Substante utilizate in bioprintarea organelor.

Substances used in organ bioprinting

Chisinau 2022 1
 Cuvinte cheie

Imprimare tridimensională (3D)

Fabricarea organelor
Biomateriale
Polimeri
Celule stem
2
 În natură, toate fenomenele complicate ale vieții, inclusiv organele umane, sunt rezultatul modificărilor
biochimice și biofizice ale moleculelor (sau materialelor la nivel molecular). De exemplu, moleculele sau
compușii organici mici se combină pentru a forma polimeri mai mari (macromolecule sau
biomacromolecule). În timp ce celulele omogene se organizează în țesuturi, celulele eterogene se agregează în
organe cu funcții fiziologice speciale. A fost nevoie, în unele cazuri, de mii de ani pentru a evolua de la
molecule organice minuscule la microcelule, mezoțesuturi și macro-organe

3
 Bioimprimarea tridimensională (3D) a organelor este utilizarea tehnologiilor de imprimare 3D pentru a
asambla mai multe tipuri de celule sau celule stem/factori de creștere împreună cu alte biomateriale într-un
mod strat cu strat pentru a produce organe bioartificiale care imită la maximum omologii lor naturali. Înainte
de imprimarea 3D, un obiect poate fi împărțit în numeroase straturi bidimensionale (2D) cu o grosime
definită. Procedura de bioprintare 3D a organelor implică modificări ale proprietăților unei serii de materiale
la nivel molecular, celular, tisular și organ. 

4
5
 Rolul polimerilor în bioprintarea 3D a organelor

Bioprintarea 3D a organelor nu este o

abordare inginerească simplă și
ușoară. Polimerii sunt molecule mari
formate din multe unități mici și
identice care se repetă legate prin
legături covalente. Cea mai mică
unitate care se repetă dintr-un polimer
se numește monomer, în timp ce
numărul de unități repetate dintr-un
lanț polimeric este numit grad de
polimerizare (DP) sau lungimea
lanțului. Polimerii pot fi împărțiți în
grupe naturali și sintetice în funcție de
originea lor. Majoritatea polimerilor
naturali sunt solubili în apă și sunt
dotați cu unele proprietăți biologice și
fiziologice comune. Proprietățile
polimerilor sintetici depind de mulți
factori, cum ar fi condițiile de
procesare, greutățile moleculare,
distribuțiile monomerilor, structurile
lanțului și prezența aditivilor.  6
7
  Polimeri naturali pentru bioprintarea 3D a organelor

Polimerii naturali există pe scară largă în țesuturile animale, vegetale și microbiene ca componente principale
ale matricelor extracelulare (ECM) sau ale matricelor extracelulare decelularizate (dECM). Acești polimeri
includ (1) proteine, cum ar fi colagenul I–V, elastina, keratina, actina, tubulina și miozina; (2) polizaharide,
cum ar fi chitina, alginatul şi amidonul; (3) glicoproteine, cum ar fi mucină, lectină, miraculină, transferină și
nectină; (4) proteoglicani, cum ar fi decorină, sindecan, versican, betaglican, lumican și fibromodulină. Puține
dintre soluțiile de polimeri naturali sau hidrogelurile pot fi utilizate direct ca matrici de încărcare celulară
pentru bioprintarea 3D a organelor.

8
 Alginat
Alginatul, sarea acidului alginic, este un
polizaharid anionic derivat din algele
brune. Este format din monomeri de acid
β-D-manuronic (bloc M) și acid α-L-
guluronic (bloc G) în molecula
sa. Alginatul însuși se poate dizolva în apă
și poate fi reticulat prin cationi divalenți,
cum ar fi ionii de calciu (Ca 2+ ), bariu
(Ba 2+ ) și stronțiu (Sr 2+ ), datorită reacțiilor
de schimb ionic. Această caracteristică este
deosebit de atractivă în multe domenii
biomedicale, cum ar fi prepararea
nanoparticulelor, administrarea de
medicamente, vindecarea rănilor, ingineria
țesuturilor și medicina. La temperatura
ambiantă, este greu ca soluția de alginat
pur să fie imprimată în straturi fără
reticulare chimică. Biocompatibilitatea in
vivo a alginatului nu este la fel de bună ca
cea a polimerilor naturali de origine
animală sau umană, cum ar fi gelatina și
fibrinogenul. 9
Gelatina

Gelatina este un colagen parțial

hidrolizat derivat din diferite țesuturi
animale, cum ar fi tendonul de bovine și
peștele.Gelatina este un polimer natural
liniar tipic termosensibil (sau
termosensibil), cu solubilitate excelentă
în apă, biocompatibilitate,
biodegradabilitate și imprimabilitate
3D. Nu există inflamații și alte reacții
negative atunci când hidrogelurile de
gelatină sunt implantate in vivo. Acesta
este un avantaj remarcabil al
hidrogelurilor de gelatină pentru utilizare
ca biocerneluri pentru bioimprimarea 3D
a organelor bioartificiale.
Temperatura de lichefiere (adică punctul
de tranziție sol-gel) a soluției de gelatină
este de aproximativ 28 °C (25–30
°C). Înainte de bioprintare 3D, celulele și
agenții bioactivi sunt încapsulați omogen
în soluția de gelatină pentru a forma
hidrogeluri încărcate cu celule.  10
 Fibrină
Fibrina este o proteină fibroasă
derivată din sânge, formată prin
polimerizarea fibrinogenului sub
cataliza trombinei, ionilor de calciu
și/sau factorului XIII. Pulberea de
fibrinogen se poate dizolva în apă
pentru a forma o soluție cu
vâscozitate scăzută. La fel ca
gelatina, fibrina are o excelentă
biocompatibilitate și
biodegradabilitate pentru diverse
aplicații biomedicale. Un dezavantaj
evident al soluției de fibrinogen
pentru bioprintarea 3D a organelor
este că vâscozitatea sa este prea mică
pentru a fi îngrămădită în straturi
chiar și în concentrații foarte mari
(de exemplu, 4% g/v). După
polimerizare, construcțiile imprimate
3D suferă o contracție sau o
contracție suplimentară pentru
formarea de țesut omogen sau 11
eterogen. 
 dECM
dECM este un amestec de polimeri naturali, cum ar fi colagenul și glicozaminoglicanii (GAG), derivați din
decelularizarea diferitelor țesuturi animale, cum ar fi inima, pielea, ficatul și submucoasa intestinală
subțire.  În special, dECM este bogat în factori de creștere celulară și nișe de celule stem, care ajută la
susținerea generării de țesuturi speciale. În comparație cu gelatina și alginatul, vâscozitatea soluției de dECM
este destul de scăzută. 

12
13
 Polimeri sintetici pentru bioprintarea 3D a organelor

Polimerii sintetici sunt polimeri artificiali produși prin reacții chimice ale monomerilor, care pot fi derivați din
uleiul de petrol. Hidrogelurile lor sunt, în general, produse prin procedee în vrac, soluție și dispersie
inversă. Dintre polimerizările omogene, reacția în soluție este preferată datorită controlului mai bun al căldurii
de polimerizare și, prin urmare, al proprietăților polimerului. Astfel, polimerii sintetici sunt comparativ
bioinerți și nu întruchipează ușor ingrediente bioactive, cum ar fi celulele și factorii de creștere, direct pentru
bioprintarea 3D. 

14
 CUIER
PEG, denumit și polioxietilenă sau poli(etilenă oxid) (PEO), este un polieter sintetic biocompatibil,
nonimunogen. Este un polimer hidrofil cu structuri liniare și ramificate. PEG poate fi reticulat folosind
legături fizice, ionice sau covalente. Spre deosebire de alți polimeri sintetici, PEG apare în stare solidă la
temperatura camerei cu o greutate moleculară (Mw) de aproximativ 1000 Da. Vâscozitatea scăzută a soluțiilor
PEG face imposibilă utilizarea în bioimprimarea 3D pe bază de extrudare. Acrilarea sau amestecarea cu alți
polimeri este adesea necesară pentru dezvoltarea unui hidrogel care conține PEG. GelMA din biocerneală ar
putea promova diferențierea celulelor stem mezenchimale în cartilaj și țesuturi osoase. 

15
 PLGA
PLGA este un copolimer sintetic
(poliester alifatic liniar) de acid
lactic (acid α-hidroxi propanoic)
și acid glicolic (acid
hidroxiacetic), care a fost aprobat
de FDA pentru dispozitive
terapeutice. Se sintetizează prin
copolimerizarea cu deschidere a
inelului a doi monomeri diferiți:
dimerii ciclici (1,4-dioxan-2,5-
dione) ai acidului lactic și
acidului glycolic. PLGA poate fi
hidrolizat prin ruperea legăturilor
esterice din lanțurile sale sub
prezența apei. Produșii finali de
degradare ai PLGA sunt fie
monomeri acizi, cum ar fi acidul
lactic și acidul glicolic, fie
sărurile inofensive, cum ar fi
lactat (forma de sare a acidului
lactic) și glicolatul (forma de sare
a acidului glicolic).  16
PU
PU este o familie de polimeri sintetici
care sunt compuse din unități organice
și unite prin legături de carbamat
(uretan). PU pot fi clasificate în două
grupe: biodegradabile sau
nebiodegradabile. PU-urile tradiționale
sunt polimeri nebiodegradabili
termosensibili (sau termoplastici) care
nu se biodegradează atunci când sunt
implantați in vivo. Din punct de vedere
istoric, PU nebiodegradabil (sau
nebiodegradabil) a fost utilizat pe scară
largă în unele domenii biomedicale
datorită proprietăților sale mecanice și
bioinerte excelente. Două exemple ale
acestor aplicații biomedicale sunt
tuburile de perfuzie intravenoasă și
inimile artificiale neînsuflețite cu
rezistență mecanică puternică. Cu toate
acestea, acești polimeri nu pot fi
imprimați folosind bioimprimantele 3D
existente. 17
 Provocări și perspective
În viitor, alegerea adecvată a polimerilor naturali și sintetici pentru bioprintarea 3D a fiecărui organ
bioartificial va juca în continuare un rol critic. Mult mai multă integrare a polimerilor naturali și sintetici
existenți pentru realizarea unei funcționalități fiziologice suplimentare într-un organ natural special este încă
pe cale. Este necesar să se clarifice în continuare utilizările speciale ale diferiților polimeri pentru
încorporarea diferitelor țesuturi. În viitor, trebuie făcută mult mai multă muncă privind extracția, cultura și
inducția celulelor stem. Inducerea secvenţială a diferenţierii celulelor stem într-un construct 3D predefinit
trebuie normalizată într-un laborator adecvat .O optimizare suplimentară a factorilor de creștere pentru diferite
inducții de celule stem trebuie efectuată și standardizată.

18
 Bibliografie
1. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S266613812030013X
2. https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fmech.2020.589171/full
3. https://www.nature.com/articles/s41598-020-70086-y
4. https://en.wikipedia.org/wiki/Organ_printing
5. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6952999/
6. https://biomaterialsres.biomedcentral.com/articles/10.1186/s40824-018-0122-1
7. https://www.cellink.com/bioprinting/lumen-x/?creative=548296069167&keyword=3d%20bioprinter&matchtype=b&network=g&
device=c&utm_source=google&utm_medium=cpc&utm_campaign=3d_bio_printing
8. https://www.peertechzpublications.com/articles/GJBBS-7-115.php
9. https://wyss.harvard.edu/technology/3d-bioprinting/
10. https://jme.bmj.com/content/43/9/618
11. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B9780128239667000189?via%3Dihub
12. J.W. Stansbury, M.J. Idacavage3D printing with polymers: challenges among expanding options and opportunities Dental
Mater., 32 (1) (2016), 
13. T. Wohlers, T. CaffreyWohlers Report 2014: 3D Printing and Additive Manufacturing State of the Industry Wohlers Associates,"
Inc., Fort Collins, CO, USA (2014)
14. P. Kulkarni, A. Marsan, D. DuttaA review of process planning techniques in layered manufacturing Rapid Prototyp.
J., 6 (1) (2000),
15. Fast, precise, safe prototypes with FDM ASME Annual Winter Conference, 50, Atlanta (1991),
16. K.S. Boparai, R. Singh, H. SinghExperimental investigations for development of Nylon6-Al-Al2O3 alternative FDM filament
17. I. Grida, J.R. EvansExtrusion freeforming of ceramics through fine nozzles
18. S. Singh, S. Ramakrishna, R. SinghMaterial issues in additive manufacturing: a review J. Manuf. Process., 25 (2017),
19. K.J. Tsai, S. Dixon, L.R. Hale, A. Darbyshire, D. Martin, A. de MelBiomimetic heterogenous elastic tissue development NPJ
Regener. Med., 2 (1) (2017).
20. H.R. Vanaei, M. Deligant, M. Shirinbayan, et al.A comparative in‐process monitoring of temperature profile in fused filament
fabricationPolym. Eng. Sci.. (2020),
19