Valorificare constatarilor din

evaluarea controlului financiar

A efectuat :Luchian Diana,FB1901

Coordonator științific:Rusu Elena,asis.univ.
Procesul de control ar  putea fi considerat ca un model raţional care reflectă strategiile şi obiectivele
firmei. În această concepţie există două componente ale sistemului de control: controlul rezultatelor şi
controlul comportamentelor.

• Controlul rezultatelor aşa cum rezultă din • Controlul comportamentelor-când

denumire se referă la rezultatele
activităţilor şi depinde de măsurarea acestor
rezultate. El poate fi exercitat la nivelul
individual sau al grupului. În ipoteza unui
asemenea control rezultatul dorit devine
obiectul sistemului de control
rezultatele nu sunt uşor măsurabile la nici un
nivel, achiziţionarea de noi cunoştinţe, sau
satisfacerea clientului este util controlul
comportamentelor. El impune cunoaşterea
comportamentelor care conduc la nivelurile
dorite de performanţă. Odată obiectivele
fixate, este necesar să se găsească mijloacele
de măsurare a performanţelor. 
Valorificarea actelor de control intocmite ca urmare a
controlului financiar propriu
• O problemă deosebit de importantă în activitatea organelor de control financiar se referăşi
la valorificarea actelor de control. Activitatea organelor de control nu poate fi limitată
numai de descoperirea lipsurilor ci trebuie privită şi sub aspectul eficacităţii, al
rezultatelor obţinute în urma constatărilor făcute pe baza materialului de control. De aici
decurge necesitatea ca în timpul controlului, organele de control să valorifice la
maximum constatările făcute.
 Pe lângă remedierea operativă a deficienţelor constatate în timpul controlului,valorificarea se referă şi la
aducerea la îndeplinire de către unitatea controlată a sarcinilor trasate anterior, precum şi la acordarea de către
organele de control a sprijinului necesar conducerii unităţii, ca pe baza materialului de control să întocmească
un plan concret asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru lichidarea deficienţelor a căror rezolvare nu a
putut fi înfăptuită pe parcursul controlului deoarece necesită un timp mai îndelungat.

In urma executării misiunilor de audit intern se întocmesc rapoarte de audit în care se consemnează
principalele constatări, concluzii şi recomandări rezultate din activitatea de audit, progresele ce se vor
înregistra prin implementarea recomandărilor, eventualele nereguli şi prejudici constatate în timpul misiunii
de audit.
 Valorificarea constatărilor înscrise în rapoartele de control
Rapoartele de control se valorifică în funcţie de conţinutul acestora, după cum urmează:

A.)rapoartele de control în care nu au fost consemnate abateri se B) rapoartele de control în care au fost consemnate abateri de la legalitate şi
repartizează de către şeful departamentului către directorul din cadrul regularitate care au determinat sau nu au determinat producerea unor
departamentului şi, respectiv, de către directorul camerei de conturi prejudicii şi/sau fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu
către directorul adjunct, pentru a fi analizate de aceştia. încălcarea legii penale (prezentate detaliat în procesele-verbale de constatare,
anexe la raportul de control) se repartizează de către şeful de departament
În termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării actului în
către directorul din cadrul departamentului şi, respectiv, de către directorul
evidenţa structurii, directorul din cadrul departamentului/directorul
camerei de conturi către directorul adjunct, pentru a fi analizate de către
adjunct al camerei de conturi întocmeşte o notă cuprinzând punctul
aceştia şi a se întocmi proiectul documentelor de valorificare.
său de vedere privind conţinutul actului de control. Nota se anexează
la raportul de control.
În cazul în care controlul a fost dispus şi coordonat de un
departament de specialitate din cadrul Curţii de Conturi, nota
aprobată de directorul camerei de conturi, însoţită, eventual, de
raportul de control, se înaintează departamentului în cauză, la
solicitarea acestuia
Remedierea operativă a deficienţelor în timpul controlului constituie una din laturile cele
mai importante ale valorificării constatărilor de către organele de control şi se referă la un
cerc larg de probleme ca:

Avansuri nedecontate Drepturi datorate Valori materiale

bugetului de stat şi Lichidarea creditorilor
la timp păstrate în condiţii
nevărsate și debitorilor
necorespunzătoare

Evidenţă nereţinută la Pagube şi alte situaţii

Credite nerambursate Plusuri neînregistrate
zi asemănătoare

Stabilirea răspunderii ca modalitate de
finalizare a controlului financiar
Răspunderea disciplinară
Deci abaterea disciplinara este o fapta in legătură
cu munca si care consta intr-o acţiune sau
inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat
Potrivit prevederilor din Codul Muncii, ”încălcarea cu vinovăţie de către cel
încadrat in munca - indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupa -a
obligaţiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere
disciplinara, care se sancţionează , după caz, potrivit legii cu:
a) avertisment scris; 
b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate
depăşi 10 zile lucrătoare;
 c) retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în
care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%
Amenzile disciplinare sunt interzise iar pentru aceeaşi abatere disciplinară se
poate aplica numai o singura sancţiune
Răspunderea contravenţionala
Contravenţia, ca si infracţiunea se caracterizează prin patru elemente constitutive si anume:

În legea de bază privind regimul juridic al contravențiilor au fost stabilite

• obiectul; cauzele care înlătura răspunderea contravenţională .Acestea sunt:
• subiectul; • legitima apărare;
• starea de necesitate;
• latura obiectiva (fapta);-
• constrangerea fizica sau morala;
• latura subiectiva ( vinovăţia).
• cazul fortuit;
• eroarea de fapt
• prescripţia;
• iresponsabilitatea
• infirmitate
 Răspunderea penală
 
Răspunderea penala poate fi angajata numai pentru fapte ilicite declarate de lege ca infracţiuni,
adică acea categorie de fapte cu un pericol social superi or oricăror fapte din sfera ilicitului juridic.
Deci temeiul juridic al răspunderii penale este infracţiunea care este o fapta
ce prezintă un pericol social, săvârşită cu vinovăţie si prevăzuta de legea penala. Infracţiunea este
unicul temei al răspunderii penale, al obligării făptuitorului la suportarea pedepsei. Infracţiunile sunt
săvârşite printr-o anumita desfăşurare in timp si in spaţiu, denumita de regula “activitate
infracţionala”, alcătuita la rândul sau din mai multe etape sau faze, fiecare cu
semnificaţii juridice proprii, atât obiective cat si subiective.Principiile răspunderii penale sunt
cuprinse in Codul Penal.
 Măsurile dispuse de către Curtea de Conturi
pentru valorificarea constatărilor din actele de control
Pentru valorificarea constatărilor înscrise în rapoartele de control şi, respectiv, în procesele-verbale de constatare - anexe ale acestora, Curtea de Conturi
poate stabili:
a) potrivit prevederilor art. 94 din lege:
a.1) suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil şi fiscal;
a.2) blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora;
a.3) înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată;

b) potrivit prevederilor art. 31 alin. (3) şi (4) din lege:

b.1) în situaţia în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii, Curtea de
Conturi comunică conducerii entităţii controlate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea
acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii verificate;
b.2) în situaţia în care se constată, în urma controlului Curţii de Conturi, existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu
încălcarea legii penale, consemnate într-un proces-verbal de constatare distinct, conducătorul structurii (şeful departamentului/directorul camerei de
conturi) sesizează, după obţinerea avizului Departamentului juridic, organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării şi informează entitatea
verificată;

 Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi
(aprobat prin Hotărârea plenului Curţii de Conturi nr. 1/2009, conform prevederilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare) din 04.02.2009
Concluzie
Controlul este acțiunea de stabilire a exactității operațiunilor
materiale, care se efectuează anticipat executării acestora,
concomitent sau la scurt interval de la desfășurarea operațiunilor.
Controlul constă în a verifica dacă totul a fost efectuat în
conformitate cu programul fixat, dupa ordinele date și principiile
stabilite.De asemenea, pot fi considerate o acțiune de
control,supravegherea sistematică și continuă a unei activități.
Controlul se poate exercita personal sau cu ajutorul unor aparate
speciale de control.

Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar

reperezintă un mijloc-
de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a defi-
ciențelor și de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea
legalității.