tacă, de ce trebuie să facă
anumite lucruri și de ce este necesar să se
înfrâneze de la altele și va ști ce este cu
adevărat important în viață și ce nu este
semnificativ nu pentru că îl învață oamenii, ci
pentru că Dumnezeu îl călăuzește în mod
minunat. Ținând cont de împrejurări, de timp,
de felul problemei și povățuind copilul de ce
trebuie să facă sau să nu facă anumite
lucruri, cultivăm în el această virtute a
discernământului.
Antropologia creştină susţine că „omul este adus în
fiinţă şi există prin voinţa lui Dumnezeu (cf. Fac.
1,26), el nefiind nici produsul materiei în evoluţie,
ca în cosmologie, nici identic cu fiinţa divină, ca în
mitologie". Naşterea de prunci este un act creator
la care participă şi harul divin, copilul fiind astfel un
dar al lui Dumnezeu, primit cu mare bucurie de
părinţii săi. Ambilor părinţi li se cere să se ocupe de
educaţia lui (cf. Le. 11, 13. Părinţilor li se dau şi
unele sfaturi, pe care ar trebui să le urmeze; vezi
Mt. 5,44 ş.u.; 7,11 ş.u.), părinţii înşişi trebuind să-şi
modifice comportamentul, pentru a putea fi
exemple de viaţă pentru copil.
Dragostea, virtutea, evlavia, încrederea, nădejdea, răbdarea, prietenia
frățească sunt valori cultivate prin Iisus și întreținute prin creștinism. Un rol
important în educația creștină a copiilor îl au familia, biserica și școala.
Primele școli cu caracter ortodox ce au avut ca scop educația tinerilor prin
formarea căii drepte a vieții prin cultivarea predicilor și a valorilor morale
creștine au fost: școala din Alexandria, școala din Antiohia, școala din
Cezareea Palestinei.
Cu toate că biserica este un factor esențial în plan educațional creștin,
familia este cea mai veche și puternică instituție umană expresie a creației
și iubirii în comuniune cu Dumnezeu, este biserica de acasă prin cultivarea
sfințeniei, este mica școală unde copiii primesc primele învățăminte
esențiale despre viață.
Cu toții suntem numiți copii după cuvintele Sfintei Scripturi. Pedagogul este
însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Creștinismul cuprinde în sine toate
elementele și principiile fundamentale ale celui mai desăvârșit sistem de
pedagogie divină. Între creștinism și pedagogie este o strânsă legătură prin
sursa pedagogiei divine oferite de creștinism. Moralitatea și credința
creștină sunt sursa pedagogiei ca știință a educației.
Surse bibliografice:
Mic dicționar de cultură generală, Beatrice Kiseleff, editura Elis, 2006
www.ziarullumina.ro
www.crestinortodox.ro