Fascia

https://www.youtube.com/watch?v=FOzsDItW7Bs
Tom Myers Anatomy Trains 46min
https://www.youtube.com/watch?v=v54l3wDTJHg Dana
Sterling Fascia and cronic pain
https://www.youtube.com/watch?v=-uzQMn87Hg0 Tom
Myers Fascia 7min
 Fascia
• Fascia este un termen care înseamnă ”bandă” sau ”bandaj”. Este
țesutconjunctiv, țesutul cel mai răspândit în organism: îl găsim peste tot.
• El constituie infrastructura organismului. El modelează forma corpului, atât
la nivel extern cât și intern, dar joacă totodată un rol de eșafodaj (structură
de bază) pentru celelalte sisteme corporale, circulator, nervos și limfatic de
exemplu. Putem considera fascia ca și scheletul țesuturilor moi.
 Fascia
• Fascia este un tip particular de țesut conjuctiv care poate lua
alte forme cum ar fi tendoanele, ligamentele, aponevrozele și
țesutul cicatriceal. El ia nume diferite în funcție de localizarea
sa în organism: meninge în jurul creierului, și a măduvei
spinale, periost în jurul oaselor, pericard în jurul inimii,
peritoneu în jurul cavității abdominale. Termenul de fascie se
referă la un strat subcutanat care acoperă totalitatea corpului
și la membranele care înconjură mușchii și segmentele
musculare.
 Funcțiile fasciei
• Formează și susține. Ea dă corpului și componenteleor sale formă și le
menține la un loc.
• Conține și restricționează. Asigurând margini ferme, ea crește forța
musculară. Mușchii a căror fascie a fost excizată, pierd o forță semnificativă.
• Ghidează și asigură matricea.Un os afectat, lipsit de periostul său, nu se
poate cicatriza în limite normale.
• Conține și divizează în compartimente. Fascia conține și canalizează lichidele
corporale, contribuind, spre exemplu, la limitarea difuziunii infecțiiilor. Ea
procură o infrastructură pentru sistemele de ramificare. Ea susține capilarele
și vasele sanguine și limfatice, ca și ramificațiile nervoase răspândite în tot
organismul. Ea dă naștere unui nou țesut conjunctiv. Fascia conține celule
conjunctive (fibroblaste) care pot să se specializeze în funcție de nevoi pentru
a crește grosimea țesutului conjunctiv, să ajute la repararea tendoanelor și
ligamentelor, și să formeze țesut cicatriceal.
• Paradoxal, funcția de restaurare și de cicatrizare a
fasciei poate deasemenea să genereze probleme.
Înconjurând țesuturile ca și un paianjen, fascia poate
forma aderențe între structurile care sunt în mod
normal libere. Structura internă a mușchilor este
atunci alterată, cu depozite de țesut fibros,
resonsabile de dureri și de limitări ale mișcărilor. Cu
timpul, aceste țesuturi se indurează și se retractează,
devenind din ce în ce mai refractare la tratamentul
corector.
• Unul din aspectele cele mai importante privind fascia este a
înțelege bine că ea formează o lamă continuă în tot
organismul. Acesta este un factor cheie, căruia culturiștii și
alți specialiști ai diverselor tipuri de activități sportive, îi dau o
atenție deosebită.
• Fascia este adesea comparată cu un tricot care se deformează
când se trage de un fir care-l constituie, această deformare
apărând la distanță de acest fir. Mulți terapeuți estimează că
deformările și lucrul asupra fasciei au repercursiuni asupra
întregului organism, inclusiv a organelor interne.
 Pionierul terapiei manuale
centrată pe fascie - Ida Rolf
• Ea a constatat că fascia este constituită din fibre de colagen care înoată
într-o substanță fundamentală coloidală de consistență variabilă, mergând
de la consistență solidă, la semisolidă (gel), până la un coloid lichid (soluție).
Când se aplică o energie asupra unui gel (presiune sau masaj de exemplu),
el tinde să se lichefieze.
• Rolf a spus că aplicând manul o presiune, energie asupra fasciei, aceasta
poate face ca substanța fundamentală să treacă de la starea de gel la cea
de soluție, și să facă direcția și distribuția fibrelor de colagen mai elastică și
mai maleabilă. Din moment ce fascia este în continuitate în întreg
organismul, terapeutul poate ajusta invelișul realizat de fascia superficială
prin eliberarea restricțiilor din fascia profundă și să rupă aderențele dintre
straturile fasciale care restricționează libera mișcare a țesuturilor unele
peste altele.
 Terapia miofascială
• Oricine a purtat ciorapi, chiloți, colanți sau orice
altă îmbrăcăminte strânsă știe cum este ca acel
articol să fie răsucit din poziția potrivită; este un
sentiment neplăcut, sâcâitor.
• Terapeuții fasciali cred că fascia, ca un ciorap
corporal, poate deveni nealiniată prin
dezalinierea obișnuită a corpului și încearcă să
slăbească, să întindă și să realinieze manual fascia
superficială prin intermediul diferitelor tehnici.
 Fascia superficială
• se mai numește hipoderm, tela subcutanea, subcutis sau strat
subcutanat. Se află direct sub piele și conține grăsimi,
fascicule ale țesutului muscular, vaselor de sânge și nervilor
cutanați și aproximativ jumătate din grăsimea din corp.
• Orientarea fibrelor țesutului conjunctiv (colagen) ale
dermului urmează linii numite linii ale lui Langer, a căror
direcție variază de la o zonă a corpului la alta (diapozitivul
următor). Fibrele dintr-o anumită regiune sunt aliniate cu
forțele predominante experimentate de țesuturile din acea
zonă a corpului. Chirurgii urmează adesea aceste linii pentru a
face incizii pentru a minimiza cicatricile.
Liniile Langer
 Fascia profundă
• este toată fascia care este profundă până la fascia superficială, cu care
este continuă.
• Fascia profundă include fascia care acoperă un grup de mușchi (fascia
investitoare), fascia care înconjoară mușchii (epimisium), fascia care
înconjoară fasciculele din mușchi (perimisiu) și fascia care înconjoară
fibrele musculare individuale (endomisiu) ) (diapozitivul următor).
• Fiecare dintre aceste straturi de fascie profundă dă naștere următorului
strat mai profund. Deși unul dintre rolurile fasciei profunde este de a
restricționa forța exterioară a mușchiului în contracție pentru a direcționa
și crește forța contractilă, restricția excesivă sau elasticitatea limitată sunt
contraproductive.
• De asemenea, așa cum s-a descris mai sus, suprafețele fasciale pot
dezvolta aderențe care împiedică mușchii să alunece ușor unul împotriva
celuilalt în mișcare. Aceste aderențe trebuie rupte pentru a restabili
mișcarea lină și fără durere.
 Rolul FASCIEI

1. Susținere;
2. Suport;
3. Protectie;
4. Amortizare;
5. Hemodinamic;
6. In imunitate;
7. Comunicare si schimburi inter-celulare.
 Rolul de sustinere
• Susține sitemul muscular și uneori sunt adevaărate cămăși de
forta pentru muschi. Fasciile pot menține stabilitatea și
funcțiile articulare si prin urmare la nivel proprioceptiv sunt
mari informatori. Sistemul muscular este motorul mișcării dar
sub cocordonarea mecanicii fasciei;
• Susține sistemul nervos, sistemul vascular și limfatic; există
teoria conform căreia toate problemele neurologice au o
origine la nivelul emergențelor nervoase, dar foarte frecvent
apar compresii pe traiectul nervos determinate de tensiunile
fasciale. Inițial toți au considerat că discul intervertebral si
vertebrele sunt cauza durerilor nervoase. O s-ntelegem cu
timpul ca sunt diferite zone unde pot fi comprimati nervii si
nu doar la nivelul emergentei si englezii au descris acest fapt
“double cross sindrom”.
 Rolul de protecție
• Rolul fundamental al fasciei este de a menține
circulația de toate felurile și conducerea nervoasă.
Există puncte unde fascia prezintă îngroșări care au
ca rol menținerea fiziologiei optime musculare.
 Rolul de amortizor
• Nu totdeauna țesutul este lezat când exsită
traumatisme. Daca timp îndelungat există tracțiuni
pe anumite zone ale fasciei acestea nu își mai pot
exercita funcția de amortizor. Dacă există alternanțe
intre actiuni si relaxari fasciile iși pot exercita mai
bine această funcție.
 Rolul hemodinamic
• Mișcările fasciale care au o frecvență egală cu
a ritmului cranio-sacral, 8-12 cicli pe minut,
mențin o circulație arterială, venoasă si
limfatică corespunzătoare. Noaptea returul
venos si returul limfatic de la MI este facilitat,
datorită prezenței mișcării fasciale.
 Rolul de apărare
• Fascia blochează zonele cu infecții, inflamații
și le încapsulează; pentru a se vindeca
corespunzător zona trebuie sa fie
revascularizată corespunzător. Prin urmare,
acest aspect de revascularizare va permite și
substanțelor chimice, medicamentoase să
ajungă acolo unde este necesar. Fascia in
imunitate e foarte importanta - este implicată
în comunicare inter-celulară.
 Rolul de comunicare al fasciei
• Fascia permite comunicare și schimburi inter-celulare absolut
necesare: ex. în osmoză.
• Există mai multe moduri de tratare a ligamentelor; exsită
metode precum Cyriax care sunt foarte agresive (Cyriax este
comparativ cu o soție cicălitoare) care folosește ustensile;
practic pe o inflamație se exagerează și se crează o inflamație
și mai mare ceea ce duce la o transformare moleculară a
țesutului iar obiectivabil echografic tesutul devine și mai dens
iar țesutul încearcă să delimiteze și mai mult țesutul. Nu
acestra este obiectivul nostru.
 Osteopatia trebuie să echilibreze
• Intenția noastră este de a reechilibra cât mai bine țesutul și de a-l face mai
fluid; am încercat să facem ca celule din interiorul acestui spațiu să
comunice mai bine;
• ce se întâmplă în țesut iritat?, atunci cand avem o inflamație
organanismul încearcă să o limiteze sa o incapsuleze; dacă reechilibrăm
țesutul, se va îmbunătăți imediat vascularizația.
• Intenția noastră este de a:
– scădea inflamația,
– ameliora vascularizația zonei și calitatea țesutului,
– ameliora mișcarea existentă la acest nivel
– grăbi vindecarea
• Sângele si sistemul limfatic vor rezolva inflamația, deci noi va trebui să
asigurăm un bun aport de sânge și limfă și un bun drenaj.
• Osteopații nu vindecă persoanele, ci elimină
barierele existente astfel încât persoanele să
se poată vindeca pe ele însele sau să permită
corpului să se mobilizeze în direcția
autovindecării.
 CONCEPTUL DE PALPARE
• Palparea (Rolin Becker) este o artă pe care o
învățăm singuri si care cere o rigurozitate
mare și practică multă.
• Singura cale de a îmbunătăți capacitatea
noastra de a simți și palpa este de a palpa cât
mai multă lume.
• Complexul nostru creier-mână își schimbă
complet modul de a palpa și a atinge.
 Secretele abordului palpator
• De a fi bine înfipți în sol, sprijiniți pe tălpi;
• Să ne sprijinim antebrațele pe pat;
• Important este unde ne gândim să fim prezenți;
• Ambientalul trebuie să fie confortabil, silențios pentru
a permite pacientului să se relaxeze suficient, pentru a
se simți în largul său. Ex: o lumina puternică nu
permite țesutului să se relaxeze și nu permite
terapeutului să îl citească.
• Trebie sa avem toate conditiile optime în cabinet
pentru a putea gasi barierele pe care trebuie sa le
eliminam.
 Cum trebuie să palpăm
• Ce examinăm cu mâinile: palpam și evaluam mișcarea pe care
să încercam să o eliberam - acțiunea direcționată către
mișcare;
• Palparea este un mod de a comunica;
• Atunci când palpăm trebuie să ne activăm inteligența tactilă
din ce în ce mai mult- senisbilitatea tactilă este indispensabilă
pentru a simți corpul;
• Trebuie să ajungem la un acord palpator, pacientul trebuie să
fie disponibil pentru a ne accepta terapia, astfel un mediu ostil
nu va lăsa pacientul să se simtă în apele lui; cel mai bine este
cu mânecă scurtă, în cameră trebuie să fie cald (dacă este frig
pacientul devine rigid și fascia nu poate fi simțită cum se
misca);
 Cum trebuie să palpăm
• Ce este mai dificil in acest acord palpator este comunicarea, și cea
verbala, intelectuală. Frecvent pacienții nu ne înțeleg, uneori pacienții au
un abord prea cerebral al problemele lor, isi pastreza modul de a gandi si
nu încearcă să intre în dialog cu terapeuții, nu au încredere. Niciodată nu
avem rezultate dacă pacientul nu intră în acord cu noi;
• Dacă pacientul acepta abordarea noastra, drept urmare se creaza acest
acord (încercăm să gasim orice modalitate, chiar dacă trebuie să vorbim
despre footbal, bucatarie, etc). Trebuie să fim cameleonici să sa-ntelegem
unde trebuie să ne ducem pacienții și ce bariere trebuie să eliminam. Nu
este simplu, deoarece suntem obligați să spunem că durerea de la
genunchi este de la prostată (de ex) că nu mai face dragoste cu soția;
pacientul accepta mult mai simplu ca sa fie operati pentru o durere de
menisc.
 Comunicarea cu țesutul
• Bine poziționați și nu ne gândim la altceva, trebuie să începem să
înțelegem ce ne spune corpul și ce ne comunică, trebuie să căutăm
nonmișcarea, densitatea și foarte frecvent ne atrag mâinile, ne duc către
blocaj.
• Atunci cand simtim o limitare a unei mișcări (există țesuturi ce se mișcă
diferit, au moduri diferite de a se misca) – ceea ce ne intereseaza pe noi si
urmărim este fluiditatea mișcării. Nu are importanță amplitudinea;
conteaza sa fie fluida. Prin urmare dacă există mișcare într-o zonă acolo
nu trebuie să existe nici o problema, problema apare atunci cand nu exista
nici o miscare. Densitatea ne va atrage mâinile și ne va reprezenta zona
care este necomunicantă. (senzația palpatorie pe o tumoră - este o
densitate imensă care atrage, cedează foarte greu și se recrează rapid –
asa a simtit-o pe mama lui insa o ajuta foarte mult tehnicile fasciale).
 INTENȚIA
• De exemplu intenția (pe un stadion, intentia a 50.000 de
spectatori e ca echipa lor sa dea 5 goluri – aceeași senzație când
mergem în locurile sfinte – mii de persoane zilnic prin
intermediul rugăciunilor lor pun energie și intenție către o
anumită direcție. Așadar, când lucrăn trebuie sa o facem cu
intenție. Dacă nu dăm palării noastre o intenție, atunci nu facem
mare lucru, iar intenția noastră care este; este aceea de a reda
mișacre de a restabilii miscarea. În manieră generala corpul, pe
parcursul vieții, “viața răspunde intenției și se supune forței,
oricare ar fi ea” – ex: regimul comunist. La fel si tesutul, dacă nu
suntem suficient de fermi, ne scapă din mână și nu reușim să îl
eliberăm cu adevărat. Astfel trebuie să fim fermi cand lucram cu
țesutul. Prin urmare prima intenție este de a ne ajuta aproapele.
Osteopatul să fie un generos, lucru pe care să îl facă din inimă.
 ATENȚIA
• Trebuie să simțim multe lucruri, multe calități, proprietăți ale
țesutului. La practica cand vom face palparea cvadricepsul va
trebuii sa tinem minte tot ce ne-a spus- si bineinteles
cvadricepsul ne va spune mult mai multe lucruri decat ne-a
spus pana acum. Putem ajunge să avem informații chiar de la
nivelul arterei femurale. Trbuie să ne sincronizăm cu
tensiunile diferitele straturi de la cele mai superficiale către
cele profunde. Trebuie sa intrăm spre profund, start cu strat.
Fiecare starat în parte ne va spune dacă dorește si dacă are
nevoie să fie eliberat sau nu.
 DENSITATEA
• Este o cantitate mult mai mare de materie distribuita în același spațiu care
nu comunică. Există diferite densități tisulare și diferiți timpi de
relaționare/reacție sau de latență cu fiecare densitate în parte. Pentru
fiecare densitate avem nevoie de timp diferit de a intra în comunicare.
Doar corpul pacientului ne va spune care este momentul corspunzător
incetarii tratamentului.
• Trebuie să ne reglăm timpii de acțiune si în funcție de tipul de țesut (în
țesut endocrin timpul de tratament este mai mare decât orice altă
densitate întâlnită în orice țesut muscular).

Percepția fără baze anatomice ne afundă în misticism.

Cunoașterea fără sensibilitatea perceției devine o acțiune
sterilă. Este necesar un bun echilibru între aceste două.
 Reguli
• Contactul cu solul să fie maximal, receptorii de la nivelul piciorului vor
comunica cerebelului o instabilitate a corpului nostru, avand astfel un factor
perturbator, ptr că reflex se vor contracta toți mușchii noștri, si nu vom putea
simtii miscarile corpului pacientului deorece vom simți tensiunile noastre –
stabilitatea operatorului este fundamentala;
• Terapeutul așezat pe marginea scaunului, picioarele desfăcute la 90 de grade,
astfel încât să fim bine sprijiniți pe ischioane, cu genunchi flectați la 90 de
grade, poziția noastra sa fie ergonomică cu echilibru cât mai mare. Trebuie
să avem sprijin bun și pârghie bună la nivelul coatelor (coatele sunt pe masă).
Atenție ca masa să nu fie prea înaltă iar pacientul nu foarte aproape de
terapeut, pentru a nu avea antebratele si sau coatele suspendate
• Trebuie să folosim cât mai puțină forță posibilă ceea ce ne permite să simțim
corpul pacientul, altfel ne vom simți doar pe noi iar rezultatele noastre vor fi
doar parțiale;
• Mâinile sunt cu un contact cât mai mare, amplu posibil (degetele desfăcute).
 Reguli
• Primul contact se face cu dermul. Trebuie să obținem acordul
înainte (verbal). Începem să intrăm în contact cu structurile
pacientului dinspre superficial spre profunzime. Se înceracă
să se urmeze locul unde ne atrage mâna, să ajungem către
densitate să eliberăm totul și să vedem ce se întâmplă cu
trigger point. După tratament triggerul trebuie să dispare.
Dacă triggerul rămâne pozitiv nu trebuie să intrăm în panică.
Dacă ne antrenăm vom reuși. Când ajungem la această
calitate, manualitate orice tip de țesut poate fi echilibrat. Este
vorba doar de o experiență inițială pentru a înțelege cum se
comporta acel țesut. Apoi lucrurile devin tot mai ușoare. Când
buricele degetelor memorizează prima senzție o vom ține
minte pentru totdeauna.