INFECȚII TRACT GENITAL

1
 tract genital masculin

 uretra
 principala cale de acces a infecției către
▪ tractul urinar proximal
▪ tractul genital
 microorganisme patogene de la nivelul
uretrei
▪ inițiază infecții
▪ aproape toate cu transmitere sexuală
▪ propagate predominant spre organele genitale
▪ nu se propagă spre căile urinare unde agenții
etiologici nu se pot implanta

2
 tract genital masculin
 prostata, canalele ejaculatoare,
veziculele seminale, canalele
deferente, epididimul, testiculele –
normal sterile datorită
 acțiunii mecanice a micțiunii și
ejaculării
 lipsei colonizării microbiene a uretrei
proximale
 acțiunii antibacteriene a unui polipeptid
eliminat prin secreția prostatică

3
infecții ale tractului genital masculin

 uretrite

 prostatite

 epididimite

 orhite

4
Uretrite – considerații clinice

 disurie
 cu diferite intensități și forme de manifestare
▪ durere
▪ prurit sau furnicături uretrale în cursul micțiunii / între micțiuni
 nu este specifică uretritelor, poate apare
▪ ca simptom al cistitelor
▪ după excreția unei urini hiperconcentrate
▪ după excreția unor substanțe iritante
▪ iritații provocate de chimicale din vaginul partenerei sexuale

5
Uretrite – considerații clinice

 scurgeri uretrale
 foarte discrete / abundente
 purulente
▪ albă, galbenă, verzuie, brună
 muco-purulente
 clare, filante
▪ în cursul excitației sexuale

6
Uretrite – considerații etio-patogenice

 uretrite
 gonococice
 non-gonococice
 post-gonococice

7
 Uretrite – considerații etio-patogenice
 uretrite gonococice (Neisseria gonorrhoeae)
 infecție inaparentă – la 5-10% bărbați
 infecție aparentă
▪ incubație scurtă – 4 zile
▪ evoluție acută
▪ disurie marcată
▪ scurgere uretrală purulentă (70% din pacienți)
 ”picătura bonjour”
 cronicizare – infecție netratată
▪ propagare la prostată și epididim pe cale
▪ canaliculară
▪ limfatică
 generalizarea infecției (rară, gravă)
▪ pe cale sanguină
 sechele – stricturi uretrale 8
 Uretrite – considerații etio-patogenice
 uretrite non-gonococice
▪ incubație 7-14 zile
▪ disurie mai puțin intensă
▪ scurgere uretrală (38% din
pacienți)
▪ purulentă (11-33% din cazuri)
▪ etiologie
▪ Chlamydia trachomatis – 50% din uretritele non-
gonococice
▪ Ureaplasma urealyticum
▪ Mycoplasma genitalium
▪ Trichomonas vaginalis
▪ Herpes simplex
▪ bacili Gram-negativi la pacienți cu
 fimoză
 stricturi uretrale
 leziuni ale mucoasei după instrumentații
9
Uretrite – considerații etio-patogenice

 uretrite post-gonococice
▪ frecvente în condiții de promiscuitate sexuală
▪ cauze

▪ dublă infecție
 gonococ + C.trachomatis, U.urealyticum etc. a doua având perioadă mai lungă de
incubație → se manifestă după vindecarea terapeutică a gonoreei

▪ reinfecții gonococice

▪ eșec terapeutic
 tulpini de gonococ producătoare de beta-lactamaze 10
Uretrite

 diagnostic clinic
 disurie, caracterele scurgerii uretrale – predicție pozitivă 73%

 diagnostic de laborator
 confirmă diagnosticul
 stabilește etiologia
 orientează terapia antimicrobiană

11
Uretrite – prelevare și transport probe

 examinarea uretrei și prelevarea

 înainte de micțiunea matinală sau
 la cel puțin 2 ore după micțiune

 se recoltează
 scurgere spontană - cu tampon steril
 fără scurgere spontană
▪ se inseră tampon fin alginat / dacron 2-4 cm
▪ se rotește, se lasă câteva secunde, se retrage
 se introduce tamponul în mediu de transport
 se efectuează două frotiuri pentru examen cito-bacterioscopic
▪ uscare
▪ împachetare în hârtie 12
Uretrite – prelevare și transport probe

 suspiciune de gonoree

 epuizare imediat pe mediu de cultură preîncălzit la 37°C sau

 expediere la laborator în mediul de transport AMIES/STUART

13
Uretrite – prelevare și transport probe

 Chlamydia trachomatis – se înmulțește intracelular

 micoplasmele – aderă intim la uroepiteliu

 de aceea recoltăm probele pe tampon de dacron sau prin ușoară raclare de pe primii 2-3 cm ai mucoasei
uretrale distale
▪ obținem astfel un număr mai mare de celule în prelevat

 transport în mediu de transport

▪ SPG (zaharoză-fosfat-glutamat) pentru Chlamydia
▪ bulion tripticază-soia pentru micoplasme

 examinare în cel mai scurt timp

▪ temporizarea examinării
▪ Chlamydia – congelare produs la -70°C
▪ micoplasme
 câteva zile la 4°C
 ani la -70°C
14
Uretrite – prelevare și transport probe

 suspiciune de Trichomonas vaginalis

 prelevare înainte de micțiunea matinală
 transport tamponul în ser fiziologic încălzit la 37°C
 examen microscopic fără întârziere

15
Uretrite – prelevare și transport probe

 prelevarea urinii în probe seriate

 permite diferențierea uretritei de cistită
 crește sensibilitatea depistării T. vaginalis

 respect condițiile de prelevare a urinii

▪ recipient steril
▪ toaleta organelor genitale / uscare

 primul jet de urină (10 ml) prins în container steril

▪ notat cu I sau ”inițială”

 următorii 100 ml spală uretra

 următorii 10 ml prinși în alt container steril

▪ notat cu II sau ”finală”
16
Uretrite – prelucrare produs patologic

 de rutină – se atestă prezența sau absența gonococului

 la
solicitare specială, după informarea prealabilă a
laboratorului – se caută alte etiologii

17
Uretrite – prelucrare produs patologic

 examen microscopic
 frotiu colorat Gram
▪ celule epiteliale scuamoase, celule ale uroepiteliului
▪ leucocite polimorfonucleare
▪ peste 4 polimorfonucleare /câmp microscopic = inflamația uretrei
▪ normal – floră mixtă, levuri extracelular
▪ coci gram negativi, în diplo, intracelular – Neisseria gonorrhoeae

 frotiu colorat Giemsa

▪ incluzii Chlamydia trachomatis
▪ eventual Trichomonas

▪ preparat nativ din proba I de urină

▪ Trichomonas

18
Uretrite – prelucrare produs patologic

 cultivare
 geloza chocolat, mediul Thayer-Martin
▪ preîncălzit la 37°C
▪ incubare 24-48 ore, atmosferă 5% CO2
▪ identificare
▪ testarea beta-lactamazei / antibiogramă

19
 Uretrite – prelucrare produs patologic
 probele seriate de urină
 examen macroscopic
▪ filamente de mucus – prezente în prima probă, absente în a doua = uretrită

 examen microscopic
▪ centrifugare 300xg, 5 minute
▪ sediment – preparat nativ
▪ ≥ 15 leucocite / câmp microscopic numai în prima probă = inflamația uretrei
▪ leucocite mai multe în prima probă comparativ cu a doua = uretrită
▪ nr egal de leucocite în ambele probe =localizare mai înaltă a infecției
 T.vaginalis evidențiat în sedimentul primei fracțiuni de urină
20
 Uretrite – diagnostic
 Chlamydia trachomatis
 cultivare
 ELISA
 imunofluorescența
 tehnici moleculare

 Mycoplasma / Ureaplasma
 seturi comerciale pt. izolare / identificare (cantitativă)
 serologie

 Mycoplasma genitalium
 evidențiere ADN din urină
21
Prostatite
 simptome
 dureri perineale, sacro-coccigienen, în abdomenul inferior
 disurie
 ejaculare neplăcută
 furnicături sau dureri iradiate în gland

 obiectiv
 reacție inflamatorie în secreția prostatică
 bacteriurie și piurie intermitentă

22
 Prostatite
 prostatite

 bacteriene
▪ acute
▪ etiologie gonococică
▪ se asociază infecția tractului urinar ca episod unic
▪ evoluție bacteriemică, cu toxemie sistemică
▪ complicații majore: abces prostatic, infarct prostatic, prostatită cronică, prostatită granulomatoasă
▪ cronice
▪ Chlamydia trachomatis, Enterobacteriaceae, pseudomonade, enterococi
▪ rar Staphylococcus saprophyticus, Trichomonas vaginalis
▪ se asociază infecția tractului urinar ca infecții recurente

 ”non-bacteriene”
▪ etiologie puțin argumentată:
▪ gonococ, bacterii anaerobe, Chlamydia trachomatis, Ureaplasma urealyticum, Trichomonas vaginalis, Candida albicans
▪ tulburări ale producției de prostaglandine, tulburări psihice, procese autoimune
23
Prostatite
 tușeul rectal – orientează diagnosticul

prostata

Prostatită acută edemațiată, dureroasă

Prostatită cronică dură, nedureroasă

Epididimita normală, durere discretă

alte enterobacterii
 agenți etiologici E.coli 10-20% Proteus
Enterococcus Klebsiella
S.aureus discutabil
S.saprophyticus U.urealyticum
C.trachomatis
24
 Prostatite – recoltare produs patologic

 testul Stamey (probe dimineața)

 proba micțională 1 (PM1) - primul jet de urină 5-10 ml
 proba micțională 2 (PM2) - jet urinar mijlociu - 10 ml
 secreția uretrală exprimată după masajul prostatei (SEMP)
 proba micțională 3 (PM3) - urină recoltată după masaj prostatic 5-10 ml

 transport imediat la laborator

 sunt indicate și hemoculturi

25
 Prostatite – prelucrare produs patologic

 examen citobacteriologic pentru toate probele

 cuantificarea bacteriilor în toate probele

 geloza-sânge + MacConkey
 ca la urocultura cantitativă

 la cei cu antecedente de gonoree – SEMP pe geloza-chocolat

26
 Prostatite – interpretare rezultate
 prostatită
 SEMP ≥ 12 leucocite / câmp microscopic, fără semne clinice și paraclinice
de uretrită

 prostatită non-bacteriană
▪ SEMP fără creștere bacteriană dar cu reacție inflamatorie
▪ fără bacteriurie semnificativă în probele micționale

 prostatită bacteriană
 nr. bacterii în PM3 și SEMP mai mari de peste 10 ori decât în PM1 sau PM2
 în forma acută se asociază semne locale și sistemice
27
 Prostatite – interpretare rezultate
 infecție limitată la vezica urinară
 nr. bacterii mai mare în PM2 decât în PM3

 contaminare uretrală
 bacterii prezente numai în PM1

 prostatodinie (simptomatologie asemănătoare prostatitelor dar fără reacție

inflamatorie în secreția prostatică)
 SEMP ˂ 12 leucocite / câmp microscopic

28
Epididimite – aspecte clinice

 infecția este ascendentă, de la nivelul prostatei sau uretrei

 factori favorizanți
▪ traumatisme locale – instrumentație locală

 clinic
▪ tumefiere dureroasă, unilaterală a scrotului
▪ scurgere uretrală
▪ iritație tract urinar inferior
29
Epididimite – aspecte clinice

 complicații
▪ extindere
▪ orhiepididimită
▪ hidrocel
▪ infarct testicular
▪ abcese scrotale

▪ cronicizarea infecției

30
Epididimite - etiologie
 agenți etiologici

 epididimite bacteriene nespecifice

▪ bacili coliformi
▪ pseudomonade
▪ coci Gram pozitivi

 epididimite cu transmitere sexuală

▪ Chlamydia trachomatis
▪ Neisseria gonorrhoeae

 epididimite în cursul unor infecții sistemice

▪ tuberculoză
▪ blastomicoză
31
Epididimite - diagnostic

 prelevat de elecție – scurgerea uretrală

 prima urină și jet mijlociu

 aspirat din epididim sau testicol

32
 Orhite
 etiologie
▪ virală, pe cale hematogenă:
▪ virus urlian (uneori fără parotidită)
▪ Coxsackie B

▪ bacteriană, cu bacterii piogene:

▪ extindere a infecției epididimare, în cursul unei bacteriemii, septicemii
▪ E.coli, K.pneumoniae, P.aeruginosa, stafilococi, streptococi

▪ produs patologic
▪ prelevate intraoperator

▪ examinare
▪ microscopie
▪ cultivare bacterii aerobe 33
tract genital feminin – condiția microbiologică
normală

 trompe uterine,
 uter,
 vagin,
 vulvă

34
tract genital feminin – condiția microbiologică normală

 în raport cu colonizarea microbiană – 2 zone distincte:

 uterul și trompele  vulva, vagin, exocol uterin

 normal colonizate imediat după naștere
 normal sterile
 variații:
 mecanisme de apărare: ▪ vagin/cervix: vârsta, ciclul menstrual, graviditate,
▪ mucus cervical bogat în lizozim, estrogeni, imunodepresie
lactoferină, imunoglobuline ▪ nou-născut
▪ 6 săpt.estrogeni de la mamă – lactobacili
▪ macrofagele din cavitatea uterină
▪ până la pubertate
▪ floră tegumentară – SCN, difterimorfi, E.coli
▪ după pubertate
▪ predomină lactobacilii
▪ menopauză
 lactobacilii scad, nr. mare de enterobacterii

35
femeia adultă – frecvența izolării speciilor
 în absența infecției – se izolează 106 – 109 bacterii / gram secreție vaginală

portaj obișnuit portaj frecvent portaj excețional

36
 infecții de tract genital feminin

 infecții endogene
 cu microorganisme din flora vaginală normală

 infecții exogene
 microorganisme cu transmitere sexuală

▪ bacterii: Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis, Treponema pallidum

▪ virusuri: Herpes simplex tip 2, Papillomavirus

▪ protozoare: Trichomonas vaginalis

37
 Sex feminin
 infecții genitale joase – localizate la nivelul zonelor normal colonizate
 vulvo-vaginite
 cervicite
 endocervicite

 infecții genitale înalte – implicate organele pelvine

 endometrite
 inflamaţii pelviene

 la gravide
 screening pentru Streptococcus agalactiae
 cultivare de Listeria monocytogenes

 la fetiţe 38
regiunea vulvară - vulvita
 infecțiibacteriene, virale, micotice, parazitare
 izolate sau asociate cu vaginite

 porțiunea cutanată
 foliculite, furuncule, piodermite
 Trichomonas vaginalis
 vulvita micotică
 sifilis - șancru dur, condiloma lata
 Herpes simplex 2
 condilomatoza veneriană Papillomavirus (6 și 11)– condiloma acuminata
 molluscum contagiosum
39
 Treponema pallidum – sifilis (lues)

sifilis secundar – condiloma

lata
șancru dur – ulcerație unică (rar
multiplă), nedureroasă, cu
mergini nete, indurate, suprafața
curată; însoțită de adenopatie
inghinală 40
Herpes simplex tip 2
inițial – buchet de vezicule plasate pe o
zonă intens eritematoasă, însoțite de
senzație de arsură, usturime, prurit

ruperea veziculelor – leziune ulcerativă

dureroasă, durează 2 săpt., apoi se acoperă
cu o crustă
41
42
human papillomavirus

43
Molluscum contagiosum Sarcoptes scabiei
 ADN poxvirus
 papule mici, izolate sau grupate
 centrul ombilicat

44
diagnosticul infecțiilor vulvare

 inspecția
 examen microbiologic pentru leziuni ulcerative
 LUES
 raclare periferia leziunii – serozitate – preparat nativ –
microscop cu fond întunecat
 serologie

45
glandele Bartholin

 lajoncțiunea dintre vulvă și vagin

 infecții
 gonococice
 Chlamydia trachomatis
 glanda mărită de volum, dureroasă, secreție muco-purulentă
prin presare

 abces – floră microbiană aerobă și anaerobă

46
Vaginite

 inflamații difuze
 leucoree urât mirositoare
 vulvo-vaginite
 candidozice
▪ ca infecții endogene
▪ Candida albicans (80% din cazuri)
▪ Candida glabrata (3-5% din cazuri)
▪ prurit intens vulval, disurie, dispareunie, leucoree albicioasă, aderentă, cu aspect
brânzos
 Trichomonas vaginalis
▪ prurit intens vulval, disurie, dispareunie, leucoree galben-verzuie, aerată, cu
miros neplăcut 47
 Vaginoze

 vaginite nespecifice – sindrom infecțios neinflamator

 scurgeri alb-cenușii, omogene
 miros respingător de pește alterat
 cauze: perturbarea ecosistemului vaginal – specii din flora normală a
vaginului cresc numeric de 1000 de ori
▪ lactobacilii înlocuiți de o asociație sinergică dintre
▪ Gardnerella vaginalis
▪ specii anaerobe (Bacteroides, Prevotella, Porphyromonas, Peptostreptococcus, Mobiluncus)
▪ Mycoplasma hominis

48
 S.aureus
 prezent la 5-10% din femeile sănătoase
 tampoane intravaginale – scurgeri purulente, șoc toxic

 Treponema pallidum
 șancru pe pereții vaginali

 Papillomavirus

49
vaginite - diagnostic

 recoltare cu tampon steril (3 tampoane)

 secreţii din fundul de sac vaginal
 introducere în mediul de transport Amies
 se efectuează două frotiuri /după uscare se împachetează în
hârtie

50
 Vaginite - diagnostic
 tampon 1
 descărcat în 0,1 ml ser fiziologic încălzit la 37°C
 omogenizăm
 din omogenat facem preparat nativ pentru
▪ prezența reacției inflamatorii: raport PMN/celule epiteliale peste 1
▪ reacție inflamatorie intensă – trichomoniază
▪ reacție inflamatorie discretă – candidoză
▪ reacție inflamatorie absentă – vaginoză
▪ depistare Trichomonas vaginalis
▪ flagelat piriform, mai mare decât un leucocit, cu mișcări sacadate

51
Trichomonas vaginalis
52
Vaginite - diagnostic
▪ evidențierea de celule levurice:
▪ blastospori, celule înmugurite, pseudomicelii
▪ candidoză vaginală

▪ prezența de ”clue cells”

▪ celule vaginale superficiale cu contur mascat de o abundentă floră bacteriană
▪ sugestiv pentru vaginoză

53
54
 Vaginite - diagnostic
 tampon 2
 frotiu colorat Gram
 apreciem flora Döderlein

▪ NORMAL: bacili lungi Gram pozitivi, izolat, diplo sau lanțuri scurte

▪ VAGINOZĂ: bacili Gram variabili (Gardnerella vaginalis, Bacteroides spp.),

bacili incurbați Gram negativi (Mobiluncus)

▪ CANDIDOZĂ: celule levurice și pseudomicelii Gram pozitive

55
 CANDIDOZĂ

NORMAL

GARDNERELLA VAGINALIS
56
 Vaginite - diagnostic
 tampon 3

 pentru diagnosticul candidozei

vaginale

 însămânțare pe mediul Sabourad

cu cloramfenicol

 semnificativ: colonizare
importantă a vaginului 57
Endocervicite

 cu un tampon steril se îndepărtează mucusul de la nivelul

cervixului
 cu un alt tampon se recoltează produsul patologic prin
introducerea şi rotirea în canalul cervical (3 tampoane)
 evitarea contaminării probei cu flora vaginală
 se efectuează două frotiuri

58
Endocervicite

 Tampon 1
▪ frotiu Gram pentru aprecierea reacției inflamatorii
▪ semnificativ: peste 10 PMN/câmp microscopic
▪ gonococ: diplococi reniformi Gram negativi intra și extracelulari

 Tampon 2
▪ cultivare pentru gonococ

 Tampon 3
▪ frotiu Giemsa pentru
▪ Chlamydia trachomatis (incluzii intracitoplasmatice ca vacuole unice care deplasează nucleul celulei)
▪ Herpes simplex 2 (celule multinucleare)

59
Endometrite

 aspirat din endometru transferat în mediu de transport

pentru anaerobi

 lohiile recoltate cu tampon pot fi prelucrate numai

pentru cultivarea bacteriilor aerobe

60
INFLAMAȚII PELVIENE
 secreţiile obţinute
 prin puncţie (fund de sac Douglas, anexe)
 intraoperator
 se introduc în medii de transport pentru anaerobi şi
aerobi
 aspirat endometrial:
 mediu de transport pentru anaerobi
 pentru depistarea infecţiei cu Actinomyces asociat cu
sterilet
 sterilet:
 mediu de transport pentru anaerobi
61
IMPORTANT

 probele destinate cultivării germenului Listeria

monocytogenes se pot păstra la frigider

 la gravide – se urmăreşte colonizarea cu Streptococcus

agalactiae

 prelucrările pentru screening se notează pe cererea de

analiză bacteriologică

62
Fetiţe

 recoltarea secreţiei prin tamponare la nivelul vulvei

 cu ajutorul unui cateter se introduc în vagin 2 ml ser fiziologic

steril, se colectează lichidul de spălătură

 2 frotiuri

63
Microorganisme pretenţioase

 Chlamydia trachomatis
 Mycoplasma hominis,
 Ureaplasma urealyticum
 Neisseria gonorrhoeae
 Mycobacterium tuberculosis

64
 Chlamydia trachomatis
 scopul examinării
 diagnostic de laborator (simptome +/-)
 screening
 recoltarea şi transportul prelevatelor
 - în funcţie de produsul de prelucrat şi de metoda aleasă
 Important: respectarea regulilor de recoltare şi transport
 prelevare incorectă → rezultate false
 alegerea metodei adecvate (directă, indirectă)
 sensibilitatea peste 90%
 specificitatea 100%
 interpretarea rezultatelor
 surse de erori

65
 Metode
 Cultivare pe culturi de celule (HeLa, McCoy)
 Evidenţierea antigenelor de C. trachomatis
 imunofluorescență directă
 ELISA
 Hibridizarea acidului nucleic (ARN ribosomal)
 Metode care se bazează pe amplificarea acizilor
nucleici
 PCR
 LCR
 TMA
 Testele rapide nu sunt potrivite!

66
Pentru cultivarea C. trachomatis

 tampon – bumbac, Rayon, Dacron

 Cytobrush
 păstrarea probei
 4°C - 24 ore,

 -70°C – mediu special, 2 ani

 evitarea păstrării la -20°C

67
 imunofluorescența directă

 tampon – bumbac, Rayon, Dacron, alginat de calciu

 Cytobrush
 efectuarea frotiului imediat după prelevare
 lame speciale
 uscarea lamelor la temperatura laboratorului
 fixare cu alcool sau acetonă timp de 10 minute
 păstrarea lamelor fixate:
 temperatura laboratorului sau 4°C - 1 săptămână
 la -20°C timp de 2 ani

68
 ELISA

 dispozitivul pentru recoltare este livrat de fabricantul kitului

folosit
 păstrarea probelor recoltate

 temperatura laboratorului maxim 24 ore

 la 2-8°C  maxim 5 zile

 congelarea interzisă!

69
 Hibridizare

 dispozitivul pentru recoltare este livrat de fabricantul

kitului folosit
  păstrarea probei recoltate în reactiv special
 maxim 7 zile la 2-25°C

 maxim 60 zile la sub -20°C

70
 Amplificarea AN

 Tampon - păstrare în mediu de transport

 până la 5 zile la 2-27°C

 până la 7 zile la 2-8°C

 până la 60 zile la -70°C

71
 Reacţii serologice

 valoare diagnostică este incertă

 se folosesc în scop epidemiologic
 se determină:
 IgA
▪ prezentă în infecţia activă
 IgM
▪ evidenţiată rar în infecţii genitale
 IgG

72
 Prelevate - metode
 secreţie cervicală
 îndepărtarea mucusului
 endocervix: 2-3 cm adâncime,
 mişcări de rotaţie unidirecţională timp de 10-20 secunde
 cultivare, imunofluorescență directă, ELISA, amplificarea acidului nucleic
 secreţii uretrale
 cultivare, imunofluorescență directă, ELISA, amplificarea acidului nucleic
 prelevat din rect
 cultivare, imunofluorescență directă

73
 Rezultate false

 aplicarea metodelor necorespuzătoare

 recoltare şi transport incorect

 infecţii mixte nediagnosticate şi netratate

 interpretarea greşită a rezultatelor

74
Combaterea infecţiei cu C. trachomatis

 elaborarea protocoalelor de recoltare şi prelucrare a produselor

patologice

 perfecţionarea cunoştinţelor (ştiinţifice, practice)

 colaborare între clinician şi personalul laboratorului

 diagnostic corect (clinic, de laborator)

 tratament adecvat

75
Mycoplasme urogenitale

 secreţii cervicale

 secreţie uretrală

 mediu de transport adecvat

 Păstrare
 8 ore la temperatura laboratorului
 16 ore la frigider
76
Neisseria gonorrhoeae

 secreţie cervicală

 secreţie uretrală

 mediu de transport

 însămânţare la locul recoltării pe medii speciale,

preîncălzite la 37°C

77
Mycobacterium tuberculosis

 sânge menstrual

 secreţii de 24 de ore

 raclaj uterin

produsele se trimit la laboratorul clinicii de pneumoftiziologie

78