Parodonțiul

• Histoarhitectonia proceselor alveolare

• Histoarhitectonia ligamentului parodontal
• Histoarhitectonia cementului
• Histoarhitectonia joncţiunii dentogingivale
Histoarhitectonia proceselor alveolare
 Generalități
Arii/teritorii din maxilare/mandibule care formează/conţin alveolele dentare, în
care sunt localizaţi şi ancoraţi dinţii (prin ataşarea fibrelor ligamentului
parodontal)
•se formează în paralel cu elongarea radiculară, ca rezultat al acestui proces şi al
erupţiei dentare
•între osul maxilar/mandibular şi procesele alveolare nu se poate trasa o limită de
demarcaţie
•maturarea proceselor alveolare – concomitent cu stabilirea dintelui în ocluzie
funcţională
•între procesele alveolare şi dinţi există o strânsă interdependenţă: dacă dintele
se pierde, procesele alveolare involuează şi dispar
•osul alveolar – cel mai instabil component parodontal cu activitate metabolică
extrem de ridicată și alternanţa proceselor de resorbţie şi formare

•Procesele alveolare = os alveolar

– varietate de ţesut conjunctiv
– format dintr-o matrice extracelulară şi celule proprii
– matricea extracelulară include o componentă organică şi o componentă
anorganică
 Structura histologică
a proceselor alveolare
COMPONENTA ORGANICĂ
•alcătuită din proteine fibroase (colagen tip I 90% şi colagen tip V în cantităţi
mici) plus alte macromolecule (glicozaminoglicani, proteoglicani,
glicoproteine de adeziune)

Fibrele de colagen tip I

•diferite de colagenul tip I din alte ţesuturi conjunctive permite legătura
moleculelor prin punţi de hidrogen rezistenţă crescută
•organizarea primară, în reţea înlocuită în osul matur printr-o dispunere
ordonată, spiralată, cu un grad de răsucire de la o lamelă la alta
Glicozaminoglicanii
•lanţuri polizaharidice lungi
– nesulfataţi – acidul hialuronic
– sulfataţi: condroitinsulfat, keratansulfat formând proteoglicani
Moleculele glicoproteice de adeziune
•osteocalcina, osteonectina, osteopontina, trombospondina şi sialoproteina
osoasă
COMPONENTA ANORGANICĂ
•67% din masa uscată a matricei extracelulare
•formată în principal din cristale de
hidroxiapatită
•CELULELE ŢESUTULUI OSOS
•tipuri celulare:
– celula osteoprogenă, celula bordantă,
osteoblastul, osteocitul, osteoclastul
 Organizare spaţială
Trei elemente (os fascicular, spongioasa, placa
corticală) care realizează, din interior spre exterior,
două structuri:
– osul alveolar propriu-zis
– osul alveolar de suport
•osul fascicular şi placa corticală joncţionează la
nivelul crestei alveolare, localizată la 1,5-2 mm sub
nivelul joncţiunii amelocementare
•creasta alveolară - definită şi ca marginea
coronară a proceselor alveolare; este rotunjită
anterior şi aproape plată în aria molarilor
A, Cement; B, ligament periodontal ; C, placa cribriformă; D,
maduva hematogenă în os spongios; E, os fascicular; F, os
spongios
Osul alveolar propriu-zis (lamina cribla, lamina
dura)
•corespunde zonei celei mai interne a procesului alveolar:
tapetează/limitează alveola = punctul de ataşament al
fasciculelor de fibre din ligamentul parodontal
•origine în foliculul/sacul dentar
•coincide cu osul fascicular
•multiple perforaţii (foramene) care conduc elemente
vasculare şi nervoase – placă cribriformă/lamina cribla
•aspect intens radioopac (lamina dura) evaluarea
radiologică este importantă în patologia periapicală şi
periodontală
Osul alveolar de suport
•reprezintă corpul şi limita externă a
procesului alveolar
•include spongioasa şi placa corticală
•în aria dinţilor anteriori a ambelor maxilare,
osul de suport este subţire - la acest nivel nu
există os spongios şi placa corticală
fuzionează cu osul fascicular
Osul fascicular
•osul care tapetează/limitează alveola = zona subţire de os localizată cel
mai intern în alveolă, punctul de ataşament al fasciculelor de fibre din
ligamentul parodontal
•denumire datorată structurii şi funcţiei legate de fibrele Sharpey
•multiple perforaţii cu elemente vasculare şi nervoase = placă
cribriformă/lamina cribla
•aspect intens radioopac – lamina dura
Morfologie:
•fascicule de fibre osoase grosiere, împletite aranjate în lamele subţiri,
paralel cu axul lung al peretelui alveolar
•matricea osoasă include şi fibrele Sharpey care pătrund în os
perpendicular sau oblic, pe distanţe variabile şi care sunt mineralizate
doar periferic, zona centrală nefiind mineralizată (ca în cementul celular)
•Aici ele sunt mult mai mari comparativ cu cele care se inseră în cement
Osul spongios
•component al osului de suport, localizat între osul
fascicular (osul alveolar propriu-zis) şi placa
corticală
•os trabecular, care ocupă mijlocul proceselor
alveolare
Morfologie:
•os de membrană, fibrilar, cu dispunere în lamele
Particularitate:
•prezenţa sistemelor Havers în mijlocul
trabeculelor mari
•trabeculele delimitează între ele spaţii areolare,
conţinând măduvă osoasă hematogenă
 Placa corticală
Formează zona de suprafaţă, respectiv placa
externă (bucală) şi internă (linguală) a proceselor
alveolare
•se extinde de la creasta alveolară, bucal sau
labial, spre limitele de jos ale alveolelor
Morfologie:
•os compact fin fibrilar
•constituit din lamele longitudinale,
circumferenţiale, susţinute de canale Havers,
formând sisteme haversiene de grosime variabilă
 Procesul alveolar interdentar
Între două alveole adiacente
•Centrul constituit din plăcile corticale
corespunzătoare, peste care se suprapune, de
ambele părți, osul fascicular care delimitează
interiorul unei alveole şi, respectiv, osul fascicular al
celeilalte alveole
•Osul spongios apare localizat mai apical, ocupând
spaţiul de o parte şi de alta a plăcilor corticale, între
acestea şi osul fascicular corespondent
A sept interdentar, B ligament periodontal
 Componente structurale
• MEC:
– Componenta anorganică: hidroxiapatita
– Componenta organică: matrice amorfă și fibrilară
• Glicozaminoglicani
• Proteoglicani
• Glicoproteine de adeziune:
– Osteocalcina
– Osteonectina
– Osteopontina
– Trombospondina
– Sialoproteina osoasă
– BMP
• Celule:
– Ale țesutului osos
 FUNCŢIILE PROCESELOR
ALVEOLARE
• se înscriu în cadrul general al funcţiilor
parodonţiului: protecţie, susţinere şi
ataşament pentru dinte
• intervin în asigurarea hematopoiezei
• menţin echilibrul mineral
• realizează (prin vascularizaţia şi inervaţia
proprie) condiţiilor de pasaj pentru
elementele nutritive, către celelalte
componente ale parodonţiului
 Histoarhitectonia
ligamentului parodontal
A Dentina
B Cement
C Ligament
periodontal
D Osteon
E Spațiu interstițial
F, G, Placa
cribriformă
Structură
•format din celule şi matrice extracelulară
(conţine substanţă fundamentală (70% apă,
glicozaminoglican – în principal
dermatansulfatul) şi fibre
 FIBRELE LIGAMENTARE
Fibrele:
•colagen, tip I şi tip III; fibrile cu diametru relativ mic (55 nm), ceea ce indică o
asamblare fibrilară foarte rapidă; organizare în fascicule
•oxitalan
•elaunin
•procesul de sinteză şi degradare a colagenului se desfăşoară extrem de rapid
•turnover-ul este mai ridicat în zona centrală şi în extremitatea adiacentă
proceselor alveolare, decât în extremitatea adiacentă cementului
•clasificarea fibrelor are la bază modalitatea de orientare, punctul de plecare
şi punctul de ancorare: grupul dentoalveolar, căruia i se adaugă, fără a
aparţine direct ligamentului parodontal, un grup gingival
•capetele terminale, denumite fibre Sharpey, sunt înglobate fie în cement, fie
în os
• Fibrele Sharpey – tipuri:
• “în tirbuşon”/spiralate (în cementul primar
acelular)
• drepte (în cementul secundar celular şi os)
• fibrele principale – realizează cea mai mare parte
a ligamentului – organizate în fascicule bine în
definite, distincte, vizibile în MO
• fibrele principale sunt solidarizate prin
intermediul a două tipuri de fibre identificabile
doar în ME: fibrele indiferente şi fibrele
intermediare
• Grupul dentoalveolar - în raport cu localizarea,
se descriu 5 grupuri diferite:
- grupul crestei alveolare
- grupul orizontal
- grupul oblic
- grupul apical
- grupul interradicular
B - grupul
crestei
alveolare
A - grupul
orizontal
A - grupul oblic
A - grupul
apical
A - grupul
interradicular
Fibrele de oxitalan
•fibre elastice imature – denumite fibre
adiţionale
•formate din fascicule de microfibrile, aşezate
paralel
•evidenţiate prin coloraţii speciale
•localizare preferenţială: în jurul pereţilor
vasculari
Fibrele de elaunin
•constituite din fascicule de microfibrile
înglobate într-o cantitate mică de elastină
•aşezate în reţea alături de fibrele de oxitalan
“plasă” extinsă de la cement la os, posibil cu rol
de susţinere pentru fasciculele de fibre de
colagen
 CELULELE REZIDENTE
1. Fibroblaste
2. Osteoblaste
3. Osteoclaste
4. Cementoblaste
5. Resturi celulare epiteliale Malassez
6. Celule mezenchimale nediferenţiate
7. Macrofage
8. Celule asociate cu structurile vasculare şi nervoase
 CELULA MEZENCHIMALĂ NEDIFERENŢIATĂ

- localizată perivascular
- funcţie de celulă progenitor
- ? o singură celulă progenitor pentru celule-fiice
(fibroblaste, osteoblaste, cementoblaste)
-? mai multe celule progenitor, pentru fiecare
linie în parte
 FIBROBLASTELE LIGAMENTARE
• principala populaţie celulară a ligamentului
parodontal
• caracterizate de capacitatea realizării unui
turnover cu rată extrem de înaltă pentru
compartimentul extracelular, în particular pentru
colagen
• reînnoirea colagenului are loc de-a lungul întregii
grosimi a ligamentului, şi nu în teritorii limitate.
• MO: celulă alungită, fuziformă, cu citoplasmă
abundentă şi nucleu oval
• ME:
• Bogate în organite celulare implicate în sinteza şi
secreţia proteică: RER, complex Golgi, vezicule de
secreţie
• citoschelet foarte bine dezvoltat: actină, care susţine
transformările morfologice, precum şi posibilităţile de
deplasare
• joncţiuni intercelulare, de tip adherens şi gap
• pe suprafaţă: în regiunile membranei celulare
densificate – zone de asociere între filamentele
intracelulare, filamentele extracelulare şi
fibronectină, numite fibronexus
Grad mare de heterogenitate:
•remodelarea fibrelor de colagen este realizată
numai de fibroblast care, simultan, este capabil de
sinteză, sau de degradare a colagenului
•dovezi experimentale: o singură celulă poate
îndeplini aceste funcţii, fiind deopotrivă fibroblast
şi fibroclast
– o terminaţie a celulei este activă în asimilarea
lanţurilor de procolagen, care vor forma apoi
superhelixul moleculei de colagen
– cealaltă terminaţie este activă în fagocitarea
colagenului, motiv pentru care conţine un sistem
lizozomal
Resturi celulare
epiteliale Malassez
- din teaca Hertwig
 FUNCŢIILE LIGAMENTULUI
PARODONTAL
• de susţinere/de ataşament - asigură
ancorarea/ataşarea dintelui în alveola dentară,
diminuând acţiunea forţelor fizice externe;
creează o legătură între cement şi os
• formativă - participă la formarea osului şi
resorbţia osului, formarea cementului
• nutritivă - prin vascularizaţie
• senzorială - rol în perceperea senzaţiilor tactile şi
de presiune
Histoarhitectonia cementului
 Generalități
• varietate de ţesut conjunctiv dur, mineralizat,
localizat la nivel radicular, cu dispunere în straturi
concentrice în jurul dentinei
• alături de dentină şi os, aparţine aceleiaşi familii
de ţesuturi conjunctive specializate, dure,
specifice dintelui și are numeroase caracteristici
comune cu osul şi dentina, fiind însă mai puţin
mineralizat decât acestea
• mai gros în jurul apexului şi în zona de
furcaţie a dinţilor multiradiculari, comparativ
cu celelalte arii radiculare
 ACEL, acellular
cementum
C, crown
CC, coronal cementum
CEL, cellular cementum
CVX, cervix
D, dentin
E, enamel
R, root
RC, radicular cementum
 Joncțiuni
 joncţiunea cementodentinară
• ondulată (uneori) în dentiţia deciduală,
netedă, liniară în dentiţia permanentă
• conferă un ataşament ferm al cementului de
dentină
 joncţiunea amelocementară
• cementul şi smalţul se întâlnesc într-o
manieră de contiguitate la nivel cervical
• limită de demarcaţie distinctă, comparată
cu o “lamă de cuţit” netedă
Joncțiunea dentino -
cementară
A, coronal cementum
C, radicular cementum
D, dentin
E, enamel
GCT, gingival connective tissue
HD, hemidesmosomes
IBL, internal basal lamina
Variante ale relației cementului cu smalțul
Morfologie
•foarte apropiat de os, prin:
– prezenţa celulelor proprii (cementoblaste şi
cementocite), localizate în lacune (cementoplaste)
– depunerea incrementale, exprimată prin apariţia
liniilor de creştere
•nu conţine canale Havers şi este complet
avascular şi neinervat

Originea
•în cea mai mare parte mezenchimală
•studii recente certifică o origine epitelială pentru
anumite teritorii ale cementului
 Structură
Două componente: anorganică (45-50%) şi
organică (50-55%)
•componenta anorganică:
– fosfat tricalcic organizat în cristale de HA, cu
diferenţe faţă de celelalte ţesuturi dentare dure
•componenta organică:
– în principal colagen tip I şi glicozaminoglicani
– caracteristici similare cu colagenul tip I şi
glicozaminoglicanii existenţi în celelalte varietăţi
de ţesut conjunctiv, specifice dintelui
 Tipuri de cement şi funcţionalitate
Variante diferite de clasificare, fapt explicabil prin
originea, structura şi funcţiile deosebite ale
tipurilor de cement
- elemente de diferenţiere:
1.Momentul formării (primar/secundar);
2.Prezenţa/ absenţa celulelor în matricea depusă
(celular/acelular);
3.Originea fibrelor de colagen ale matricei (intrinseci
– proprii, rezultate prin sinteza cementoblastelor, extrinseci –
provenite de la nivelul ligamentului parodontal şi consecutiv
incorporate)
 cement primar acelular fibrilar intrinsec
 cement primar acelular fibrilar extrinsec
 cement secundar celular fibrilar intrinsec
 cement secundar celular fibrilar mixt
 cement acelular afibrilar
 cement stratificat intermediar
 cement stratificat mixt
 1. Cementul primar acelular fibrilar
intrinsec

• localizat imediat adiacent dentinei, grosime de 15-20 μm

• primul element al parodonţiului care apare, respectiv
primul cement depus, înainte de formarea ligamentului
parodontal
• format de cementoblaste care sintetizează colagenul din
matricea cementară deci fibrele sunt considerate intrinseci
• cementoblastele nu rămân incorporate în matrice
• fibrele de colagen au o dispoziţie paralelă cu suprafaţa
rădăcinii
• marginea externă = fibroasă este zona de conectare a
fasciculelor de colagen provenite din ligamentul parodontal
 2. Cementul primar acelular fibrilar
extrinsec
• apare imediat după formarea variantei fibrilare intrinseci,
care este baza sa de depunere
• acoperă cele două treimi ale rădăcinii
• este extins şi adesea este singurul tip de cement prezent
• formare:
– prin mineralizarea progresivă a fibrelor de colagen provenite
din ligamentul parodontal, inserate anterior în marginea
fibroasă a cementului primar acelular fibrilar intrinsec (ME)
– aceste fibre de colagen sunt denumite fibre Sharpey
– procesul de mineralizare se derulează prin depunerea
substanţelor anorganice de jur-împrejurul şi printre aceste
fibre
– dispunerea fibrelor Sharpey este perpendiculară pe fibrele de
colagen intrinseci
 3. Cementul secundar celular
fibrilar intrinsec
• localizat limitat, în regiunile apicale şi
interradiculare ale dinţilor
• aproape întotdeauna absent în incisivi şi canini
• momentul elaborării – anterior formării
ligamentului parodontal
• celule responsabile: cementoblaste diferite
fenotipic de cementoblastele care depun
cementul primar acelular, dar similare
osteoblastelor
• cementoblaste rămân “sechestrate” în lacune, în
matricea organică, care apoi se mineralizează
4. Cementul secundar celular fibrilar mixt
• localizat în treimea apicală a rădăcinii, apexul putând fi format
complet din cement celular
• funcţie adaptativă deci are dimensiuni și distribuţie inconstante
• momentul elaborării – tardiv, după definitivarea ligamentului
parodontal sau, uneori, chiar după erupţia dentară
Formare:
– prin depunerea de cement celular şi, concomitent, incorporarea în
matricea acestuia a fasciculelor de fibre de colagen cu origine în
ligamentul parodontal
Organizare stratificat lamelară
– lamelele sunt diferite comparativ cu cele ale cementului primar:
mai larg spaţiate, mai distanţate, indicând o rată de formare mult
mai rapidă
– conţine celule şi fibre
4. Cementul secundar celular fibrilar mixt

 Structură
 celule: cementocite (celule adulte)
 situate în lacune şi dispuse aleator, dispersat
 corp celular ovalar sau poligonal
 prelungiri ramificate, radiare, predominant
orientate spre PL, situate în canaliculi, se
anastomozează între ele şi stabilesc comunicaţii
chiar cu celulele LP (prin joncţiuni gap), dar nu
realizează un ansamblu sinciţional, ca în os
4. Cementul secundar celular fibrilar mixt
• fibre de colagen intrinseci
 dispuse paralel cu axul radicular
 fine, dens împachetate
 mineralizare uniformă
• fibre de colagen extrinseci (Sharpey)
 Perpendiculare pe axul rădăcinii
 mari, aranjate la întâmplare, pătrund adânc şi se
ramifică în matrice
 mineralizare neomogenă, au miez necalcificat şi zonă
periferică intens mineralizată
 unele penetrează profund în interiorul stratului de
cement
 5. Cementul acelular afibrilar

 localizat în apropierea joncţiunii amelocementare

 nu are rol de ataşare
 apare ca o anomalie de dezvoltare, în urma unei
rupturi a epiteliului redus al organului smalţului
 6. Cementul stratificat mixt

 localizat la nivelul apexului

 formă particulară de cement: aranjament concentric,
în straturi, de cement celular fibrilar intrinsec şi
cement acelular fibrilar extrinsec
 7. Stratul hialin Hopewell-Smith –
Cementul epitelial
Date recente indică existenţa unui cement fără rol de ataşament, localizat între
dentină şi cementul propriu-zis, cu apariţie precoce în cementogeneză
Structură
•conţine un amestec de produşi de sinteză ai celulelor ectomezenchimale şi
epiteliale
•are aspectul unui strat amorf, noncolagenic, atubular (lipsit de prelungiri
odontoblastice)
• prezintă proteine asemănătoare cu proteinele smalţului
•are un înalt grad de mineralizare (mai mare decât al dentinei şi cementului)
IPOTEZE ASUPRA ORIGINII – diferite, datorită compoziţiei sale particulare:
•încadrat ca un tip special de dentină
•considerat ca un ţesut propriu-zis, incomplet descifrat, prezentat în literatură
sub denumirea de stratul hialin Hopewell-Smith
•încadrat ca cement epitelial – datorită structurii care include proteine
asemănătoare cu proteinele smalţului
A- cement acelular B-stratul hialin
C- stratul granular Tomes din dentina D-dentina
A- cement acelular
B- cement celular
B - Cement celular
A - Cement acelular
Cementoblaste
Cementocite
A, Periodontal ligament
fibers;
B, Sharpey's fibers;
C, Dentino-cementum
junction;
D, Cementoblasts;
E, Acellular cementum
 FUNCŢIILE CEMENTULUI

 implicare în ataşamentul dintelui

 adaptare la modificările determinate prin
mişcările şi uzura dintelui
Histoarhitectonia joncţiunii
dentogingivale
A, Sulcular epithelium; B,
Junctional epithelium
CT, gingival connective tissue
ES, enamel space
JE, junctional epithelium
OE, oral epithelium
SE, sulcular epithelium
 EPITELIUL SULCULAR
• Tapetează sulcusul gingival, constituind peretele moale
al acestuia
• Orientat cu faţa spre dinte, fără însă a fi ataşat de smalţ
• Se întinde de la rebordul marginal gingival până la
epiteliul de joncţiune
HISTOLOGIC
• epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat subţire
• ME: RER slab reprezentat, numeroase tonofilamente
• membrana bazală de susţinere este rectilinie, lipsind
crestele epiteliale
• absenţa keratinizării  datorată, cel mai probabil,
inflamaţiei permanente a ţesutului conjunctiv subjacent
CT, connective tissue GS, gingival sulcus PKE, parakeratotic epithelium
 EPITELIUL JONCŢIONAL
- formă unică de epiteliu
- formează un guler în jurul regiunii cervicale a dintelui, este în
contact cu suprafaţa mineralizată a dintelui, adiacent suprafeţei
smalţului, de la joncţiunea amelocementară, extinzându-se
coronar, pe o distanţă de 2-3 mm, până la baza sulcusului gingival
- HISTOLOGIC: epiteliu stratificat , subţire
- formă triunghiulară/ evantai: zonă mai largă la baza sulcusului
gingival (15-30 rânduri de celule suprapuse) şi zonă îngustă
apical, corespunzătoare joncţiunii amelocementare (3-4 celule)
- particularitatea structurală unică: limitat de două membrane
bazale rectilinii, diferite structural:
- o membrană bazală externă, care îl separă de ţesutul
conjunctiv subjacent;
- o membrană bazală internă, ataşată de dinte, produsă
exclusiv de celulele epiteliale
Junctional epithelium
CT, connective tissue
ES, enamel space
JE, junctional epithelium
 CT, connective tissue; EBL, external basal lamina; ES, enamel space; IBL,
internal basal lamina; JE, junctional epithelium
 EPITELIUL JONCŢIONAL
Membrana bazală internă
- formată numai din lamina lucida şi lamina densa
- lipsa colagenului tip IV
- fibrile desprinse din celulele epiteliale de suprafaţă
penetrează lamina lucida şi lamina densa, pentru a
facilita ataşamentul la suprafaţa dintelui
- ancorarea reală - prin intermediul
hemidesmozomilor
- celulele epiteliale de suprafaţă funcţionează
asemănător cu celulele bazale: secretă o membrană
bazală-like, sau o substanţă cuticulară, peste care se
pot adăuga glicoproteine salivare şi depozite
bacteriene
 EPITELIUL JONCŢIONAL
Straturi celulare: stratul bazal şi stratul suprabazal

1. Stratul bazal
- ancorat prin hemidesmozomi de membrana bazală
externă
- format din celule cuboidale sau ovalare, cu activitate
mitotică intensă
2. Stratul suprabazal
- iniţial: celule cu iniţial un aspect stelat, cu contur
neregulat
- treptat: caracter pavimentos – turtite, aplatizate, cu
dispoziţie paralelă cu suprafaţa dintelui
 EPITELIUL JONCŢIONAL
ME:
•elemente care diferă de cele prezente în celulele epiteliului
gingival din alte teritorii:
•cantitatea de RER şi de complex Golgi este mai mare
•prezente mai puţine tonofilamente;
•există lizozomi primari, fagolizozomi, vezicule electronclare care
conţin structuri rotunde sau vezicule ovalare, electrondense
•puţini desmozomi, mai frecvent gap şi joncțiuni strânse
Caracteristicile morfologice: epiteliu nediferenţiat imatur (prin IHC
s-au analizat keratinele în citoplasma celulară şi carbohidraţii
existenţi pe suprafaţa celulară)
 Diagrama indică drumul
celulelor și fluidelor între sulcus și
țesutul conjunctiv gingival
CT, connective tissue
JE, junctional epithelium
OE, oral epithelium
S, gingival sulcus
SE, sulcular epithelium
 EPITELIUL JONCŢIONAL
• turnover-ul epiteliului joncţional – rată foarte înaltă – 6
zile
• suprafaţa epitelială nu este disponibilă pentru
eliminarea celulelor astfel că celulele ascensionează
spre suprafaţa dintelui până la aproximativ două-trei
straturi de celule distanţă faţă de membrana bazală
internă şi respectiv smalţ și se deplasează în direcţie
coronară, paralelă cu suprafaţă dintelui; exfolierea are
loc în sulcus
• celulele superficiale, continuu înlocuite menţin
ataşarea cu suprafaţa dintelui; ataşarea este dinamică,
fiind formaţi noi hemidesmozomi
 ŢESUTUL CONJUNCTIV SUBJACENT EPITELIULUI
SULCULAR ŞI EPITELIULUI JONCŢIONAL
• există expresii fenotipice diferite ale ţesutului conjunctiv subjacent
epiteliului sulcular şi, respectiv, epiteliului joncţional
Epiteliul sulcular
• ţesut conjunctiv asemănător celui din corionul epiteliului gingival oral, are
capacităţi instructive ce influenţează maturarea epitelială
Epiteliul joncţional - caracter imatur!
• ţesut conjunctiv mai profund, în legătură cu ligamentul parodontal;
conţine numai factori permisivi, implicaţi în menţinerea epiteliului, nu şi
în maturare; formează hemidesmozomi la contactul cu suprafaţa dintelui
• Diferenţele structurale – importante pentru elucidarea mecanismelor
care stau la baza instalării bolii parodontale şi pentru instituirea unor
proceduri stomatologice de regenerare a joncţiunii dentogingivale
 ŢESUTUL CONJUNCTIV SUBJACENT EPITELIULUI
SULCULAR ŞI EPITELIULUI JONCŢIONAL
• trăsătură morfologică particulară (raport cu lamina propria gingivală) de
unde prezenţa unei populaţii de celule inflamatorii, chiar în condiţii
fiziologice
• instalarea unui anumit grad de inflamaţie este un element aproape
normal la nivelul joncţiunii dentogingivale chiar din momentul erupţiei
dentare
Prezenţa infiltratului inflamator subjacent epiteliului sulcular – asociată cu
dobândirea caracterului epitelial nekeratinizat la acest nivel
(experimente animale cu regim strict de igienă orală şi antibiotice duc la
keratinizare)
• Concluzia: procesul inflamator este responsabil de transformarea unui
model de maturaţie în altul, prin deprimarea unei trăsături morfologice

Odată cu înaintarea în vârstă scade nivelul inflamaţiei ţesutului conjunctiv

și apare o deplasare lentă a zonei de ataşament, proces denumit
incorect erupţie pasivă
 Rolul joncţiunii dentogingivale în menţinerea
integrităţii parodonţiului
• acţionează pentru a proteja cementul, ligamentul parodontal şi
osul alveolar de factorii agresivi dezvoltaţi în cavitatea orală
• Dacă procesul inflamator depăşeşte un anumit grad de
proliferare activă la nivelul epiteliului joncţional apare migrarea
epiteliului joncţional cu formarea unei pungi parodontale
• deteriorarea şi pierderea ataşării epiteliale duce la adâncirea
sulcusului gingival – elemente care definesc patologia
parodontală
Factori determinanți diverşi:
• inflamaţie accentuată a celulelor epiteliale superficiale, de
ataşament sau a ţesutului conjunctiv subjacent
• răspuns imun la antigeni bacterieni
• iritaţie mecanică datorată instrumentarului, agresiunii exercitate
de alimente, formării de placă sau calculi