Tema de cercetareDEZVOLTĂRII

PSIHOLOGIA și actualitatea ei
 Tema de cercetareDEZVOLTĂRII
PSIHOLOGIA și actualitatea ei

COPIII ÎNVAȚĂ CEEA CE TRĂIESC

• "Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne.

• Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi.
• Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși.
• Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimire.
• Dacă trăiesc înconjurați de ridicol, copiii învață să fie timizi.
• Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia.
• Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați.
• Dacă trăiesc în încurajare, copiii învață să fie încrezători.
• Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea.
• Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea.
 Tema de cercetareDEZVOLTĂRII
PSIHOLOGIA și actualitatea ei

• Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească.

• Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine.
• Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai
un țel.
• Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață generozitatea.
• Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr.
• Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți.
• Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, copiii învață respectul.
• Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți.
• Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume."

Dorothy Law Nolte

 Tema de cercetareDEZVOLTĂRII
PSIHOLOGIA și actualitatea ei

• Psihologia dezvoltării umane (cu alţi

termeni: dezvoltare umană, psihologia
vârstelor sau psihologie developmentală) este
o ramură a psihologiei care studiază
particularităţile psihice ale fiecărei etapă de
vârstă, de la naştere şi până în perioada
bătrâneţii, factorii care o determină și o
influențează.
 Tema de cercetareDEZVOLTĂRII
PSIHOLOGIA și actualitatea ei

• Implicațiile aplicative țintesc domeniul

educaţional (familie, şcoală, consiliere
şcolară, profesională); domeniul
organizării vieţii sociale (grup, clasă,
întreprindere, activitate cetăţenească);
psihoterapie (identificarea Eu-lui,
defulare,tratare); activitatea profesională.
• La nivel intradisciplinar psihologia
vârstelor întreţine legături cu psihologia
generală,psihologia cognitivă, psihologia
clinică, socială, a personalităţii, cu
psihologia educației, psihologia școlară,
antropologia și neuroștiințele.
 Tema Conceptul
de cercetare
de șdezvoltare
i actualitatea ei

• Dezvoltarea este un proces complex de trecere de la

inferior la superior, de la vechi la nou, o succesiune
de etape, de stadii ce antrenează
schimbări(modificări) fizice, psihice şi sociale de-a
lungul existenţei unei persoane, fiecare etapă având
un specific calitativ propriu.
• Dezvoltarea umană privește ontogeneza (dezvoltarea
individului din momentul concepţiei până la moarte).
• În ontogeneză individul se dezvoltă din punct de
vedere biologic, psihic şi social. Încă de la naștere și
până la sfârșitul vieții omul este antrenat în procesul
dezvoltării, un drum al experiențelor noi pe care îl
parcurge toată viața.
 Tema Conceptul
de cercetare
de șdezvoltare
i actualitatea ei

Fiecare parcurge acest drum într-o variantă

unică, suportând influențele ereditare, ale
mediului și cele educaționale. Schimbările
prin care trece fiinţa umană se produc într-o
ordine logică, fiecare achiziţie pregăteşte noi
achiziţii, astfel încât, orice achiziţie într-o
anumită etapă de dezvoltare include
achiziţiile anterioare şi adaugă achiziţiile
specifice stadiului (vârstei) de dezvoltare.
 Tema Conceptul
de cercetare
de șdezvoltare
i actualitatea ei

 Dezvoltarea organismului uman se desfăşoară pe

mai multe paliere:
• dezvoltare biologică, reprezentată de
schimbările fizice, morfologice şi biochimice ale
organismului;
• dezvoltarea psihică se concretizată în apariţia,
evoluţia şi transformarea proceselor, funcţiilor şi
însuşirilor psihice;
• dezvoltarea socială constă în asimilarea şi
adaptarea conduitei la normele, cerinţele
mediului social.
Tema Conceptul
de cercetare
de șdezvoltare
i actualitatea ei
Tema Conceptul
de cercetare
de șdezvoltare
i actualitatea ei
Tema Conceptul
de cercetare
de șdezvoltare
i actualitatea ei
Tema Conceptul
de cercetare
de șdezvoltare
i actualitatea ei
Tema Conceptul
de cercetare
de șdezvoltare
i actualitatea ei
 Tema de cercetare
CARACTERISTICILE și actualitatea eiPSIHICE
DEZVOLTĂRII

• caracter plurideterminat şi multifactorial,

în sensul că este determinată mai întâi de
caracteristicilespeciei (treapta filogenetică),
de caracteristicile psihoindividuale (treapta
ontogenetică), de interacţiunea dintre individ
şi mediu (treapta psihosocială). Principalii
factori ai dezvoltării psihice sunt ereditate,
mediu, educaţie.
 Tema de cercetare
CARACTERISTICILE și actualitatea eiPSIHICE
DEZVOLTĂRII

• este concretă şi personală, având deci

particularităţi proprii fiecărui individ
deoarece conţinutul dezvoltării psihice,
sensul, ritmul ei pot fi diferite de la un
individ la altul, fie datorită potenţialului
ereditar, fie factorilor de mediu şi educaţie.
Fiecare are genotipul său, interacţiuni şi
împrejurări de viaţă diferite. Acestea vor
genera ritmuri de dezvoltare diferite,
dimensiuni comportamentale de amploare
şi semnificaţii adaptative diferite.
 Tema de cercetare
CARACTERISTICILE și actualitatea eiPSIHICE
DEZVOLTĂRII

• direcţie calitativ ascendentă - nu are o

desfăşurare simplă, liniară, ci mai degrabă un
curs spiralat, care presupune ascensiune, dar şi
momente de revenire, de repetare, de reluare,
dar pe o nouă bază, a proceselor şi structurilor
psihice.
• caracterul ordonat al dezvoltării:
transformările, schimbările au loc într-o
anumită ordine, la anumite intervale, sub o
formă stadială.
• este sistemică şi stadială. Orice schimbare
cantitativă sau calitativă are efecte asupra
întregului sistem specific unui stadiu de
dezvoltare (ex. Particularităţile personalităţii
la un anumit stadiu influenţează
reprezentările, afectivitatea etc).
 Tema
Factorii de cercetare
interni și externișiaiactualitatea
dezvoltăriieipsihice

• Deși începuturile dezvoltării psihice pot

fi legate de perioada intrauterină,
dezvoltarea propriu-zisă începe din
prima zi de viață, când acționează pe
deplin toți factorii interni, cât și externi,
care o generează și o stimulează.
Dezvoltarea psihică nu este
predeterminată genetic, nici impusă din
afară, ci este rezultatul interacţiunii trei
factori: ereditate, mediu (geografic și
socio-cultural) și educație.
 Tema de cercetare și actualitatea ei
Ereditatea

• Ereditatea, însuşirea fundamentală a materiei vii de

a transmite, de la o generaţie la alta caractere
dobândite de-a lungul filogenezei,
• Reprezintă un factor fundamental al dezvoltării
psihice și cel dintâi care se manifestă.
• Se transmit particularităţi: biologice (tipul somatic);
fizionomice (culoarea ochilor, a părului, a
tegumentului); funcţionale (sistem circulator,
respirator etc.); ce privesc compoziţia sângelui, a
sistemului neurohormonal; structurale şi funcţionale
ale sistemului nervos şi ale organelor de simţ.;
metabolice. Se transmit şi predispoziţii pentru
anumite boli.
 Tema de cercetare și actualitatea ei
Ereditatea

• Mecanismul transmiterii acestor caractere este codul

genetic. Totalitatea predispoziţiilor transmise prin
codul genetic formează genotipul. Potenţialităţile se
transformă în trăsături fizice sau psihice reale în
funcţie de condiţiile de mediu, adică se transformă în
fenotip.
• Ereditatea creează premisele unor momente de optimă
intervenție din partea mediului educațional, în așa
numitele perioade sensibile sau de criză. Pierderea
acestor perioade influențează dezvoltarea psihică:
limbaj, mers, operațiile gândirii.
• Ea poate oferi o șansă individului (ereditatea normală)
sau o neșansă (ereditatea tarată). Dar ereditatea
normală poate fi valorificată sau nu, iar ereditatea
tarată în funcţie de gravitate poate fi compensată sau
nu. Zestrea genetică nu acționează ca o fatalitate,
factorii externi pot realiza ajustări sau recuperări
asupra unei eredități tarate.
 Tema de cercetare
Mediulși actualitatea ei

• Este constituit din totalitatea elementelor cu

care individul interacţionează, direct sau
indirect, pe parcursul dezvoltării sale:
mediul natural geografic (climă, relief) ;
mediul social (familie, grup de joacă);
mediul proximal (obiecte personale,
situaţiile zilnice); mediul distal (influenţe
venite de la distanţă -TV., ziare, calculator).
• Mediul familial are o importanţă deosebit de
mare pentru dezvoltarea psihosocială a
copilului. Au importanţă: structura familiei,
nivelul intelectual, cultural, personalitatea şi
sănătatea membrilor familiei, metodele
educative utilizate, atitudinea părinților, etc.
 Tema de cercetare
Mediulși actualitatea ei

• Cea mai bună perioadă a exercitării

influențelor stimulative ale mediului este
între 2-8 ani, când se produc procesele de
maturizare somatică și de funcționare
generală a organismului și a sistemului
nervos.
• Modelele de conduită ale părinților, cerințele
și exigențele lor, stilul de viață, climatul
socio-afectiv din familie, dragostea
necondiționată față de copil, constituie
influențe hotărâtoare pentru punerea bazelor
personalității. Expresia „cei 7 ani de acasă”
sintetizează toate aceste influențe și
exprimarea lor în caracterul copiilor.
 Tema de cercetare
Mediulși actualitatea ei

• O importanţă deosebită o are relaţia afectivă

(de atașament) dintre mamă şi copil, mai
ales în primii ani de viaţă. Carenţele afective
ale acestei perioade se vor repercuta negativ
asupra întregii vieţi a copilului.
 Tema de cercetare și actualitatea ei
Stilul parental

• Atitudinea parentală (caldă sau

rece), metodele educative
(autoritare sau indulgente),
reprezintă un alt factor important al
dezvoltării.
 TemaStilul
de cercetare
parentalșipermisiv
actualitatea ei

• Presupune apropiere emoţională

crescută şi absenţa structurii (totul este
prmis şi nu există limite şi consecinţe).
Părintele are un singur scop: copilul să
fie fericit și să aibă tot ceea ce-și
dorește.
• Acest stil dezvoltă un copil și viitor
adult care consideră că totul i se cuvine,
nu își asumă responsabilități,
abandonează cu ușurință orice lucru
care nu-i iese imediat, nu înţelege de
ce lumea nu îl apreciază la adevărata lui
valoare, considerând că e vina
celorlalţi, a destinului, dar niciodată a
sa.
 Tema
Stilul de cercetare
parental și actualitatea
democratic ei
(autoritativ)

• Este acel stil de educație centrat pe nevoile

copilului, încurajează independența
acestuia, susțin copiii în discuții, de la egal la
egal, în care cei mici pot să-și spună liber
dorințele, dar stabilește și limite clare și
tolerante, explicând copilului care sunt
acestea și care sunt consecințele
nerespectării lor.  
• Acest stil parental conferă copilului un bun
simț al realităţii, o fire deschisă; copilul
este comunicativ, serviabil, vioi, sociabil,
sigur pe sine şi încrezător în alţii, puţin
nepăsător, activ.
 TemaStilul
de cercetare
parentalșiautoritar
actualitatea ei

• Se defineşte prin absenţa conectării

emoţionale şi prezenţa unei structuri
rigide, standarde înalte, reguli impuse
şi decise doar de către părinte, care
comunică prin comenzi. Părintele
funcționează după deviza „cât stă la
mine în casă, respectă regulile mele”,
copilului i se cere să fie obedient.  
• Stilul autoritar modelează extreme: fie
creează un adult rebel, cu
comportament opoziționist, pentru care
regulile sunt făcute pentru a fi
încălcate, fie un adult cu încredere
scăzută de sine, reţinut, tăcut, rigid,
sobru, închis în sine, retras, anxios
pentru care contează orice voce, în
afară de propria voce interioară.
 Tema
Stilul de cercetare
parental și actualitatea
indiferent (detașat)ei

• Se caracterizează atât prin absenţa

conectării emoţionale și a structurii sau a
fermităţii. Nu are şi nu impune reguli sau
restricţii, este inconsecvent în ceea ce
privesc consecinţele unui anumit
comportament. De ex.apreciază faptul că
cel mic şi-a făcut patul, mâine ignoră
acest lucru, iar poimâine îl critică pentru
că nu a aranjat suficient de bine pernele.
• Astfel, copilul învaţă că indiferent ce
face, consecinţele nu ţin de
comportamentul lui, ci de un joc al
hazardului, că el nu este suficient de bun
pentru a merita iubirea şi căldura cuiva,
devine neliniştit, instabil, impulsiv, cu
tensiuni interne şi conflicte emoţionale,
nonconformist.
 Tema de cercetare și actualitatea ei
Stilul parental

• Pentru a exemplifica cele 4 stiluri parentale haideți să

ne imaginăm cum va acționa un părinte, în funcţie de
stilul parental predominant, în situaţia în care cel mic
fiind într-un magazin începe să plângă pentru că îşi
doreşte foarte mult o jucărie:
 Stilul autoritar: „Termină, nu primeşti nici o jucărie, ce
nu ai acasă o grămadă…. dacă nu taci ți le arunc şi pe
cele pe care le ai deja!” (structură şi fermitate +,
conexiune emoţonală – )
 Stilul permisiv: ” Nu e nevoie să fii supărat, înțeleg că
îţi doreşti foarte mult jucăria asta, hai să o cumpărăm,
ştii că te iubesc şi îţi cumpără tot ce vrei tu!” (structură
şi fermitate – , conexiune emoţonală  + )
 Tema de cercetare și actualitatea ei
Stilul parental

 Stilul detaşat: „Termină cu smiorcăiala! Hai că îţi

cumpăr….să nu te mai aud, că m-am
săturat!” (structură şi fermitate – , conexiune
emoţonală – )
 Stilul echilibrat: „Eşti supărat pentru că îţi doreşti
foarte mult jucăria aceea, nu? Te înţeleg, şi eu aş fi
supărată în locul tău dacă mi-aş dori tare mult ceva şi
nu aş avea…ai foarte multe jucării acasă şi ştii că nu
mai au prea mult loc,  dar aş putea să te ajut să
renunţi la câteva dintre ele, pentru a avea spaţiu
pentru ce îţi doreşti. Cum aş putea să te ajut să te
linişteşti acum? Vrei să te ţin în braţe, sau să te las un
minut singur  şi să aştept aici lângă tine? (structură şi
fermitate +, conexiune emoţonală +)
Stiluri parentale în funcție de atitudinea față de emoțiile copilului
Tema de cercetare și actualitatea ei
Părintele care ignoră emoțiile copilului: „ Lasă că-i trece”: Nu
reacționează la stările emoționale ale copilului, consideră emoțiile acestuia ca
lipsite de importanță, nu-l învață pe copil să rezolve problema care i-a
Părintele
declanșat care ignoră emoțiile copilului: „ Lasă că-i trece”:
emoțiile.
- consideră
- Efecte : copilulemoțiile copilului
nu învață ca lipsite
să gestioneze de importanță,
emoția, nu că este
poate să creadă
ceva în neregulă cu el reacționează
Părintele dezaprobator:„ Dacă mai plângi te pedepsesc”. Respinge intr-o
manieră ostilă emoțiile copilului, e convins că un copil își poate controla
emoțiile, iar emoțiile negative sunt un semn de slăbiciune
- Efecte : copilul nu știe să își regleze emoțiile și să rezolve problemele.
Poate avea stimă de sine scăzută
Părintele permisiv „Are nevoie doar să plângă”. Acceptă emoțiile
copilului, dar nu-l ajută să rezolve problema. Crede că emoțiile negative
trebuie doar trăite.
- Efecte: copilul nu învață să își gestioneze emoțiile, poate avea probleme
de concentrare a atenției și de relaționare cu alți copiii .
Părintele antrenor emoțional: „ Emoțiile negative ale copilului sunt ocazii
de creștere”. Ia în serios emoțiile copilului, îl ascultă și îl înțelege pe copil, îl
ajută să-și identifice emoțiile simțite, să le gestioneze, îl învață modalități
acceptabile de exprimare emoțională.
- Efecte: copilul învață să-și gestioneze emoțiile și are o stimă de sine
pozitivă.
 Tema de cercetare
Mediulși actualitatea ei

• Alături de familie școala și grădinița sunt

factori ai dezvoltării personalității, mediul
familial și școlar contribuind la
dezvoltarea aspirațiilor, sistemului
motivațional și la formarea idealului de
viață. Școala va avea influențe hotărâtoare
asupra dezvoltării capacităților,
aptitudinilor, talentelor, creativității.Lipsa
acestor influențe vor limita persoana, care
în viitor va avea dificultăți de integrare
socială.
 Tema de cercetare
Mediulși actualitatea ei

• Diferențele de dezvoltare bio-psiho-socială între

indivizii aceleași culturi, sau din culturi diferite
sunt explicate prin nișa de dezvoltare (Super şi
Harkeness), care reprezintă totalitatea elementelor
cu care un copil intră în relaţii la o anumită vârstă
(obiectele şi lucrurile accesibile copilului, la diferite
vârste; răspunsurile şi relaţiile anturajului faţă de
copil;cerinţele adultului vizând competenţele
copilului, activităţile impuse, propuse copilului sau
acceptate de acesta.
 Tema de cercetare și actualitatea ei
Educația

• Ansamblul de acțiuni și activități care se

desfășoară sistematic, unitar și organizat
pe durate lungi de timp, utilizând metode
și strategii fundamentate științific și fiind
conduse de persoane competente, special
calificate. Educația promovează constant
norme, valori care stau la baza formării
caracterului, a proiectelor de viață; face
medierea între ceea ce s-ar putea
(ereditatea) şi ceea ce oferă (mediul).
• Între aceste trei planuri ale dezvoltării
fiinţei umane: ereditate, mediu și
educație se petrec interacţiuni şi
interinfluențe multiple şi variate,
dezvoltarea umană având un caracter
bio-psiho-social.
 Tema de cercetare
STADIILE și actualitatea
DEZVOLTĂRII PSIHICEei

 Prin stadiu (etapă sau perioadă) se înțelege un

interval de vârste în care majoritatea
persoanelor au însuşiri psiho-comportamentale
asemănătoare.
 Caracteristicile stadiilor:
• se succed unele după altele, nici un stadiu
neputând fi omis.; succesiunea este obligatorie.
• interacționează între ele, fiecare stadiu pregătindu-
l pe următorul și la rândul său fiind pregătit de cel
anterior.
• au o poziție invariabilă, nu se schimbă.
• fiecare stadiu are caracteristici ale majorității
membrilor unei grupe de vârsta definită, în cadrul
lor manifestându-se perioade de debut, de
ascensiune sau de regresie.
 StadiileTema de cercetare
implicate și vieții
în ciclurile actualitatea ei
și ale dezvoltării

CRITERII

TIPUL
TIPUL DE
STADIUL FUNDAMENT TIPUL DE RELAŢII
CONTRADICŢII
AL DE (DE COMUNICARE)
(TENSIUNI)
ACTIVITATE
Reflexe
Satisfacerea
Sugar necondiţionate Dependenţă totală faţă
trebuinţelor
0 – 1 an (alimentar, de de adult.
organice.
apărare).
Scade gradul de
Manipularea Începe elaborarea
dependenţă faţă de
Antepreşcolar obiectelor dar primelor reflexe
adult. Se dezvoltă
1 – 3 ani lipseşte scopul condiţionate
capacitatea de
conştient. (alimentar, igienic).
verbalizare.
 StadiileTema de cercetare
implicate și vieții
în ciclurile actualitatea ei
și ale dezvoltării
CRITERII

TIPUL
TIPUL DE
STADIUL FUNDAMENT TIPUL DE RELAŢII
CONTRADICŢII
AL DE (DE COMUNICARE)
(TENSIUNI)
ACTIVITATE
Jocul : caracter Stabileşte relaţii
conştient, se sociale, dobândeşte
desfăşoară pe statut social, are Se diminuează
bază de reguli, drepturi şi obligaţii dependenţa faţă de
Preşcolar
adoptă roluri, în (să se trezească la adulţi datorită
3 – 6/7 ani
funcţie de care numite ore, să se constituirii conştiinţei
alege echipeze, are dreptul de sine.
comportamente de a merge la
adecvate. grădiniţă etc.).

Şcolar mic Gradul de

6/7 – 10/11 Învăţarea Relaţiile sociale se
dependenţă este
ani impusă, extind, drepturile şi
influenţat de
dirijată din obligaţiile se
apariţia punctului
exterior.. majorează.
de vedere propriu..
StadiileTema de cercetare
implicate și vieții
în ciclurile actualitatea ei
și ale dezvoltării

CRITERII
TIPUL
TIPUL DE
STADIUL FUNDAMENT TIPUL DE RELAŢII
CONTRADICŢII
AL DE (DE COMUNICARE)
(TENSIUNI)
ACTIVITATE
Preadolesc Învăţarea Relaţiile se vârsta marilor
ent impusă, diversifică depășind contradicţii, se
10 – 14 independentă pragul şcolii (grup dezvoltă conştiinţa de
ani (învațare selec­ sportiv, artistic etc.). sine, doreşte să-şi
tivă, absenteze impună opiniile dar nu
de la cursuri are întotdeauna
fără motive succes (lipsă de
speci­ale). argumente) .
Adolescen Treptat se temperează
t Treptat se integrează, atribu­ţiunile de
14 – 18/20 Învăţare .Activit cu­cereşte o anumită independenţă;
ani ate crea­toare poziţie în ierarhia operează în aprecierea
socială. celuilalt cu criterii
valorice.
StadiileTema de cercetare
implicate și vieții
în ciclurile actualitatea ei
și ale dezvoltării

Postadolesc Învăţare
ent complexă,
   
18/20- inte­grare
24/25 iniţială.
Tânăr Integrare
24/25-35 profesională,    
ani muncă.
Munca,
Adult
creaţia ating    
35-64 ani
apo­geul.
Activităţi
Bătrân
casnice, auto­    
65 ani……
servire.